Limba română contemporană: Stilistica. Curs 3a

1. Limba română contemporană: Stilistica. Curs 3a Limbajul popular 6 decembrie 2011

2. - Opoziţiapopular / cult • - Popular: limbajulnecultivat, nestandardizat, spontan, non-instituţionalizat • - în cultura română: conotaţii pozitive – mai ales prin prototipul "rural", ţărănesc (limbajul culturii populare) • - de fapt, include şi: limbaje urbane (argouri); limbaj familiar (colocvial) • - abstractizare: nu ţinem cont de particularităţile dialectale, dar de fapt ele există în realizările concrete ale limbajului popular • - se realizează preponderent în oralitate – din care îi provin trăsăturile principale • - CorespondenţăPopular / cult = Oral / scris. Deşi există texte populare scrise (ex.: scrisori), şi o bună parte din cele culte – orale (ex.: conferinţă, dezbatere) • - Importanţa pentru comparaţii interlingvistice şi interculturale şi pentru traduceri!

3. Limbajul popular (destul de omogen; totuşi oarecare diversificare internă); accepţia generală de "limbaj necultivat" • - popular (tradiţional, rural) – limbaj curent, al vieţii cotidiene - variante "solemne", supravegheate - limbaje "tehnice", ale meşteşugurilor tradiţionale - limbaje artistice (mai ales în poezie) + diferenţe sociolingvistice (sex, vîrstă, grad de educaţie) + interferenţe cu limbajul cult • - familiar • - argotic Vulgaritate şi eufemism

4. Diversificarea internă a limbajului popular • - destul de omogen •  Diferenţele în funcţie de situaţia de comunicare • - între conversaţia curentă şi situaţiile "solemne" – nu sînt foarte mari, dar există. Sfera publică / privată. În interiorul aceluiaşi mediu sau la contactul cu vorbitori din afară ("cum zicem noi") • - variaţii situaţionale: la cîrciumă / la priveghi • - evitarea limbajului vulgar, eventual (diferenţe regionale?) •  Diferenţe sociolingvistice: de sex, vârstă • Diferenţe între vorbirea bărbaţilor şi cea a femeilor? Un studiu – bazat pe proza lui Marin Preda Cf. ŞTEFAN, Ion, 1982. • - bărbaţii – mai implicaţi în viaţa publică – nr. mai mare de neologisme ("devine după facultăţi", "ocupaţiunea ta mintală") • - femeile – mai regional (ga, bia, bîtul), neologisme deformate (percitor, fonciire, primu-ntâi), vocabular rudimentar (Guica); "vorbeşte ca lumea, nu te mai fandosi"

5.  Terminologii tehnice populare • - sînt comparabile cu limbajele ştiinţifice şi tehnice din limba literară? • - nu, în măsura în care sînt relativ puţin dezvoltate, şi sînt cunoscute de aproape toţi în zona dată • - oierit, morărit, meşteşuguri (prelucrarea lemnului, olărit, ţesut), medicină populară, culinari • - S-a considerat că nu sînt "stiluri" (nu au şi trăsături sintactice); merită însă studiate; în dialectologie, în genere înregistrate • ex.: stâna, calul, portul • moara: dreve, grindei, roata cu măsele, prîsnel, piscoaie, coş, fruntar, pereţi, acoperiş, cerdac, babă, oişte, cupe, colaci, "ursoaica morii" • - surse: limbajul curent (metafore, specializări semantice: polisemii), împrumuturi, alte terminologii}

6. Permisivitatea faţă de influenţa limbii literare • - permeabilitate foarte mare; prin şcoală, mass-media, contactul cu alte instituţii publice, politice ş.a. • - în funcţie de situaţia de comunicare şi adaptarea la interlocutor: în interviu • v. Pop (Maramureş), Dumistrăcel, anchete dialectale • - mai ales lexic - cuvinte, frazeologisme • - de multe ori modificări - fonetice, semantice, sintactice. • Inclusiv prin hipercorectitudine (benoclu) şi etimologie populară (umflaţie) • v. în literatură

7. Limbajul popular (rural) • Cf. I. Coteanu, Stilistica..., 1973 • - se face abstracţie de diferenţele dialectale (manifestate mai ales în fonetică, lexic); de fapt, se realizează prin variante regionale • - trăsăturile generale ale oralităţii

8. Trăsături generaleI. Vocabular • 1. SISTEM Vocabular redus ca întindere – compensat printr-o polisemie foarte bogată • EX. praştie (< sl.), DLR: 1. armă rudimentară. 2. funie la căruţă. 3. căpăstru; 4. împletitură de sfoară, plasă; 5. chimir; 6. unealtă în formă de prăjină – pentru cules fructe; 7 stîlp la casă; 8. băţ de undiţă; 9 fîşie de pămînt arabil; 10. loc, la rîu, în care apa e mai puţin adîncă - a (se) face praştie? V. a împrăştia? Sau praf ? • a da – în expresii, sintagme, are sensuri pentru care limba literară foloseşte cuvinte diferite • - nu atît expresivitate, cît necesitate • a da foc (a incendia), a da pe brazdă (a adapta), a da de veste (a anunţa), a da de gol (a demasca), a da greş (a rata), a da ghes (a stimula), a-i da mîna să (a-şi permite); a da de furcă (?), a da nas (?)

9. - Impresia de mare bogăţie, de varietate lexicală e creată la nivelul sistemului – din însumarea variantelor regionale; de fapt, în fiecare zonă se folosesc elemente mult mai puţine (clişeu al puriştilor tradiţionalişti – "Limba nostră-i o comoară"). • Reflectat în dicţionarele generale (DEX, DOOM): • şteamp [pt. sfărîmarea minereurilor], şteand [putină], şteap [cotor], ştează [piuă], ştempar, ştempări, ştempăriţă, ştempel [pecete], ştemplui, ştempluire, ştempluit, ştemui [a presa nituri], ştemuire, ştemuitor, ştergură [ştergar], şterţ [băţ de amestecat zerul], ştezar: 17 din 43

10. 2. SISTEM - Sinonimie redusă • DSR a economisi – a priştipi, a răgădui, a sclipui (reg.) • a mirui (Trans.); a scofeli (Olt., Munt.), a stăci (Ban.), a şporoli (Trans., Maram.), a zorobi (zone Maram.)

11. 3. SEMANTICA • - Lexicul e legat de viaţa practică; din natură, au nume doar lucrurile care interesează (utile sau nocive); în rest, termeni generici • ex.: iarbă, buruiană, gîză • - Nu sînt lexicalizate detaliile proceselor interioare, operaţiile de gîndire; caracterul afectiv se manifestă direct, prin construcţia mesajului – nu e prezentat descriptiv, analitic • - Caracterconcret / abstract al termenilor: exceptândvocabularul de bază: • de exemplu verbe: - cu origine onomatopeică (şi valoare descriptivă): a bubui, a fâsâi, a pocni • NU- derivate de la instrumente: a arăci, a cosi, a cosorî; de comportament: a burlăci, a ciobăni, a haiduci, a plugări • - cu origine metaforică: a se împăuna, a pisa

12. 4. COMBINATORIA • - Caracterul concret e vizibil în expresii şi locuţiuni (multe cu origine metaforică). Frazeologia bogată (suplineşte alte mijloace - derivare, compunere) • Caracterul clişeizat, prefabricat (inventivitate - dar şi reluare şi substituire în tipare date) •  viaţă ţărănească, păstorească, viaţă curentă • a se strânge funia la par - treieratul cu cai • a-i veni apa la moară - situaţie favorabilă • a se amesteca unde nu-i fierbe oala • a nu-i fi boii acasă - a fi necăjit, indispus • la botul calului - în faţa cârciumii, fără a se aşeza la masă • a călca în străchini •  realităţi istorice • a-şi aprinde paie în cap - obicei turcesc pentru a semnala înaintarea unei petiţii • a (se) da în stambă - ngr. stamba "tipar" • a-şi da arama pe faţă - referire la monedele aurite tocite • a trage la aghioase - de la cântările bisericeşti conţinând cuvântul aghios "sfânt" •  corporalitate umană • a i se aprinde călcâiele - a nu mai sta pe loc? • a-şi lua inima în dinţi

13. 5. LEGATURA CU ALTE VARIANTE • - Arhaisme păstrate (regional) • - Neologisme – mai puţine, dar nu absente • a. Iacă, dragu tatii, fincă m-ai întrebat, să-ţ spui: mi-a vint telegramă din cutare ţară, să mă du dimpreună cu mă-ta pentru trei-patru zile la adunarea asta. Oare pentru ce suntem chiemaţi, nu putem să ştim. Şi eu mă frământ că n-am un om dă-ncredere să ne conducă-mpărăţia până când viu îndărăt! • b. A fost într-un sat, într-o ţară, un bogătaşi… Să ducea-n oraş să cumpere alemente, mîncare. «Cât costă cutare lucru?» loa banii dintr-un buzunar, cât costa-i băga-n buzunaru ălălant. Şi-aşea că iel venea complect acasă cu aceiaşi bani cu care pleca, că nu să-ndura să ia nimic. • c. Acuma, o slugă d-acolo, tăind la copac, la nuc, ia o surcică mare d-acolo şi-o azvârle-n drum. În timpu-ăsta pă drum trecea o babă, venea dă la servici.

14. LEXICO-GRAMATICAL • inventar destul de redus şi frecvenţă mai mică a adjectivelor (notă: fenomen universal). Evaluarea fundamentală (bun /rău, participiale. Mai ales în poziţie de NP. Cele relaţionale postpuse, dar şi majoritatea calificativelor. Excepţie – cele cu valoare constant diferită: mare • Ex.: Io ieream în ceată... că ieram la grîu, fârşisăm în nuaptea aia, pusasăm nişte vii aici.... TDMI 320 • Adjective: odinit, ostenit, NP • “Iel, cum a pleca dă lîngă babă, d-acolea, s-a-s mai dăparte şi-a pus o nucă jos şi-a da cu bolovanu, a spar nuca-n timpu-ăsta a ieşit o zînă frumoasă din nucă. Iel, cînd a văzut, să frămînta că n-avea apă să bea, pîine n-avea, n-a mai putut. În fine-a plezni zîna!"

15. II. Sintaxă • - mai simplă, uniformă - diferită de cea cultă • - există toate funcţiile sintactice, toate tipurile de coordonare şi subordonare din limba literară, dar unele sunt foarte puţin folosite • - fraza e mai scurtă, simplă, cu puţine subordonate - şi nu de multe tipuri diferite (mai ales completive directe şi indirecte). Lipseşte fraza arborescentă cultă. Extinderea - prin acumulare: juxtapunere, coordonare copulativă, incidenţă • - câteva conjuncţii foarte frecvente - că, să, de - cumulează mai multe valori circumstanţiale: • că - cauzal ("Vin, că mi-e foame"); consecutiv ("Atâta a băut, că s-a umflat") • de - final ("Mergi de adu apă"), consecutiv (inclusiv pentru a indica valoarea superlativă: "Bea de stinge") - şi atributiv ("Omu' de l-ai văzut tu ieri...") • Caracterul concret e manifestat şi prin frecvenţa circumstanţialelor de loc, timp. (?) • - care invariabil • - fenomenele specifice oralităţii: anacolut (discontinuitate) • elipsă • repetiţie - redundanţă

16. III. Fonetică • - caracterele generale ale oralităţii - accidente fonetice • - procedee afective (lungiri de sunete, intonaţie, accent frastic, pauze) • - rime, aliteraţii, asonanţe - fixate în expresiile idiomatice, în proverbe (tura-vura, harcea-parcea, a tunat şi i-a adunat) • - trăsături regionale • - tendinţe specifice: ale sistemului fonetic tradiţional - aplicate la neologisme (proces blocat în limba cultă) • - preiotarea - (din ieu, iepure) - extinsă la împrumuturi culte cu e iniţial: iepocă, ierou • - evitarea hiatului prin epenteza unei semivocale (aleie), contracţia vocalelor identice (coperativă, alcol, fin'că), sinereză (foarte răspândită în pronunţarea rapidă: atenţie) • - închiderea vocalelor neaccentuate e> i (fetili), mai puţin o > u (avucat) • - adaptarea unor sunete sau grupuri atipice din împrumuturi: birou, piuneză • - păstrarea alternanţelor neobligatorii: hăini, obsearvă, engleji

17. IV. Morfologie • - tendinţa analitică se dezvoltă în dauna celei sintetice: exprimarea relaţiilor sintactice prin cuvinte de legătură, nu prin flexiune (modificarea formei cuvântului): mai simplu (simplifică şi acordul) • la / lu • D: Scrie la un prieten. I-am dat cartea la mama. / I-am dat cartea lu mama. • G: Din cauza la o vecină. Din cauza lu vecina. • - vocativul marcat, cu terminaţii specifice: -e, -ule, -o, : Vlade, Nicule, Ioano şi feminin "nearticulat": Ioană • - omiterea acordului adjectivului, la distanţă; acordul după înţeles şi prin atracţie • Regionale, dar foarte raspândite: • - conjunctivul preferat infinitivului (diferenţe regionale): poate să facă, începe a spune • - demonstrativele ăsta, ăla, ăl (diferenţe regionale) • - formele de viitor perifrastic: a avea + conjunctiv, o (or) + conjunctiv • - adjectivul posesiv invariabil a (regional) • - forme iotacizate: ţiu, văz, spui (regional) • - extinderea omonimiei 3 sg. = 3 pl.

18. V. Pragmastilistică • Caracterul afectiv, comunicarea orală directă • 1. Mărci expresive, conative, fatice (interjecţii, particule adverbiale, specifice dialogului) • 2. Mărci de nedeterminare, atenuare, aproximare frecvente (v...hedges) – cam, niţel, un pic Ex.: nu ştiu ce • 3. Umor, paradox, tautologie - na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o • 4. Fenomene anaforice (tipice oralităţii)

19. 5. Diminutivul • - frecvenţă mare • - sens denotativ - obiect mai mic - măsuţă • - sensuri conotative - mai ales la cuvinte care nu denumesc obiecte: • a) tandreţe, simpatie, afecţiune: Vasilică, mămucă • b) depreciere, minimalizare, ironie: studenţaş, profesoraş, poezea • - valoare ironic-eufemistică: băuturică, chefuleţ • Nu suntreguli absolute: înfuncţie de obiectşi context • - nume proprii şi comune - inclusiv cele de măsură exactă, care nu pot accepta lectura "mai mic": anişori, ziulică • - adjective: frumuşel, curăţică • - adverbe: binişor, încetinel, olecuţă, călduţ • - clişeul "gingăşiei" • - diferenţe regionale • Şi categoria fixată în limbă - sens denotativ (porumbel, verişoară) • Ex.: • "o lăsăm olecuţâcă di să mai răşeşti" (TD Mold 8) • "iel tot... tot obrăznişelîi..." (TD Mold 53) • "eream... maitinerel" (TDMunt II, 65)

20. 6. Superlativul (hiperbola) • -adverbul-morfemantepus: bun foarte (popular şiînvechit);alteadverbe: tare bun (popular şi familiar), recerău: • "ărea lumea pruastă rău!" (TDO 1) • - adverbe legate prinprepoziţii: grozav de bun • - locuţiuni adverbiale: bun din cale-afară (din cale-afară de bun); nevoie mare, peste măsură • - substantive cu valoare adverbială: "beat tun / turtă / criţă", "îngheţat bocnă", "scump foc", "gol puşcă", "ud leoarcă / ciuciulete" • - construcţiiexclamative: aşa de..., atâta de..., ce (de)...! • - repetarea: bun-bun; adjective substantivizate: bunătateabunătăţilor • - adj. substantivizat: o frumuseţe de... • - mai ales pentru verbe, acţiuni - construcţia consecutivă cu de • Tohăneanu (p. 63) "superlativ stilistic"; Coteanu (134) "termen de intensificare explicită" • - "bea de stinge", "mănâncă de rupe" • - Creangă: (şmotream) de-i merge colbul, (vă croiesc) de vă merg petecele; (cântă) de te scot din casă; (plângea) "de sărea cămeşa de pe dânsa" • - de-auzi câinii din Giurgiu; de-ţi merg fulgii; de-i sfârîie călcâiele

21. VI.Interacţiunea socială - politeţea • - pluralul modestiei (v. GA) • - adresarea inversă: mamă, tată... • - termeni de adresare (diferenţe regionale): lele, ţaţă, uică - v. Vulpe • - formule de politeţe: • - formule de salut: v. Petreanu • - pronume de politeţe - nimic; mata...

22. Limbajulliteraturiipopulare • Trăsături generale: arhaic / şi deschis la influenţe • Trăsături ale oralităţii - în texte făcute să fie memorate şi reproduse

23. 1. dramatizare: dialog, text adresat: participare intensă a E, asociere a R: exclamaţie, imprecaţie • - interjecţii prezentative, de apel etc. (măre) • - vocative exclamative (nene, neică) • - interogative fatice, retorice, narative: ce să vezi? • Brâncuş: "interogative narative de adresare"; pregătesc o surpriză, segmentează textul; intercalate în balade • "Dar la masă cine şade?" • "Dar Ioviţă ce-mi făcea?" • - dativul etic, al participării - simpatia, interesul pentru personaj: mi ţi-l lua

24. 2.actualizare("concretizare") • Explicaţii, referiri la situaţia actuală - "cum îi de aici până..." • - explicaţii, glosări - metadiscurs: "se bagă diavolul sub car, adică dracu, cum îi zicem noi" 3.repetitivitate • - caracter prefabricat - combinaţii, dar mai puţină inovaţie decât în literatura cultă

25. Limbaj poetic popular • - inventar de termeni, figuri care circulă doar prin textele poeziei populare • - comparaţia: figura specifică, principala figură de stil populară • - explicită, cu doi termeni şi proprietatea comună • - cu dezvoltări, elemente corelative • - "comparaţia egocentrică" - raportată la persoana I: "cum n-am văzut de când sânt" • - Sfera semantică: fiinţa umană / lumea înconjurătoare, regn vegetal, animal, alimentar, metale, pietre preţioase, obiecte casnice, de gospodărie; abstracte • - floare (cel mai răspândit): trandafir, garoafă, crin, cicoare (cu "statut poetic") • - mura, fraga, călina; brad, măr; iarba, frunza, trestia, grâul • - păsări: cuc, păun, lebădă, porumbel • - cerul cu stelele, luna, roua, zăpada • - laptele, caşul, mierea, zahărul • - aur, argint, cleştar, mărgăritare • - cărbune, cerneală, săgeată • - gând • - cumul de comparaţii • Trăsăturile revelate de comparaţii: efemeritate, gingăşie, viguare, culoare, strălucire, durere, întristare etc. • Culorile: alb (strălucire, lumină: lapte, caş, nea, hârtie, var), negru (strălucire; durere: corb, mură, neghină, cărbune, pământ, cerneală); roşu (bujor, trandafir, mac, călină, măr, şânge), verde (prospeţime, tinereţe), galben. Practicinexistente: albastru, vânăt. Sistemul de bază al culorilor • Cromatismul - valori simbolice • - gust: dulce / amar • - metafore

26. contrastul relevant - paralelism negativ - metaforă infirmată - prin interogaţie retorică sau negare. Metaforă coalescentă (cu ambii termeni exprimaţi): • "Pe sub lună, pe sub stele / Merge-un cârd de rândunele / D'acelea nu-s rândunele / Ci-s gânduri de-a puicii mele" • - clişee, formule-tip (rolmnemotehnic) - "frunzăverde" • - personificări (dorul, codrul) • Cuvinte-cheie (în lirică): dor, dragoste, noroc, bine, urât, jale... • Dor: durere (dolus) + dorinţă (a dori). Concretizări, personificări. • - valori simbolice ale culorilor, anotimpurilor, elementelor naturale etc. • - versificaţie (6-7, trohaic, rimă alăturată) • - conservă arhaisme, care nu mai sînt înţelese ("De-i fi rea ca o cătuşă / Noi te-om pune după uşă"; cătuşă > căpuşă; întrebată, pretinde că a spus "căpuşă") - "relicve lexicale" • - diminutive (şi pentru rimă, ca şi imperfectul) • - dativ etic • - întrebare narativă ("Da' X ce-mi făcea?") • - repetiţie, paralelism sintactic (cf. formalismul rus) • Evaluări în genere pozitive (simplitate, sinceritate, naivitate, autenticitate; caracter mitic)

27. Care e raportul cu limbajul popular al conversaţiei cotidiene? • Cf. Magdalena Vulpe 1983: "Termeni dialectali şi termeni poetici în poezia populară", in "Limba Română", XXXII, n. 2, pp. 125-28. • - termeni care se opun uzului curent, sînt marcaţi stilistic • - de cele mai multe ori exteriori graiului local (comparabili cu neologismul în poezia cultă) • ex.: codru "Se duce în codru – se zice de ăia, de basme, a fugit în codru"; "e reţinut de la cîntecele eştea, după mine ar însemna un cuvînt de voioşie" (L recunoaşte contextul tipic, dar nu poate preciza sensul). În aria în care a ieşit din uz (Oltenia, Muntenia) e simţit ca specific basmului, poeziei • ex. bade, lele – o tânără interpretă e întrebată dacă aşa vorbeşte cu "mîndrul". R: "numai în cântece" • ex. monede vechi (zlot, creiţar), nume de plante (în formula "frunză de...") – sens vag • - funcţia poetică chiar decurge din exotismul lor în raport cu graiul local • - şi fenomenul invers: excluderea unor termeni cotidieni din limbajul poeziei (Ex.: interjecţia no, foarte frecventă în Maramureş, nu apare în poezia zonei) • - există o diferenţă stilistică poetic / non-poetic • Obs.: culegerile au fost supuse unei implicite selecţii, prelucrări (epurarea unor trăsături regionale, dar mai ales de oralitate şi de limbaj "vulgar") • Tocilescu 1900, Materiale folcloristice: purisan

28. - Şi diferenţe între specii • - limba descîntecelor: arhaizantă, creativă • - limba colindelor, baladelor, doinelor (cea mai "clasică", totuşi cu diferenţe) • - limba unor strigături, texte comice, desacralizante (anti-colindatul, cf. Petru Caraman) Limba descântecelor • - terminologia magică (...) • - funcţia magică a limbajului (creaţii, arhaisme de neînţeles, repetiţii obsesive, aliteraţii) • - "oala s-a olat", "Din coarne-ncornând" - repetarea radicalului, cuvinte inventate

29. Preluarea unor termeni culţi, uneori deformaţi sau cu modificări semantice • - nu e un fenomen nou; a fost mascat de purismul selecţiei culte (ex.: la G. Dem Teodorescu – "Foaie verde ş-o lalea, / Ce caţi neică pe şusea?" Vlaşca, 1867) • - moda, influenţa lăutărească: amor, amantă - v. Hasdeu • Coteanu: aranja, avansa, interes, avion, balcon, bal, minister - în basme • - amestec de situaţii: "dă nainte o telegramă s-aştiepte-mpărat, că sosă fecioru cu mnireasa, cu Mândra Lumnii" ; cei 24 de fii de împărat se întâlnesc la restaurant; Albei ca zăpada i se fac injecţii ca să învie • Ex.: "A plecat dracu liniştit, pe bază că vine copilu în iad"

30. Limbajul prozei populare • - prezentul istoric • - dialogul în dialog - v. Bălăşoiu • - replici scurte, care nu mai au nevoie de verb dicendi • - repetarea insistentă a verbului dicendi (zice) - marcă pragmatică, automatism, cuvânt de umplutură Ei, acuma băiatu zîce: - Tată – zîce – an să plec să-n găses şi ieu soţia, unde-oi găsi-o p-acolo. Ce: - Pleacă, tată, da nu ştiu dacă ai să găseşi, că prea ieji zăpăcit! - Ei - zice – o găsesc io.

31. Limbajul popular "stilizat" • - v. Eminescu, ...Odobescu, Ispirescu •  Cazul "folclorului nou": fals, acţiune de propagandă - exemple • - "Că lumina care spui / E raza partidului" • - "Frunză verde mure coapte / Eu cu partidu sânt frate/ (...) Şi facem noi, fraţii lui / Cinste colectivului" • - "Partidul Muncitoresc / Mă-nvaţă ca să citesc" • - "Foaie verde-o viorea / Lucrez la maşina mea / Lucrez şi eu mult doresc / Norma să o depăşesc" • - "Eu muncesc cu drag şi spor / Pentru patrie şi popor"

32. Cu cuvântu cel frumos laudesăi Isus cristos Pe o crenguţă de malin tot-de auna în Veci amin dute carte cât de iute la sora Sate sărute căsi ieu team sărutat când în Poştă team băgat dute carte prin trifoi şi Iară vină înăpoi cu răspuns de pela voi Hei tu dragă păsărea ieatu asta cărticea şi O du la sora mea şi o pune pe fereastă iea Frumos săo citească lacrămile săi pornească Pe cum mia pornit şi mie când am început Ascrie hei tu soră draga mea de când de Acasăi plecat casa pustie arămas pe mime Naud horind nici glasuri legănând vei şti Dragă soră ană căci două flori sunt cu pupi Cele din gră dinuţă de la todoră din crăceşti şi una din lădiţă cele din grădinuţă văa Fi roşie cele din lădiţă nuştiu cum a fi ţi Voi scrie după cea în flori şi a venit mărie Lui onisim de la bucureşti şi mia Dat 4 bătiste şi un bot mare de fitău în toată forma şi un ghemuţi de bumbac şi Violile sunt toate în florite şi abe nu avem Nici una numai albastre şi am 20 de sire De maieran şi la noi prunile cele albuţa sunt coapte câte una doauă şi să ştii Că după afine am fost pela camnic căpe Gutăi încă nusunt coapte frunză verde de Sănsiu măa pucai şi eu să scriu carte în Patru cornurele scrisă cu drag şi cu jele În to sară păn sărat mare dor mo apucat Mare jele macuprins şi mam apucat de Scris eu team scris carte la nor sora tea citi cu dor eu team scris carte la stele Sora tea citi cu jele şi ţam scriso tot plâng Gând şila tine tot gndind cânepa este Cum îţi place ţie sup ţire la pai aşa cum Nam avut de mult alte cele nam ce scrie Numai dor şi bucurie şi înapoi carte săm Vie îţi trimit soră prin carte voie bună Sănătate caci de tine sunt de partea cum pără măr gic de barşon dei afla Vişovan Mărie (1950, Breb - Maramureş)