1 / 5

Fabula

Fabula. RECAPITULARE. Fabula este o scurtă povestire alegorică , de obicei în versuri, în care autorul, personificând animalele, plantele şi lucrurile, satirizează anumite moravuri , deprinderi, mentalități sau greşeli cu scopul de a le îndrepta .

zed
Download Presentation

Fabula

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript

  1. Fabula RECAPITULARE

  2. Fabula este o scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, personificând animalele, plantele şi lucrurile, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități sau greşeli cu scopul de a le îndrepta. Iată… “fabula-i o pildă-n care omul, cum o face, Pune a vorbi pe faţă-n locul lui pe dobitoace. Lupul, mielul, leul, mânzul, câine, şoarece, pisoi Stauînfabulă, de sfadă, ca la teatru, câtedoi.”

  3. Personajele Personajele fabulei sunt animale înzestrate cu însuşiri omeneşti, ce reprezintă tipuri umane: greierele – leneşul furnica – harnica vulpea – vicleană corbul - credul

  4. Structură Povestirea propriu-zisă Morala • Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,Care cred despre sine că preţuiesc ceva!De se trag din neam mare,Asta e o-ntâmplare:Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.Oamenii spun adesea că-n ţări civilizateEste egalitate.Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.Cât pentru mine unul, fieştecine ştieC-o am de bucurieCând toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră. • Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecareSamson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.Căţelul Samurache, ce şedea la o parteCa simplu privitor,Auzind vorba lor,Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,S-apropie îndatăSă-şi arate iubirea ce are pentru ei:"Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei."- "Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,Noi, fraţii tăi, potaie!O să-ţi dăm o bătaieCare s-o pomeneşti.Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?" • - "Dar ziceaţi..." • - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?Adevărat vorbeam,Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,Că voi egalitate, dar nu pentru căţei. • Aceasta între noi adesea o vedem,Şi numai cu cei mari egalitate vrem.

  5. îN loc de concluzie Într-o fabulă dibace, adevărul, din belşug, E ţesut în frumuseţea graiului, cu meşteşug. Poate fi cînd poezie, cînd surîs, cînd pişcătură, După cum se-ntoarce acul şi izvoadele te fură. (Tudor Arghezi, Fabula fabulelor)

More Related