Conturile macroeconomice -I

1. –cursul SCN- Conturilemacroeconomice-I www.amaniu.ase.ro Pentru studentii CSIE ,An II, Seriile C+D Sapt.VI

2. Conturile macroeconomice • Conturile macroeconomice constituie un sistem de conturi ce stă la baza calculării indicatorilor sintetici şi a analizelor macroeconomice • Aceste conturi nu reprezintă o simplă agregare a informaţiilor din conturile sectoarelor • Obiectivele : • analiza formării, repartizarii şi utilizării veniturilor • caracterizarea interdependenţelor în economie • cunoaşterea stării economiei, a stabilităţii preţurilor, a gradului de ocupare a forţei de muncă etc.

3. În concepţia SCN, activitatea de producţie este considerată activitatea care are ca scop obţinerea de bunuri (materiale şi servicii) care să satisfacă nevoile de consum ale societăţii, ale exportului şi acumulării În principiu, se consideră bunuri produse numai acelea care, realizate prin intermediul tranzacţiilor de piaţă, deci bunuri care au caracter de marfă. Acest principiu care delimitează conceptul „producţie de piaţă”, în baza unor convenţionalisme, se încalcă de multe ori Activitatea de producţie în SCN

4. Cazuri semnificative( de abateri,judecati conventonale ): • serviciile statului (serviciile publice), deşi nu se realizează prin intermediul tranzacţiilor de piaţă, se includ în rezultatele activităţii de producţie • bunurile de capital din producţie proprie şi modificările stocurilor provenite din producţia perioadei de calcul sunt considerate activitate de producţie, cu toate că nu s-au realizat prin intermediul pieţei • autoconsumul întreprinzătorilor din producţie proprie (cazul agriculturii) se include în rezultatele producţiei; ca şi în cazul anterior (ipoteză : dacă nu s-ar fi produs de către firme acste trebuiau cumpărate ) • închirierea locuinţelor este considerată activitate productivă ( în cazul locuinţelor ocupate de proprietarii acestora, cu toate că nu apare un proces efectiv de închiriere, se presupune, ipotetic, închirierea)

5. Deci delimitarea dintre tranzacţiile legate sau nu de activitatea de producţie contine si elemente convenţionale • Dimensiunea lor este condiţionată şi de posibilităţile pe care le oferă datele statistice • Această concepţie privind activitatea de producţie se deosebeşte de concepţia aplicată în fostele ţări cu economie planificată centralizat, concepţie numită „producţie materială”, si sistemul de calcule macroeconomice -Sistemul Producţiei Materiale (SPM) sau al balanţelor economiei naţionale

6. Producţia intermediară şi producţia finală • Rezultatele activităţii de producţie dintr-o perioadă de folosite în aceeaşi perioadă pentru a produce noi bunuri economice este evidenţiată sub denumirea de producţie intermediară sau consum intermediar (CI) • Partea care nu se foloseşte în aceeaşi perioadă pentru a produce noi produse se evidenţiază sub numele de producţie finală • În SCN caracterizarea şi analiza dimensiunii valorice a bunurilor economice produse într-o perioadă se face, prin indicatori care exprimă producţia finală.

7. Dacă producţia din economie s-ar exprima prin valoarea bunurilor produse de toti subiectii economici, s-ar obţine un indicator care cuprinde calcule repetate • In acest caz indicatorul nu ar exprima mărimea rezultatului real, ci o mărime care exprimă valoarea producţiei brute (PB) • Aceasta mărime înglobează în valoarea ei şi valoarea bunurilor produse şi consumate pentru a produce noi produse

8. Producţia intermediară exprimă valoarea bunurilor economice provenite de la subiectii economici şi consumate în producţie de alti subiecti economici, în perioada pentru care se face calculul • Producţia intermediară cuprinde:consumul de materii prime, materiale, energie, servicii, reparaţii curente, chirii etc. • În cazul sectorului public şi al organizaţiilor private fără caracter lucrativ, consumul intermediar (din motive ce ţin de natura surselor de date statistice ) se măsoară pe baza cumpărărilor de bunuri şi servicii efectuate de instituţiile publice

9. Consumul final, investiţiile şi amortizarea • Consumul final cuprinde valoarea cumpărărilor făcute de gospodăriile private şi rezultatele activităţii sectorului public care nu reprezintă modificări în mărimea patrimoniului material al sectorului • Mărimea cheltuielilor care sunt atribuite consumului final, respectiv investiţiilor brute, depinde în mare parte de măsurarea patrimoniului material al sectorului

10. Deoarece pentru gospodăriile private nu se evidenţiază acumularea, deci nici patrimoniul de bunuri, toate cumpărările efectuate de populaţie şi de organizaţiile private fără caracter lucrativ sunt înregistrate drept cheltuieli pentru consumul privat • Corespunzător, cumpărările de bunuri durabile (de capital) – cu excepţia construcţiilor de locuinţe – sunt încadrate integral la consumul privat • Bunurile prelucrate în gospodării, materialele de construcţii, produsele folosite pentru însămânţări etc., care de fapt reprezintă consum intermediar, sunt considerate produse finale • Nota :Aceste precizări, legate de limitele metodologiei de calcul, atrag atenţia asupra folosirii indicatorului consumului final al gospodăriilor (populaţiei) în analiza nivelului de trai al populaţiei.

11. Consumul statului se determină pornind de la valoarea producţiei statului (a sectorului public), din care se scad încasările din vânzarea unor servicii publice, şi a investiţiilor proprii • Valoarea producţiei statului rezultă din cheltuielile curente cu angajaţii sectorului public, cu amortizarea bunurilor de capital şi cu consumul intermediar • Precizăm că amortizările pentru sectorul public se calculează numai pentru construcţii, maşini şi instalaţii • Nu se amortizează, în principiu, obiective de investiţii care au o durată nedeterminată (şosele, drumuri, poduri, canale etc.)

12. Investiţiile brute • Investiţiile brute reprezintă valoarea totală a investiţiilor făcute în economia naţională, respectiv în elementele sale structurale (ramuri, sectoare de activitate, unităţi sau instituţii social-economice • Ele se evidenţiază ca investiţii de bunuri durabile (bunuri de capital) şi investiţii concretizate în modificarea stocurilor de materiale. • Investiţiile brute se pot separa în investiţii de înlocuire (de reproducţie a bunurilor de capital scoase din funcţiune )şi investiţii pentru dezvoltare sau investiţii nete.

13. Modificarea stocurilor • Modificarea stocurilor reprezintă diferenţa dintre mărimea stocurilor de la sfârşitul perioadei şi cea de la începutul perioadei ( Δ = S2-S1 ) • Se includ materii prime, semifabricate şi produse finite din producţie proprie destinate vânzării • Modificarea stocurilor se evaluează, în SCN, la preţuri medii anuale

14. Conceptul „intern” si conceptul “naţional” • Economia naţională –nu poate fi privită ca o simplă delimitare geografică • In cadrul graniţelor geografice acţionează instituţii sau persoane străine, iar agenţii economici ai ţării pot activa în afara graniţelor ţării • Pentru o multitudine de procese economice se pune întrebarea dacă acestea trebuie cuprinse în calculele macroeconomice ale ţării respective (de exemplu, tratarea veniturilor realizate din muncă, obţinute de cetăţenii români în străinătate)

15. Rezultatele calculelor, în funcţie de cele două criterii, nu sunt identice • Astfel, veniturile realizate de o firmă străină în România se cuprind conform criteriului a) în calculele macroeconomice în România. Dacă delimitarea se face după criteriul b), aceste venituri apar ca venituri personale în calculele ţării de care aparţine proprietarul firmei • Calculelor macroeconomice efectuate pe baza criteriului a) le corespunde conceptul de „intern” (suma activităţilor desfăşurate de agenţii economici din interiorul ţării), • iar celor realizate pe baza criteriului b) le corespunde conceptul de „naţional”.

16. Problema privind evaluarea • Baza evaluării tranzacţiilor, implicit a rezultatelor activităţii economice, o constituie preţurile pieţei( pp ) • In activitatea practică nu este totdeauna simplu să se stabilească preţul pieţei pentru un bun economic • Unul şi acelaşi produs se poate vinde la preţuri diferite • Ca regulă, preţurile pieţei implicate în evaluare se calculează ca medie a preţurilor efective • Preturile factorilor ( pf )

17. Pentru bunurile care nu se realizează prin intermediul pieţei, evaluarea se face la costurile factorilor de producţie. • Preţurile pieţei cuprind, de regulă, pe lângă preţul factorilor de producţie, şi impozitele indirecte percepute pentru bunurile respective • În mod corespunzător, agregatele macroeconomice de rezultate se exprimă în preţurile pieţei şi în preţurile factorilor de producţie.

18. Pentru analizele macroeconomice care urmăresc evoluţia în timp, agregatele macroeconomice de rezultate se exprimă nu numai în preţurile curente ale fiecărei perioade, ci şi în preţuri comparabile sau constante • Exprimarea în preţuri comparabileofera mărimea valorică reală, obţinută prin eliminarea influenţei modificării preţurilor