Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova

1. Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova Calitatea predării-învăţării în cadrul IRIM 21mai 2010 V. Cucerescu Str. Al. Puşkin 54 Chişinău, Moldova Tel.: 210985 E-mail: cucerescu@yahoo.com

2. Predarea şi învăţarea – componente esenţiale ale procesului de învăţământ Predarea • Ce se predă • Cum şi cui se predă • Finalităţi Învăţarea • Ce se învaţă • Cum şi cine învaţă • Finalităţi

3. Se memorează • 􀂉 10% din ceea ce se citeşte • 􀂉 20 % din ceea ce se ascultă • 􀂉 30 % din ceea ce se vede • 􀂉 50 % din ceea ce se citeşte şi se ascultă • 􀂉 80 % din ceea ce se spune • 􀂉 90 % din ceea ce se face

4. Raţiunea educaţiei universitare • Dezvoltarea şi cultivarea noilor nevoi, aptitudini şi sensibilităţi • Dezvoltarea cunoaşterii şi acţiunii: • prin indivizi • cu indivizi • a tuturor indivizilor • pentru toţi indivizii

5. Cerinţe • Educaţia universitară să pornească de la cerinţele (nevoile) vieţii pentru a analiza competenţele cerute de viitorul loc de muncă: • Cine este studentul? • Încotro merge? • Ce poate fi acesta? • Cerinţele şi competenţele determină: • Construcţia obiectivelor • Elaborarea conţinuturilor • Aplicarea metodelor • Utilizarea evaluării • Dificultate / Risc – trebuie să fim competenţi în situaţii de incertitudine mărită, fapt nou pe arena istoriei umane. • Competenţe (def.) – ansamblu de capacităţi de a acţiona într-un timp şi la o situaţie dată, folosind resursele cognitive.

6. Pragmatismul educaţiei universitare • Scopul fundamental al educaţiei studenţilor: • a învăţa să acţioneze • să facă experienţe • să rezolve probleme • J. Dewey – ideile sunt instrumentele de bază prin intermediul cărora se înfăptuieşte acţiunea, se rezolvă problemele, se realizează experienţele. • 5 elemente / trepte (J. Dewey): • Stabilirea conflictului din experienţa noastră • Stabilirea limitelor şi caracteristicilor unei probleme prin formularea acesteia în termeni precişi • Formularea ipotezei de rezolvare a problemei • Reflecţii pe marginea posibilităţilor de rezolvare • Observaţii şi experimente prin care să acceptăm sau să respingem ipoteza (deci, să rezolvăm corect problema)

7. Natura învăţării universitare • Acţiunea şi Interacţiunea – studentul contribuie activ la: • Construcţia personalităţii sale • Universul său de cunoaştere • Apreciere • Acţiune • alături de cadrele didactice, de mediu şi informaţia generală • PARTICIPARE ŞI ANTICIPARE

8. Acţiunea şi interacţiunea: condiţii de eficientizare • Asumarea de către student a rolului de coparticipant activ la activităţile didactice • Fiecare angajare a studentului la o participare activă poartă pecetea individualităţii – încurajarea modului personal şi nu şablonard • Utilizarea metodelor şcolăreşti în procesul instructiv-educativ universitar creează aproape întotdeauna refuzul studentului de a participa activ • Lipsa de participare activă a studentului de multe ori se explică prin faptul că el consideră acele cunoştinţe ca fiind sărace în relevanţă sau / şi neinteresante în viitoarea sa activitate profesională • Participarea activă sporeşte atunci când studenţii sunt organizaţi în grup de învăţare, acţiune, cercetare, descoperire • Obiectivele abstracte, nedefinite concret – frână în calea participării active • Rolul primordial îl are organizarea metodică a drumului de participare activă

9. Studenţii – perechile cognitive • Analitic – sintetic: ia în considerare ansamblul – detaliul • Reflexiv – impulsiv: judecă îndelung înainte de a răspunde – reacţionează imediat • Convergent – divergent: dă soluţii model – imaginaţie liberă • Nivelat – reliefat: în funcţie de ataşamentul faţă de detalii particulare • Vizual – auditiv: în funcţie de tipul de memorie mai activă • Temerar – prudent: îşi asumă riscurile – le evită

10. Predarea – artă şi ştiinţă Elementele predării: • conţinut determinat şi forme de prezentare (realizare)

11. Formele predării

12. Factorii determinanţi ai predării eficiente

13. Metodă – principiu – tehnică • Metoda – o cale de a concepe ordinea unei gândiri, precum şi un sistem de transformare a ideilor, acţiunii efective în activităţi actualizate care se transformă în proiecte şi produse • Principiul – acţiuni didactice folosite din perspectiva metodei • Tehnica – secvenţele de operaţii specifice care intervin în acţiune • Metodele îşi justifică valoarea în măsura în care realizează obiectivele propuse în funcţie de conţinuturile pe care le vehiculează.

14. Categorii de metode

15. Metode – criteriul istoric

16. Metode – criteriul acţiunii didactice

17. Sisteme (modele) de instruire în învăţământ

18. Sistemul comunicaţional

19. Sistemul acţional (1)

20. Sistemul acţional (2)

21. Sistemul interacţional

22. Sistemul informaţional

23. Sisteme (modele) de instruire

24. Tipologia stilurilor după M. Mosston (11)

25. Stiluri didactice

26. Tipologiastilurilor cognitive (Butler) Stilul A – munceşte bine singur: • îşi planifică activitatea • îşi încheie munca în termenele stabilite • citeşte instrucţiunile cu atenţie • este circumpspect la sarcinile cu final deschis • ia notiţe bune • nu-l prea interesează alte moduri de lucru • poate fi preocupat de detalii • nu este întotdeauna capabil să lucreze bine cu alţii

27. Tipologiastilurilor cognitive Stilul B – îşi organizează bine materialul: • îi place să rezolve probleme • rezolvă mai bine sarcinile în scris • este precis şi meticulos • caută legături între idei • vrea suficientă informaţie înainte de a începe lucrul • poate fi precaut • nu e neapărat un gânditor creativ • învaţă bine prin / din prelegeri formale

28. Tipologiastilurilor cognitive Stilul C – poate oferi soluţii creative: • vede imaginea de ansamblu, dar poate ignora detaliile • pune întrebări precise, la obiect • poate fi necritic faţă de anumite idei • i se pare dificilă categorizarea • lucrează cu frenezie • este cu uşurinţă distras de la activitate • reacţionează la stimuli variaţi: imagini video, muzică etc.

29. Tipologiastilurilor cognitive Stilul D – lucrează bine cu ceilalţi: • este dornic să încerce idei noi • este intuitiv, neputând explica întotdeaunade ce îi place varietatea şi schimbarea • preferă să citească “pe diagonală” • nu obişnuieşte să-şi planifice munca din timp • lasă lucrurile pe ultimul moment • nu e întotdeauna atent la detalii • poate avea probleme de organizare a timpului • este gânditor şi divergent

30. Stiluri cognitive

31. Concluzii • Rămânem tributari sistemului comunicaţional • Prudenţă sporită faţă de ceea ce este nou în procesul predării • Deschidere temperată faţă de diversitatea metodelor de instruire • Personalitatea profesorului persistă ca factor determinant al predării eficiente

32. Recomandări • Diversificarea stilurilor de instruire, alternând stilurile acţional, interacţional şi informaţional • Diversificarea formelor şi conţinutului predării • Utilizarea cât mai frecventă şi eficientă a noilor tehnologii informaţionale • Balanţa stilurilor didactice trebuie să încline mai mult către stilurile de producere • Finalităţile urmează a se axa pe faptul de a-i învăţa pe studenţi să acţioneze, să facă experienţe, să rezolve probleme în domeniul de pregătire profesională • Asumarea responsabilităţii actului de predare