Conferinţa de Pace de la Paris ( 1919 – 1920 ) - PowerPoint PPT Presentation

conferin a de pace de la paris 1919 1920 n.
Download
Skip this Video
Loading SlideShow in 5 Seconds..
Conferinţa de Pace de la Paris ( 1919 – 1920 ) PowerPoint Presentation
Download Presentation
Conferinţa de Pace de la Paris ( 1919 – 1920 )

play fullscreen
1 / 95
Conferinţa de Pace de la Paris ( 1919 – 1920 )
1544 Views
Download Presentation
brandy
Download Presentation

Conferinţa de Pace de la Paris ( 1919 – 1920 )

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - E N D - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Presentation Transcript

  1. Conferinţa de Pace de la Paris ( 1919 – 1920 )

  2. Cuprins 1. Rolul şi organizarea Conferinţei de pace de la Paris 2. Obiectivele “Celor patru mari” 3. Principalele prevederi ale tratatelor de pace 4. Problema germană la Conferinţa de pace de la Paris 5. România la Conferinţa de pace de la Paris 6. Test de evaluare 7. Joc de rol: “Cei patru mari” şi Tratatul de la Versailles 8. Bibliografie selectivă

  3. 1. Rolul şi organizareaConferinţei de Pace • Conferinţa de Pace de la Paris şi-a deschis lucrările în ianuarie 1919. • Au participat 27 de state, 4 dominioane şi India. Conferinţa a reunit peste 1000 de delegaţi, fiecare delegaţie fiind alcătuită din sute de colaboratori ( militari, diplomaţi, jurişti, istorici, oameni de ştiinţă şi tehnicieni ) • Nu au fost invitaţi nici reprezentanţii ţărilor învinse ( Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria, Turcia ), nici cei ai Rusiei unde fusese instalat regimul comunist.

  4. Practic, Conferinţa era gândită şi organizată de “Consiliul celor Zece”, format din şefii de guvern şi miniştrii de externe ai celor cinci puteri: SUA, Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia. Prin amploare şi durată, Conferinţa de Pace de la Paris amintea de Congresul de la Viena din 1815. Ca şi atunci se punea problema reconstrucţiei europene şi găsirea bazelor necesare acestui proces. Organul principal de decizie era “Consiliul celor patru”, format din: a) Thomas Woodrow Wilson b) George Clemenceau c) David Lloyd George d) Vittorio Emanuele Orlando

  5. Au fost criticate multe aspecte legate de desfăşurarea Conferinţei: • diplomaţia secretă; • decizia şefilor de stat ai ţărilor aliate de a participa personal la negocieri; • faptul că reprezentanţii ţărilor învinse şi ai Rusiei au fost excluşi din procesul încheierii păcii; • dominarea micilor ţări de către marile puteri; • alegerea Parisului ca loc de întrunire a fost comentată: resentimentele pricinuite de război erau mult mai puternice decât în altă parte;

  6. Thomas Woodrow Wilson ( 1856 – 1924 ) • Preşedinte al S.U.A între anii 1913 – 1921. • El a decis participarea ţării sale la primul Război Mondial ( 1917 ). • În timpul Conferinţei de Pace de la Paris a susţinut încheierea tratatelor de pace pe baza documentului “Cele 14 puncte” pe care îl elaborase în ianuarie 1918. • Contrar tradiţiei care interzicea executivului american să părăsească teritoriul ţării, Wilson s-a deplasat personal la Paris în fruntea delegaţiei americane.

  7. Georges Clemenceau ( 1841 – 1929 ) • Prim-ministru al Franţei din 1917, el s-a consacrat obţinerii victoriei în primul Război Mondial, bucurându-se de o mare popularitate. Era supranumit “Tigrul” din cauza firii sale autoritare. • A deţinut funcţia de preşedinte al Conferinţei de Pace de la Paris.

  8. George David Llyod ( 1863 – 1945 ) A fost şef al Partidului Liberal şi ministru al Angliei între anii 1916 – 1922.

  9. Vittorio Emanuele Orlando ( 1860 – 1952 ) • A fost prim-ministru al Italiei în perioada 1917 – 1919.

  10. 2. Obiectivele“Celor patru mari” Woodrow Wilson David Lloyd George George Clemenceau Orlando

  11. Thomas Woodrow Wilson • Wilson era mai puţin interesat de pedepsireadrastică a Germaniei; dorea ca Germania să fie pedepsită dar nu foarte sever încât germanii să nu aibă resentimente faţă de tratatul de pace; • Wilson dorea stabilirea unei “păci albe”, adică fără învinşi şi fără învingători; • Wilson urmărea în primul rând stabilirea unui sistem de relaţii internaţional durabil şi echitabil conform “celor 14 puncte”, document pe care îl elaborase în ianuarie 1918; • Wilson dorea crearea unui organism internaţional ( Societatea Naţiunilor ) care să acţioneze pentru menţinerea păcii în lume;

  12. Georges Clemenceau • Clemenceau era decis pentru o pace cu caracter punitiv. “Tigrul” dorea ca puterea Germaniei să fie redusă în aşa măsură încât să nu mai poată reprezenta o ameninţare în viitor; • Clemenceau urmărea să obţină pentru Franţa securitate, răzbunare şi reparaţii de război din partea Germaniei; Comentaţi această caricatură franceză publicată în ziarul “La Baionnette” în martie 1919

  13. Georges Clemenceau • Delegaţia franceză a făcut din stabilirea graniţei franco-germane pe Rin o problemă cheie la conferinţă. Clemenceau şi mareşalul Foch voiau să supună controlul Franţei în teritoriile germane de pe malul stâng al Rinului, fie pe calea anexării directe a acestor teritorii, fie pe calea detaşării şi a creării unor “state-tampon”, dependente de Franţa sau puse sub egida Societăţii Naţiunilor. Planurile franceze au întâmpinat o puternică opoziţie din partea Angliei şi a SUA; • Invocând necesitatea compensării pierderilor cauzate industriei carbonifere din departamentele sale de nord, delegaţia franceză a cerut ca regiunea Saar să fie încorporată la Franţa, întâlnind din nou împotrivirea Angliei şi a SUA; Mareşalul Ferdinand Foch

  14. David Lloyd-George • Deşi Marea Britanie nu avea pretenţii teritoriale în Europa, Lloyd George dorea să asigure păstrarea supremaţiei maritime şi să extindă Imperiul britanic. • El nu dorea cu adevărat o pedepsire cruntă a Germaniei aşa cum susţinea Franţa deoarece se temea că dacă Germania ar fi umilită excesiv, ea ar putea fi împinsă în braţele comuniştilor. De aceea a făcut tot posibilul pentru a atenua unele dintre prevederile dure pe care Clemenceau avea de gând să le impună.

  15. Vittorio Emanuele Orlando Dorea să obţină unele teritorii pentru Italia, precum coasta Dalmaţiei şi oraşul Fiume. În aparenţă mare putere, Italia a avut un rol redus la Conferinţă. Ea a fost desconsiderată de ceilalţi “trei mari” pe motiv că aportul ei la victoria finală a fost minor, dar şi pentru că revendicările sale asupra coastei Dalmaţiei şi a oraşului Fiume atacau principiile autodeterminării, incluse printre “cele 14 puncte” Delegaţia italiană a părăsit conferinţa timp de aproape o lună ( aprilie – mai 1919 ) din cauză că revendicările sale teritoriale nu erau luate în totalitate în consideraţie.

  16. 3. Principalele prevederi ale Tratatelor de pace a) Tratatul cu Germania de la Versailles ( 28 iunie 1919 ) b) Tratatul cu Austria de la Saint Germain ( 10 septembrie 1919 ) c)Tratatul cu Bulgaria de la Neuilly ( 27 noiembrie 1919 ) d) Tratatul cu Ungaria de la Trianon ( 4 iunie 1920 ) e) Tratatul cu Turcia de la Sevres ( 10 august 1920 ) f) Europa după modificările teritoriale g) Care dintre “Cele 14 puncte” ale lui Wilson s-au aplicat ? h) Ce doreau “Cei patru” de la Conferinţa de pace şi ce-au obţinut ?

  17. a)Tratatul cu Germania de la Versailles ( 28 iunie 1919 ) Erau fixate graniţele cu Franţa, Belgia, Luxemburg, Elveţia, Austria, Polonia, Danemarca şi Cehoslovacia; Germania restituia Franţei provinciile Alsacia şi Lorena. Alsacia şi Lorena

  18. Germania restituia Belgiei districtele Eupen, Malmedy şi Merlanat Teritoriile cedate Belgiei

  19. Demilitarizarea malului stâng al Rinului şi al unei fâşii de 50 km din cel drept şi interdicţia de a poseda în Renania aviaţie militară, tancuri, artilerie grea şi marină de război; Malul stâng al Rinului rămânea ocupat de trupe aliate, stabilindu-se trei zone de ocupaţie şi termenele evacuării lor: zona Koln ( 1925 ), zona Koblenz ( 1930 ), zona Mainz ( 1935 ); Renania

  20. Danermarca primea de la Germania, în urma unui plebiscit, Schleswing-ul de nord. Schleswing-ul de nord

  21. Timp de 15 ani, regiunea SAAR era trecută sub administraţia Societăţii Naţiunilor, urmând ca după aceea un plebiscit să decidă dacă va fi încorporată la Franţa sau la Germania. Plebiscitul din anul 1935 a decis ca regiunea Saar să revină Germaniei. SAAR

  22. RENANIA Teritoriile cedate Belgiei SAAR Alsacia şi Lorena

  23. Germania recunoştea independenţa Poloniei, restituindu-i teritorii luate cu ocazia împărţirilor din trecut. Oraşul Danzig ( Gdansk ) se transforma într-un “oraş liber”, sub egida Ligii Naţiunilor. Coridorul Gdansk asigura Poloniei ieşirea la Marea Baltică, separând Prusia Orientală de restul Germaniei. Prusia Orientală Coridorul Gdansk

  24. Germania se obliga să renunţa la Anschluss ( unirea Austriei cu Germania ) GERMANIA AUSTRIA

  25. Coloniile germane au fost preluate sub mandat de Anglia, Franţa, Japonia, Belgia, dominioanele engleze. Marea Britanie a câştigat zona germană din estul Africii şi Camerunul, Australia a luat Noua Guinee, Africa de Sud a dobândit Africa de Sud-Vest, Noua Zeelandă a câştigat Samoa iar Japonia şi-a însuşit toate posesiunile Germaniei din China şi Pacific.

  26. Prevederi militare: - efectivul armatei germane era fixat la 100 000 de oameni, iar corpul de ofiţeri era limitat la 4000; - serviciul militar obligatoriu era interzis; - se interzicea Germaniei să aibă artilerie grea, tancuri, submarine, aviaţie militară;

  27. Art. 231 din Tratatul de la Versailles stabilea că:“Guvernele aliate şi asociate afirmă, iar Germania acceptă răspunderea Germaniei şi a aliaţilor săi pentru toate pierderile pe care le-au suferit guvernele aliate şi asociate precum şi compatrioţii lor ca urmare a războiului de agresiune îndreptat împotriva lor de Germania şi aliaţii ei”.Această aşa-numită clauză a vinovăţiei de război a reprezentat baza morală pentru pretenţiile aliaţilor ca Germania să plătească reparaţii de război.

  28. Principala dificultate era să se stabilească cât poate şi cât trebuie Germania să plătească, şi cum se vor împărţi aceşti bani între aliaţi. • Wilson se pronunţa pentru stabilirea unor reparaţii care să ţină cont de resursele Germaniei de a le putea achita. • Dar, opinia publică din Franţa şi Marea Britanie dorea “să stoarcă lămâia germană până încep să-i chiţăie sâmburii.” Acest lucru avea un dublu scop: să ajute ţările aliate să acopere cheltuielile de război şi să reducă Germania pentru ani buni la o situaţie precară din punct de vedere economic.

  29. S-au lansat cifre astronomice ca reparaţii de război. În cele din urmă, la sugestia lui Lloyd George, s-a constituit o Comisie pentru Reparaţii pentru a stabili cifra reală. • În anul 1921 Comisia pentru Reparaţii a recomandat în sfârşit cifra de 132 miliarde mărci-aur. Încercările de a determina Germania să plătească aveau să marcheze relaţiile internaţionale pentru următorii zece ani. • De asemenea, tratatul obliga Germania la “restituiri”, prin care trebuia să înapoieze operele de artă luate din Franţa şi Blegia în perioada 1870 – 1871 şi 1914 – 1918.

  30. Sala Oglinzilor din Palatul Versailles

  31. Semnarea tratatului de pace de la Versailles

  32. b) Tratatul cu Austria de la Saint Germain ( 10 septembrie 1919 ) • Austria recunoştea graniţele tuturor statelor vecine ( Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia ); • Boemia, Moravia şi Slovacia formau Cehoslovacia, Polonia a primit Galiţia, Slovenia, Dalmaţia, Bosnia şi Herţegovina au intrat în componenţa statului sârbo-croato-sloven, Italia primea Tirolul de sud fără portul Fiume, Zara şi câteva insule din apropierea coastei dalmate; • demobilizarea armatei; • reducerea forţelor armate până la 30 000 de soldaţi; • Austria nu putea să mai deţină aviaţie militară, tancuri, artilerie grea, flotă de război; • se interzicea Anschluss-ul ( art. 88 );

  33. Palatul Saint Germain

  34. Fragmente din tratatul de pace cu Austria • “… Art. 59. Austria renunţă, în ce-o priveşte, în favoarea României la orice drepturi şi titluri asupra părţii din fostul ducat al Bucovinei aflată dincolo de frontierele României, aşa cum vor fi fixate ulterior de către principalele Puteri aliate şi asociate” • “…Art. 88. Independenţa Austriei este alienabilă numai cu consimţământul Consiliului Societăţii Naţiunilor… Austria declară de pe acum că recunoaşte şi acceptă frontierele Bulgariei, greciei, Ungariei, poloniei, României, ale Statului sârbo-croato-sloven şi ale Statului cehoslovac, aşa cum aceste frontiere vor fi stabilite de către principalele Puteri aliate şi asociate…”

  35. “…Art. 120. Numărul total al forţelor militare în armata austriacă nu va trebui să depăşească 30 000 de oameni, inclusiv ofiţeri şi trupe auxiliare…” • “…Art. 177. Guvernele aliate şi asociate declară, şi Austria recunoaşte, că Austria şi aliaţii săi sunt răspunzători – pentru a le fi cauzat – de pierderile şi pagubele suferite de Guvernele aliate şi asociate şi naţionalii lor, ca urmare a războiului ce le-a fost impus prin agresiunea Austro – Ungariei şi a aliaţilor săi…”

  36. Dezmembrarea imperiului austro-ungar

  37. c) Tratatul cu Bulgaria de la Neuilly ( 27 noiembrie 1919 ) • Bulgaria ceda Greciei Tracia occidentală, pierzând astfel ieşirea la Marea Egee; • Graniţa româno-bulgară era stabilită potrivit clauzelor înscrise în tratatul de pace de la Bucureşti din 1913, Cadrilaterul ( partea de sud a Dobrogei ) revenind României; • armata nu putea depăşi 20 000 de oameni; • serviciul militar obligatoriu a fost interzis; • Bulgaria nu mai putea deţine aviaţie militară sau flotă de război;

  38. Fragmente din tratatul de pace cu Bulgaria • “… Art. 21. Bulgaria recunoaşte că asociindu-se la războiul de agresiune pe care Germania şi Austro – Ungaria l-au întreprins contra Puterilor aliate şi asociate, a pricinuit acestora din urmă pierderi şi sacrificii de tot felul a căror completă reparaţiune ea ar trebui să o asigure. Pe de altă parte, Puterile aliate şi asociate recunosc că resursele Bulgariei nu sunt îndestulătoare pentru a o pune în măsură de a asigura o completă reparaţiune. ( … ) În consecinţă, Bulgaria se obligă a plăti şi Puterile aliate şi asociate se obligă a accepta suma de două miliarde două sute cincizeci de milioane ( 2.250.000.000 ) de franci aur, ca reprezentând reparaţiunea a cărei sarcină Bulgaria este capabilă de a o lua asupra ei. Plata acestei sume se va face, sub rezerva dispoziţiunilor de mai jos prin plăţi semestriale a căror scadenţă va fi la 1 ianuarie şi la 1 iulie a fiecărui an. Prima scadenţă va fi la 1 iulie 1920.”

  39. d)Tratatul cu Ungaria de la Trianon ( 4 iunie 1920 ); • Ungaria recunoştea graniţele şi independenţa noilor state care se constituiseră sau îşi desăvârşiseră unitatea de stat ca urmare a prăbuşirii Imperiului Habsburgic; • Art. 45 din tratat confirma unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România; • demobilizarea armatei; • interzicerea serviciului militar obligatoriu; • menţinerea unei armate de numai 35 000 de oameni; • Ungaria nu putea deţine aviaţie militară, tancuri, artilerie grea, flotă de război;

  40. Fragmente din tratatul de pace cu Ungaria • “…Art.45. Ungaria renunţă, în ceea ce o priveşte, în favoarea României, la toate drepturile şi titlurile asupra teritoriilor fostei monarhii austro-ungare, situate dincolo de fruntariile Ungariei, astfel cum sunt fixate la articolul 27, Partea II ( Fruntariile Ungariei ) şi recunoscute prin prezentul Tratat sau prin orice alte tratate încheiate în scop de a regla afacerile actuale, ca făcând parte din România.” • “…Art. 46. O comisiune compusă din şapte membri, din cari cinci vor fi numiţi de principalele Puteri aliate şi asociate, unul de România şi unul de Ungaria, de faţă pentru a fixa la faţa locului traseul liniei de fruntariile descrise la articolul 27, Partea II ( Fruntariile Ungariei )”

  41. Palatul Trianon

  42. e) Tratatul cu Turcia de la Sevres ( 10 august 1920 ); • Potrivit tratatului de la Sevres strâmtorile Bosfor şi Dardanele ( care făceau legătura între marea Neagră şi Marea Mediterană) erau declarate libere pentru trecerea vaselor comerciale şi militare ale tuturor statelor, atât în timp de pace, cât şi pe timp de război. • Respectarea regimului strâmtorilor era încredinţată unei Comisii Internaţionale formată din reprezentanţii Angliei, Franţei, Italiei, Japoniei, SUA ( în cazul şi la data când ele vor dori să ia parte ), Rusiei, Greciei, României, Bulgariei şi Turcia. • Rusia, Bulgaria şi Turcia urmau să-şi trimită delegaţii în Comisie numai în cazul intrării lor în Societatea Naţiunilor.

  43. Turcia a fost redusă la Asia Mică şi la litoralul european al Constantinopolului. • Teritoriile arabe stăpânite de Imperiul Otoman au revenit sub mandat Marii Britanii şi Franţei ( Franţei i-au revenit teritoriile de azi ale Siriei şi Libanului iar Marii Britanii i-au revenit actualele teritorii ale Israelului, Iordaniei şi Irakului ). • Zona de est a Traciei, peninsula Gallipolii, Smirna şi mai multe insule din Marea Egee au revenit Greciei. • Revoluţia naţională condusă de Mustafa Kemal Ataturk va impune anularea tratatului de la Sevres şi încheierea unui alt tratat de pace la Lausanne ( 1923 ). Noul tratat a fost prima revizuire semnificativă a tratatului de pace. • În urma războiului cu Grecia, Turcia a redobândit Tracia de est, Smirna şi insulele din Marea Egee.

  44. f) Europa după modificările teritoriale Menţionează: - ţările desprinse din fostul imperiu ţarist; - statele succesoare ale imperiului austro – ungar; - statele nou apărute în 1918; - statul refăcut în urma împărţirilor din secolul al XVIII-lea; - teritoriile care s-au unit cu România în 1918;

  45. g) Care dintre “cele 14 puncte” ale lui Wilson s-au aplicat ? Iată rezumatul celor 14 puncte ale preşedintelui Wilson: • Renunţarea la diplomaţia secretă. • Libertatea navigaţiei comerciale în timp de pace şi de război. • Reducerea înarmărilor. • Rezolvarea problemelor coloniale. • Eliberarea teritoriului rusesc de către Germania. • Restabilirea Belgiei. • Retrocedarea Alsaciei şi Lorenei către Franţa. • Rectificarea graniţelor Italiei conform cu principiului naţionalităţilor. • Libertatea comerţului internaţional. • Autonomia popoarelor din Austro-Ungaria. • Acces la mare pentru Serbia. • Crearea statului polonez independent cu acces la mare. • Deschiderea strâmtorilor pentru toate vasele. • Crearea Societăţii Naţiunilor.

  46. g) Exerciţiu de sistematizare şi sistematizare a cunoştinţelor: Ce doreau “cei patru” de la Conferinţa de pace şi ce-au obţinut ?

  47. 4. Problema germană la Conferinţa de Pace de la Paris. • Prin condiţiile tratatului de la Versailles, Germania trebuia să devină un stat incapabil de a mai declanşa un nou război. • Tratatul de la Versailles a fost considerat de germani un dictat impus prin forţă. Germania a trebuit să semneze tratatul de la Versailles fără a-l discuta, ceea ce a rănit profund orgoliul naţional. • Revizionismul german se va manifesta în forţă după venirea lui Adolf Hitler la putere ( 1933 )

  48. Comentaţi următoarea afirmaţie a lui Georges Clemenceau la 27 martie 1919 “America este atât de departe, protejată de ocean. Nici măcar Napoleon nu a reuşit să ajungă în Anglia. Amândoi sunteţi protejaţi, noi nu suntem.”

  49. Comentaţi replica dată de premierul englez Lloyd George atunci când a fost întrebat în legătură cu ceea ce reuşise să facă la Conferinţa de pace de la Paris “Destul de bine, având în vedere că am stat între Iisus Hristos şi Napoleon”.

  50. Comentaţi următoarele cuvinte ale preşedintelui american Wilson “Victoria înseamnă pacea impusă cu forţa celui ce a pierdut războiul; condiţiile victoriosului impuse învinsului vor fi acceptate cu umilinţă, sub constrângere, ca un sacrificiu intolerabil şi vor lăsa resentimente graţie cărora termenii păcii nu vor exprima permanenţa, ci fragilitatea.”