PARCUL NA Ţ IONAL CHEILE NEREI - BEU Ş NI Ţ A

1. PARCUL NAŢIONAL CHEILE NEREI - BEUŞNIŢA

3. PREZENTARE GENERALĂLocalizare:Amplasat în sud-vestul României, în sudul Banatului Montan, în Munţii Aninei şi Locvei.Sediu administrativ al administraţiei parcului:Loc. Oraviţa, Str. 1 Decembrie 1918, Nr. 62, judeţul Caraş-Severin, România. Accesul în parc: din Băile Herculane - pe ruta Bozovici Şopotu Nou, pe DN 57B, din Timişoara - pe ruta Oraviţa-Sasca Montană, pe DN 57, din Reşiţa - pe ruta Anina-Steierdorf, pe DN 58. În interiorul parcului accesul se face pe drumuri auto forestiere şi pe potecile turistice autorizate în acest scop.Suprafaţa: 36.758 ha, din care 29.164 ha în fond forestier.Posibilităţi de cazare:Cabana silvică Bei, cantonul silvic Damian, păstrăvăria Bigăr, pensiuni în Sasca Montană, locuri de campare.

4. Rezervaţiile naturale incluse în parcRez. nat. Cheile Nerei-Beuşniţa (4069,40 ha) Rez. nat. Cheile Şuşarei (247,80 ha) Rez. nat. Ciclova-Ilidia (1939,30 ha)Rez. nat. Izvorul Bigăr (270,90 ha) Rez. nat. Ducin (284,90 ha) Rez. nat. Lişovacea (33,00 ha)UnicateCheile Nerei, Cascadele Beuşniţei, Izvorul carstic Ochiul Beiului, Lacul Dracului, Izvorul Bigăr, făgete seculare, arbori monumentali de tisă, alun turcesc, seqvoia giganteea, peşteri, floră şi faună relictară, etc.Habitate şi ecosisteme protejatePăduri seculare de făgete crescute pe calcarePajişti şi stufărişuri cu fitocenoze de mare complexitateStâncării, peşteri şi lacuri subteraneIzvoare carstice şi cascade cu depunere de travertin-Ecosisteme acvatice

5. FABULOSUL CARST AL PARCULUI NAŢIONAL CHEILE NEREI-BEUŞNIŢA Parcul naţional Cheile Nerei-Beuşniţa ocupă partea centrală a Sinclinoriului Reşiţa - Moldova Nouă, care constituie cea mai întinsă şi compactă zonă de calcare din România. Această zonă este acoperită în cea mai mare parte cu benzi cretacice, jurasice şi triasice orientate aproximativ nord-sud şi este carstificată până la altitudinea maximă de 1160 m. În ciuda altitudinilor lor mijlocii sau chiar joase, în general sub 1200 m, munţii de pe întinsul acestui parc au, în cele mai multe locuri, aspecte foarte semeţe, de munte tânăr, înalt şi sălbatic. Aici întâlneşti un număr impresionant de fenomene carstice, de la cele mai simple – câmpuri de lapiez, până la: doline, izbucuri, ponoare, cascade, poduri naturale şi terminând cu cele mai spectaculoase: avene, peşteri, lacuri carstice. Elementul cel mai grandios al peisajului din parc îl constituie defileurile şi cheile de o frumuseţe rară, sculptate adânc în masivele calcaroase, de apele râurilor: Nera, Beu, Şuşara, Miniş, Ciclova, Oraviţa, Cremeniţa, Ulmu, care traversează acest spaţiu miraculos. Alpiniştii pot găsi aici pereţi verticali, cu fisuri şi surplombe, înalţi până la 200 m (Cârşia Rolului, Cârşia Şoimului, Cârşia Căprariului etc), iar Turnurile Begului oferă pentru cei mai curajoşi şi experimentaţi, trasee cu grade înalte de dificultate.

6. MINUNI ACVATICE Reţeaua hidrologică a parcului cuprinde bazinele râului Nera şi ale afluenţilor acestuia, apa acestor râuri fiind sursa permanentă de viaţă şi frumuseţe pentru toate ecosistemele existente în acest areal. Pe tot întinsul sălbaticelor Chei ale Nerei, de la Şopotu Nou şi până la Sasca Română, pe o lungime de peste 20 km, întâlneşti ape verzi – albastre, spectaculoase, cu cursul meandrat şi întretăiat de cuvete adânci. Datorită calcarelor, apele infiltrate în adâncuri formează cursuri subterane, care ţâşnesc din nou la suprafaţă sub forma unor izbucuri, cum sunt cele din: Cheile Nerei (Iordanului) de la Beuşniţa, Bigăr, Lăpuşnic, Moceriş, Ducin, Tisia, Vicinic, Simion. Majoritatea acestor ape sunt încărcate cu carbonat de calciu, iar curgerea lor este însoţită de mari depuneri de travertin, pe patul de tuf calcaros formându-se o succesiune mirifică de cascade în trepte. Cele mai fascinante dintre ele sunt Cascadele Beuşniţei – adevărate orgi acvatice, unice în peisajul românesc prin frumuseţea şi originalitatea lor. În apropierea acestor cascade, se află şi Lacul „Ochiul Beiului”, un impresionant izbuc, oglindă a propriei splendori a naturii genuine din acest spaţiu minunat.

7. MISTERE SUBTERANE Pe teritoriul Parcului Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, se află concentrate un număr de 472 peşteri şi avene, cu o mare varietate de tipuri morfologice şi formaţiuni valoroase. Ecosistemul subteran al parcului, întins pe zeci şi sute de kilometri de galerii de peşteră, a fost până în prezent foarte puţin cercetat. El ascunde râuri şi lacuri subterane, universul fascinant al stalactitelor şi stalagmitelor, numeroase specii de vieţuitoare (troglobionte). Dincolo de valoarea lor turistică, importanţa acestor peşteri consistă, în special, în bogăţia de informaţii paleontologice detaliate pe care le oferă sedimentele lor acumulate în decursul timpului. Merită vizitate ca obiective turistice atractive peşterile: Dubova, Gaura Porcarului, Rolului, Sfânta Elena, Ponor Plopa, Ponor Uscat, Găurile lui Miloi. Format prin prăbuşirea tavanului unei peşteri, „Lacul Dracului”, constituie un fenomen carstic unic în România. El este o poartă de intrare într-o reţea subacvatică de galerii, care ascund misterele unei lumi secrete. Expediţiile speologice întreprinse în Cheile Nerei au colectat un inventar bogat, fiind identificate situri paleontologice şi arheologice în 24 de peşteri. Aceste situri atestă şi urme de locuire umană (fragmente ceramice, vetre de foc din neolitic până în prezent).

8. ECOTURISM ŞI RECREERE Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa prezintă o bogată ofertă ecoturistică. Relieful său, cu spectaculoase forme carstice, îndeamnă la drumeţie şi excursii prin locuri sălbatice de o rară frumuseţe. Acest parc protejează o biodiversitate bogată şi oferă celor care păşesc în perimetrul său clipe unice de încântare şi purificare în faţa naturii primordiale, rămasă intactă ca la începuturi. Peisajele de aici cu stânci de un alb imaculat, cu cascade, lacuri, ape curgătoare şi păduri seculare sunt impresionante şi te farmecă la tot pasul. Pe teritoriul parcului, poţi descoperi sălaşe arhaice, cantoane silvice, sate de munte cu comunităţi locale tradiţionale. Dacă îţi doreşti aventură, ai la dispoziţie numeroase posibilităţi: peşterile şi lacurile subterane din zonă te aşteaptă pentru explorare, stâncile verticale de calcar, cu grade diferite de dificultate, pentru escaladă, apele Nerei pentru rafting, Valea Rea pentru canyoning, cheile Şuşarei şi Nerei pentru ture de trekking. Dacă eşti interesat de obiective culturale, poţi vizita, aici, vestigii istorice: galerii străvechi de mină, construcţia romană din V. Boiştea, Cetatea Socolari, dar şi renovata clădire a Teatrului din Oraviţa, cea mai veche din România, o adevărată bijuterie barocă. Poţi, de asemenea, merge în pelerinaj la mânăstirile Călugăra şi Sasca, precum şi la alte lăcaşuri vechi de cult aflate în zonă.

9. VEGETAŢIA ŞI FLORA Vegetaţia şi flora parcului oferă un mozaic impresionant de specii care provin din areale geografice şi ecologice diferite. Această mare biodiversitate se datorează caracterului special al biotipurilor de aici (roci calcaroase cu regim termic favorabil), care au oferit habitate prielnice şi pentru o serie de specii de plante termofile de origine mediteraneeană şi sudică, migrate în timpul glaciaţiunilor pe aceste locuri. Cercetările de până acum indică existenţa pe aceste meleaguri a circa 1086 de specii de plante superioare, aparţinând la 98 de familii. Din constelaţia forestieră a zonei sunt de remarcat: făgetele relictare din bazinul Beuşniţei, făgetele seculare din Valea Rea şi bazinul Ducinului, superbele exemplare de alun turcesc (Corylus colurna) şi de tisă (Taxus baccata), arborele mamut. Pe stâncăriile calcaroase sunt prezente asociaţii vegetale relictare cu caracter tipic mediteraneean şi submediteraneean formate în special din liliac (Syringa vulgaris), mojdrean (Fraxinus ornus), corn (Cornus mas), cărpiniţă (Carpinus orientalis), scumpia (Cotinus coggygria) etc. Între monumentele naturii protejate din parc se află măceşul de Beuşniţa (Rosa Stylosa Desv. var. beucensis), vişinul turcesc (Padus mahaleb), ghimpele (Ruscus aculeatus), cornişorul (Ruscus hypoglosium), săbiuţa (Gladiolus illyriscus), orhideele locale.

10. FAUNA Condiţiile prielnice de hrană şi adăpost din zonă au favorizat dezvoltarea unui bogat efectiv de animale şi păsări sălbatice, care conferă un farmec deosebit acestui parc. Aici poţi întâlni reprezentanţi din majoritatea ordinelor din zona temperat-europeană, dar şi numeroase relicte pre şi post glaciare de provenienţă sudică, mediteraneeană. Bogate în salmonide, apele râului Nera prezintă şi o mare diversitate de moluşte şi crustacee considerate relicte pontocaspice. O altă specie de peşte rară este relictul terţiar fâsa (Cobitis elongata), cu areal doar în Cheile Nerei. Cercetările întreprinse până în prezent au identificat în fauna terstră 313 taxoni, din care 119 sunt specii protejate, iar în fauna cavernicolă 273 taxoni, din care 45 sunt specii rare şi endemisme. În peşterile existente în parc îşi au adăpost numeroase colonii de lilieci.

11. ECOTURISM ŞI RECREERE Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa prezintă o bogată ofertă ecoturistică. Relieful său, cu spectaculoase forme carstice, îndeamnă la drumeţie şi excursii prin locuri sălbatice de o rară frumuseţe. Acest parc protejează o biodiversitate bogată şi oferă celor care păşesc în perimetrul său clipe unice de încântare şi purificare în faţa naturii primordiale, rămasă intactă ca la începuturi. Peisajele de aici cu stânci de un alb imaculat, cu cascade, lacuri, ape curgătoare şi păduri seculare sunt impresionante şi te farmecă la tot pasul. Pe teritoriul parcului, poţi descoperi sălaşe arhaice, cantoane silvice, sate de munte cu comunităţi locale tradiţionale. Dacă îţi doreşti aventură, ai la dispoziţie nomeroase posibilităţi: peşterile şi lacurile subterane din zonă te aşteaptă pentru explorare, stâncile verticale de calcar, cu grade diferite de dificultate, pentru escaladă, apele Nerei pentru rafting, Valea Rea pentru canyoning, cheile Şuşarei şi Nerei pentru ture de trekking. Dacă eşti interesat de obiective culturale, poţi vizita, aici, vestigii istorice: galerii străvechi de mină, construcţia romană din V. Boiştea, Cetatea Socolari, dar şi renovata clădire a Teatrului din Oraviţa, cea mai veche din România, o adevărată bijuterie barocă. Poţi, de asemenea, merge în pelerinaj la mânăstirile Călugăra şi Sasca, precum şi la alte lăcaşuri vechi de cult aflate în zonă

12. TRASEUL TURISTIC SASCA ROMÂNĂ - CHEILE NEREI - ŞOPOTU NOUMarcaj:bandă roşieDurata:8-9 ore (2 ore Sasca Română - cantonul silvic Damian; 3 ore cantonul silvic Damian - Poiana Alunilor; 11/2-2 ore Poiana Alunilor - Poiana Meliugului; 11/2-2 ore Poiana Meliugului - Şopotu Nou) Din Sasca Română, traversând Nera pe partea ei stângă, pe o punte suspendată pe cablu, se ajunge la o potecă care traversează o zonă calcaroasă. Se trece apoi printr-un tunel şi se străbate o trenă de grohotişuri calcaroase de sub Cârşa Caraula, ajungându-se la cel mai lung tunel (aproximativ 40 m) din Cheile Nerei, iar după câţiva metri se ajunge la Podul Beului. Urmând marcajul cu bandă roşie, se coteşte la dreapta pe un drum forestier şi după 4 km, se ajunge la cantonul silvic Damian, unde se poate înnopta, posibilităţile de cazare fiind de 10 locuri şi teren pentru camping. Urmând poteca, traversând Pânza lui Clean şi trecând prin două tuneluri, se intră în Cârşa Barbeşul Mare. Străbătând apoi prispa îngustă, săpată în stâncă, care are o mică întrerupere marcată de un zăvoi, se intră în Cârşa Barbeşul Mic. În stânga, peste Nera, se înalţă crestele abrupte din Cârşa Căprarului.

13. De la Peştera Boilor se traversează culmea Cracul Iordanului, ajungându-se la Ogaşul Ulmul Mic şi se coboară până în talvegul Ogaşului Porcului, unde se află un izvor. Se ajunge în punctul ,,La Scaune" şi coborând poteca marcată cu cruce albastră, se ajunge la Lacul Dracului De la punctul ,,La Scaune" se coboară prin pădure Culmea Lacului, ajungându-se la moara de pe Ogaşul Haimeliug (sau Untan) şi apoi în Poiana Meliugului. Chiar la intrarea în poiană, din drum, se desprinde spre stânga, traseul marcat cu cruce roşie, spre avenul Cutezătorilor. În dreapta, pe cealaltă parte a Nerei, se succed: Cleanţul Prihodului, Cârşa Lungă şi Cârşa cu Ţoale. Înaintând, se ajunge la Cotul Blidaresei, unde se află un sălaş, de unde se desprinde, spre stânga, traseul marcat cu bandă galbenă. Poteca turistică străbate Poiana Corbului, drumul continuându-se şi pe partea dreaptă a Nerei, până la ieşirea din satul Dristie, unde apa poate fi trecută pe o punte deteriorată sau prin vad. Urmându-se drumul de căruţă pe partea dreaptă a Nerei şi trecând podul de beton peste apa Bucevii, se ajunge în comuna Şopotu Nou.

14. Programul de Vecinătate Romania – Serbia 2004- 2006 GRUPUL ECOLOGIC DE COLABORARE NERA ORAVIŢA www.gecnera.ro Data editării: Februarie 2007 Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene Programul de Vecinatate România - Serbia 2004-2006 are ca obiectiv general atingerea unei dezvoltari economico-sociale echilibrate în zona de granita dintre România si Serbia prin aplicarea principiilor cooperarii transfrontaliere si este derulat în România prin Ministerul Integrarii Europene ca Autoritate Contractanta si Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontaliera Timisoara (BRCT Timisoara) Data editării: martie 2007 Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene Prezentare realizată de dr.ing. Cornel Popovici SturzaVă mulţumesc !