1 / 42

Tratatul de la Lisabona

Tratatul de la Lisabona. Principalele elemente de reforma aduse de Tratatul de la Lisabona Theodor STOLOJAN. Consiliul European de la Bruxelles, iunie 2007.

monita
Download Presentation

Tratatul de la Lisabona

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Tratatul de la Lisabona • Principalele elemente de reforma aduse de Tratatul de la Lisabona Theodor STOLOJAN

  2. Consiliul European de la Bruxelles, iunie 2007 • Consiliul european de la Bruxelles, iunie 2007, stabileşte, în termeni concreţi, mandatul Conferinţei Interguvernamentale 2007, ale cărei lucrări se vor finaliza prin acordul asupra textului Tratatului de laLisabona. • Textul noului Tratat a fost semnat, la 13 decembrie 2007, în capitala Portugaliei. Obiectivul iniţial stabilit de către „cei 27” şi anume finalizarea procesului de ratificare, pe cale parlamentară, până la alegerile euro-parlamentare din iunie 2009, nu a putut fi respectat, în condiţiile eşecului referendumului din Irlanda, din iunie 2008.

  3. Principalele modificari aduse de TL • Modificari de ordin general • Modificari in structura institutionala a UE • Modificari in raporturile dintre institutiile UE • Modificari in atribuirea competentelor intre UE si statele membre • Modificari in procesul de luare a deciziilor • Modificari in politicile europene

  4. 1. Modificări de ordin general • Sunt indepartate atributele de ordin constituţional din propunerea initiala, a.i. noul Tratat nu mai poate fi considerat drept o « constituţie » a UE; • Noul Tratatnu a vizat înlăturarea Tratatelor existente, ci doar adaptarea şi amendarea acestora, în conformitate cu exigenţele actualei etape a construcţiei comunitare. • Tratatul de la Lisabona aduce o serie de modificări în sfera dreptului comunitar primar, cu referire directă la: • Tratatul asupra Uniunii Europene (TUE) / Tratatul de la Maastricht (1992) ; • Tratatul de la Roma (1957) (prin precizarea „competenţelor” şi „domeniilor de intervenţie” ale UE ; • Tratatul de la Roma devine Tratatul privind funcţionarea UE (TFUE).

  5. 2. Modificari in structura institutionala a UE • UE dobândeşte personalitate juridică, cu fuzionarea celor 3 piloni. • Consiliul European devine o instituţie a Uniunii • Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afacerile Externe şi Politica de Securitate • Formalizareaprincipiuluisupremaţieidreptuluicomunitar (declaraţieanexata TL). • “Principiul de atribuire a competenţelor Uniunii”, alături de mai buna precizare a modului în care sunt respectate competenţele statelor membre. • O nouă procedură permiţând parlamentelor naţionale să-şi consolideze prerogativele în raport cu instituţiile UE.

  6. Preşedintele Consiliului European (I) • Consiliul European devine instituţie a UE • Prevederile Tratatului de la Lisabona legate de preşedintele Consiliului European sunt preluate direct din proiectul de Tratat Constituţional. • Astfel, art. 9b, alineatul 5 / TUE stabileşte o preşedinţie permanentă a Consiliului European, având un mandat de 2,5 ani, reînnoibil o singură dată. • Titularul acestui post va fi numit de membrii Consiliului European, cu majoritate calificată, funcţia respectivă ne-putând fi combinată cu oricare alta la nivel naţional.

  7. Preşedintele Consiliului European (II) • Dispoziţiile, în sine, ale Tratatului de la Lisabona referitoare la postul de Preşedinte al Consiliului European par limitate mai mult la atribuţii de natură procedurală. • Preşedintele Consiliului European: • acţioneaza pentru degajarea marilor orientări şi favorizarea consensului între statele membre; • are atribuţii de reprezentare pe scena internaţională; • asigură pregătirea activităţii Consiliului European, cooperarea acestui for cu Comisia Europeană şi, pe baza activităţii Consiliului Afaceri Generale, depune toate eforturile necesare în vederea facilitării consensului în domeniu; • asigură reprezentarea externă a Uniunii pe chestiuni privind PESC, fără a prejudicia competenţele Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate.

  8. Preşedintele Consiliului European (III) • O deosebită importanţă este acordată Programului indicativ, pe 2,5 ani, al Preşedinţiei permanente. Acesta va acoperi toate chestiunile majore ale agendei politice europene, reprezentând un veritabil “angajament mutual” între Preşedintele permanent al Consiliului European şi Preşedinţiile rotaţionale, asigurând astfel o mai bună cooperare în domeniu. • Preşedintele Consiliului European este direct implicat în toate acţiunile procedurale legate de planificarea activităţii Consiliului UE, fie că este vorba de programe de 30, 18 sau de 6 luni. • Activitatea Consiliului pentru Afaceri Generale / CAG se separa de cea a Consiliul pentru Afaceri Externe / CAE, aspect de natură să sporească eficienţa noului model de Preşedinţie a UE.

  9. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afacerile Externe şi Politica de Securitate (I) • Estenumit în funcţie de Consiliul European[1] şi investit de Parlamentul European. • El va deţine, în acelaşi timp, funcţia de Vice-preşedinte al Comisiei Europene şi va prezida Consiliul pentru Afaceri Externe al Consiliului de Miniştri. • Conform art. 9E / para 3, Consiliul European poate pune capăt mandatului Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru Afacerile Externe şi Politica de Securitate în conformitate cu o procedură similară. [1] Hotărând cu majoritate calificată, cu acordul preşedintelui Comisiei Europene.

  10. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afacerile Externe şi Politica de Securitate (II) • “Înaltul Reprezentant conduce politica externă si de securitate comună a Uniunii”, contribuie prin “propuneri la elaborarea acestei politici si o aduce la îndeplinire în calitate de împuternicit al Consiliului”. IRAEPS “acţionează în mod similar si în ceea ce priveste politica de securitate si apărare comună”. • Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afacerile Externe şi Politica de Securitate urmează să fie asistat de un Serviciu Diplomatic European, ale cărei resurse rezultă din punerea în comun a contribuţiilor Secretariatului General al Consiliului, Comisiei Europene şi serviciile diplomatice ale statelor membre. • Instituirea functiei de IRAEPS înlătura suprapunerea de funcţiuni între Înaltul Reprezentant pentru PESC, Comisarul european pentru Relaţii Externe şi Preşedintele Consiliului Afaceri Externe.

  11. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afacerile Externe şi Politica de Securitate (III) • Lista direcţiilor de acţiune şi a obiectivelor acţiunii externe a UE “acoperă” cea mai mare parte a domenilor care revin, în mod tradiţional, politicii externe naţionale a SM. • Tratatul de la Lisabona statuează că obiectivele PESC / PESA trebuie să fie “consolidarea identităţii proiectului european şi a independenţei SM, promovarea păcii, securităţii şi progresului pe continentul european şi în întreaga lume”.

  12. 3. Modificari in raporturile dintre institutiile UE • ParlamentulEuropean • ComisiaEuropeana • Parlamentelenationale

  13. Parlamentul European • Numărul deputaţilor europeni este fixat la 750; • Rolul Parlamentului European este consolidat în mod substanţial. • sunt extinse competenţele PE în procedurile decizionale ale UE. • Parlamentul European şi Consiliul se afla pe picior de egalitate în exercitarea funcţiei legislative şi a celei bugetare (procedura co-deciziei devine procedură legislativă ordinară). • Parlamentul European alege Preşedintele Comisiei, pe baza propunerii Consiliului European.

  14. Comisia Europeană • Menţinerea principiului „un stat un comisar” până în 2014; • Din 2014, Comisia va fi alcătuită dintr-un număr de membri corespunzător cu două treimi dintre statele membre (atât timp cât Consiliul European nu decide modificarea acestui număr, hotărând în unanimitate). • Consiliul European, din 11-12 decembrie 2008, a stabilit că va acţiona în sensul menţinerii sistemului un stat/ un comisar pentru structura Comisiei şi după mandatul 2009-2014.

  15. Parlamentele naţionale (I) • Implicare sporita a parlamentelor naţionale în procesul decizional european (cu aplicarea principiului proporţionalităţii si subsidiarităţii); • Parlamentelenaţionale dobândesc un dublu drept de control în monitorizarea respectării principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii; • Verifică propunerile legislative transmise de Comisie (prin emiterea într-un interval de 8 săptămâni a unui aviz motivat privind respectarea principiului subsidiarităţii); • Pot contesta un proiect legislativ al Comisiei (cu o majoritate simplă a voturilor atribuite parlamentelor naţionale);

  16. Parlamentele naţionale (II) • Dacă în urma unui vot în Consiliu sau în PE (cu o majoritate de 55% din statele membre sau o majoritate a voturilor exprimate în Parlamentul European), proiectul este considerat incompatibil cu principiul subsidiarităţii, acesta este considerat respins. • Participa la procedurile de revizuire a Tratatelor; • Sunt informate cu privire la cererile de aderare la Uniune; • Participa la mecanismele de evaluare a punerii în aplicare a politicilor Uniunii în domeniul afacerilor interne (migraţie, supravegherea frontierelor, combaterea traficului ilegal de persoane, arme, droguri); • Sunt implicate în supravegherea activităţilor Europol şi Eurojust.

  17. 4. Modificari in atribuirea competentelor intre UE si statele membre TL structureaza 3 categorii de “competenţe” ale UE: • Competenţe exclusive • Competente partajate • Competente de susţinere, de coordonare sau de completare

  18. Competente exclusive • Uniunea vamală; • Stabilirea regulilor de concurenţă necesare funcţionării pieţei interne; • Politica monetară pentru statele membre euro; • Conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune a pescuitului; • Politica comercială comună.

  19. Competenţe partajate • Piaţa internă; • Coeziunea economică, socială şi teritorială; • Mediul; • Protecţia consumatorilor; • Transport; • Reţelele transeuropene; • Energia; • Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie; • Agricultura şi pescuitul etc.

  20. Protocol suplimentar referitor la “competente” • Competenţele neatribuite Uniunii prin Tratate rămân la nivelul statelor membre; • În domeniul competenţelor partajate, SM îşi exercită competenţa în măsura în care Uniunea nu a făcut-o; • La iniţiativa unui stat membru, Consiliul poate solicita Comisiei să înainteze propuneri de abrogare a unui act legislativ; • Posibilitatea reunirii unei CIG cu mandatul modificării competenţelor Uniunii, inclusiv în sensul creşterii sau reducerii acestora.

  21. Competente de susţinere, de coordonare sau de completare: • Cultura; • Turismul; • Educaţia; • Sportul şi formarea profesională; • Protecţia şi îmbunătăţirea sănătăţii umane; • Protecţia civilă.

  22. 5. Modificari in procesul de luare a deciziilor • Regulile majorităţii calificate sunt modificate: • se aplică în cadrul Consiliului. • aceste reguli vor fi aplicate începând cu 2014, cu precizarea că, până în 2017, un stat membru poate solicita recursul la regulile actuale în aplicarea QMV; • formalizareaposibilitatii de extindere a QMV: “clauzapasarelă” / impact direct privindflexibilizareaprocesuluidecizional la nivel UE; • Regulile “cooperării consolidate”; • O procedură noua de “retragere voluntară” a unui stat membru din UE; • Sunt înscrise în Tratate condiţiile privind aderarea unui stat la UE (criteriile de la Copenhaga) - aceste condiţii sunt “completate” prin “criteriile fixate de Consiliul UE” (fapt care justifică sintagma criteriile “Copenhaga modificate”).

  23. Votul cu majoritate calificată /QMV • Votul actual cu majoritate calificată, bazat pe alocarea de voturi ponderate (formula Nisa), va fi aplicat până la 1 noiembrie 2014, cu posibilitatea extinderii acestuia până la 31 martie 2017, la solicitarea unui stat membru. • După 31 martie 2017, cel târziu, votul cu majoritate calificată prin ponderare va fi înlocuit de votul „dublei majorităţi”; aceasta ia în considerare atât numarul de state membre, cât şi criteriul populaţiei, eliminând votul ponderat; • Pentru adoptarea unei decizii cu “majoritatea dubla” este necesară sustinerea a 55% din numarul de state membre, care să reprezinte 65% din populaţia Uniunii. • „Compromisul de la Ioannina”; • în perioada 1 noiembrie 2014 – 31 martie 2017, pentru aplicarea compromisului sunt necesare 75% din numărul de SM sau din populaţia necesară pentru formarea unei minorităţi de blocaj; • de la 1 aprilie 2017, numărul SM sau al populaţiei necesare aplicării compromisului scade la 55% din numărul de SM sau din populaţia necesară pentru formarea unei minorităţi de blocaj.

  24. Extinderea QMV la peste 40 de domenii Printre domeniile care fac obiectul extinderii QMV se numără: • azilul şi protecţia refugiaţilor şi a persoanelor deplasate intern; • migraţia; • libera circulaţie a lucrătorilor şi beneficiile sociale aferente; • deciziile adoptate de comitetele specifice prin mecanismul comitologiei, prin care statele membre controlează exercitarea competenţelor de implementare ale Comisiei; • domeniul politicii comune a transporturilor; • cooperarea administrativă în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei; • cooperarea judiciară în materie penală; • armonizarea normelor penale, precum şi a prevederilor în materie de delicte şi sancţiuni; • cooperarea poliţienească din cadrul EUROPOL; • iniţiativele Înaltului Reprezentantal Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate.

  25. Alte domenii care fac obiectul QMV • poziţii şi decizii comune privind zona euro; • energie; • politica spaţială; • principiile şi condiţiile de operare ale serviciilor de interes economic general; • resursele proprii ale Uniunii; • Agenţia Europeană de Apărare (măsuri privind statutul şi sediul acesteia); • iniţiativele cetăţeneşti pentru adoptarea unei propuneri legislative la nivel european; • acordul privind retragerea unui stat membru; • măsuri de stabilire a unui cadru uniform de protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală şi implementarea unei autorizaţii de atestare centralizată a acestora la nivelul UE.

  26. Domenii ale actiunii UE supuse regulii unanimităţii: • Impozitarea; • Măsurile de armonizare în domeniul securităţii sociale şi al protecţiei sociale; • Clauza de flexibilitate; • Cea mai mare parte a politicii europene de securitate şi apărare; • Finanţele Uniunii; • Apartenenţa la Uniune (deschiderea negocierilor de aderare etc.); • Procedura de revizuire a tratatelor; • Aderarea Uniunii la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO); • Cetăţenia (acordarea unor drepturi noi cetăţenilor europeni, măsuri de combatere a discriminării); • Regimul lingvistic privind drepturile de proprietate intelectuală la nivelul Uniunii; stabilirea biroului Procurorului Public European, etc.

  27. Politica externă şi de securitate comună face obiectul unor reguli şi proceduri specifice - caracter “interguvernamental” • Sunt introduse: • “clauza de apărare mutuală” • “clauza de solidaritate” • Se constituie "Agenţia europeana de armament", -obiective: • promovarea dezvoltării unei politici europene în domeniul armamentului • coordonarea efortului de dotare şi echipare la nivel naţional.

  28. 6. Modificari in politicile europene • Carta drepturilor fundamentale ale UE • Politici UE cu reglementari specifice: • PESC; • Coordonarea politicilor economice şi de ocupare a forţei de muncă. • Clauza de solidaritate generala • Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie • “Vecinătatea” uniunii • Energia

  29. Carta Drepturilor Fundamentale • TL specifică forţa juridică obligatorie a Cartei, care a fost oficial proclamată în cadrul sesiunii plenare a Parlamentului European din 12 decembrie 2007. • CDFreuneşte principalele drepturi (politice, civile, economice, sociale etc.) de care beneficiază cetăţenii/resortisanţii Uniunii. • Drepturile sociale coexistă, alături de drepturile clasice, în acelaşi document, cu acelaşi statut şi aceeaşi garanţie juridică; • Marea Britanie şi Polonia au optat pentru un regim derogatoriu în aplicarea Cartei. • Irlanda, Cehia?

  30. Politica externă şi de securitate comună (PESC) • Inovaţiile aduse PESC furnizează baza necesară fundamentării Uniunii Europene ca actor global; • TL fuzionează poziţiile de Înalt Reprezentant pentru PESC şi de Comisar Însărcinat cu Afacerile Externe, sub titulatura de „Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate”/ ÎR. • TL prevede crearea unui Serviciu European pentru Acţiunea Externă. • Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate are drept de iniţiativă în domeniul politicii externe. • TL prevede posibilitatea adoptării aşa-numitei clauze pasarele, care permite Consiliului European să hotărască, cu unanimitate, extinderea câmpului de aplicare a majorităţii calificate în domeniul PESC.

  31. Politica europeană de securitate şi apărare • TL inovează semnificativ în domeniul PESA, cu referire expresa la: • actualizarea misiunilor Uniunii; • cooperarea structurată permanentă; • inserareaunei clauze de apărare reciproce, similare celei existente în Tratatul Uniunii Europei Occidentale (UEO).

  32. TL extinde numărul misiunilor UE în domeniul apărării: TL adaugă, in sfera PESC/PESA, o serie de misiuni precum: • acţiunile comune de dezarmare; • misiunile de consiliere şi asistenţă în domeniul militar; • misiunile de prevenire a conflictelor şi operaţiunile de stabilizare la sfârşitul conflictelor; • misiuni ce pot contribui la lupta împotriva terorismului, inclusiv prin sprijinul adus statelor terţe pentru combaterea terorismului pe propriul teritoriu.

  33. Instrumente specifice in sfera PESA • TL include o clauză de apărare reciprocă. • Tratatul de la Lisabona include o metodă simplificată pentru întărirea cooperării între statele membre în domeniu: cooperarea structurată permanentă.

  34. Clauza de solidaritate generală • TL introduce aşa-numita clauză de solidaritate - statele membre vor acţiona în comun, în spirit de solidaritate, în cazul în care un stat membru este victima unor asemenea catastrofe naturale (ex.: secetă, incendii, inundaţii, cutremure etc.); • Acelaşi principiu al solidarităţii se aplică dacă un stat membru este supus atacurilor teroriste. • În toate aceste cazuri, potrivit TL, UE mobilizează pe baza „clauzei de solidaritate” toate instrumentele de care dispune, inclusiv mijloacele militare puse la dispoziţia sa de statele membre.

  35. Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie • TL plasează toate prevederile privind spaţiul de libertate, securitate şi justiţie sub un titlu unic. • Consolidarea instrumentelor Uniunii pentru asigurarea unei mai bune protecţii a cetăţeanului, în contextul proliferării actelor de criminalitate organizată. • Instrumentele de care dispune Uniunea în prezent, precum Europol sau Eurojust, vor fi întărite, pentru a putea răspunde de o manieră mai operativă actelor de criminalitate organizată, reţelelor de trafic de persoane sau infracţiunilor de spălare de bani. • Crearea unor reguli comune şi a unui regim unitar în domeniul azilului, (sunt puse bazele unui sistem european comun în domeniul azilului), care ar putea conduce, în timp, la instituirea unei politici comune a azilului la nivel european. • Tratatul prevede posibilitatea stabilirii progresive a unui sistem integrat de gestiune a frontierelor externe ale Uniunii (în prezent existând o Agenţie europeană pentru gestiunea cooperării operaţionale la frontierele externe – FRONTEX).

  36. “Vecinătatea” Uniunii • TL conferă un cadru legal stabilirii de relaţii privilegiate între Uniune şi statele din vecinătate. • Conceptul Politicii Europene de Vecinătate, vizand statele situate in vecinatatea UE care nu au neapărat vocaţia de a deveni membre ale Uniunii, dar care întreţin diverse forme de cooperare cu Uniunea. • Importanţa relaţiilor de vecinătate ale Uniunii este consacrată la nivel de Tratat, ca politică integrată. • Implementarea PEV: Parteneriatul Estic si Uniunea pentru Mediterana

  37. Energia • Tratatul include prevederi privind asigurarea funcţionării eficiente a pieţei energiei, în special în ceea ce priveşte aprovizionarea cu energie a statelor membre, asigurarea resurselor energetice şi dezvoltarea de noi resurse energetice. • În cazul în care un stat membru se confruntă cu dificultăţi grave în aprovizionarea cu energie, UE poate adopta măsuri pentru remedierea acestei situaţii (“clauza de salvgardare in domeniul energetic”). • Noile competenţe comunitare în acest domeniu nu afectează dreptul statelor membre de a lua măsurile necesare în vederea asigurării propriei aprovizionări cu energie.

  38. Concluzii (I) • Inovaţiile aduse de TL la nivel instituţional şi în planul politicilor europene vor facilita o afirmare mai pregnanta a Uniunii pe arena internaţională. • Aceasta va permite Uniunii Europene să îşi consolideze rolul de actor major pe scena internaţională şi să facă faţă mai bine provocărilor şi competiţiei la nivel global. • Tratatul de la Lisabona va întărilegitimitatea democratică a Uniunii. • Parlamentul European dobândeşte puteri întărite în domeniul legislativ, bugetar, dar şi al controlului politic la nivel european, iar parlamentele naţionale vor avea un rol întărit ca actori ai construcţiei europene.

  39. Concluzii (II) • Reforma institutionala a UE aduce o abordare mai coerenta a problematicilor interne ale Uniunii, in acord cu preocuparile cetăţenilor europeni, cu referire expresa la: energie, schimbările climatice, criză economică si financiara internationala. • Noul Tratat va contribuila consolidarea ideii europene si a sentimentului de solidaritate între cetatenii europeni, precum si intre statele membre (gratie unor prevederi precum cele stipulate de “clauza de solidaritate” si de “clauza de asistenta mutuala”. • Tratatul de la Lisabona este primul tratat al UE negociat şi semnat de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene, după aderarea sa la 1 ianuarie 2007.

  40. Comisia Baroso: lista comisarilor desemnaţi (I) • Joaquin ALMUNIA: Concurenţă. Vicepreşedinte al Comisiei • Laszlo ANDOR: Munca, Afaceri sociale şi incluziune socială • Catherine ASHTON: Înalt Reprezentant al UE pentru Afaceri externe şi Politica de securitate. Vicepreşedinte al Comisiei • Michel BARNIER: Piaţă internă şi Servicii • Dacian CIOLOŞ: Agricultură şi Dezvoltare Rurală • John DALLI: Sănătate şi protecţia consumatorului • Maria DAMANAKI: Afaceri maritime şi pescuit • Karel DE GUCHT: Comerţ • Stefan FULE: Extindere şi politica de vecinătate • Johannes HAHN: Politică regională • Connie HEDEGAARD: Aspecte climatice • Maire GEOGHEGAN-QUINN: Cercetare şi Inovare • Rumiana JELEVA: Cooperare internaţională, ajutor umanitar şi gestionarea crizelor • Siim KALLAS: Transport. Vicepreşedinte al Comisiei

  41. Comisia Baroso: lista comisarilor desemnaţi (II) • Neelie KROES: Responsabil pentru agenda digitală. Vicepreşedinte al Comisiei • Janusz LEWANDOWSKI: Buget şi programare financiară • Cecilia MALMSTROM: Afaceri Interne • Gunter OETTINGER: Energie • Andris PIEBALGS: Cooperare pentru dezvoltare • Janez POTOCNIK: Mediu • Viviane REDING: Justiţie, Drepturi fundamentale şi Cetăţenie. Vicepreşedinte al Comisiei • Olli REHN: Afaceri economice şi monetare • Maros SEFCOVIC: Relaţii inter-instituţionale şi administraţie. Vicepreşedinte al Comisiei • Algirdas SEMETA: Politică fiscală şi uniune vamală, audit şi lupta antifraudă • Antonio TAJANI: Industrie şi antreprenoriat. Vicepreşedinte al Comisiei • Androulla VASSILIOU: Educaţie, Cultura, Multilingvism şi Tineret

  42. Înalt Reprezentant (desemnat) pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate • Catherine Ashton Preşedintele desemnat al Consiliului European • Herman van Rompuy

More Related