1 / 24

Patologia stomacului operat

Patologia stomacului operat. A. Complicaţii postoperatorii precoce (în primele 30 de zile postoperator). 1. Hemoragia. - intraperitoneală (nespecifică), prin derapare de ligatură, lezare vasculară arterială sau venoasă, ruptură de splină, etc.

denise
Download Presentation

Patologia stomacului operat

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Patologia stomacului operat

  2. A. Complicaţii postoperatorii precoce(în primele 30 de zile postoperator)

  3. 1. Hemoragia - intraperitoneală (nespecifică), prin derapare de ligatură, lezare vasculară arterială sau venoasă, ruptură de splină, etc. - digestivă: -din tranşa de secţiune gastrică sau intestinală, prin viciu de tehnică, cu hemostază insuficientă -din leziunea iniţială insuficient tratată

  4. 2. Peritonita(localizată sau generalizată) -  se produce prin dehiscenţă de sutură digestivă, incorect executată sau datorită distensiei postoperatorii prin stază gastrică prelungită - exteriorizarea prin tubul de dren a secreţiior digestive în cantitate moderată se pretează la tratament conservator, cu şanse de vindecare în 2-3 săptămâni dacă tranzitul este prezent - secreţiile digestive în cantitate mare sau retenţia septică peritoneală, cu formarea de abcese, obligă la reintervenţie (suturile iterative pe ţesuturi inflamate predispun la racidivă)

  5. 3. Complicaţiile biliopancreatice: - pancreatita acută - se datorează lezării pancreasului sau ligaturii canalelor pancreatice - simptomatologia este nespecifică (d.d. cu fistula pancreatică, soldată cu exteriorizarea lichidului peritoneal cu concentraţie crescută de amilază) - prognosticul este sumbru, mai ales în formele necrotico-hemoragice

  6. - icterul postoperator -        este mecanic (colestatic), prin leziune de coledoc sau de papilă Vater, sau se poate datora biliragiei peritoneale parţial exteriorizate pe tubul de dren, parţial resorbite în circulaţie -         icterul obstructiv impune respectarea unui interval de 10-14 zile necesar dilatării coledocului în vederea unei coledocoduodenoanastomoze.

  7. 4. Fistula de bont duodenal - apare în zilele 4-7 postoperator - scurgerea de lichid bilio-duodenal prin plagă sau pe tuburile de dren determină o iritare puternică a ţesuturilor, cu hemoragii pe traiesctul fistulos - dacă există tranzit digestiv, drenarea peritonitei la exterior pe sondă Pezzer poate duce la închiderea fistulei în 20-30 de zile

  8. 5. Dilataţia acută gastrică - se datorează atoniei gastrice sau edemului gurii de anastomoză - clinic, bolnavul prezintă distensie epigastrică dureroasă, cu vărsături abundente cu lichid de stază, dispnee, anxietate - sonda de aspiraţie menţinută prelungit şi măsurile de reechlibrare hidro-elesctrolitică fac rareori necesară reintervenţia

  9. 6. Ocluzia după gastrectomie - se datorează invaginaţiei intestinului (mai rar duodenului) în tranşa gastrică, bridelor postoperatorii sau încarcerării transmezocolice a unei anse în cazul anastomozelor gastro-jejunale - clinic apar manifestările specifice ocluziei înalte, cu dureri epigastrice violente şi vărsături bilio-alimentare şi apoi sanguinolente - reintervenţia se impune de cele mai multe ori

  10. Complicaţii postoperatorii tardive

  11. 1. Gastrita de bont - se datorează refluxului secreţiilor bilio-duodeno-pancreatice în stomac (deşi refluxul este prezent în toate cazurile, de cele mai multe ori el rămâne asimptomatic) - clinic: triada: dureri epigastrice, vărsături bilioase, scădere ponderală se amplifică după ingestia de alimente - endoscopia precizează diagnosticul

  12. tratamentul medical este prioritar: -regim igieno-dietetic -combaterea stazei gastrice (Metoclopramid) + protectoare ale mucoasei (Carbenoxolonă, PG E2) + blocante ale receptorilor H2 (Ranitidină) + antibiotice (Metronidazol) • tratamentul chirurgical (după 12-18 luni de tratament medical ineficient): vagotomie, asociată cu conversia anastomozei: -fistulă Braun la piciorul montajului “în Ω” -montaj “în Y” al gastroenteroanastomozei -interpoziţia izoperistaltică a unei anse jejunale de cel puţin 10-12 cm între stomac şi duoden

  13. 2. Ulcerul recidivat postoperator - apărut după o rezecţie gastrică, este mai frecvent localizat pe duoden sau intestin în apropierea gurii de anastomoză, mai rar pe stomac la nivelul firelor de sutură neresorbabile. - se datorează unei hiperacidităţi reziduale cauzată de un defect de tehnică operatorie (rezecţie insuficientă, gură de anastomoză îngustă, sd. Zollinger-Ellison nerecunoscut -morfopatologic, ulcerul este gigant, cu fenomene inflamatorii acute şi cronice (scleroza perilezională determină un aspect pseudotumoral

  14. - clinic: - dureri periombilicale, iradiate dorsal, cu intensificări nocturne, neinfluenţate de alimemtaţie sau antiacide; - greţuri şi vărsături (doar în cazul unui bont gastric mic) - Rx. gastroduodenală cu Ba şi endoscopia confirmă diagnosticul - evoluţia este lentă, caracterizată printr-o agresivitate deosebită, cu complicaţii frecvente şi grave: - HDS patentă (prin hematemeză sau melenă) sau ocultă (relevată de anemia feriprivă microcitară asociată) - perforaţia cu peritonită generalizată - fistule gastrojejunocolice, cu vărsături fecaloide, diaree cu alimente nedigerate, slăbire rapidă

  15. - tratamentul medical poate aduce unele ameliorări, dar reintervenţia este de cele mai multe ori inevitabilă: • în cazul vagotomiilor cu piloroplastie: hemigastrectomie • în cazul rezecţiilor fără vagotomie: vagotomie • în cazul rezecţiilor incomplete: rezecţia în bloc a anastomozei extinsă la stânga şi la dreapta, cu un nou montaj, de preferat gastroduodenal şi vagotomie tronculară

  16. 3. Sindromul dumping (sd. dumpingprecoce) - se caracterizează prin distensie abdominală şi tulburări vasomotorii postprandiale, apărute mai frecvent după rezecţia largă de stomac cu gastro-jejuno-anastomoză. - se datoreazăevacuării precipitate a bontului gastric cu distensia bruscă a ansei eferente prin hiperosmolaritatea alimentelor; în paralel, hipovolemia bruscă determină o stimulare neuro-vegetativă mediată simpatic şi prin bradikinină

  17. - clinic, tulburările apar la 10-15 minute de la ingestia de alimente (dulciuri concentrate, lichide în cantitate mare, fierbinţi, insuficient masticate), în ordine: • tulburări vasomotorii: paloare urmată de hiperemie facială, transpiraţii profuze, ameţeli ce pot merge până la lipotimii, tahicardie cu extrasistole • semne digestive: senzaţie de plenitudine epigastrică, greţuri şi vărsături, crampe abdominale, urmate de diaree imperioasă - paraclinic:-Rx. gastroduodenală cu Ba:evacuarea precipitată a bontului gastric şi pasajul accelerat al coloanei baritate până la valvula ileocecală în mai puţn de 60 min. -dumping-testul: administrarea pe sondă duodenală de glucoză concentrată determină manifestările specifice

  18. - tartament: • Medical: -mese mici, fracţionate (6-7/zi), bine masticate, bogate în proteine şi lipide şi săracă în dulciuri concentrate; lichidele se consumă între mese, iar postprandial este indicată o peioadă de repaus în decubit de 30 min. -anticolinergice, antiserotoninice • Chirurgical (după 12-18 luni de tratament medical ineficace):-reâncadrarea duodenului în circuit după gastro-enteroanastomoză (Soupalt-Bucaille) -refacerea canalului piloric prin îngustarea gurii de anastomoză -plicaturarea ansei eferente

  19. 4. Sindromul hipoglicemic (sd. dumping tardiv) - este asemănător cu dumping-sindromul, dar apare tardiv (2-4 ore) şi mai atenuat - se datorează evacuării precipitate a bntului gastric cu hiperglicemie importantă bruscă şi hiperinsulinemie consecutivă, având ca rezultat hipoglicemia - clinic: astenie, anxietate, ameţeli, tremurături, tahicardie, tegumente marmorate şi transpirate, consecutive reacţiei adrenergice - paraclinic: măsurarea glicemiei arată hiperglicemia postprandială

  20. -  tratament: • Medical: -mese mici, fracţionate, bogate în proteine şi sărace în glucide -extracte pancreatice (Triferment), sedative, tranchilizante • Chirurgical (de excepţie): -reâncadrarea duodenului în circuit după gastro-enteroanastomoză (Soupalt-Bucaille) -întârzierea cicuitului jejunal prin interpunerea unei anse anizoperistaltic.

  21. 5. Sindromul de ansă aferentă(complicaţie a anastomozei gastrojejunale) - apare în urma obstrucţiei parţiale a ansei aferente (angulare, herniere internă, stenoza anastomozei, volvulus, secundar aderenţelor) - clinic: la 1-2 ore postprandial apare senzaţia de plenitudine epigastrică, însoţită de anxietate şi zgomote hidroaerice. Vârsătura bilioalimentară abundentă ameliorează simptomatologia - paraclinic: -Rx. cu Ba: umplerea ansei aferente cu Ba pe o distanţă de 10-15 cm, se menţine 1-2 ore -Endoscopia: aspect de “ţeavă de puşcă” datorită ansei aferente dilatate

  22. - tratament: • Medical: sedative, antispastice • Chirurgical (în formele persistente): - reâncadrarea duodenului în circuit după gastro-enteroanastomoză (Soupalt-Bucaille) - fistula Braun la piciorul ansei

  23. 6.Diareea postvagotomie(nu apare după vagotomie supraselectivă): - accelerarea tranzitului este consecinţa hipotoniei colecistului cu evacuarea brutală a unei mari cantităţi de bilă în intestin - clinic, apar 2-25 scaune/zi, imperioase - tratament: • Medical: fosfat de codeină, imodium • Chirurgical: interpoziţia anizoperistaltică a unui segment jejunal

  24. 7. Altele: - Steatoreea apare ca urmare a stazei în ansa aferentă, cu contaminare microbiană şi malabsorbţia grăsimilor. Se poate asocia cu osteomalacie prin hipovitaminoză D (liposolubilă). - Anemia megaloblasticăprin consumul vit. B12 în intestin de către bacterii şi malabsorbţie. - Cancerul de bont gastric apare după 10-15 ani de la gastrectomie în 11% din cazuri, prin participarea mai multor factori: hipoaciditatea şi hipogastrinemia, refluxul bilioalcalin cu gastrită atrofică asociată cu deficit imunologic. Tratamentul : -Curativ: totalizarea gastrectomiei -Paleativ: derivaţii digestive interne

More Related