Download
tema 1 dinamica societ ii contemporane impactul asupra educa iei n.
Skip this Video
Loading SlideShow in 5 Seconds..
TEMA 1. DINAMICA SOCIETĂŢII CONTEMPORANE - IMPACTUL ASUPRA EDUCAŢIEI - PowerPoint Presentation
Download Presentation
TEMA 1. DINAMICA SOCIETĂŢII CONTEMPORANE - IMPACTUL ASUPRA EDUCAŢIEI -

TEMA 1. DINAMICA SOCIETĂŢII CONTEMPORANE - IMPACTUL ASUPRA EDUCAŢIEI -

114 Views Download Presentation
Download Presentation

TEMA 1. DINAMICA SOCIETĂŢII CONTEMPORANE - IMPACTUL ASUPRA EDUCAŢIEI -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - E N D - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Presentation Transcript

  1. Investeşte în oameni ! FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane în educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: PROFESORUL – CREATOR DE SOFT EDUCAŢIONAL Numărul de identificare al contractului: POSDRU/57/1.3/S/34533 TEMA 1. DINAMICA SOCIETĂŢII CONTEMPORANE - IMPACTULASUPRA EDUCAŢIEI -

  2. SOCIETATEA BAZATĂ PE CUNOAŞTERE - NOTE DEFINITORII - Societatea informaţională a ultimelor decenii ale secolului al XX-lea a fost marcată de accentuarea procesului de globalizare atât în plan economic, cât şi în cel geopolitic. Noua economie - care a susţinut dezvoltarea pieţelor globale şi mobilitatea schimbului de bunuri şi servicii - a promovat un nou atribut caracteristic, care îi conferă dreptul de a fi identificată ca societate bazată pe cunoaştere/ societatea cunoaşterii.

  3. Pilonii economiei bazate pe cunoaştere marchează specificitatea celor patru categorii de finalităţi ale cunoaşterii: • Know-what (a şti ce) - cunoştinţe factuale, informaţii pentru explicarea realităţii; • Know-why (a şti de ce ) - cunoaşterea ştiinţifică a unor principii şi legi ale naturii, a modului de funcţionare a mecanismelor economice, sociale şi politice care pot facilita procesele de înţelegere; • Know-how (a şti cum) - abilităţile şi competenţele de a transpune în practică primele două tipuri de cunoaştere, aplicarea unor proceduri de rezolvare a problemelor; • Know-who (a şti cine) - informaţii despre cine şi ce ştie, ce ştie să facă.

  4. Societatea cunoaşterii presupune: - 1 - • O extindere şi aprofundare a cunoaşterii ştiinţifice şi a adevărului despre existenţă, în genere. • Utilizarea şi managementul cunoaşterii existente sub forma cunoaşterii tehnologice şi organizaţionale. • Producerea de cunoaştere tehnologică nouă prin inovare. • O diseminare fără precedent a cunoaşterii către toţi cetăţenii prin mijloace noi, folosind cu prioritate Internetul şi cartea electronică şi folosirea metodelor de învăţare prin procedee electronice (e-learning).

  5. Societatea cunoaşterii presupune: - 2 - • Societatea cunoaşterii reprezintă o nouă economie în care procesul de inovare devine determinant. Influenţa Internetului ca piaţă în societatea informaţională şi recunoaşterea importanţei valorii bunurilor intangibile, în special cunoaşterea, reprezintă caracteristici ale noii economii. • Societatea cunoaşterii este fundamental necesară pentru a se asigura o societate sustenabilă din punct de vedere ecologic. • Societatea cunoaşterii are caracter global şi este un factor al globalizării. • Societatea cunoaşterii reprezintă o nouă etapă a culturii.

  6. IMPACTUL ASUPRA EDUCAŢIEI A. Competenţa – concept general B. Competentele-cheie C. Centrarea pe învăţare/ pe elev

  7. IMPACTUL ASUPRA EDUCAŢIEI A. Competenţa – concept general În ceea ce priveşte definirea conceptului «competenţă», literatura domeniului ne oferă o varietate de poziţii/ abordări. • Definiţia generală a "competenţei" - ansamblu de comportamente potenţiale (afective, cognitive şi psihomotorii) de care dispune un individ pentru a realiza o activitate. Ph. PERRENOUD îi oferă mai multă concreteţe în cadrul de referinţă educaţional, definind «competenţa», drept: • capacitatea de a acţiona eficace într-o anumită situaţie, capacitate care se bazează pe cunoştinţe (declarative, procedurale, condiţionale), mobilizându-le, utilizându-le, integrându-le pentru a face faţă situaţiei.

  8. Competenţa reprezintă un ansamblu de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice unui anumit context. (Jan Figel) - pentru că trebuie să vreau, trebuie să ştiu şi trebuie să pot - pentru a fi competent în activitatea pe care o desfăşor

  9. În anii 80, psihologii britanici (Working Group on Vocational Qualifications 1986) cad de acord asupra unei definiţii fundamentale - 'the ability to do a particular activity to a prescribed standard", marcând diferenţierea de "cunoaştere": "competenţa se referă la ceea ce oamenii pot face, mai curând decât la ceea ce ei cunosc". De aici decurgeau următoarele implicaţii: a) competenţa presupune o activitate, deci trebuie să existe un context b) competenţa reprezintă un output care pune în evidenţă ce poate face o persoană, deci nu trebuie să descrie procesul de învăţare prin care a trecut subiectul c) pentru a măsura abilitatea de a face ceva este necesară definirea unor standarde care să permită măsurarea şi acreditarea performanţei d) competenţa este măsura a ceea ce poate cineva la o anumită dată

  10. B. Competentele-cheie Ca răspuns la întrebarea firească „Care ar putea fi competenţele de care avem nevoie pentru a reuşi în viaţă şi pentru a contribui la buna funcţionare a societăţii?" OCDE, a identificat un ansamblu restrâns de competenţe-cheie care: a) să contribuie la obţinerea de rezultate importante pentru societate şi pentru membrii ei b) să ajute persoana să răspundă la exigenţele unor contexte variate de viaţă c) să fie importante pentru toţi şi nu numai pentru specialişti.

  11. În martie 2000, Consiliul European lansează la Lisabona un document de strategie prin care se urmărea elaborarea unui cadru european pentru definirea noilor deprinderi fundamentale (basic skills) urmărite prin educaţia continuă (lifelong learning). Acest cadru de referinţă trebuie să acopere: a) tehnologiile informatice şi comunicaţionale b) cultura tehnologică c) limbile străine d) educaţia antreprenorială e) deprinderile sociale.

  12. C. Centrarea pe învăţare/ pe elev - 1 - Centrarea pe învăţare/ pe elev urmăreşte corelarea dintre: - specificitatea individuală a elevului (ereditate, experienţă, background, interese, nevoi, perspective) şi strategiile şi - tehnologiile educaţionale eficiente pentru asigurarea motivaţiei în construirea cunoaşterii pentru fiecare elev. Pentru realizarea optimă a acestei corelaţii trebuie avute în vedere patru grupe de principii: a. factori cognitivi şi metacognitivi b. factorii motivaţionali şi afectivi c. factori ai dezvoltării şi factori sociali d. diferenţe individuale

  13. Centrarea pe învăţare/ pe elev - 2 - a. Factori cognitivi şi metacognitivi: 1. Natura procesului de învăţare. Elevii posedă o înclinaţie naturală spre învăţare ca proces interior, volitiv şi activ, care constă în urmărirea unor obiective având o semnificaţie personală, fiind definit de descoperirea şi construirea înţelesului din informaţie şi din experienţă, ambele filtrate prin propriile percepţii, gânduri şi emoţii. 2. Obiectivele procesului de învăţare.În timp, având suport şi ghidare a instruirii, elevii îşi pot crea reprezentări semnificative şi coerente ale cunoaşterii. Natura strategică a învăţării le solicită elevilor orientarea spre scop. Pentru a construi reprezentări utile ale cunoaşterii şi pentru a-şi însuşi strategiile de gândire şi de învăţare, necesare învăţării continue, elevii trebuie să-şi genereze şi să-şi urmărească scopuri relevante pentru persoana lor.

  14. Centrarea pe învăţare/ pe elev - 3 - 3. Construirea cunoaşterii.Elevii pot lega noua informaţie de cunoaşterea existentă într-un mod inteligibil. 4. Gândirea strategică.Elevii îşi pot crea şi utiliza un repertoriu de strategii de gândire pentru atingerea unor obiective complexe ale învăţării. 5. Gândirea despre gândire.Strategiile de ordin superior pentru selectarea şi monitorizarea operaţiilor mentale facilitează gândirea critică şi creativă. Elevii pot reflecta asupra modului în care gândesc şi învaţă. 6. Contextul învăţării.Învăţarea este influenţată de factori ambientali, incluzând cultura, tehnologia şi practicile instrucţionale.

  15. Centrarea pe învăţare/ pe elev - 4 - b. Factorii motivaţionali şi afectivi: 1. Influenţele motivaţionale şi emoţionale asupra învăţării. Ce şi cât se învaţă se află sub influenţa motivaţiei elevilor. Motivaţia, la rândul său, este influenţată de stările emoţionale, convingerile, interesele şi scopurile, precum şi de modul de gândire al individului. 2. Motivaţia intrinsecă pentru învăţare. Creativitatea, gândirea în stadiile superioare de dezvoltare şi curiozitatea contribuie la motivaţia pentru învăţare. Motivaţia intrinsecă este stimulată de sarcini marcate de noutate şi dificultate optimă, pertinente pentru elev. 3. Efectele motivaţiei asupra efortului. Achiziţia cunoaşterii şi a deprinderilor complexe solicită un efort prelungit al elevului şi o practică ghidată. Efortul reprezintă un alt indicator major al motivaţiei pentru învăţare.

  16. Centrarea pe învăţare/ pe elev - 5 - c. Factori ai dezvoltării şi factori sociali 1. Influenţe ale dezvoltării asupra învăţării. Pe măsură ce individul se dezvoltă, pentru învăţare apar diverse oportunităţi şi constrângeri. Învăţarea este mai eficientă dacă este luată în consideraţie dezvoltarea diferenţiată în plan fizic, intelectual, emoţional şi social. 2. Influenţe sociale asupra învăţării. Învăţarea este influenţată de interacţiuni sociale, relaţii interpersonale şi comunicarea cu ceilalţi. Învăţarea poate fi ameliorată când elevul are oportunitatea de a interacţiona şi colabora cu alţii la sarcina de lucru.

  17. Centrarea pe învăţare/ pe elev - 6 - d. Diferenţe individuale 1. Diferenţe individuale în învăţare. Elevii dispun de strategii, abordări şi capacităţi diferite de învăţare, rezultat al experienţei anterioare şi al eredităţii. 2. Învăţare şi diversitate. Învăţarea este mai eficientă dacă se au în vedere diferenţele dintre elevi în plan lingvistic, cultural şi social. Limba, etnia, rasa, convingerile şi statutul economic pot influenţa învăţarea. 3. Standarde şi evaluare. Stabilirea unor standarde suficient de ridicate şi provocatoare, precum şi evaluarea elevilor (a progresului învăţării) - incluzând evaluarea diagnostică, a procesului şi a produsului - reprezintă o parte integrală a procesului de învăţare. Evaluarea oferă o informaţie importantă atât educatorului, cât şi elevilor în toate stadiile procesului de învăţare.

  18. IMPACTUL SOCIETĂŢII CONTEMPORANE ASUPRA EDUCAŢIEI A. Competenţa – concept general B. Competentele-cheie C. Centrarea pe învăţare/ pe elev a. factori cognitivi şi metacognitivi b. factorii motivaţionali şi afectivi c. factori ai dezvoltării şi factori sociali d. diferenţe individuale