Particularităţile stilurilor funcţionale

1. Particularităţile stilurilor funcţionale

2. Stilul funcţional = o variantă a limbii care îndeplineşte funcţia de comunicare într-un domeniu de activitate determinat. • în accepţie lingvistică înseamnă modul particular de folosire a resurselor limbii în diferite domenii ale activităţii sociale

3. Stilul artistic (beletristic)este caracteristic domeniului literaturii (operelor literare în versuri sau în proză).

4. Particularităţile stilulului artistic: • limbajul conotativ • vocabularul bogat (conţine arhaisme, neologisme, elemente de argou şi jargon) • ambiguitate şi echivoc • structură gramaticală variată • se adresează sensibilităţii, intelectului şi generează emoţii estetice • expresivitate foarte mare • caracter subiectiv • uneori apar abateri de la normele limbii literare • funcţia poetică şi expresivă (emotivă).

5. 2. Stilul ştiinţific este caracteristic oricărei lucrări de specialitate, dintr-un domeniu ştiinţific sau altul.

6. Particularităţile stilulului ştiinţific • obiectivitatea , claritatea, precizia • impersonalitatea, expresivitate zero • specializarea lexicală: termeni din tehnică şi ştiinţă • limbajul denotativ, neologic (datorită înnoirii tehnicii şi a ştiinţei) • limbaj de specialitate greu de înţeles de către nespecialişti • sintaxă simplă • scop informativ • absenţa ambiguităţii, echivocului şi a figurilor de stil • funcţia exclusiv referenţială (cognitivă), transmiţând informaţii, raţionamente, idei

7. Stilul oficial-administrativ se întâlneşte în relaţiile oficiale în domeniul social, economic, diplomatic, administrativ.

8. Particularităţile stilulului oficial-administrativ • absenţa oricărei nuanţe afective • caracter obiectiv, impersonal, lipsit de afectivitate • vocabular sărac • limbaj denotativ • accesibilitate, precizie, claritate • formule stereotipe • exprimare neutră, rigidă, obiectivă, impersonală • absenţa termenilor familiari, a cuvintelor populare, a argoului • coordonarea este preferată subordonării • respectă normele limbii literare • funcţia referenţială, conativă

9. Stilul publicistic este propriu presei scrise şi mijloacelor de comunicare în masă.

10. Particularităţile stilulului publicistic • destinat unui public eterogen (variat), cu o pregătire profesională diferită sau cu diferite niveluri de cultură • are scopul de a informa publicul, de a comenta fapte de viaţă socială, de interes economic, politic pe înţelesul tuturor • vocabularul divers acumulând inovaţii şi clişee • varietatea şi bogăţia vocabularului determinate de diversitatea tematicii abordate • limbaj accesibil publicului variat • folosirea citatului şi a mijloacelor extralingvistice (fotografii, filme) • structură gramaticală simplă • utilizarea limbii literare alături de formulări specifice limbajului cotidian • amestecul de elemente ce provin din celelalte stiluri funcţionale • pentru a capta atenţia cititorilor apelează la titluri şi subtitluri incitante, imagini, ilustraţii grafice, culoare • funcţia refernţială, conativă, expresivă

11. Textul publicistic reflectă realitatea imediată: anunţul, apelul, articolul, comentariul, interviul, cronica, ştirea

12. Textul publicitar are funcţia de convinge şi de a informa: anunţul, prospectul, spotul publicitar, reclama, afişul, catalogul de expoziţia.

13. Stilul colocvial (familial) • folosit în relaţiile particulare, în viaţa cotidiană • încărcătură afectivă • foloseşte formule de adresare • asociere cu mijloace nonverbale, paraverbale • nu respecta intotdeauna normele limbii literare (elipsa) • foloseste expresii, termeni argotici • foloseste diminutive, augmentative,cuvinte in vocativ , vorbirea la imperativ, interjecţii • caracter oral, expresiv • se caracterizează prin degajare, simplitate.

14. Stilul epistolar • Formule fixe (de datare, început, încheiere, semnătura) • Ex: biletul, telegrama, scrisoarea, invitaţia, cartea de vizită