E N D
Un concert este prezentarea în fața publicului a unei lucrări muzicale sau a unui repertoriu format din mai multe lucrări, făcută de către interpreți (cântăreți și instrumentiști). Cadrul unui concert este delimitat de regulă prin alegerea unui spațiu izolat sau prin simpla asistare a publicului la interpretarea muzicii, desfășurată chiar și în cele mai neconvenționale locuri. Sala de concert, spațiu destinat unor astfel de spectacole, și-a început cariera propriu-zisă abia în Europa secolului XIX, moment care a determinat și apariția unei etichete de respectat de către spectatori în timpul desfășurării programului muzical. În afara acestui caz izolat și al altor câteva excepții, muzica a fost interpretată dintotdeauna și în toate culturile în spații improvizate sau destinate altor scopuri (religie, ritualuri sociale, divertisment ș.a.), adesea lămuritoare pentru însăși prezența spectacolului muzical. Răsunetul tot mai mare al muzicii de consum, devenit în intervalul aproximativ 1850–1950 o alternativă viabilă la muzica cultă, a adus în atenția publicului spații de relaxare sau utilitare precum cârciuma, restaurantul, bordelul, parcul, arena, stadionul, piața
Clasicism În perioada clasică concertul capătă, in timp, o formă in trei mișcări in tempo repede-lent-repede. Prima miscare corespunde in linii mari cu forma de sonată, cu părțile caracteristice separate de pasaje muzicale pentru orchestră (numite ritornello). A doua miscare poate fi un rondo, o temă cu variațiuni sau o formă de romanță. A treia miscare este de obicei un rondo sau un dans. Wolfgang Amadeus Mozart (23 de concerte pentru pian și cinci pentru vioară) și Ludwig van Beethoven (cinci concerte pentru pian și un concert pentru vioară) sunt considerati cei mai importanți compozitori in acest gen ai perioadei clasice. Baroc Concerto grosso În concerto grosso sunt confruntate un grup de solisti (numiți in ansamblu concertino) cu orchestra (numită ripieno sau tutti). Compozițiile lui Arcangelo Corelli sunt printre primele scrise in acest gen. Exemplele cele mai bine cunoscute de concertigrossi sunt cele șase Concerte Brandenburgice de Johann Sebastian Bach. In perioada barocului numărul și tipul miscărilor este variabil.