TULBURAREA DE DEZVOLTARE DE TIP AUTIST

1. TULBURAREA DE DEZVOLTARE DE TIP AUTIST Studiu de caz “Mihai” Vârsta – 3 ani Tulburare pervazivă de dezvoltare PLAN DE INTERVENTIE PERSONALIZAT

2. - identificat de Leo Kanner în 1943 - simptomele identificate la copiii afectaţi au fost clasificate în 3 domenii specifice Dificultăţi legate de comunicare Dificultăţi legate de socializare Patternuri stereotipe, repetitive de comportamentşi interese restrictive - s-a constatat o creştere a incidenţei şi prevalenţei autismului în ultimii ani - 1 copil din 150 este diagnosticat cu o tulburare din spectrul autist - rata s-a triplat în ultimii 10 ani şi la nivel internaţional autismul a fost declarat o problemă de sănătate majoră autismul afectează mai mulţi băieţi decât fete – 4:1 în România se estimează că ar exista peste 30.000 de copii cu tulburări din spectrul autist (Asociaţia Părinţlor Copiilor cu Autism România),dintre care doar o parte beneficiază de servicii specializate în acest sens. cauza autismului este încă necunoscută, dar ştim faptul că sunt implicaţi factori multiplii - ştim că este o tulburare neurologică cu o componentă genetică - pot fi implicate dificultăţi pre-natale,peri-natale şi post-natale - nu se ştie cum aceşti factori afectează creierul sub aspect structural şi funcţional - diagnosticarea TSA se poate face la orice vârstă dar este necesar ca simptomele să fie observate înainte de vârsta de 3 ani - deşi vârsta medie la care este diagnosticat autismul în ultimii ani a scăzut, rămâne între 2 şi 4 ani - vârsta mică la care se începe intervenţia este legată de un prognostic mai bun (intervenţia începută înainte de împlinirea vârstei de 5 ani sau înainte de împlinirea vârstei de 3 ani » prognostic mai bun în devzvoltare) Ce este autismul?

3. Manifestările se schimbă odată cu dezvoltarea Simptomele diferă de la un copil la altul Autismul Sindromul Asperger Tulburarea dezintegrativă a copilăriei Tulburarea Rett Autismul atipic. Tulburarea pervazivă de dezvoltare fără altă specificaţie Continuum al tulburărilor din spectrul autist

4. DIFICULTĂŢI ÎN RELAŢIILE SOCIALE Deficite legate de comportamentele sociale simple (contact vizual, zâmbet social la vârste mici, atenţie spre ceilalţi) Deficite legate de implicarea în comunicarea cu ceilalţi (încercări reduse de a comunica) Tendinţa de a se izola sau a rămâne implicat în activităţi solitare (se joacă de unul singur) Se implică rar în interacţiuni cu copiii de aceeaşi vârstă Iniţiază puţin interacţiunea socială, răspund puţin la iniţiativele celor din jur Lipsa reciprocităţii sociale şi emoţionale în relaţiile cu ceilalţi, mai ales cu copiii de aceeaşi vârstă Cum se manifestă?

5. PROBLEME DE COMUNICARE Categorii de probleme: Copii care sunt nonverbali Copii care prezintă întârzieri în dezvolatrea limbajului Copii ecolalici Studiile arată că un procent mare din copiii cu autism consideraţi nonverbali pot fi învăţaţi să comunice verbal dacă se folosesc intervenţii naturalistice de timpuriu. Un număr mare de copii cu TSA prezintă întârzieri în dezvoltarea limbajului sau elemente atipice legate de comunicarea verbală (observăm diferenţe legate de cantitatea şi calitatea verbalizărilor, funcţionalitatea limbajului, particularităţi legate de fonologie, sintaxă, semantică şi elementele pragmatice ale limbajului). Ecolalia se referă la repetarea verbalizărilor auzite de copil (imediată şi/sau întârziată). Aceste verbalizări nu au funcţie comunicativă şi copii de cele mai multe ori nu înţeleg ceea ce spun. Cum se manifestă?

6. INTERESE RESTRICTIVE/ REZISTENŢĂ LA SCHIMBARE/COMP. STEREOTIPE Preocupare exagerată legată de anumite obiecte Focalizare exagerată asupră unei arii de interes (ex. roţile, lifturile, Ice Age, Star Wars, mingiuţele) Folosirea repetitivă a unor obiecte, discutarea repetitivă a unui anumit subiect care îi interesează Comportamente stereotipe (implicarea în rutine comportamentale repetitive, fixiste; reluarea unor comportamente pentru a obţine stimulare senzorială de o anumită factură (vizuală, auditivă, tactilă etc.) Cum se manifestă?

7. PROBLEME MOTORII deficite de motricitate fină slabă coordonare mers pe vârfuri deficite de percepţiea adâncimii echilibru excepţional sau neîndemânare Cum se manifestă?

8. PROBLEME SENZORIALE dificultate extremăla tuns, baie, îmbracat/dezbrăcat etc. nu poatetolera centurile de siguranţă îi pot displăceaexperienţele noi,cum ar fi lumânărilede tort sau baloanele supraîncărcare senzorială (reacţii de frustrare la medii cu prea mulţi stimulii) vărsături la mirosuriobişnuite dingospodărie dificultăţi în atolera sunete, texturi, atingerea (nu suportă să fie ţinuţi în braţe) Cum se manifestă?

9. PROBLEME SENZORIALE învârte obiecteîn apropierea feţei pare a avea probleme de auz când nu se sperie la zgomoteputernice, dar alteoriauzul pare normal se opuneschimbăriihainelor dificultăţi în apurta îmbrăcăminte de exterior, iarna îşi rupe propriilehaine, etichete saucusături în timpul veriipoate insistasă poarteîmbrăcămintede iarnă Cum se manifestă?

10. COMPORTAMENT AUTO- AGRESIV se loveşte repetat cu capul de suprafeţe tari se muşcăfără aprezenta aparentdurere se zgârie şise loveştepeste mâini poate fi agresiv cu ceilalţi Cum se manifestă?

11. PROBLEME DE SIGURANŢĂ Nu are simţulpericolului Nu recunoaşte situaţiileîn care s-ar putea răni Nu are frică de înălţimi Se expune pericolelor pentru a căuta anumite tipuri de stimulare senzorială Cum se manifestă?

12. PROBLEME ASOCIATE • dificultăţi de învăţare • tulburări ale atenţiei • retard mintal, pierderea unor abilităţi dobândite • probleme gastro-intestinale • tulburări de somn • convulsii • răspunsuri diminuate/ absente la dureresau răspunsuri exagerate la durere

13. ÎNCEPEM SĂ NE ÎNGRIJORĂM DACĂ LA 18 LUNI SAU DUPĂ ACEASTĂ VÂRSTĂ COPILUL ... NU se uită la noi şi NU arată cu degetul atunci când vrea să ne arate ceva. NU se uită cândîi arătăm ceva cudegetul. NU îşi foloseşteimaginaţia pentru jocul simbolic. (CHecklist for Autism in Toddlers)

14. MIHAI GRUPA MICĂ “BOBOCEI”Vârsta 3 ani • A fost observat la grupa în primele săptămâni de grădiniţă • Educatoarele lui au observat la rândul lor diferenţe mari între comportamentul şi achiziţiile copiilor şi ceea ce făcea Mihai • Mama a venit la cabinet să discute despre propriile îngrijorări legate de dezvoltarea copilului • S-a realizat o evaluare iniţială pe baza observării sistematice a copilului în diverse situaţii, aplicării scalei de screening CHAT (Checklist for Autism in Toddlers) şi completării scalei de dezvoltare Portage.

15. ELEMENTE CONSTATATE • Dificultăţi legate de interacţiunea socială - contactul vizual este atipic (evită contactul vizual, stabileşte contact vizual doar în timpul jocurilorfavorite, nu răspunde sistematic la strigarea numelui prin contact vizual, priveşte foarte puţin persoanele cu care interacţionează) - răspunde la nume doar uneori - nu manifestă comportamente de atenţie împărtăşită în mod adecvat vârstei - nu aduce, nu arată ceea ce îl interesează, nu împărtăşeşte - arată spre ce vrea pentru a primi, dar nu urmăreşte persoana cu care comunică - priveşte spre ceea ce i se arată, uneori dar nu împărtăşeşte interesul cu celălalt - nu imită în mod sistematic - interacţioneză foarte puţin cu colegii de grupă, deşi apar momente când îi urmăreşte - nu iniţiază interacţiunea cu copiii, nu răspunde iniţiativelor de interacţiune din partea lor -se implică în unele jocuri ale copiilor, imitându-i spontan – ex. fuge înainte şi înapoi cu copiii afară - răspunde adultului dacă acesta iniţiază un joc ce implică stimulare senzorială plăcută - răspunde mai bine mamei prin contact vizual, încearcă să comunice cu ea folosind gestul de a arăta dar nu îi urmăreşte interesul (nu priveşte spre faţa ei când arată) - există rutine foarte simple de joc cu mama, bazate pe oferirea stimulării tactile, vestibulare (îi place să fie gâdilat, ridicat, învârtit, se joacă de-a prinselea, cucu bau) - lipsesc comportamente sociale convenţionale ex. răspuns la salut etc. - nu reacţionează emoţional adecvat (râde fară un motiv anume, în timp ce aleargă prin cameră), observă emoţiile celorlalţi (îl sperie plânsul celorlalţi copii dar nu face încercări de a-i consola, se îndepărtează de ei), nu împărtăşeşte stările emoţionale - răspunde uneori la recompense sociale – râde dacă este lăudat şi gâdilat sau dacă adultul face ceva ce îl surprinde, distrează.

16. ELEMENTE CONSTATATE Probleme legate de comunicare: • Se constată o întârziere marcată în dezvoltarea limbajului expresiv • Repetă silabe, cuvinte neinteligibile pentru autostimulare auditivă • Copilul are foarte puţine cuvinte cu sens, pe care le foloseşte funcţional, pentru a comunica nevoile sale la vârsta de 3 ani – mama, bâldi bâldi, pita, bobo, tit tit, pipi • Apar momente în care încearcă să comunice ceea ce vrea arătând cu degetul spre obiectul dorit • Sunt frecvente crizele de frustrare pentru că nu poate spune ceea ce vrea • Conduce uneori persoanele pentru a comunica (conduce mâna persoanei spre, împinge, trage persoana) • Iniţiază comunicarea doar cu adulţii din jurul lui nu şi cu copiii • Înţelege unele denumiri şi instrucţiuni foarte simple (poate să arate la cerere, să răspundă la cerinţe simple) • Limbajul receptiv este mai bine dezvoltat decât cel expresiv • Uneori ignoră instrucţinile chiar dacă le înţelege pentru că nu este motivat să colaboreze cu adultul. Este necesară motivarea copilului prin recompense concrete (alimente, jucării favorite) pe lângă cele sociale (laudă, apreciere) pentru a dezvolta comunicarea verbală şi colaborarea în realizarea sarcinilor de învăţare. Verbalizările pot fi dezvoltate prin recompense naturale – itemi doriţi, acces la joc. Există tentativa de a verbaliza ceva la cerere (chiar dacă aproximează greu). - Nu poate să susţină o conversaţie sau să răspundă la întrebări sociale (Cum te cheamă? Etc.) • Nu răspunde la întrebări prin Da/Nu.

17. Interese restrictive, comportamente repetitive, stereotipe • Este fascinat de maşini, trenuleţe, jucării cu roţi • Urmăreşte roţile, pe masuţă sau se întinde pe covor pentru a privi mişcarea roţilor • Nu are joc funcţional, nu se joacă imaginativ adecvat vârstei (de-a bucătăria, de-a vorbitul la telefon, de-a poliţia etc.) • Dacă este lăsat rulează doar maşinile pe covor, nu alege un alt joc • Este fascinat de desene animate (a vizionat de sute de ori Cartea junglei sau Ice age, anticipează în desenele animate momente care îl distrează şi se agită, se bucură. Plânge neconsolat, face crize de frustrare când sunt oprite desenele animate). • Fuge prin sala de grupă sau prin curte înainte şi înapoi fără vreun scop, doar pentru stimulare, urmărind un reper (se uită la perete sau un punct fix în timp ce fuge). • Se frustrează dacă este oprit din orice comportament repetitiv (dar poate fi redirecţionat prin recompensare) • Este interesat de imagini, cărţi, poze (uneori stă şi răsfoieşte cărţi). Este atent la detalii (imagini mici cu maşini pe cadranul unei pagini). • Reacţioneză negativ la schimbare (cere să plece dintr-un loc nou, protestează) • Nu poate să se obişnuiască să rămână la grădiniţă să doarmă (plânge, sare în genunchi, se loveşte) după ce mama îl ia la ora 12 în primele săptămâni. Se supără când rutina este schimbată • Priveşte mult timp un obiect sau un punct fix din camera • Emite sunete ex. eeeeee-eeee-eee pentru a se auzi – autostimulare Probleme senzoriale • Nu acceptă anumite alimente • Apar momente de supraîncărcare senzorială (plânge pentru că este prea multă agitaţie, sunt prea mulţi stimuli în jurul lui) • Apar momente în care pare absent - Preferă stimularea vizuală, tactilă. Nu apar probleme mari de echilibru, motricitate. Mama observă pierderea unor achiziţii după vârsta de 1 an şi 6 luni. Copilul devine mai puţin responsiv, se pierd cuvinte simple emise cu sens . Devine mai preocupat de interese stereotipe.

18. Dificultăţi de adaptare la grădiniţă La grupă educatoarele observă că: • Nu înţelege multe dintre instrucţiuni şi nu colaborează sistematic cu educatoarele • Nu face ceea ce fac ceilalţi copii – fuge atunci când ceilalţi stau pe periniţe sau scăunele, se joacă cu maşinuţele atunci când ceilalţi rămân atenţi la activităţi • Închide şi deschide sertarele, este atras de ecranul calculatorului (dacă este deschis merge şi stă în faţa ecranului mult timp ignorând cerinţele şi activităţile celorlaţi) • Nu comunică • Nu participă la activităţi • Se imiplică în joc sau activităţi paralele grupului, se izolează şi ignoră ceea ce fac ceilalţi • Se frustrează dacă i se impune să facă ceva (ex. să stea la măsuţă şi să deseneze) • Nu are achiziţiile celorlalţi copii (îi sunt inaccesibile anumite activităţi – nu înţelege poveştile, expunerile verbale, explicaţiile din rutinele zilnice (ex. calendarul - vremea, zilele săptămânii) nu urmăreşte şi nu imită gesturile de la cântecele cu mişcare, nu ştie să coloreze, nu reuşeşte să stea la măsuţă şi să rămână atent la o activitate structurată, nu poate respecta instructajele de realizare a sarcinilor sau jocurilor.) • Trebuie supravegheat în permanenţă pentru că este agitat şi nu observă copiii atunci când aleargă prin sală sau nu răspunde şi nu vine când este strigat în curtea grădiniţei, se îndepărtează de grup fără să respecte regulile şi nu percepe pericolele. • Nu acceptă să doarmă la grădiniţă • Nu acceptă anumite alimente • Se comportă diferit de ceilalţi copii (ex. flutură mânuţele şi sare când se bucură, are nevoie permanentă de mişcare, aleargă la nesfârşit prin sală) şi copii observă şi uneori îl imită • Îi plac anumite activităţi practice – ex. dactilopictura şi acceptă sărcini simple la grupă cu recompensare (ex. să pună cuburile în cutie)

19. ELEMENTE DIN PLANUL DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT Activităţile individuale la cabinet cât şi cele de la grupă au avut ca obiectiv dezvoltarea abilităţilor deficitare şi reducerea comportamentelor lipsite de funcţionalitate în exces I. OBŢINEREA CONTROLULUI ASUPRA COMPORTAMENTULUI ŞI ATENŢIEI COPILULUI Obiectiv. Să stea la măsuţă sau pe covor (spaţiu clar delimitat) la cerere Modalităţi de promptare - copilul este pus să facă contact vizual şi este ghidat spre locul lui şi ajutat fizic puţin să se aşeze - copilul este pus să facă contact vizual şi persoana atinge sau doar arată cu degetul scaunul, locul unde îi cere să se aşeze - i se spune doar instrucţiunea (Oferim din ce în ce mai puţin ajutor ca să facă singur ce îi cerem.) • Îi vom cere în mai multe contexte să răspundă (Stai jos! – la măsuţă, pe covor, pe periniţă) şi mai multe persoane îi vor cere acest lucru, pentru generalizare. Va fi recompensat. (Fie folosim o consecinţă naturală – s-a aşezat la masă primeşte jocul dorit şi socială – Bravo! reacţie pozitivă sau întăritor alimentar.) II. DEZVOLTAREA ATENŢIEI SPRE CEL CU CARE INTERACŢIONEAZĂ Obiectiv. Să stabilească contact vizual. Să răspundă la nume. Să se orienteze când este strigat. Copilul va fi recompensat pentru contact vizual, răspuns la nume (obţine imediat item dorit (ex. piesa pentru joc), recompensaalimentară, continuarea unui joc care îi place – gâdilat, reacţie foarte pozitivă din partea celuilalt) Se va lucra iniţial intensiv exclusiv pe creşterea frecvenţei şi prelungirea contactului vizual iar apoi se va insista pe captarea atenţiei şi obţinerea contactului vizual înainte de orice instructaj adresat copilului (ca să ne asigurăm că este atent la ceea ce îi spunem să facă).

20. Exerciţii pentru dezvoltarea contactului vizual: • Jocuri cu piese (incastre, joc de construcţie, inele pe tijă, cănuţe etc.) care îi plac (pentru fiecare piesă cerem contact vizual). Imediat ce stabileşte contactul vizual oferim piesa. Vom incerca progresiv să prelungim contactul vizual. • Jucării mecanice (puiuţ care se mişcă, pisică)– tragem cheiţa şi cerem contact vizual, când stabileşte contact vizual dăm drumul jucăriei şi ne bucurăm împreună • Recompense alimentare blocate sub mână sau sub cănuţă (Punem câte o bucăţică de ciocolată pe masă şi o blocăm înainte să o poată lua. Cerem contact vizual. Apoi îi oferim recompensa.) • Titirez – cerem contact vizual şi apoi învârtim • Morişcă – cerem contact vizual şi suflăm • Balon – umflăm, cerem contact vizual şi apoi îi dăm drumul prin cameră • Baloane de săpun • Trompetă pentru petrecere • Afară vom folosi hintă • Joc - Pîş, Pîş, Pîş (mergem cu degetele pe masă, aşteptăm contact vizual + gâdilat, alintat) • Iniţial vom lucra faţă în faţă (la măsuţă, pe covor) iar apoi îl vom striga de la distanţă şi vom aştepta să se orienteze şi să stabilească contactul vizual înainte de a oferi recompensa (ex. baloane de săpun) • La început îi vom spune – Mihai! Uite-te la mine! Şi dacă este nevoie vom indica ochii cu degetul iar apoi vom scoate progresiv acest ajutor. Vom evita să ridicăm capul copilului spre noi. Putem duce itemii spre zona ochilor dar vom avea grijă să recompensăm contactul vizual nu privirea copilului spre item. După ce îl antrenăm şi copilul anticipează că privirea spre celălalt îl conduce la obţinerea recompensei nu îl vom mai striga de fiecare dată ci îl vom încuraja să ne privească singur, spontan şi în momentul în care face contact vizual reacţionăm pozitiv şi oferim recompensa. Vom lăsa câteva secunde de pauză (punem titrezul pe masă şi ne uităm spre Mihai aşteptând ca el să ne privească ca să ne ceară să-l învârtim.) Obiectivul este ca, după un timp de antrenament, copilul să facă contact vizual spontan în contextele de comunicare.

21. La grupă sau în alte contexte • Vom cere contact vizual când ne jucăm. Vom întrerupe şi vom relua jocurile lui favorite. • Sugestii - Exemple • Dacă îi place să alergăm după el prin sală îl urmărim un pic (Fugi că te prind etc.) şi brusc ne oprim, aşteptăm să ne privească (eventual îl strigăm, doar dacă este nevoie). Când face contact vizual reluăm bucuroşi jocul (continuăm până când se plictiseşte). • Dacă vrea să fie luat în braţe (Mihai, uite-te la mine - prima dată contact vizual apoi este ridicat). • Dacă îl gâdilăm, alintăm etc. ne oprim, punem mâinile pe burtica lui dar nu-l gâdilăm până nu ne priveşte. • Dacă îl ridicăm de picioare – îl intindem pe covor şi aşteptăm să ne privească pentru a-l ridica • Dacă îl legănăm pe căluţ, întrerupem, îl blocăm şi aşteptăm contact vizual • Dacă îl dăm pe hintă – prindem hinta, cerem contact vizual şi apoi îl împinge • Orice joc, poate constinui o oportunitate pentru a construi atenţia spre celălalt şi a creşte contactul vizual. Trebuie să îl ajutăm să răspundă şi să participe la exerciţii eliminând posibili stimuli distractori şi poziţionându-ne la nivelul lui şi în faţa lui.

22. Pentru a obţine un răspuns la nume în spaţii largi (orientarea copilului spre celălalt şi contactul vizual) trebuie să avem: • La început, un partener care să ghideze copilul (cât mai subtil – îl întoarcem uşor spre direcţia din care este strigat, stăm în faţa lui şi îi arătăm cu degetul spre celălalt; întoarcem capul şi ne uităm insistent spre celălalt.) • recompense puternice (în momentul în care copilul se orienteză şi stabileştecontactul vizual îi vom oferi o experienţă care să-l încânte) • Un mediu sărac în alţi distractori (cel puţin în prima etapă) Pentru a dezvolta interesul copilului pentru interacţiunea cu ceilalţi vom încerca SĂ ÎL URMĂRIM – îl vom lăsa să aleagă el cum vrea să ne jucăm, dacă găseşte ceva ce îi place vom folosi acest element pentru exerciţii, nu vom schimba activitatea pentru a impune noi un anumit lucru copilului (dacă alege căluţul sau ne aduce morişca, titirezul etc.). Vom folosi activităţi de imitare intensivă a copilului (pentru a-l determina să înţeleagă faptul că ne jucăm împreună). Ex. jocuri de oglindire cu obiecte identice, imitarea contingentă a gesturilor, mişcărilor, verbalizărilor pentru a stabili o sincronizare copil-persoană cu care interacţionează.

23. Dezvoltarea abilităţii de a imita • Vom folosi recompense alimentare pe care la început le vom oferi după fiecare comportament imitativ apoi le vom oferi intermitent şi le vom retrage după automatizarea comportamentului • Imitarea acţiunilor cu obiecte (Fă ca mine!) (ex. să amestece în cană, să bată la tobă, să lovească turnul din cuburi, să vorbească la telefon etc.) • Imitarea gesturilor (ex. să bată din palme, să ridice mâinile,să bată la uşă, să facă gesturi la cântece cu mişcare etc.) • Să imite gesturi ale unor copii din imagini (Fă şi tu!) • Să imite ce face o altă persoană indicată (copiii, educatoarea, fratele lui )(Fă şi tu aşa!) • Să imite lanţuri de acţiuni (Ne jucăm de-a bucătăria. Punem oala pe aragaz. Amestecăm. Punem capacul. Etc.) • Să folosească spontan modelul observat pentru a realiza o sarcină la grupă (ex. educatoarea îi arată cum să mototolească şi să lipească şi el face ca ea sau colegii de grupă). Dezvoltarea abilităţilor de imitaţie verbală, Dezvoltarea limbajului expresiv • Se vor folosi pe cât posibil situaţii în care vom construi “tentaţii de comunicare” (copilul îşi doreşte ceva mult) şi îi vom cere să spună după noi o cerere simplă pentru a primii itemul dorit (ex. bobo, suc, cubul, tit-tit, uuuuu, gâdi – gâdi, mama, apa, sus, asta, papa) • Episoadele de imitaţie verbală care apar deocamdată nesistematic le vom recompensa diferenţiat, cu reacţii imediate şi mai puternice, cu acces imediat la întăritorul dorit, pentru a creşte frecvenţa lor şi a ajuta copilul să înţeleagă – Dacă spun după mama...etc. primesc ceea ce vreau. Progresiv nu vom mai oferi copilului itemii doriţi decât dacă spune ceea ce vrea. Prin recompensare sistematică vom obţine controlul asupra verbalizărilor şi vom putea dezvolta limbajul copilului. • Vom denumi imagini, vom construi verbalizări simple oferind copilului jetonul, obiectul denumit şi eventual un întăritor alimentar ca să creştem tendinţa copilului de a încerca să spună cuvinte noi. • Progresiv îl vom antrena să răspundă la întrebări simple – Ce vrei? Ce este? Cum face?

24. Cum îl ajutăm să înveţe să vorbească ? Pe măsură ce exersăm cererile cu model verbal vom retrage progresiv acest ajutor (Iniţial îi spunem noi de multe ori – Cubul! Şi îi oferim cubul, apoi începem doar cuvântul Cu.... şi aşteptăm să spună el restul şi în final îi arătăm întăritorul şi îl întrebăm – Ce vrei? pentru a activa verbalizarea.) Pe măsură ce îl obişnuim să ceară el va trebui să ne spună singur ce vrea, fără modelarea cererii sau întrebări ajutătoareiar noi vom face doar o pauză, vom aştepta privindu-l, încurajându-l să spună singur ca să obţină ce vrea. Aceeaşi modalitate de promptare şi retrage a ajutorilului o vom folosi şi pentru construirea abilităţii de a denumii – persoane, elemente familare, actiuni simple sau pentru a răspunde la întrebări sociale simple – Cum te cheamă? Câţi ani ai? Etc. Denumirile expresive, răspunsul la întrebări simple • Vom folosi obiecte, poze ale persoanelor şi elementelor familiare, poze cu persoane făcând diferite acţiuni simple, cărţi cu imagini, modelarea/observarea directă a unor acţiuni, orice alt material, context adecvat sarcinii. DEZVOLTAREA VERBALIZĂRILOR , A LIMBAJULUI EXPRESIV - TREBUIE PUSĂ ÎN LEGĂTURĂ CU DEZVOLTARE A ÎNŢELEGERII, A LIMBAJULUI RECEPTIV. TREBUIE SĂ NE ASIGURĂM CĂ CEL MIC ÎNŢELEGE CEEA CE SPUNE. DACĂ NOI CONSTRUIM DOAR IMITAŢIA VERBALĂ ŞI NU LUCRĂM ŞI PE ÎNŢELEGERE ŞI INVESTIREA VEBALIZĂRILOR CU FUNCŢIONALITATE ÎN RUTINELE ZILNICE, VOM AVEA UN COMPORTAMENT CARE NU ÎL AJUTĂ PE COPIL FOARTE MULT.

25. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI RECEPTIV • INSTRUCŢIUNI VERBALE SIMPLE • Când ne adresăm copilului vom folosi mesaje verbale concise, simple, pentru a evita introducerea în cerinţe a cuvintelor nerelevante, care pot constitui „zgomot” care să facă mai dificilă înţelegerea pentru copil. Vom preda în situaţii structurate instrucţiunile noi, apoi le vom relua, repeta în diferite contexte până când vom fi siguri că sunt înţelese şi răspunsul comportamental este generalizat. Abia apoi vom adăuga în jurul lor şi alte cuvinte sau le vom schimba. • EXEMPLE DE INSTRUCŢIUNI: • Stai jos!, Dă-mi!, Arată!, Pune aici + arătăm cu degetul unde!, Potriveşte! ,Pune la loc!, Mihai! Uita-te la mine!Uite-te la ....(o alta persoană)!, Uite (arătăm cu degetul spre)!, Fă ca mine!, Fă cu mâna!, Dă pupic!, Bate din palme! Fă dragă, dragă!Suflă! (lumânare, balon), Spală mâinile!, Deschide uşa!, Şterge (masa, gura, nasul cu şerveţel),Bate palma!Nu! Nu e voie!Picioarele cuminţi! Mâinile cuminţi!Spune..X!Arată (ce vrei) sau element denumit! Unde este ? ex. – becul, uşa, mama, tata! (să privească şi să arate spre)Vino la mine! • La exerciţiile de imitaţie vom denumi acţiunile, gesturile şi îl vom ajuta să le discrimineze. • IDENTIFICAREA RECEPTIVĂ A OBIECTELOR, PERSOANELOR ŞI ACŢIUNILOR FAMILIARE • Vom face exerciţii de potrivire şi sortare a obiectelor sau a imaginilor cu elemtele pe care vrem să le predăm, pentru a învăţa demunirea lor pe baza repetiţiei sistematice prin încercări discrete. • Progresiv copilul va fi pus să arate, să dea sau să aducă la cerere elementele predate (se vor folosi lucruri cât mai familiare copilului pentru a-l ajuta să înţeleagă mai mult zi de zi). • Se vor folosi recompense şi copilul va fi ghidat, i se va oferi ajutorul necesar pentru a răspunde – ex. punem itemul mai aproape de copil, arătăm cu degetul spre, privim spre elementul pe care trebuie să-l identifice. Apoi vom retrage aceste forme de ajutor până le discriminează singur. • Pe măsură ce reuşeşte înlănţuim mai multe cerinţe exersate (ex. Dă-mi avionul şi bicicleta. Du-te la uşă şi bate, cioc, cioc!) • Folosim obiecte, poze, jetoane, imagini pe calculator, desene animate pe care le oprim, cărţi etc.

26. ACTIVITĂŢI LA GRUPĂ • Facilitarea integrării copilului în grup prin urmărirea activităţii celorlalţi copii şi exersarea la cabinet a sarcinilor şi jocurilor accesibile copilului dar în care nu se implică singur în contextul grupei. • Vor fi segmentate în paşi simpli toate sarcinile pe care educatoarele observă că Mihai nu le face şi vor fi predate şi exersate la cabinet şi acasă, pas cu pas, cu recompense – Ex. Coloratul, lipitul, ascultatul unei poveşti, jocuri simple, cântece. (ex. va fi învăţat să facă mişcările de la cântecelul “Bate vântul frunzele” – pas cu pas (gest cu gest) cu recompense şi abia apoi va pus să facă şi el gesturile cu ceilalţi copii la grupă, Va fi învăţat să se joace “Ursul doarme” la cabinet cu un singur copil şi va fi recompensat, Va fi învăţat să se joace de-a bucătăria, de-a doctorul, etc. în programul de imitaţie cu obiecte). • Educatoarele vor fi sprijinite în gestionarea comportamentelor inadecvate ale copilului • Copilul va fi recompensat pentru comportamente adecvate la grupă (se vor folosi recompense naturale şi sociale dar si întăritori alimentari ce vor fi oferiţi şi celorlalţi copii – ex. pufuleţi) • Se vor asocia consecvent activităţile I. O activitate mai puţin dorită (să stea la măsuţă şi să coloreze) cu II. activităţi foarte dorite (5 minute desene cu Tom şi Jery) pe principul PRIMA DATA – APOI (vor fi alese recompense de care se pot bucura şi ceilalţi copii sau un obiect, aliment favorit pe care îl poate primi Mihai). Vom creşte solicitările progresiv. Dacă primele daţi oferim recompensa după ce a rămas aşezat 5 minute apoi vom creşte timpul sau dacă oferim iniţial recompensa după ce a acceptat să mâzgălească ceva apoi îi vom cere să se străduiască mai mult pentru a fi recompensat. • Vom ignora protestele dacă ştim că poate. Vom încerca să îi cerem cât mai mult să participe. • Vom folosi modalităţi adecvate de promptare pe care vom încerca să le retragem progresiv. • Vom modela un compoartament cât mai pozitiv şi cald faţă de copil pentru colegii de grupă • Îi vom implica pe copiii în jocuri/activităţi la care va participa uşor şi Mihai (ex. jocuri cu alergare – Roşu-Verde, prinselea, construcţii cu cuburi, incastre, răsfoitul revistelor, cărţilor, vizionarea desenelor animate).