1 / 60

MEDICATIA APARATULUI DIGESTIV

MEDICATIA APARATULUI DIGESTIV Procesele majore implicate în funcţionarea normală a aparatului digestiv, respectiv a digestiei sunt reprezentate de: motilitatea şi secreţia gastrointestinală, acţiunea enzimelor, absorbţia produselor nutritive şi

Download Presentation

MEDICATIA APARATULUI DIGESTIV

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. MEDICATIA APARATULUI DIGESTIV • Procesele majore implicate în funcţionarea normală a aparatului digestiv, respectiv a digestiei sunt reprezentate de: • motilitatea şi secreţia gastrointestinală, • acţiunea enzimelor, • absorbţia produselor nutritive şi • eliminarea celor care nu au fost absorbite din intestin.

  2. Medicatie aparat digestiv • STIMULENTE ALE APETITULUI • Senzaţia de foame este controlată de nucleii ventrali şi laterali din hipotalamus. • S-a descoperit că există o serie de neurotransmiţători care au rol în stimularea apetitului. • de aceea, medicaţia utilizată în stimularea senzaţiei de foame include norepinefrina şi dopamina • în timp ce serotonina are efect inhibitor.

  3. Medicatie aparat digestiv • Medicaţia care inhibă gluconeogeneza (sulfatul de hidrazină) sau care povoacă golirea stomacului (metoclopramid) a fost utilizată pentru a stimula senzaţia de foame la unele specii de animale. • La pisici a fost utilizată cu succes o medicaţie pe bază de diazepam sau oxazepam, care a avut ca rezultat o creştere a apetitului •  explicaţia constă în efectul stimulant al GABA şi inhibarea centrului saţietăţii din hipotalamus. • în acest caz, diazepamul poate fi administrat i.v. sau pe cale orală, iar oxazepamul doar pe cale orală → s-a constatat că diazepamul are un efect mai pronunţat, datorită sedaţiei mai accentuate pe care o induce. In schimb, la câini nu a fost observat un fenomen similar de stimulare a apetitului în urma administrării de benzodiazepine.

  4. Medicatie aparat digestiv • Un rol important în stimularea senzaţiei de foame îl au antagoniştii serotoninei – ciproheptadina – •  care au determinat stimularea apetitului la pisicile cu anorexie. • Ca medicaţie nespecifică de stimulare a apetitului se pot utiliza: • glucocorticoizii • vitaminele B.

  5. Medicatie aparat digestiv EMETICE Emeza este un proces complex, cu rol protectiv, care nu este bine dezvoltat la toate speciile de animale.  carnivorele, primatele, suinele, unele păsări şi reptile au capacitatea de a voma în mod reflex,  în timp ce ecvinele, rumegătoarele, rozătoarele, cobaii şi iepurii nu sunt capabile de acest act în mod efectiv.

  6. Medicatie aparat digestiv • Emeza este controlată de centrul vomei situat în formaţiunea reticulară laterală din bulb, fiind sub protecţia barierei sânge-creier. •  în plus există şi alte căi de stimulare a emezei, dar toate sunt controlate de centrul vomei. • Principalul neurotransmiţător care declanşează senzaţia de vomă este acetilcolina • în timp ce histamina, prin intermediul receptorilor H1, are rol secundar.

  7. Medicatie aparat digestiv • Din punct de vedere clinic, emeza indusă prin medicaţie are rolul de a goli porţiunea anterioară a tractusului digestiv. • acest tip de medicaţie este indicat: • în cazul anesteziei generale cu scopul golirii complete a stomacului sau • în caz de consum accidental a unor substanţe toxice necorozive.

  8. Medicatie aparat digestiv Emeza reflexă (acţiune periferică) Dilatarea faringelui, esofagului, stomacului sau duodenului prin introducerea de apă caldă sau salină poate determina producerea emezei.  introducerea unei cantităţi de apă caldă cu ajutorul sondei poate fi benefică şi datorită diluării substanţei toxice care a fost îngurgitată.

  9. Medicatie aparat digestiv • O altă categorie de substanţe care stimulează producerea emezei acţionează prin efectul iritativ pe care îl provoacă la nivelul epiteliului gastrointestinal. • de exemplu, la câine emeza poate fi declanşată prin: • administrarea unei soluţii calde saturate de clorură de sodiu sau • prin plasarea la nivelul faringelui a unei cantităţi mici de cristale de carbonat de sodiu. • la om se foloseşte siropul de ipeca, care conţine un alcaloid care determină emeza, creşterea secreţiei lacrimale, salivare şi bronhiale

  10. Medicatie aparat digestiv • Emeza coordonată central • Apomorfina este un derivat sintetic al morfinei care determină emeza. • poate fi administrată pe orice cale, dar în cazul administrării pe cale orală, doza trebuie să fie mai mare pentru a compensa biodisponibilitatea orală mai redusă. • administrată pe cale s.c. sau conjunctivală, apomorfina induce emeză în decurs de 2-10 minute. • supradozarea apomorfinei poate depresa SNC, în special centrul respirator, fiind contraindicată la pacienţii cu depresii de origine centrală (SNC).

  11. Medicatie aparat digestiv • Xilazina este o substanţă agonistă α2 care este utilizată în general pentru proprietăţiile sale sedative. • administrată la pisici, în doză care nu induce starea de sedaţie (0,005mg/kgcorp), determină emeză prin stimularea receptorilor α2. • acelaşi principiu terapeutic poate fi utilizat şi la câini, dar efectul nu este atât de pregnant ca la pisici.

  12. Medicatie aparat digestiv ANTIEMETICE Substanţele antiemetice au rolul de a inhiba emeza printr-o acţiune la nivelul SNC sau reflexă (periferică), ambele mecanisme fiind corelate cu blocarea receptorilor specifici pentru neurotransmiţători. Antiemetice cu acţiune periferică In unele cazuri, medicamentele administrate cu rol protector la nivel gastrointestinal, pot avea şi acţiune antiemetică, la fel ca şi cele care acţionează ca modulatori ai secreţiei gastrice.  din această categorie de medicamente face parte caolinul, pectina şi sărurile de bismut care au o acţiune antiemetică limitată. Uneori, chiar datorită distensiei sau iritării locale produse de aceste substanţe, poate apărea emeza.

  13. Medicatie aparat digestiv • Substanţele utilizate ca antiacide pot avea un efect slab antiemetic. • O altă categorie de medicamente care pot avea efect antemetic sunt cele utilizate pentru controlul asupra motilităţii gastrointestinale. • din această grupă fac parte anticolinergicele, metoclopramidul şi domperidonul. Anticolinergicele blochează receptorii muscarinici din centrul emezei, inhibând totodată şi transmiterea colinergică periferică  din această categorie de substanţe medicamentoase fac parte: glicopirolatul, metscopolamina şi izopropanidul.

  14. Medicatie aparat digestiv • metscopolamina nu se va utiliza la pisici, deoarece induce reacţii adverse. • Aceste substanţe nu se vor utiliza pe o perioadă mai lungă de 3 zile la animalele care prezintă vomă. • Mecanismul antiemetic al anticolinergicelor este datorat inhibiţiei impulsului vagal, • iar ca urmare are loc supresia spasmului şi a secreţiei gastrointestinale

  15. Medicatie aparat digestiv • Antiemetice cu acţiune centrală • Substanţele din această categorie blochează impulsurile la nivelul SNC şi centrul emezei, • fiind reprezentate de anticolinergicele muscarinice, antidopaminergice şi antihistaminice care blochează: • primordial receptorii H1 de la nivelul aparatului vestibular şi • secundar centrul vomei din area postremă din bulb.

  16. Medicatie aparat digestiv • Voma indusă de tulburările aparatului vestibular poate fi controlată la câine şi pisică prin administratea de antihistaminice(ciclizină, meclizină sau difenhidramină). • Dintre substanţele antimuscarinice implicate în stoparea emezei pot fi menţionate alcaloizi ai beladonei (scopolamina) şi diciclomina. • durata efectului este relativ scurtă, fiind de până la 6 ore. • în general aceste substanţe nu se recomandă la pisică, datorită reacţiilor adverse.

  17. Medicatie aparat digestiv • Din categoria substanţelor medicamentoase care acţionează asupra centrului vomei din bulb fac parte: • fenotiazinele, • derivaţii butirofenonici, • metoclopramidul, • trimetobenzaminele şi • antagonişti ai serotoninei. •  există o serie de substanţe din grupul fenotiazinelor (clorpromazina, proclorpromazina, triflupromazina, perfenazina, trifluoperazina, meprazina) care pot fi utilizate la animalele de talie mică ca antiemetice.

  18. Medicatie aparat digestiv Fenotiazinele acţionează prin blocarea emezei mediată de centrul vomei din bulb, ca urmare a efectului antidopaminergic şi antihistaminergic.  ca reacţii alergice se înregistrează sedaţie şi hipotensiune. Trebuie avută în vedere şi instituirea unei rehidratări a animalului înainte de utilizarea fenotiazinelor. Derivaţii butirofenonici (haloperidol şi droperidol) utilizaţi ca tranchilizante majore, pot fi folosiţi şi ca medicamente antiemetice datorită activităţii lor antidopaminergice.  reacţiile adverse sunt similare cu cele menţionate la fenotiazine.

  19. Medicatie aparat digestiv Metoclopramidul blochează centrul vomei din bulb. Antagonizează efectul apomorfinei în decurs de câteva minute, având o acţiune de 20 ori mai potentă decât fenotiazina. Combinaţia de metoclopramid cu dexametazonă a fost utilizată pentru tratarea emezei la oamenii care au prezentat această simptomatologie după tratamentul cu chimioterapice anticanceroase. Trimetobenzamida are o slabă acţiune antihistaminică, dar este un puternic antiemetic antidopaminergic care nu afectează centrul vomei din bulb.

  20. Medicatie aparat digestiv Din categoria substanţelor antagoniste cu serotonina face parte ondansetronul şi ciproheptadina. Cele două medicamente sunt utilizate ca antiemetice la câine şi pisică  în general după tratamentele anticanceroase (chimioterapie şi radioterapie).

  21. Medicatie aparat digestiv MEDICAŢIA ANTIULCEROASĂ Mecanismele care determină apariţia şi evoluţia ulceraţiilor gastroduodenale sunt complexe şi reflectă interacţiunea dintre secreţia de acid şi mecanismele de apărare ale mucoasei gastrointestinale. Medicaţia utilizată pentru tratamentul sau prevenţia ulceraţiilor de la nivel gastrointestinal include substanţe care inhibă secreţia de acid gastric şi citoprotectoare. Din prima categorie fac parte substanţele anticolinergice, antagonişti ai receptorilor H2 şi PGE2.

  22. Medicatie aparat digestiv Substanţele anticolinergice sunt utilizate la om pentru a reduce secreţia de acid gastric cu până la 30%, dar acest efect protectiv împotriva ulceraţiilor gastrointestinale nu a fost sesizat şi la animale. Substanţele antagoniste ale receptorilor H2 determină reducerea secreţiei de acid clorhidric şi pepsină. Cele mai utilizate medicamente pentru controlul secreţiei de acid gastric la animale sunt: cimetidina, ranitidina, nizatidina şi famotidina. Fiecare dintre aceste medicamente au o anumită durată de acţiune şi diverse interacţiuni.

  23. Medicatie aparat digestiv Ranitidina este de 5-12 ori mai potentă decât cimetidina din punct de vedere al capacităţii de inhibare a secreţiei de acid gastric, iar famotidina este de 9 ori mai potentă decât ranitidina şi de 32 ori mai potentă decât cimetidina. La câine, nizatidina are un efect antisecretor mult mai pregnant decât cimetidina. Cimetidina are o biodisponibilitate de 70% după administrarea orală, ranitidina de 50%, famotidina 37%, eliminarea realizându-se după metabolizarea hepatică. Reacţiile adverse, chiar şi în cazul supradozării, sunt minime, fiind semnalată o uşoară trombocitopenie.

  24. Medicatie aparat digestiv Prostaglandinele din seria E au capacitatea de a controla secreţia de acid gastric. Misoprostolul este un ester metil analog al PGE1, care după administrarea orală are capacitatea de a inhiba secreţia de acid gastric (postprandială), efectul fiind mult mai lung decât al prostaglandinelor endogene.  ca reacţii adverse au fost menţionate contracţii ale musculaturii netede, diaree, fenomene care dispar după câteva zile de la încetarea tratamentului.

  25. Medicatie aparat digestiv Medicaţia citoprotectoare include substanţele antiacide, PGE1 şi produse pe bază de hidroxid de aluminiu în combinaţie cu sucroza. Medicaţia antiacidă  are rolul de neutraliza acidul clorhidric din lumenul gastric, astfel încât pH-ul să crească la un nivel acceptabil. Un alt element important în protecţia mucoasei gastrice îl reprezintă inactivarea pepsinei şi a sărurilor biliare (de exemplu cu hidroxid de aluminiu). Cea mai simplă medicaţie antiacidă o constituie administrarea unei soluţii de bicarbonat de sodiu care determină o creştere a pH-ului gastric, dar acest efect este de scurtă durată.

  26. Medicatie aparat digestiv Cele mai folosite substanţe antiacide utilizate în medicina veterinară sunt reprezentate de sărurile de aluminiu, magneziu şi calciu, care pot fi folosite şi în diverse combinaţii cu substanţele gastro­protective, adsorbante sau astringente. Hidroxidul de aluminiu are efect antiacid şi adsorbant, stimulând totodată şi sinteza de prostaglandine la nivelul mucoasei intestinale. Preparatele antiacide pe bază de aluminiu pot determina constipaţie  motiv pentru care se asociază cu săruri de magneziu pentru a preveni aceste efecte secundare. De asemenea, hidroxidul de aluminiu determină scăderea gradului de absorbţie al fosforului la nivel intestinal  acest mecanism fiind utilizat pentru controlul nivelului fosforului seric la animalele cu afecţiuni renale.

  27. Medicatie aparat digestiv • Din punct de vedere al potenţei, sărurile de magneziu au capacitatea de a creşte pH-ul gastric mult mai rapid decât sărurile de aluminiu. • In schimb, carbonatul de calciu are un efect antiacid mult mai rapid şi de durată mai lungă. • ca efecte adverse se înregistrează: • hipercalcemie, • calciurie, • calcificări • urolitiază, • hipofosfatemie şi • constipaţie.

  28. Medicatie aparat digestiv • PGE1 au şi rol citoprotector, respectiv antiulceros şi antisecretor (misoprostol). • In plus, misoprostolul determină: • creşterea secreţiei de mucus, • induce epitelizarea mucoasei gastrintestinale şi • are rol de prevenire a hemoragiei gastrice la câine în urma administrării de aspirină. • Produsele pe bază de hidroxid de aluminiu şi sucroză au rolul de a proteja ulcerele gastrointestinale de acţiunea iritativă a acidului clorhidric, bilei şi pepsinei. •  absorbţia digestivă a acestor produse este minimă, nefiind înregistrate efecte adverse.

  29. Medicatie aparat digestiv • MODULATORI AI MOTILITĂŢII GASTRICE • Reglarea activităţii electrice şi mecanice a musculaturii netede de la nivel gastrointestinal poate fi sistematizată în trei etape: • sistemul intrinsec care include inervaţia vagală şi simpatică; • sistemul extrinsec sau enteric care include ganglionii localizaţi între musculatura longitudinală şi netedă; • receptorii (cel puţin 10) localizaţi în celulele musculaturii netede.

  30. Medicatie aparat digestiv • medicaţia peristaltică are rolul de a impulsiona tranzitul intraluminal al conţinutului gastric. • mecanismul de acţiune al acestor medicamente nu este pe deplin cunoscut. • Betanecolul este un agonist colinergic care acţionează exclusiv asupra receptorilor muscarinici M2 • determinând creşterea în amplitudine a contracţiilor de-a lungul tractusului gastrointestinal, inclusiv asupra sfincterului cardia. • Reacţiile adverse ale utilizării betanecolului rezultă în urma stimulării sistemului parasimpaticomimetic şi sunt exprimate prin - crampe abdominale, diaree, salivaţie abundentă şi bradicardie.

  31. Medicatie aparat digestiv • Metoclopramidul este un derivat liposolubil al acidului paraaminobenzoic. • din punct de vedere structural este similar cu procainamida, care are efect antiaritmic. • după administrarea orală, metoclopramidul este uşor absorbit la nivel gatrointestinal, dar biodisponibilitatea este de doar 50-70%. • distribuţia tisulară este rapidă, T1/2 la câine este de 90 minute, • excreţia se realizează atât pe cale renală cât şi hepatică. • efectul metoclopramidului este localizat în mod special la nivelul colonului.

  32. Medicatie aparat digestiv • Domperidona este un antagonist al dopaminei care are un efect similar cu al metoclopramidului. • nu are acţiune colinergică şi nu este inhibată de atropină. • nu are capacitatea de a traversa la fel de rapid ca şi metoclopramidul bariera sânge-creier, însă poate afecta receptorii centrali ai dopaminei  influenţând reglarea temperaturii corporale, secreţia de prolactină şi activitatea centrului vomei din bulb.

  33. Medicatie aparat digestiv • Cisapridul nu interacţionează cu receptorii dopaminei, • iar la cal, în funcţie de doza determină creşterea peristaltismului la nivelul stomacului, jejunului, ileonului şi colonului. • La alte specii s-a constatat intensificarea mişcărilor peristaltice şi la nivelul stomacului şi esofagului. • se absoarbe foarte uşor după administrarea orală, T1/2 fiind de 2 ore la cal.

  34. Medicatie aparat digestiv • MODULATORI AI MOTILITĂŢII ŞI SECREŢIEI GASTROINTESTINALE • Diareea poate fi asociată atât cu hipomotricitatea, cât şi cu hipermotricitatea intestinală. • Modificarea motilităţii intestinale se datorează unui dezechilibru între factorii: • hormonali, • miogenici şi • neurogenici.

  35. Medicatie aparat digestiv • Agenţi anticolinergici • Substanţele parasimpaticolitice sau muscarinice au capacitatea de a diminua activitatea motorie şi secretorie a tractusului gastrointestinal. • Tonusul şi mişcările de propagare a conţinutului intestinal sunt diminuate, concomitent cu reducerea spasmelor musculaturii netede de la nivel gastrointestinal. • Beneficiul major al utilizării substanţelor anticolinergice rezidă în capacitatea lor de a reduce secreţia la nivel intestinal.

  36. Medicatie aparat digestiv • Totuşi utilizarea lor în tratamentul diareei trebuie făcută cu discernământ, în special la ecvine. • Substanţele muscarinice care sunt utilizate ca spasmolitice în cazurile de diaree, includ: • alcaloizi ai beladonei (atropina şi hioscina) şi • substanţe sintetice (aminopentamida, diciclomina, glicopirolat, mepenzolat, oxifenonium, propantelina, benzetimina, pipenozolat, clidinium, camilofina).

  37. Medicatie aparat digestiv • Opioide • Opiumul a fost utilizat încă din antichitate în tratamentul diareei. • Opioidele influenţează fiziologia normală a tubului digestiv • putând determina stimularea motilităţii gastrointestinale, atât prin acţiunea locală cât şi centrală (creier şi măduva spinării). • la nivelul peretelui intestinal există receptori pentru substanţele opioide (endogene şi exogene), numărul acestora fiind diferit de la o specie la alta. • s-a demonstrat că opioidele afectează motilitatea gastro-intestinală şi eliberarea gastrinei.

  38. Medicatie aparat digestiv Mecanismul de acţiune al substanţelor oipioide constă în inhibarea eliberării de acetilcolină. In ceea ce priveşte secreţia intestinală sub influenţa substanţelor opioide, aceasta nu diferă de la o specie la alta, aşa cum este cazul secreţiei gastrice,  ele determinând absorbţia apei şi electroliţilor în enterocitele de la nivelul intestinului subţire şi gros. De asemenea, opioidele influenţează secreţia gastrointestinală şi prin acţiunea la nivelul sistemului nervos simpatic, respectiv prin intermediul norepinefrinei.

  39. Medicatie aparat digestiv Difenoxilatul este un derivat al meperidinei care este utilizat în cazurile de diaree la animale  fiind administrat de obicei împreună cu atropina. Loperamidul este un medicament antidiareic care se absoarbe uşor pe cale orală  este indicat în cazurile de diaree cronică nespecifică.

  40. Medicatie aparat digestiv • Alte medicamente antisecretorii • Există o serie de medicamente care nu au fost pe deplin studiate, dar care pot fi utilizate în afecţiunile gastrointestinale. • Glucocorticoizii pot fi utilizaţi în tratamentul cazurilor de diaree sau inflamaţie cronică a tractusului intestinal • deoarece stimulează absorbţia activă a sodiului la nivelul jejunului, ileonului, cecumului şi colonului. •  în schimb, datorită efectelor secundare produse de administrarea îndelungată a glucocorticoizilor, aceştia nu sunt indicaţi în tratamentul de rutină al diareei.

  41. Medicatie aparat digestiv • Sulfasalazina este o sulfamidă care este metabolizată de către microorganismele din colon, •  rezultând doi metaboliţi activi: aciul 5-aminosalicilic şi sulfadiazina. • cei doi metaboliţi pot fi utili în tratamentul inflamaţiei cronice a intestinului subţire şi a colitei ulcerative. • datorită sensibilităţii pisicii la acidul salicilic, acest tip de medicaţie nu este indicat la această specie.

  42. Medicatie aparat digestiv PROTECTIVE ŞI ADSORBANTE GASTROINTESTINALE Substanţele care nu se absorb de la nivel gastrointestinal, formează la suprafaţa epiteliului o peliculă cu rol protectiv împotriva eroziunilor şi iritaţiilor care pot fi provocate de unele substanţe sau toxice. Substanţele adsorbante au capacitatea de a fixa pe suprafaţa moleculelor lor alte substanţe sau toxice, acestea fiind eliminate sub formă nemodificată prin materiile fecale. Există o multitudine de substanţe cu rol protectiv şi adsorbant, cele mai utilizate fiind: trisilicatul de magneziu, trisilicatul de aluminiu, caolinul, hidroxidul de aluminiu, sărurile de bismut, carbonatul de calciu şi pectina.

  43. Medicatie aparat digestiv • PURGATIVE IRITANTE • Laxativele şi purgativele au rolul de a stimula defecarea prin: • creşterea frecvenţei defecărilor, • creşterea volumului sau • a consistenţei materiilor fecale. • laxativele determină o eliminare mai uşoară datorită reducerii consistenţei, • în timp ce purgativele determină o creştere a cantităţii de fluide la nivel intestinal, astfel încât materiile fecale sunt mai apoase (moi).

  44. Medicatie aparat digestiv • Emolientele laxative acţionează ca atare, nemodificate, având rolul de a determina lubrefierea mucoasei intestinale, astfel încât evacuarea materiilor fecale să fie cât mai uşoară. • din această categorie de substanţe face parte uleiul mineral (parafina lichidă), care este cel mai utilizat în medicina veterinară. •  administrarea lui nu prezintă riscuri, dar în situaţia când este administrat prea frecvent poate determina o absorbţie redusă la nivel gastrointestinal a vitaminelor liposolubile, diferiţilor nutrienţi sau a medicaţiei administrată pe cale orală. • există o serie de laxative naturale (metilceluloza, carboxi-metilceluloza) care nu sunt digerate la nivel gastrointestinal şi care au capacitatea de a absorbi apa de la nivel intestinal formând un gel cu rol emolient.  în urma acestor laxative pot apărea meteorisme şi fecale foarte fluide.

  45. Medicatie aparat digestiv • Purgativele osmotice (saline), de obicei nu sunt absorbite din tractusul intestinal sau această absorbţie este limitată. • au capacitatea de a reţine sau de a atrage apa în lumenul intestinal datorită presiunii osmotice, stimulând totodată şi secreţia mucoasei intestinale. • utilizarea purgativelor saline trebuie însoţită de administrarea de fluide sau de posibilitatea animalului de a consuma apă la discreţie. • nu se administrează purgative saline la animalele deshidratate. • efectul se instalează în aproximativ 3-12 ore la monogastrice şi 18 ore la poligastrice.

  46. Medicatie aparat digestiv Cel mai utilizat purgativ osmotic este reprezentat de sulfatul de magneziu care se administrează ca soluţie buvabilă 6%.  în general, sulfatul de magneziu nu este frecvent utilizat ca purgativ la ecvine. Alte purgative osmotice sunt reprezentate de: sulfatul de sodiu, fosfatul de sodiu sau chiar o cantitate mare de clorură de sodiu. Tot ca purgative pot fi utilizate: manitolul, sorbitolul şi lactuloza, care nu pot fi digerate în intestinul subţire datorită lipsei unor enzime specifice.

  47. Medicatie aparat digestiv Purgativele iritante acţionează datorită stimulării locale a mucoasei gastrointestinale determinând un reflex la nivelul mezenterului, care va favoriza tranzitul intestinal.  în plus, fenomenele iritative determină şi un exces de fluide care au deasemenea un rol favorizant în eliminarea conţinutului intestinal. Există câteva uleiuri vegetale care pot fi utilizate ca purgative cu rol iritant.

  48. Medicatie aparat digestiv • Mecanismul de acţiune al acestor uleiuri vegetale se bazează pe hidroliza din intestinul subţire indusă de lipaza pancreatică • ceea ce determină formarea sărurilor de potasiu şi sodiu în urma eliberării de acizi graşi. • ca urmare rezultă formarea de săpunuri iritante a căror potenţial iritativ depinde de tipul de ulei vegetal utilizat. • Fenoftaleina poate fi utilizată ca purgativ iritativ, dar această acţiune se observă doar la primate şi suine. • Bisacodilul inhibă absorbţia glucozei, a ionilor de natriu şi potasiu. •  poate fi administrat sub formă de clisme sau per os, rata de absorbţie fiind de 5%.

  49. Medicatie aparat digestiv • Antraquinonele sunt conţinute de unele plante şi au ca efect secundar acţiune purgativă. • au fost obţinute şi prin sinteză, reprezentanul fiind dantronul (1,8-dihidroxiantraquinona) a cărui acţiune se manifestă la animalele de talie mică după 6-14 ore de la administrare, iar la animalele de talie mare după 12-36 ore. • antraquinonele naturale sunt conţinute de Cassia spp., Rhamnus spp. şi Aloe spp. • In general, în cazul utilizării purgativelor iritante trebuie să se ţină cont că unele substanţe sunt foarte iritative şi pot determina colici severe şi purgaţie excesivă.

  50. Medicatie aparat digestiv • PURGATIVE NEUROMUSCULARE • Substanţele colinergice cu actiune muscarinică determină creşterea peristaltismului gastrointestinal, fapt care favorizează defecaţia şi urinarea. • aceste substanţe determină hipermotricitate gastro-intestinală într-un interval de 10-20 minute dacă sunt administrate injectabil şi 2-5 ore după administrarea orală. Din categoria purgativelor neuromusculare fac parte: neostigmina, fisostigmina, betanecolul şi carbacolul. Există şi alte substanţe care determină contracţia musculaturii gastrointestinale, prin acţiune directă sau indirectă  din această categorie fac parte vasopresinul, oxitocina, prostaglandinele (inclusiv PGF2&).

More Related