O cas ă fericita pentru parin ţ i ş i copii

1. O casă fericita pentru parinţi şi copii

2. COMUNICAREA EFICIENTĂ PĂRINŢI – COPII

3. ABILITATI PERSONALE · Abilitatea părinţilor de a da prioritate satisfacerii nevoilor de bază ale copilului ·Abilitatea de a oferi copilului experienţe noi, de a-l stimula cognitiv şi afectiv ·Abilitatea de a avea o relaţie empatică cu copilul ·Abilitatea de a-şi înfrâna propriile dureri şi porniri agresive fără a le răsfrânge în relaţia cu copilul ·Capacitatea de a avea aşteptări realiste faţă de copil ·Abilitatea de a răsplăti, valoriza copilul

4. NEVOILE DE BAZA ALE COPILULUI • Dragoste şi securitate • Nevoie de experienţe noi, de stimulare • Nevoia copilului de a fi apreciat şi de a-i fi recunoscute capacităţile • Nevoia de responsabilităţi •  Nevoile fiziologice ale copilului

5. Ce gresim când comunicam? Amenintarea Umilirea Neatentie Invinuirea Etichetarea Critica Reprosuri Contrazicerea Ridicarea vocii Nemultumirea Indiferenta Ironia

6. Amenintare • Exemple: „Dacă nu vii acasă cu rezultate bune ai încurcat-o!” • Ce gândeşte copilul?  „Părintele acesta al meu e periculos!” „Cu el nu e de glumit!” „Ar trebui să am grijă de acum încolo! ” • Consecinţă: Û    Principala preocupare a copilului va fi să nugreşească ; Û    Nu va avea curajul să facă ceva decât dacă rezultatul este pozitiv; Û    Aşa apar frica, minciuna, intoleranţa, etc.

7. Contrazicere si minimalizarea problemei • Exemple: Fetiţa:- ”Sunt urâtă!” ,”Nu mă iubeşte nimeni” Tatăl:-„Nu e adevărat! „Nu spune asta!” ”Nu fi supărată” • Ce gândeşte copilul? „Nu are rost să mai vorbesc cu tatăl despre problema mea pentru că nu îi place ce zic eu.” „Crede că dacă îmi spune să nu fiu supărată, mă simt mai bine?” • Consecinţă: Û   Părintele îi întăreşte convingerea deja formată; Û    Copilul simte că părintele nu îl înţelege şi nu e capabil să-i asculte problemele; Û    Aşa se poate naşte lipsa de încredere în competenţa părintelui.

8. critica • Exemple: „Nu ţi-am zis să te uiţi pe unde calci?”, „De câte ori trebuie să-ţi spun că nu e voie acolo?”, „De ce ai făcut asta?” • Ce gândeşte copilul? „Iar îmi ţine morală! Mai aştept un pic să se calmeze.” • Consecinţă: Û    Va scădea receptivitatea copilului la părerile emise de părinte; Û    Aşa se poate naşte indiferenţa

9. etichetarea • Exemple: „Eşti o urâtă!”; „Eşti o proastă!”;„Eşti un bleg!”;„Eşti un idiot!” • Ce gândeşte copilul? „Adulţii ştiu mai multe decât copiii.” • Consecinţă: Û    Dacă afirmaţiile se repetă frecvent, atuncicopiii vor fi urmăriţi toată viaţa de această idee; Û    În subconştientul lor ei vor fi convinşi că sunt urâţi, proşti, blegi sau idioţi; de aceea vor încerca de câte ori se va ivi ocazia, să demonstreze că nu este aşa; Û    Apare complexul de inferioritate

10. indiferenta • Exemple: Copilul: ”Tati! Tati! Am învăţat să-l scriu pe ‚M’ ” Tatăl: „Da, dă-te din faţa televizorului” • Ce gândeşte copilul? „Televizorul e mai important decât mine!” ”Cum să fac să îi atrag atenţia asupra mea? ” • Consecinţă: Û    Copilul va încerca să atragă atenţia asupra sa cu orice preţ, chiar şi prin fapte negative (furt, chiul, înjurături, bătăi, fumat, consum de droguri etc.)

11. ironia Exemple:Forma verbală- „Ai auzit că s-a inventat cârpa de şters praf?” „ Mulţumesc pentru ‚ajutor!” Forma nonverbală-privire „de sus”, zâmbet zeflemitor. • Ce gândeşte copilul? „Mă consideră un incompetent. ” „Îşi bate joc de mine!” • Consecinţă: Û    Va scădea încrederea copilului în forţele proprii şi faţă de părinte; Û    Va căuta să fie apreciat în altă parte la „adevărata valoare” Û    Aşa poate săapară distanţarea.

12. invinuirea Tu esti vinovata! Ar trebui sa iti fie rusine! E numai vina mea! Nu sunt buna de nimic! •  Exemple: • Consecinţă: Û    Scade nivelul stimei de sine; Û    Aşa poate apărea complexul de inferioritate.

13. neatentia • Neatenţia la ce ni se spune (întrerupem o conversaţie începută, întoarcem spatele, schimbăm brusc subiectul discuţiei, etc.) • Exemple: Copilul:”…şi toţi colegii…” Mama: „Îţi mai trebuie supă?” • Ce gândeşte copilul? „Nu o interesează nimic din ceea ce spun eu.” „Data viitoare nu mă mai obosesc să-i explic.” • Consecinţă: Û    Copilul va comunica ceea ce vede că o interesează pe mamă şi va începe să omită ceea ce se va dovedi esenţial; Û    Aşa poate să apară neglijenţa.

14. nemultumirea • Exemple: Copilul: „Am curăţat camera!” Mama: „Era şi timpul!”, „Măcar atâta să faci şi tu.” „Era şi cazul să faci şi tu un lucru bun!” „Când vei reuşi să-ţi câştigi pâinea cu mâna ta, atunci înseamnă că ai făcut ceva! ” • Ce gândeşte copilul? „Orice aş face nu pot să o mulţumesc; efortul meu este în zadar” • Consecinţă: Û    Îi va scădea entuziasmul şi motivaţia pentru sarcinile pe care i le dă; Û    Aşa poate să apară pasivitatea.

15. reprosul • Exemple:  „Dacă nu eram eu tu erai de mult pe drumuri!” „Dacă nu trebuia să am grijă de tine, câte puteam face!? ” • Ce gândeşte copilul? „Ce vrea de la mine?” „Acum ar trebui să mă simt vinovat pentru că exist?” • Consecinţă: Û    Aşa poate să apară sentimentul de vinovăţie.

16. Ridicarea vocii • Exemple: „Eşti un nesimţit şi jumătate!!!” „Obraznicule!!!” • Ce gândeşte copilul? „Nu-mi place când vorbeşti cu precipitaţii!” „Crezi că am probleme cu auzul?” • Consecinţă: Û    Exersată mai mult timp, această formă de „comunicare” se poate transforma într-o depreciere păguboasă a părintelui; Û    Aşa poate să apară deprecierea părintelui

17. umilirea • Exemple: „Spune-le tuturor ce ai făcut!” „De aia strig la tine să audă toţi vecinii ce copil rău am!” • Ce gândeşte copilul? „Nu mă respectă deloc.” „Nu meritam să mă facă de ruşine la toată lumea. ” • Consecinţă: Û    Părintele nu mai este om de încredere, deoarece te poate face de râs când nu te aştepţi Û    Copilul învaţă să ascundă adevărul; Û    Aşa poate să apară neîncrederea

18. Ce este in capul unui parinte??!!

20. Cuvinte care încurajează • Oricine mai greşeşte câteodată • Eşecul nu este o crimă • Îmi place modul cum asculţi • Încearcă şi vei reuşi • Îţi mulţumesc mult! • Este cu adevărat reuşit • Apreciez comportamentul tău plin de grijă • Ce idee grozavă • Te rog, împărtăşeşte ideile tuturor • Îmi face plăcere şi e minunat să te văd atât de… • Apreciez cu adevărat ajutorul tău • Eşti plin de imaginaţie

21. Copiii învaţă ce trăiesc Dacă un copil trăieşte cu un permanent criticism el învaţă să condamne. Dacă un copil trăieşte în permanentă ostilitate el învaţă să bată. Dacă un copil trăieşte în permanentă ridiculizare el învaţă să fie timid. Dacă un copil trăieşte cu ruşine el învaţă să se simtă vinovat. Dar Dacă copiii trăiesc cu toleranţă ei învaţă să fie răbdători. Dacă copiii trăiesc mereu cu încurajare ei învaţă încrederea. Dacă copiii trăiesc preţuiţi mereu ei învaţă să aprecieze. Dacă copiii trăiesc mereu în corectitudine ei învaţă dreptatea. Dacă copiii trăiesc mereu în securitate ei învaţă să aibă încredere (credinţă). Dacă copiii trăiesc mereu aprobaţi ei învaţă să se aprecieze pe ei înşişi. Dacă copiii trăiesc în acceptare şi prietenie ei învaţă să găsească DRAGOSTEA ÎN LUME Dorothy Law Nolte