Politici economice ale Uniunii Europene

1. Politici economice ale Uniunii Europene Conferinţa Viitorul tinerilor în Uniunea Europeană Drd. Elena Botezatu Drd. Dan Gabriel Dumitrescu Craiova,11 Decembrie 2006

2. “Europa este ca o casă divizată. Aripa sa de vest se află în bune condiţii. Un acoperiş sigur, încălzire centrală, totul strălucind de curăţenie şi cu tablouri noi şi valoroase pe pereţi. Aripa sa de est este o ruină, cu un acoperiş plin de găuri, cu geamuri sparte, plină de mizerie. O astfel de construcţie, fie nu va rezista de loc, fie va trebui reparată pentru a rezista multă vreme de acum înainte” Ce este Uniunea Europeană?

3. Ce este Uniunea Europeană? • Un cadru instituţional stabilit prin tratate; • O creaţie a dreptului, o nouă ordine juridică, • O grupare regională ajunsă la stadiul de UEM, unică în lume • O nouă formă de colaborare între state • O organizaţie internaţională de tip special • Un sistem în devenire, în evoluţie

4. Filozofii integraţioniste Interguvernamentalismul • Suveranitatea aparţine statului-naţiune, chiar dacă acesta optează să o exercite în comun la nivel european; • Actorii supranaţionali vor avea mai puţină importanţă decât guvernele naţionale atunci când se decide viitorul grupării; • Integrarea economică nu conduce automat la cea politică conform schemei neofuncţionaliste • Vor trebui să prevaleze dimensiunile politice şi interesul naţional; • Identitatea şi loialitatea naţională nu sunt foarte predispuse la schimbare.

5. Filozofii integraţioniste Supranaţionalismul • Crearea unor instituţii la un nivel superior statelor membre, prin uniformizarea până la unificare a structurilor de putere specifice unui superstat; • Finalitatea demersului de integrare o constituie integrarea politică; • Instituţiile astfel create vor promova şi susţine interesul comun; • Identitatea şi loialitatea naţională nu sunt foarte predispuse la schimbare.

6. Filozofii integrative – Neofuncţionalismul • Integrarea va începe în sectoare din “zona low politics” care trebuie să fie strategice d.p.v. economic; • Se va crea o “înaltă autoritate” care să supravegheze procesul de integrare (tehnocraţi) • Integrarea unor sectoare va crea presiuni pentru integrarea altor sectoare (spillover); • Grupurile naţionale de interese îşi vor orienta loialitatea şi acţiunile de lobby către noul centru de decizie, • Creşte complexitatea reglementărilor şi devin necesare arhitecturi instituţionale comune; • La început integrarea politică are un rol secundar.

7. Instituţii: Comisia Europeană Consiliul Uniunii Europene Parlamentul European Curtea Europeană de Justiţie Curtea Europeană de Conturi Corpuri consultative: Comitetul Economic şi Social Comitetul Regiunilor “Nimic nu este posibil fără oameni. Nimic nu este durabil fără instituţii”(Jean Monet)

8. Structura instituţională a UE Populaţia UE Interesul comun Interesul statelor membre Acquisul comunitar Bugetul UE

9. Consiliul European • Trasează direcţiile strategice ale UE • Ia deciziile “istorice” • Rezolvă controversele majore • Numeşte preşedintele Comisiei • Face declaraţii cu privire la politica externă

10. Consiliul European • Exemplu clar al interguvernamentalismului • Poate stabili agenda comisiei, poate ignora Parlamentul şi consiliul UE • Reflectă reticenţa statelor membre faţă de renunţarea la puteri în favoarea UE • Flexibil, informal, eficient

11. Consiliul European • Este cel mai înalt for decizional politic al U.E. • A fost instituţionalizat prin Actul unic; • Se compune din şefii de stat sau de guvern ai ţărilor membre şi din preşedintele Comisiei; • Funcţia sa principală este de a conferi impulsul politic necesar adoptării deciziilor; • Aspectele majore aflate pe agenda sa de lucru au fost: • Alegerea prin vot a Parlamentului; • Lansarea S.M.E. si apoi a U.E.M. • Reforma principalelor politici sectoriale; • Extinderea grupării; • Problematica ambientală; • Acordarea de asistenţă diferitelor tipuri de ţări asociate.

12. Consiliul Uniunii Europene • Putere legislativă: adoptă legislaţia UE, alături de PE • Preşedintele stabileşte agenda Consiliului şi a UE • Coordonează politicile economice şi politica externă ale statelor membre

13. Consiliul Uniunii Europene • Promotorul intereselor naţionale • Unele trăsături supranaţionale – votul cu majoritate calificată, cooperarea instituţională, rolul COREPER • Influenţă în creştere în raport cu Comisia • Lupta pentru putere vs. Comisie • Lupta pentru legitimitate vs. Parlament

14. Comisia Europeană –promovarea interesului comun – 1. Iniţiator legislativ - Dezvoltă politicile UE 2. Gardian al Tratatelor • Asigură implementarea legislaţiei • Monitorizează implementarea şi respectarea legislaţiei • Poate sancţiona statele membre 3. Administrator al finanţelor UE • Propune bugetul • Administrează cheltuielile (PAC, fonduri structurale) 4. Reprezentant al UE pe plan internaţional – Ministrul de externe

15. Putere directă de acţiune relativ limitată Eficienţă dependentă de preşedinte şi comisari Criticată pentru lipsa de responsabilitate directă faţă de cetăţeni Puteri reduse gradual, considerabil Rol cheie: stabilirea Agendei UE Comisia Europeană

16. 1. Putere legislativă – de la consultant al Consiliului, la partener 2. Putere bugetară 3. Putere de veto 4. Legitimitate morală ridicată? Parlamentul European – o putere emergentă

17. Parlamentul European Grupuri parlamentare pe criterii ideologice, nu naţionale Nu există partid majoritar Grupuri cheie: social, liberal, popular

18. Un reprezentant pentru fiecare stat Aplică legislaţia comunitară Interpretează legislaţia UE Emite judecăţi cu privire la aplicarea legislaţiei EU Curtea Europeană de Justiţie

19. Curtea Europeană de Conturi • Urmăreşte veniturile şi cheltuielile UE • Verifică corectitudinea execuţiei bugetare • Un membru din fiecare stat • Nu are autoritate juridică

20. Reprezintă societatea civilă: 317 membri, 3 grupuri: Patronate Sindicate Alte grupuri de interes Emite opinii: 150 pe an Domenii: Piaţa unică TEN şi TIC Agricultură, mediu, dezvoltare rurală UEM Coeziune economică şi socială Ocupare, afaceri sociale, cetăţeni Relaţii externe Comitetul Economic şi Social

21. Consultare obligatorie în următoarele domenii: Coeziune economică şi socială Educaţie şi tineret Cultură Sănătate publică TEN, inclusiv transport Ocupare Afaceri sociale Mediu ESF Pregătire vocaţională Principii de funcţionare: Subsidiaritate Proximitate Parteneriat Comitetul Regiunilor “stay critical and stay demanding”

22. Procesul constituţional în cadrul Convenţiei privind viitorul Europei • Viitoarea UE trebuie să facă faţă la 3 provocări: • Provocarea extinderii; • Provocarea globalizării; • Provocarea deficitului democratic. • Convenţia privind viitorul Europei reprezintă: • O nouă metodă de revizuire a tratatelorprin angajarea directă a parlamentarilor; • O adunare constituantă • Lucrările Convenţiei se desfăşoară în trei faze: • Faza de ascultare(audiere) martie-sept.2002 • Faza de studiu: sept-decembrie 2002 • Faza de redactare propriu-zisă a Tratatului constituţional-iunie 2003

23. Constituţia UE - Obiective • Promovarea păcii, valorilor UE şi bunăstarea popoarelor; • Să ofere cetăţenilor săi un spaţiu al libertăţii, securităţii şi justiţiei, fără frontiere interne, şi o piaţă unică unde concurenţa este liberă şi nedistorsionată; • Să asigure o dezvoltare durabilă a Europei, bazată pe o creştere economică echilibrată, pe o economie socială de piaţă foarte competitivă, vizând ocuparea deplină a forţei de muncă şi progresul social şi un înalt nivel de protecţie şi de îmbunătăţire a calităţii mediului; • În relaţiile cu restul lumii, UE afirmă şi promovează valorile şi interesele sale;

24. Competenţele Uniunii • Delimitarea competenţelor Uniunii are la bază principiul atribuirii; Uniunea acţionează în limitele competenţelor atribuite prin Constituţie de către statele membre; • Exercitarea competenţelor Uniunii are la bază principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii; • În temeiul principiului subsidiarităţii- în domeniile ce nu ţin de competenţa sa exclusivă-Uniunea intervine numai în măsura în care obiectivele acţiunii preconizate nu pot fi atinse satisfăcător de către statele membre; • În temeiul principiului proporţionalităţii - conţinutul şi forma de acţiune a Uniunii nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor propuse.

25. Competenţele Uniunii • Competenţe exclusive: • Politica monetară • Politica comercială comună • Uniunea vamală • Conservarea resurselor biologiceale mării • Încheierea de acorduri internaţionale prevăzute într-un act legislativ al Uniunii • Competenţe comune • Piaţa unică • Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie • Agricultură şi pescuit • Transport şi reţele transeuropene • Energie • Politică socială • Coeziune economică, socială şi teritorială • Mediu • Protecţia consumatorilor • Obiective comune de securitate în materie de sănătate publică

26. Modificări în atribuţiile instituţiilor (1) • Consiliul European • Devine o autentică instituţie comunitară • Va avea un preşedinte desemnat pentru un mandat reînnoibil de 2,5 ani • Ministrul Afacerilor Externe al UE • Va cumula atribuţiile ÎR pentru PESC şi Comisarului pentru Relaţii Externe • Va fi membru al Comisiei • Va prezida Consiliul Afacerilor Externe • Consiliul Ministerial • preşedinţia diferitelor sale formaţii va fi deţinută prin rotaţie pe baze egale, decise de Consiliul european (cu excepţia Consiliului pentru Relaţii Externe).

27. Modificări în atribuţiile instituţiilor (2) • Parlamentul • Va avea un număr maxim de 750 de membri; • Numărul minim de membri pentru o ţară -6, iar numărul maxim-96; • Puterile sale vor creşte-peste 95% din legislaţia europeană se va adopta prin procedura de co-decizie(care se va numi ”procedură legislativă ordinară”) • Înainte de alegerile din 2009, parlamentul va propune şi Consiliul European va decide cu unanimitate compoziţia Parlamentului. • Comisia • Un comisar pentru fiecare ţară până în 2014 • Din 2014, numărul de comisari se va reduce la 2/3 din numărul de ţări membre(incluzând şi preşedintele şi ministrul de externe • Comisarii vor fi aleşi pe baza unui mecanism de rotaţie egală între ţările membre

28. Politica comercială Politica de concurenţă Politica agricolă comună Politica în domeniul pescuitului Politica de dezvoltare regională Politica de coeziune economică şi socială Politica energetică Politica de cercetare şi dezvoltare tehnologică Politica industrială Politica în domeniul transporturilor Politica ambientală Politica de mediu Politica socială Politica de extindere Politica monetară Politica bugetară Politici comune sau politici comunitare?