PERFEC ŢIONAREA ACTIVITĂŢII CADRELOR DIDACTICE PRIN MENTORAT

1. PERFECŢIONAREA ACTIVITĂŢII CADRELOR DIDACTICE PRIN MENTORAT

2. Psihosociologia grupului educaţional Competenţe dobândite după parcurgerea cursului: • Dezvoltarea competenţelor îndrumătorilor de practică pedagogică /cadrelor didactice de a cunoaşte grupul educaţional, cu implicaţii în plan formativ. • Formarea/dezvoltarea capacităţii îndrumătorilor de practică pedagogică/ cadrelor didactice de a crea un mediu de învăţare favorabil stabilirii unor relaţii interpersonale cu caracter pozitiv. • Dezvoltarea capacităţii îndrumătorilor de practică pedagogică/ cadrelor didactice de a favoriza dezvoltarea unui climat psihosocial deschis, bazat pe relaţii de parteneriat. • Utilizarea cu profesionalism a metodelor şi tehnicilor moderne de cunoaştere a grupului educaţional.

3. Psihosociologia grupului educaţional EVALUAREA: • Elaborarea fişei de caracterizare psihosocială a unei clase de elevi. OBIECTIVELE EVALUĂRII • Să îl stimuleze pe cursant să conştientizeze importanţa cunoaşterii particularităţilor de manifestare a grupului educaţional • Să îl antreneze pe cursant în utilizarea adecvată a unor instrumente de cunoaştere a grupului educaţional

4. DEFINIŢIA GRUPULUI EDUCAŢIONAL Grupul reprezintă o pluralitate de persoane între care se stabilesc o varietate de relaţii (şi nu o sumă de indivizi, asociaţi la întâmplare), el având o structură socială în care funcţionează o serie de relaţii sociale şi se produc o multitudine de fenomene psihosociale. Grupul-clasă este un grup educaţional, care se deosebeşte de alte grupuri prin orientarea sa în direcţia realizării unor finalităţi şi acţiuni formative.

5. CARACTERISTICILE GRUPULUI EDUCAŢIONAL 1. prezenţa scopurilor, care pot fi: - scopuri prescriptive - scopuri individuale 2. structura de roluri 3. normele şi normativitatea de grup; normele pot fi: - explicite: constitutive şi instituţionale - implicite 4. coeziunea 5. un mai mare grad de omogenizare a caracteristicilor membrilor; 6. durata în timp sau persistenţa grupului.

6. ACTIVITATE Întrebare: Cu interacţiunea căror caracteristici ale grupului de elevi (exceptând cele generale prezentate mai sus) credeţi că se află în strânsă corelaţie gradul de coeziune în grup? Se lucrează pe grupe de patru, iar răspunsul se va posta pe wiki-ulgrupei. Sugestie de răspuns: • percepţia scopurilor individuale şi grupale • percepţia reciprocă în grup • gradul de satisfacere a aspiraţiilor membrilor grupului • satisfacţia în viaţa de grup • existenţa perspectivelor • cunoaşterea de către profesori a structurii informale existente în grup • tehnica de motivare la care apelează profesorii în procesul de instruire (competiţie, cooperare)

7. RELAŢII EDUCAŢIONALE DIN CADRUL GRUPULUI EDUCAŢIONAL Relaţiile educaţionale se desfăşoară la următoarele niveluri: I. Nivel interpersonal: • Profesor – elev • Elev – profesor • Elev – elev II. Nivel intragrupal: • Profesor – grup • Grup – profesor • Elev – grup • Grup - elev III. Nivel intragrupal Grup – alt grup

8. ACTIVITATE Descrieţi relaţiile interindividuale în cadrul grupului educaţional arătând cum poate fi menţinută coeziunea grupului pe baza acestora Se lucrează pe grupe de patru, iar răspunsul se va posta pe wiki-ulgrupei. Sugestie de răspuns: Menţinerea coeziunii în cadrul grupului este strâns legată de următoarele aspecte: • cunoaşterea de către cadrele didactice a structurilor informale ce se constituie în procesul educativ • coeziunea clasei va fi mai puternică dacă profesorii încurajează şi permit schimburile de informaţie şi cunoştinţe dintre elevi • relaţiile cu profesorii vor fi mai bune, menţinându-se pe această cale un climat propice activităţii instructiv-educative • existenţa unui dialog permanent profesor-elev este indispensabilă procesului de învăţământ • în cadrul clasei poate exista un lider formal, care trebuie să respecte cerinţele şcolare, să aibă iniţiativă, să fie un exemplu pentru ceilalţi colegi, acesta fiind numit de profesor • în cadrul clasei poate exista un lider informal, ales de către elevi

9. Tipuri de relaţii intergrupale şi semnificaţia lor În funcţie de nevoile şi trebuinţele psihologice pe care le resimt elevii atunci când se raportează unii la alţii, putem distinge următoarele tipuri de relaţii interpersonale în cadrul grupului educaţional: • Relaţii de intercunoaştere; • Relaţii socio-afective preferenţiale; • Relaţii de influenţare.

10. Relaţii de intercunoaştere Calitatea procesului de intercunoaştere de la nivelul grupului este influenţată de autocunoaşterea la care a ajuns grupul respectiv, în procesul de cunoaştere fiind implicaţi următorii factori: • gradul de transparenţă al persoanei şi al grupului; • capacitatea de transpătrundere a unei persoane sau grup; • tendinţa de autodezvăluire a persoanei şi a grupului; • gradul de permisivitate la cunoaştere a unei persoane.

11. Relaţii socioafective preferenţiale Relaţiile afectiv-simpatetice sunt o condiţie pentru dezvoltarea personalităţii elevilor, fiind influenţate de mediul social al clasei, şi au drept caracteristici fundamentale: spontaneitatea, sinceritatea, nevoia de reciprocitate în relaţiile afective pozitive şi supraevaluarea trăirilor atunci când elevii le conştientizează. Tipuri fundamentale de relaţii: 1. atracţia (simpatia), care poate fi: • unilaterală (A îl preferă pe B, A → B); • reciprocă (A îl preferă pe B, dar şi B îl preferă pe A; A↔B). 2. respingerea (rejecţia, antipatia), care poate fi: • unilaterală (A îl respinge pe B; A ---->B); • reciprocă (A <------ > B). 3. indiferenţa - preferinţă cu valoare pozitivă sau negativă, dar încă necristalizată; 4. ignorarea - preferinţă pozitivă sau negativă, dar căreia subiectul consideră că nu merită să-i dea importanţă.

12. Relaţii de influenţare • Autoritatea profesorului este determinată de capacitatea acestuia de a repartiza responsabilităţi, de a mobiliza elevii la cooperare, de a alterna strategiile didactice, de a realiza un dialog real între el şi elevi şi nu derivă numai din posesia cunoştinţelor de specialitate pe care le deţine. • Influenţa profesorului este modelată de existenţa a patru condiţii: • relaţia afectivă elev-profesor; • percepţia interpersonală profesor - elev; • folosirea în exces a influenţei de către profesor; • gradul de individualizare a strategiilor de intervenţie ale cadrului didactic.

13. ACTIVITATE Pentru a uşura efortul de conştientizare a comportamentului cadrelor didactice (pe care aceştia îl pot optimiza continuu), prezentăm o grilă de observaţie care face obiectul atât al autoevaluării cât şi al unei evaluări reciproce, pe care profesorii le pot iniţia unul în raport cu celălalt, pentru a dobândi o cunoaştere cât mai obiectivă a acestor manifestări. Activitatea se realizează pe materialul listat.

14. FIŞA DE OBSERVARE A COMPORTAMENTULUI , COMPLETATĂ DE CĂTRE UN COLEG

16. FIŞA DE AUTOOBSERVARE A COMPORTAMENTULUI • Aceasta este identică cu fişa de observare, şi va fi completată de către fiecare profesor ca urmare a autoanalizării propriului comportament. • Cele două fişe vor servi în procesul comparării rezultatelor. • Pe baza comparaţiei, un profesor va putea obţine o imagine mult mai realistă asupra propriilor sale competenţe de a comunica.

17. METODE DE CUNOAŞTERE A GRUPURILOR SOCIALEI. Autobiografia grupului Autobiografia grupului este o metodă de cunoaştere a grupurilor de şcolari prin intermediul relatărilor elevilor clasei respective despre momentele cele mai importante din evoluţia colectivului lor, ori referitoare la întâmplările şi situaţiile trăite, şi influenţele pe care acestea le-au avut asupra comportamentelor individuale şi de grup. Profesorul le poate cere elevilor să prezinte în scris propriile lor amintiri şi aprecieri despre grupul lor, pornind de la câteva indicaţii generale, de natură să-i ghideze: de exemplu, cum s-a constituit grupul, care au fost momentele cele mai semnificative din evoluţia lui, care sunt particularităţile grupului sub aspectele comunicării între membri, coeziunea grupului, conducerea lui, atmosfera resimţită, participarea la viaţa de grup etc. Din lectura relatărilor, profesorul poate obţine informaţii utile, pe baza cărora poate să aprecieze deschiderea membrilor grupului spre relaţii productive între ei, contextele care favorizează asemenea relaţii, rivalităţile existente în grup, apariţia unor resentimente faţă de lider, evoluţia coeziunii grupului ş.a. Metoda poate fi eficientă îndeosebi atunci când este vorba de elevi mari, capabili să analizeze viaţa grupului din multiple unghiuri de vedere, dar chiar şi în acest caz este necesară organizarea unei discuţii prealabile în clasă cu privire la aspectele relevante pentru particularităţile unei clase de elevi, de natură să-i “ghideze” în redactarea autobiografiei grupului lor, aşa cum cred ei de cuviinţă.

18. METODE DE CUNOAŞTERE A GRUPURILOR SOCIALEII. Observaţia ştiinţifică (sistematică) Observaţia ca metodă de cercetare, constă în urmărirea intenţionată şi înregistrarea exactă a diferitelor manifestări comportamentale ale individului sau ale grupului, ca şi ale contextului situaţional al comportamentului. Observaţia ştiinţifică are următoarele caracteristici: • este metodică şi fundamentată ştiinţific, adică are la bază o teorie, intenţia de a supune observaţiei anumite lucruri; altfel spus, este fondată pe o ipoteză; • este sistematică, adică se desfăşoară după un plan, nu haotic. Se urmăreşte în mod constant planul de observaţie şi eventual evoluţia procesului, fenomenului, pe etape, în timp; • este integrală, adică obţine, recoltează o informaţie globală asupra tuturor laturilor fenomenului, procesului, pentru că realitatea nu poate fi înţeleasă decât în totalitatea sa; • este analitică - presupune operaţia de desfacere a unui fenomen în elementele lui alcătuitoare; • este precisă şi exactă, fiind consemnată în momentul observaţiei; • este repetabilă şi verificabilă; • este judecată critic, adică trecută prin filtrul raţiunii, datele fiind comparate şi verificate.

19. Observaţia ştiinţifică Etapele necesare elaborării protocolului de observaţie în clasa de elevi: • Stabilirea scopului; • Fundamentarea teoretică - cunoaşterea domeniului; • Stabilirea şi lansarea ipotezelor - judecăţi apriori; • Întocmirea grilei de observaţie; • Prelucrarea şi interpretarea datelor; • Extragerea concluziilor. Observaţia se poate realiza în cadrul: • activităţilor didactice - lecţii; activităţilor educative - ora de dirigenţie; • activităţi extraşcolare - excursii, vizite la diferite obiective cu caracter educativ.

20. METODE DE CUNOAŞTERE A GRUPURILOR SOCIALE III. Profilul psihosocial al grupului • Profilul psihosocial vizualizează rezultatele obţinute de membrii unui grup în cadrul unei probe (un chestionar cu întrebări ce vizează anumite proprietăţi ale grupului), putând fi astfel detectate acele proprietăţi deficitare ale grupului care necesită intervenţii, dar şi particularităţile forte ale acestuia, ce reprezintă adevărate elemente de sprijin în organizarea şi funcţionalitatea optimă a acestuia. • Astfel, profilul psihosocial al grupului prezintă avantajul de a oferi o imagine de ansamblu, clară şi foarte precisă, asupra nivelului de dezvoltare a diferitelor proprietăţi ale grupului.

21. Activităţi necesare în realizarea profilului psihosocial al grupului • Stabilirea acelor proprietăţi ale grupului care urmează a fi măsurate şi apoi vizualizate sub forma unui profil. • În literatura de specialitate sunt luate în calcul 12 proprietăţi considerate esenţiale pentru grupurile mici: • consensul; • conformismul; • coeziunea; • eficienţa; • controlul; • stratificarea; • permeabilitatea; • flexibilitatea; • omogenitatea; • tonul hedonic; • intimitatea; • participarea.

22. Activităţi necesare în realizarea profilului psihosocial al grupului • „Transformarea" acestor proprietăţi în întrebări ce vor alcătui chestionarul care se va adresa membrilor grupului. • În acest sens, se urmăreşte ca pentru fiecare proprietate conţinutul principal al acesteia să devină însuşi conţinutul întrebării din chestionar. • Fiecare întrebare trebuie să fie clară, strict delimitată, să fie pe înţelesul tuturor şi să permită elaborarea unor conduite de răspuns adecvate.

23. Activităţi necesare în realizarea profilului psihosocial al grupului • Stabilirea unităţii de măsură a proprietăţilor grupului, menţionate anterior. • În acest scop se va folosi o scară de atitudini cu cinci intervale valorizante (într-o foarte mică măsură, într-o mică măsură, într-o oarecare măsură, într-o mare măsură, într-o foarte mare măsură), care dă posibilitatea stabilirii gradului în care fiecare proprietate caracterizează grupul respectiv.

24. Etapele necesare realizării profilului psihosocial al grupului • pregătirea grupului în vederea aplicării chestionarului. În cadrul acestei etape se poate face: • o pregătire de conţinut, în care are loc o discuţie cu membrii grupului despre grup în general, despre proprietăţile acestuia şi despre termenii mai dificili ce vor fi întâlniţi în chestionar; • o pregătire tehnică, care presupune repartizarea foilor de răspuns fiecărui subiect (cu întrebările în stânga şi scara de atitudine în dreapta), sau instruirea subiecţilor pentru a da răspunsul la fiecare întrebare prin notarea în dreptul întrebării a numărului de puncte acordat (într-o foarte mică măsură, lp; într-o mică măsură, 2p; într-o foarte mare măsură, 5p) • aplicarea chestionarului. • construirea profilului psihosocial al grupului.

25. Exemplu de profil psihosocial

26. Profilul psihosocial oferă informaţii despre: • orientarea generală (pozitivă sau negativă) a caracteristicilor grupului (dacă proprietăţile grupului sunt prezente într-o măsură ce tinde către partea de sus a scării de atitudine, înseamnă că grupul este bine organizat şi funcţionează optim, iar dacă acestea sunt prezente într-o mică sau foarte mică măsură, înseamnă că grupul este dezorganizat, tensional, neeficient); • gradul de dezvoltare a fiecărei proprietăţi în cadrul grupului, ceea ce poate indica atât valoarea grupului, cât şi necesitatea intervenţiei în cadrul acestuia (în cazul proprietăţilor deficitare se poate interveni în direcţia creşterii lor, dar numai prin mijloace şi modalităţi adecvate); • cauzele probabile ale unei situaţii din grup şi unele efecte ce s-ar putea obţine. Analiza corelată a proprietăţilor grupului evidenţiază existenţa unor relaţii cauzale între acestea. Profilul psihosocial al grupului este un instrument adecvat de cunoaştere a grupului şi de anticipare a funcţionalităţii lui viitoare.

27. Evaluare pentru portofoliu Elaborarea fişei de caracterizare psihosocială a clasei de elevi Aceasta se va posta pe wiki-ul grupei dar va fi şi listată pentru a putea fi adăugată la portofoliul personal

28. Bibliografie • Cristea, D., (1984), Structurile psihosociale ale grupului şi eficienţa acţiunii, Ed. Academiei, Bucureşti. • Ezechil, L., (1996), Ghidul profesorului diriginte, Ed. Paralela 45, Piteşti. • Iucu, R., (2000), Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Fundamente teoretico-metodologice, Ed. Polirom, Iaşi. • Mamali, C., (1977), Puterea de autocunoaştere a grupului şi dezvoltarea morală a personalităţii adolescenţilor. Tehnica sociogramei cifrate, în Revista de pedagogie, nr. 11. • Păun, E., (1982), Sociopedagogie şcolară, E.D.P., Bucureşti. • Turcu, A., Turcu, F., (1999), Fundamente ale psihologiei şcolare, Ed. All, Bucureşti. • Zlate, M., (1972), Psihologia socială a grupurilor şcolare, E.D.P.. Bucureşti. • Ezechil, L., (2008), Calitate în mentoratul educaţional, Ed. V et I Integral Bucureşti. • Gherguţ, A., (2006), Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale, Ed. Polirom, Bucureşti • Şerban, L., (2006), Învăţarea centrată pe elev • Ezechil, L., şi colaboratorii, (2008), Didactica. Teoria instruirii, Ed. Paralela 45,. Piteşti