Download
1 / 7
E N D
Gheorghe Ţiţeica (4/46 octombrie 1873—5 februarie 1939) s-a născut la Turnu Severin, ca fiu al lui Radu Ţiţeica şi al soţiei acestuia Stanca, născută Ciolănescu. Radu Ţiţeica. originar din Cilibia-Buzău, a fost la început fochist pe vapoare austriece, mai pe urmă mecanic pe vapoarele „Navigaţiei fluviale române", întreprindere de stat care făcea transporturi pe Dunăre. A murit relativ tînăr, la 10 iulie 1892, cînd fiul său Gheorghe împlinise 18 ani, dar nu-şi trecuse încă bacalaureatul.
Lecţiile lui Ţiţeica, atît cele de la universitate, cît şi cele extrauniver- sitare, în scopul formării gustului auditorilor pentru ştiinţă, al obţinerii încrederii publicului pentru opera de creaţie ştiinţifică românească, erau magistrale. împreună cu profesorul universitar G.G. Longinescu a înfiinţat înoctombrie 1905 revista „Natura", care a trăit pînă în 1949 ca o revistă de popularizare a ştiinţei.
Diploma de licenţiat în matematici a lui Gh. Ţiţeica, eliberată de Universitatea din Bucureşti.
Gheorghe Ţiţeica a fost în multe rînduri preşedintele „Societăţii matematice din România", preşedinte al „Societăţii române de ştiinţe" (prima oară ales în 1908), preşedinte al „Asociaţiei române pentru înaintarea şi răspîndirea ştiinţelor", vicepreşedinte al „Societăţii politehnice din România" (1931—1939) şi mult timp membru în Consiliul superior al Instrucţiunii Publice (numit în 1905).
Cît de ordonat era şi în scris Gh. Ţiţeica. începutul unui discurs ţinut în faţa unor universitari francezi veniţi la Bucureşti, pe cînd Ţiţeica era decanul Facultăţii de Ştiinţe
