1 / 21

POEZIA PREZENTARE DIACRONICĂ UMANISMUL POETIC ŞI ECOURILE SALE ÎN EPOCA MODERNĂ

POEZIA PREZENTARE DIACRONICĂ UMANISMUL POETIC ŞI ECOURILE SALE ÎN EPOCA MODERNĂ. Literatura română îşi are începutul în vremuri imemoriale.

latif
Download Presentation

POEZIA PREZENTARE DIACRONICĂ UMANISMUL POETIC ŞI ECOURILE SALE ÎN EPOCA MODERNĂ

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. POEZIA PREZENTARE DIACRONICĂ UMANISMUL POETIC ŞI ECOURILE SALE ÎN EPOCA MODERNĂ

  2. Literatura română îşi are începutul în vremuri imemoriale. Primele producţii beletristice au fost cele populare şi au constat în texte anonime. De-a lungul timpului, în spaţiul românesc au fost compuse basme, doine, legende ş.a.m.d.

  3. LIRICA RELIGIOASĂDOSOFTEI Imaginea lui Dosoftei pe o marcă poştală din Republica Moldova

  4. Primele noastre versuri cu autor cunoscut îi apartin lui Dosoftei, Mitropolitul (1624 - 1693). Acesta a versificat psalmii biblici. “Psaltirea în versuri” a fost tiparită în 1673.

  5. Atitudinea psalmistului este una de umilinţă, de recunoaştere a păcatului şi a atotputerniciei lui Dumnezeu. Acesta este creatorul care acoperă creştinul cu mila Sa şi care poate pedepsi păgânul: “Mută-ţi, Doamne, pe păgâni mânia/ Şi preste dânşii îţi varsă urgia”.

  6. ECOURI ALE PSALMILOR LUI DOSOFTEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ

  7. Alexandru Macedonski are atitudinea creştinului umil care îşi recunoaşte păcatele şi speră în iertarea divină: ”Dar, Doamne, nu m-ai părăsit…/ Sunt om ca orice om - iertare” – (“Iertare”)

  8. La rândul său, Tudor Arghezi vede în Dumnezeu depozitarul bucuriilor omeneşti, dar, cel mai adesea, divinitatea pare să se depărteze de creaţia Sa, să o ignore sau să o chinuiască: “Tu n-ai făcut pământul din milă şi iubire/ Îţi trebuia loc slobod, întins, de cimitire”.

  9. În ceea ce îl priveşte pe Lucian Blaga, filozoful “cunoaşterilor”, acesta deplânge, în “Psalm”, depărtarea sa de divinitate. Deşi criza perpetuă de comunicare îi produce suferinţă, el nu-l acuză, ca Arghezi, pe acel abstract “Deus absconditus”.

  10. Eul liric pare să găsească mai degrabă în sine vina, asemenea lui Dosoftei: „O durere mi-a fost întotdeauna singurãtatea Ta ascunsã / Dumnezeule, dar ce era sã fac?/ […]/Apoi sălbăticia mi-a crescut,/ cântările mi-au pierit,/ şi fără să-mi fi fost vreodată aproape/ te-am pierdut pentru totdeauna/ în ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape.”

  11. MIRON COSTIN LIRICA FILOZOFICĂ FUGIT IREPARABILE TEMPUS, UBI SUNT?, VANITAS VANITATUM ET OMNIA VANITAS, RUINELE, TRIUMFUL MORŢII…

  12. FORTUNA LABILISIDEEA TIMPULUI TRECĂTOR ŞI IREVERSIBIL(Fugit ireparabile tempus) Impus în conştiinţa naţională ca istoric (prin “Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aaron-Vodă încoace”), Miron Costin dăruieşte literaturii române primul poem filozofic, în care deplânge condiţia umană.

  13. IDEEA TIMPULUI TRECĂTOR ŞI IREVERSIBIL Spre deosebire de Dosoftei, Costin se raportează la noroc, la trecerea ireversibilă a timpului ca la un dat fatal, şi nu la o situaţie rânduită de bunul Dumnezeu: ”Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară,/ Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară” - “Viaţa lumii”.

  14. IDEEA TIMPULUI TRECĂTOR ŞI IREVERSIBIL Mai târziu, Mihai Eminescu avea să se raporteze la acelaşi motiv: “Trec anii ca nori lungi pe şesuri/ Şi niciodată n-or să vie iară-” (“Trecut-au anii”).

  15. UBI SUNT? Referindu-se la soarta schimbătoare, capricioasă şi nemiloasă, Miron Costin subliniază dispariţia unor conducători importanţi şi a unor regate înfloritoare “Unde-s ai lumii împăraţi, unde iaste Xerxes,/ Alixandru Machidon,/ […]/ Pre toţi stinsu-i-au cu vreme, ca pre nişte spume”.

  16. VANITAS VANITATUM ET OMNIA VANITAS În “Viaţa lumii” Miron Costin arată că norocul este schimbător, totul este zadarnic, iar omul îi este supus: ”Vieţuim şi viaţa iaste neştiută, / Şi până la cea vreme iastă giuruită,/ Aşa ne poartă lumea, aşa amăgeşte./ Aşa înşală, surpă şi batjocoreşte”. Motivul zădărniciei este valorificat de Mihai Eminescu în poezia ”Glossă”: “Nu spera şi nu ai teamă/ Ce e val ca valul trece”; ”Multe trec pe dinainte,/ În auz ne sună multe/ Cine ţine toate minte / Şi ar sta să le asculte?”.

  17. RUINELE Motivele ubi sunt? şi al ruinelor sunt valorificate în perioada paşoptistă la Grigore Alexandrescu, în poezia “Umbra lui Mircea. La Cozia“. Autorul evocă imaginea domnitorului Mircea cel Bătrân şi a oştirii sale, subliniind faptele de vitejie din trecutul istoric.

  18. Toate acestea se petrec pe fundalul ruinelor mânăstirii Cozia, care sugerează caracterul trecător al omului şi al celor costruite de el. În acest text Oltul este martorul celor care au fost . Ideile întâlnite la Grigore Alexandrescu îşi au ca izvor poemul “Viaţa lumii”, de Miron Costin: “Vremea petrece toate/ Nici-o împărăţie/ Să stea în veci nu o lasă, nicio avuţie/ A trăi mult nu poate. Unde-s cei din lume/ Mari împăraţi şi vestiţi?/ Acu de-abia lumea/ Le-au ramas de poveste”.

  19. TRIUMFUL MORŢII Triumful morţii ca motiv este prezentat la Costin prin versurile “O, pre cine amar nu aşteaptă sapa/ Nu-i nimica să stea în veci, toate trece lumea “. Mai târziu, Mihai Eminescu, în ”Scrisoarea I”, va arăta: ”Mâna ce-au dorit sceptrul Universului şi gânduri/ Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri “.

  20. FORTUNA LABILIS(NOROCUL NESTATORNIC) După cum se poate constata, norocul schimbător îmbracă mai multe forme în literatura de mai târziu. Astfel apar motive literare ca: memento mori (aminteşte-ţi că vei muri), motivul ruinelor, zădărnicia existenţei şi ubi sunt?.

  21. CONCLUZIE Creaţiile lirice ale lui Dosoftei şi Miron Costin se înscriu alături de operele lui Grigore Ureche, Ion Neculce şi Dimitrie Cantemir, demonstrând că Umanismul este un curent cultural care plasează omul în centrul preocupărilor. Prin operele lor, scriitorii din epoca veche sunt, cu adevărat, părinţii scrisului beletristic românesc.

More Related