D E S C R I E R E A

1. D E S C R I E R E A Motto:“Am învăţat că toată lumeavrea să traiască pe vârful unui munte, fără săştie că adevărata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre vârf." (Gabriel García Márquez) Tot ce vedem în jurul nostru ne impresionează. Simţim nevoia să exprimăm în cuvinte ceea ce simţim. Cum o putem face? Descriind. Aşadar, vrei să ştii ce presupune cu adevărat o descriere? Să urcăm pantele ei abrupte! Urmează-mă! Te voi conduce în lumea ei... minunată.

2. Citeşte cu atenţie textele: “Era pe la sfârşitul lui august, şi pădurea Petrişorului, bătrână şi nestricată de mână de om, îşi desfăşura tăcută bolţile de frunzişuri. Urca domol coline trăgănate, se ridica departe într-un pisc prăpăstios, în vârful căruia săgeta spre cer un brad vechi, care vestea cel întăi, printr-un şuiet adânc , sosirea vânturilor. Aşa urca lin spre asfinţit, şi de pe cerul răsăritului soarele începea să-i pătrundă ascunzişurile.” (M.Sadoveanu, În pădurea Petrişorului) “În acel timp de chin şi de jale, strălucea peste Olt, în Craiova, un bărbat ales şi vestit şi lăudat prin frumuseţea trupului său, prin virtuţile lui alese şi feliurite, prin credinţa către Dumnezeu, dragostea către patrie, îngăduiala către cei asemenea, omenia către cei mai de jos, dreptatea către toţi deopotrivă, prin sinceritatea , statornicia şi dărnicia ce împodobeau mult lăudatul său caracter.” (N.Bălcescu, Mihai Viteazul)

3. 1. Ce se înfăţişează în primul text? 2. Ce este prezentat în al doilea text? 3. Cum este înfăţişat fiecare text (ca mod de expunere)? 4. Ce părţi de vorbire predomină? 5. Ce simţuri contribuie la perceperea pădurii / unei păduri? 6. Daţi un exemplu de sintagmă pentru fiecare reprezentare cu ajutorul simţurilor! 7. Imaginile acestea sunt ca cele dintr-un laborator, în sens strict ştiinţific sau au şi alte nuanţe, alte compliniri, aduc sensuri noi? 8. Se bazează pe sensul propriu sau figurat al cuvintelor? Cum credeţi că se numesc atunci? 9. Identificaţi însuşirile deosebite, neaşteptate ale obiectelor sau ale acţiunilor! 10. Cum s-ar putea defini descrierea? 11. Ce fel de descriere înfăţişează fiecare fragment? 12. Există şi alte tipuri de descriere? Exemple.

4. Este înfăţişată imaginea de anasamblu a unei păduri. Privirea scriitorului se îndreaptă dinspre exterior spre interior. • Al doilea fragment înfăţişează trăsăturile fizice şi morale ale lui Mihai Viteazul, când acesta era ban al Craiovei. • Nu se povestesc fapte şi întâmplări, ci sunt surprinse însuşirile obiectelor: pădurea bătrână, colinetrăgănate, pisc prăpăstios, bradvechi, bărbatales, mult lăudatul său caracter etc. • Din punct de vedere morfologic, predomină substantivele şi adjectivele (grupul nominal). • Percepem pădurea cu văzul, auzul, mirosul, simţul tactil etc.

5. Vă propunem următorul test: în condiţii de linişte şi de ... liniştire depline, reproduceţi mental – de câteva ori – primele şase versuri din Mioriţa. Închideţi ochii. Reproduceţi-le încă o dată. Orice om cu o sensibilitate firească, normală va “vedea” un splendid peisaj de munte (imagini vizuale), va “auzi” foşnetul pădurii montane şi sunetele pe care le fac oile în mişcare (imagini auditive), va “percepe” mirosul de cetină şi de iarbă (imagini olfactive), va “resimţi” – ca şi când ar merge cu picioarele goale – roua aşezată pe iarbă (imagini tactile), va realiza cum se mişcă turmele de oi, dar şi poza statică, imuabilă, de neclintit a muntelui (imagini motorii) etc. Pe-un picior de plai/ Pe-o gură de rai/ Iată vin în cale/ Se cobor la vale/ Trei turme de oi/ Cu trei ciobănei. Ipostaza preferată a scriitorului este aceea de a contempla, de martor meditativ.

6. 7. Aceste imagini nu se aseamănă cu cele ştiinţifice, ele presupun emoţie, trăire, sentiment, se bazează pe ficţiune, transfigurând artistic realitatea şi filtrând-o prin sensibilitatea scriitorului. 8. Se bazează pe sensul figurat al cuvintelor şi de aceea se numesc imagini artistice. Au mare frecvenţă figurile de stil. 9. Unor obiecte li se atribuie însuşiri neobişnuite, neaşteptate, conform propriei simţiri a celui care descrie: pădurea bătrână, colinetrăgănate, bradvechi, penede sânge, chemarenedesluşită, moale, stânsă. Acestea sunt epitete ale substantivului. Când aceste însuşiri deosebite se atribuie acţiunilor redate prin verbe, vorbim de epitete ale verbului: urcadomol,urcalin, fărâmaumelodios, îşi mişca botul crăpat ca-ntr-un vis. 10. Descrierea (scriere “după”; după model) este un mod de expunere (alături de naraţiune, dialog, monolog) care constă în prezentarea sugestivă a particularităţilor unor obiecte. În opera literară, descrierea poate fi realizată în proză sau în versuri. Descrierea literară reflectă sentimentele şi impresiile celui care priveşte şi descrie. 11. Primul text este o descriere de tip tablou, iar al doilea, un portret. 12. Există şi descrieri ştiinţifice (ex: buletinul meteorologic), tehnice (ex: descrierea unui aparat) sau publicitare (ex: reclama, anunţul).

7. Componentele descrierii: • fundal; • plan general; • prim-plan; • detaliu. • Caracteristicile descrierii: • cadrul temporal şi spaţial (ex: pădurea la sfârşit de vară); • atmosfera generală (ex: linişte, freamăt, veselie); • redarea înfăţişării unor personaje (ex: portret); • exprimarea unor stări sufleteşti (ex: simpatia, înţelegerea, compasiunea celui care descrie etc.) .

10. Descrierea literară reflectă sentimentele şi impresiile celui care priveşte şi descrie. Descrierea ştiinţifică oferă informaţii precise cititorului. Aceste informaţii nu depind de cel care priveşte,ele referindu-se, de regulă, la situarea geografică, la dimensiunea sau la componenţa unor elemente. Într-o descriere ştiinţifică, verbele sunt folosite, în general, la modul indicativ, timpul prezent. Ex: În partea de nord a acestei zone, dincolo de paralela 55°, se întind păduri de conifere (brazi, molizi, pini etc.), cum se văd şi în Munţii Carpaţi. Descrierea în textul de mică publicitate este foarte scurtă. Ea oferă informaţii precise şi atractive unui posibil cumpărător. Ex: Vilă 6 camere, 2 băi, 1 bucătărie, garaj, construcţie nouă, proiect elveţian, 1 Mai, Domenii, tel. 0722 229011.

11. Tabloul = tip de descriere a unei privelişti, a unui obiect sau fenomen din natură. • înfăţişează momentul zilei când este surprins tabloul; • reflectă relaţia om-natură; • predomină imaginile artistice. Portretul (o variantă: autoportretul) • este surprins într-un loc şi la un moment dat; • modalităţi de portretizare: directă: – de către narator; – de alte personaje; – autoportretizare. indirectă: – din gânduri, fapte, atitudine, comportament; – din relaţiile cu ceilalţi (cu semenii);

12. – prin raportare la mediul din care provine (vestimentaţie, locuinţa, mobilierul, obiectele care îl reprezintă etc.) • – prin limbaj (poziţia socială, cultura, gradul de inteligenţă, convingeri, idealuri, sentimente, nobleţea sau nimicnicia, prin ticuri, formule fixe, stereotipii etc.) • Tema operei literare • este aspectul fundamental de viaţă, în jurul căruia scriitorul îşi construieşte subiectul, prin transpunere artistică (natura, iubirea, copilăria, moartea, patriotismul, destinul, drama războiului etc.) Ideea operei literare • este semnificaţia profundă a unei opere literare; “trădează” atitudinea scriitorului faţă de tema abordată; ideea pe care o desprinde cititorul şi o preia ca pe un precept;

13. Pastelul • specie a genului liric ce reflectă trăiri profunde în faţa spectacolului naturii; • este o poezie descriptivă (deci va uza din plin de elementele acestui mod de expunere); • descrierea unui peisaj este pretextul pentru a-şi exprima autorul discret propriile sentimente; • se remarcă multitudinea imaginilor artistice (vizuale, auditive, olfactive etc.); • tablourile prezentate în pastel sunt străbătute de sensuri profunde, fiind prilej de meditaţie; • pastelul imaginează cufundarea în mijlocul naturii (o natură curată şi naivă, dar uneori ostilă, neprimitoare); • sensibilizează, emoţionează, dar şi instruieşte; • natura îi împrumută omului echilibrul său reconfortant; • uneori, natura îşi desfăşoară toată magnifica forţă de fascinaţie şi reuşeşte să-l subjuge pe om prin farmecul ei ameţitor.

14. CONCLUZII: • opera literară are o structură şi un scop estetic; • se adresează minţii şi sufletului; • presupune desfiinţarea acelui ţărm între real şi imaginar; • nu preia cu exactitate şi precizie realitatea, ci o transfigurează; • transfigurarea se face prin ficţiune, prin creaţia imaginaţiei; • presupune voinţa autorului de a iluziona, de a sugestiona, de a se exprima, simulând adevărul; • ficţiunea (invenţia sau imaginaţia) este trăsătura distinctivă a literaturii; • detaliul verosimil este un mijloc de a crea iluzia realităţii; • o operă literară se poate baza pe un fapt real sau invantat; • realitatea dintr-o operă literară este, de fapt, iluzia realităţii;

15. adevărul unei opere literare nu este altceva decât o sporire a puterii sale de a crea iluzia; • conţine două feluri de valori: estetice şi umane (morale, etice, comportamentale etc.) – frumosul, binele, adevărul, dreptatea, cinstea, demnitatea etc.; • se apropie de alte arte: pictură, muzică, arhitectură etc. • “lumea” operei sesizează complexitatea acestei lumi, profunzimea ei, contrastele ei; • este originală, ieşind din şabloanele narative, descriptive, prozodice etc., deci din exprimarea banală, cotidiană, evadând aşadar într-o exprimare neobişnuită; • exprimă concepţia autorului faţă de lume şi viaţă, atitudinea lui faţă de realitatea prezentă. • este mijlocul artistic (nu ştiinţific!!!) de a prezenta, de a înfăţişa o realitate anume, de aceea se adresează sensibilităţii cititorului, vizând frumosul, emoţionarea, impresionarea cititorului.