1 / 49

Formarea profesorilor de matematică şi ştiinţe în societatea cunoaşterii Ziua 2

Formarea profesorilor de matematică şi ştiinţe în societatea cunoaşterii Ziua 2. STRUCTURĂ PROGRAM FORMARE. ÎNVĂŢAREA INTERDISCIPLINARĂ; DEFINIRE ŞI MOD DE REALIZARE.

clove
Download Presentation

Formarea profesorilor de matematică şi ştiinţe în societatea cunoaşterii Ziua 2

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Formarea profesorilor de matematică şi ştiinţe în societatea cunoaşteriiZiua 2 STRUCTURĂ PROGRAM FORMARE

  2. ÎNVĂŢAREA INTERDISCIPLINARĂ; DEFINIRE ŞI MOD DE REALIZARE

  3. Monodisciplinaritea este definită “acţiunea de a aborda un proiect sau de a rezolva o problemă prin limitarea la datele unei singure discipline (Legendre,1993, p. 8) apud Ciolan (2008, p.121). Există integrare în cadrul unei discipline? Monodisciplinaritatea

  4. Integrarea multidisciplinară presupune juxtapunerea unor conţinuturi diverse, uneori fără relaţiiaparenteîntre ele. Aceasta rezultă ca o simplă agregare a diferitelor disciplinecare păstrează neschimbate punctele lor de vedere specifice. Ele dezvoltălegături care nu sunt interactive, ci mai degrabă cumulative şi pot lucra împreună pentru a crea o imagine mai complexă a realităţii întrucât obiectul decercetare poate dezvălui mai bine diferitele sale caracteristici atunci când este examinat de perspective diferite. Multidisciplinaritatea,(pluridisciplinaritatea)

  5. Integrare complementară: integrarea se realizează prin corelaţiile care se stabilesc între două discipline înrudite (socio-umane) sau din aceeaşi arie curriculară Integrare paralelă: corelaţii între discipline, care nu fac parte din acelaşi grup de discipline Tipuri de integrare multidisciplinară

  6. Multidisciplinaritate • Nivel inferior de integrare a notiunilor/informatiilor comune mai multor stiinte sau ramuri ale stiintelor, in vederea solutionarii unei probleme. Exemplu: utilizarea de notatii comune la mai multe discipline…

  7. Exemple de rapoarte utilizate in practica

  8. Formele matematice ale muziciiNotele unei octave si fractiile ordinare

  9. Activitate Pebazaexperienteipersonale, datiexemple de probleme (teme) care pot fitratate: - monodisciplinar - prinintegraremultidisciplinaracomplementara - prinintegraremultidisciplinaraparalela

  10. Interdisciplinaritatea În sens larg învăţarea este acceptată ca un proces prin care se produce o modificare de comportament sau se achiziţionează un comportament nou în vederea unei adaptări mai adecvate la mediu, cu precizarea că modificarea de comportament sau noutatea acestuia să fie de durată. (P.Popescu, Neveanu,1978, p. 56 ) Integrarea interdisciplinară (prefixul inter înseamnă „între”) reprezintă o formă de cooperareîntre discipline diferite privind un anumit proces, fenomen a cărui complexitate poate fi explicată, demonstrată, rezolvată numai prin acţiunea convergentă a mai multor puncte de vedere.

  11. Interdisciplinaritatea Interdisciplinaritatea rezultă din procesul de combinare şi integrare a diferitelor discipline, împreună cu metodologiile şi ipotezele lor de lucru. Aceasta implică trecerea frontierelor tradiţionale dintre ştiinţe şi combinarea tehnicilor lor în efortul de a atinge un obiectiv comun. Metodologiile şi ipotezele care aparţin unor discipline diferite sunt conectate şi modificate pentru a se adapta la nevoile de cercetare, construind noi instrumente care să permităinvestigarea unor subiecte dificile, care depăşesc posibilităţile unei singure discipline. În domeniul economiei, de exemplu, subiecte complexe cum ar fi inflaţia, piaţa forţei de muncă, creditul sau piaţa schimburilor valutare necesitădiferite abordări care combină economia, matematica, geografia, politica, sociologia, biologia, fizica şi altele.

  12. Interdisciplinaritatea Interdisciplinaritatea presupune decantarea de noi practici şi ipoteze delucru pentru fiecare disciplină implicată. În acest sens, putem da ca exempluştiinţa sustenabilităţii, care are particularizări în practic toate disciplineleştiinţifice (ecologie, economie, sociologie, medicină, chimie, ştiinţelepământului etc.) a căror compunere conduce la metode noi de cercetareintegrativă. De regulă, apariţia de noi paradigme se datorează trecerii de la oetapă la alta în progresul ştiinţei şi tehnologiei cum ar fi trecerea de la mecanică(mecanizare) la era electricităţii şi superconductivităţii (electronica, informaticaetc.), care a permis accelerarea mai intensă a secvenţialităţii proceselor până lacvasisimultaneitatea acestora.

  13. Interdisciplinaritatea Un tip interesant de interdisciplinaritate îl reprezintă relaţia dintre ştiinţelefizice şi economie, care au generat aşa-numita disciplină ştiinţifică nouă –Econofizica (Econophysics) – ca domeniu de cercetare care aplică teoriile şimetodele iniţial generate de fizică în soluţionarea unor probleme economiceîndeosebi în domeniile incertitudinii, proceselor dinamiciineliniare şi pieţelor financiare.

  14. Importanta interdisciplinaritatii Avantajele interdisciplinarităţii sunt multiple: • Permit elevului să acumuleze informaţii multiple despre obiecte, procese, fenomene; • Clarifică mai bine o temă făcând apel la mai multe discipline; • Creează ocazii de a corela limbajele disciplinelor şcolare; • Permite aplicare cunoştinţelor în diferite domenii; • Constituie o abordarea din punct de vedere al raportului dintre cantitatea de cunoştinţe şi volumul de învăţare. Predarea interdisciplinară pune accentul simultan pe aspectele multiple ale dezvoltării copilului: intelectuală, emoţională, socială, fizică şi estetică.

  15. Activitate practică pe grupe Realizați o schiță de activitate interdisciplinară, prin care tema abordată să fie tratată din punct de vedere al disciplinelor: matematică, fizică, chimie și biologie. 20 min

  16. Transdisciplinaritatea Transdisciplinaritatea este specifică proiectelor de cercetare careabordează probleme care traversează graniţele a două sau mai multe discipline,ţintind spre o abordare holistică. Aceasta implică, de asemenea, concepte saumetode care au fost iniţial dezvoltate de către o disciplină, dar în prezent suntutilizate pe scară largă de către alte discipline ştiinţifice.

  17. Transdisciplinaritatea Gradul cel mai elevat de integrare a curriculumului(mergând uneori până la fuziune) îl reprezintă transdisciplinaritatea. Abordarea transdisciplinară plasează procesele individuale de învăţare ale elevilor în centrul experienţelor de învăţare producând o responsabilizare a elevilor în raport cu propria învăţare.

  18. Transdisciplinaritate Transdisciplinaritate:nivel superior de integrare/conexiune/influenta/relationare in vederea construirii unui sistem total si functional  trecerea dincolo de frontierele disciplinelor. Obtinerea unor rezultate …transcedentale Integrarea transdisciplinară (prefixul trans înseamnă „dincolo”, „peste”) presupune oîntrepătrundere a mai multor discipline, care poate genera aparitia unor noi domenii de cunoaştere. Vizează ceea ce se află în acelaşi timp înăuntrul diverselor discipline, între discipline, şi dincolo deorice disciplină.

  19. Integrarea orizontală reuneşte într-un ansamblul coerent de două sau mai multe obiecte de studiu aparţinând unor domenii (sau arii curriculare) diferite. Un exemplu îl constituie integrarea geografiei, biologiei, chimiei, ecologiei, educaţiei civice în studierea unei teme care se poate numi „Educaţia pentru mediul înconjurător”. Integrarea verticală reuşeşte într-un ansamblu coerent două sau mai multe obiecte de studiuaparţinând aceluiaşi domeniu (arie curriculară) (ex.: „ştiinţe socio-umane”). Un exemplu clar în acest sens îl oferă integrarea istoriei, educaţiei civice, filosofiei etc., într-o temă intitulată „Educaţia pentru drepturile omului”.

  20. Activitate practică Găsiți elementele care diferențiazămultidisciplinaritatea, interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea.

  21. Multi / Inter / Transdisciplinaritate Multidisciplinaritate:nivel inferior deintegrare a notiunilor - se utilizează simboluri comune Interdisciplinaritate: nivel mediu deintegrare a notiunilor - se produce o modificare de comportament care să fie de durată Transdisciplinaritate:nivel superior deintegrare/conexiune/ influenta/relationare. Plasează procesele individuale de învăţare ale elevilor în centrul experienţelor de învăţare producând o responsabilizare a elevilor în raport cu propria învăţare.

  22. Multidisciplinaritatea reuneşte pur şi simplu o serie de disciplineindependente, care contribuie împreună la realizarea demersului ştiinţific, întimp ce interdisciplinaritatea contopeşte şi transformă metodele, generândinstrumente noi şi îmbunătăţite, mai bine adaptate la subiectul cercetării. Transdisciplinaritatea merge şi mai departe, vizând o unitate a cunoaşteriidincolo de disciplinele izolate, în timp ce cercetările pluri şi interdisciplinarerămân întotdeauna în graniţele disciplinelor tradiţionale.

  23. II. LEGISLAŢIA ŞI REGLEMENTĂRILE ÎN VIGOARE

  24. Termenul de curriculum poate fi definit ca ansamblu de acţiuni planificate pentru a suscita instrucţia, incluzând: definirea obiectivelor învăţământului, conţinuturile, metodele (inclusiv cele vizând evaluarea), materialele (incluzând şi manualele şcolare) dispozitivele de formare a cadrelor didactice (De Landsheere, 1992).

  25. 3.1 Cadru legislativ actual cu privire la CDŞ

  26. Legea nr.1/2011 • Art. 65. (5) Curriculumul la decizia școlii se constituie atât din pachete disciplinare opționale ofertate la nivel național, regional și local, cât și din pachete disciplinare opționale ofertate la nivelul unității de invățământ. Consiliul de administrație al unității de invățământ, în urma consultării elevilor, părinților si pe baza resurselor disponibile, stabilește curriculumul la decizia școlii.

  27. Legea nr.1/2011 • Art. 65. (6) Programele școlare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire opționale se elaboreazăla nivelul unităților de învățământ, cu consultarea consiliului profesoral, consiliului consultativ al elevilor, structurii asociative a părinților, precum și a reprezentanților comunității locale și, după caz, a operatorilor economici cu care unitatea de învățământ are relații pentru pregătirea practică a elevilor. Programele școlare sunt aprobate de consiliul de administrație al unității de învățământ.

  28. Legea nr.1/2011 • Art. 66. (4) In cadrul Curriculumului national, disciplinele optionale au o pondere de 20% in planurile-cadru pentru invatamantul obligatoriu si de 30% in cele pentru liceu.

  29. A. Legislaţie la care ne raportăm: • ROFUIP ART. 13 (1) În învăţământul liceal, în cadrul aceluiaşi profil/specializare, clasele se constituie în funcţie de oferta educaţională a unităţii de învăţământ, de limbile moderne care se studiază în unitatea de învăţământ, de opţiunile elevilor şi de alte criterii proprii, cuprinse în regulamentul intern.

  30. A. Legislaţie la care ne raportăm: Constituirea de grupe • ROFUIP ART. 13 (2) Pentru studiul disciplinelor din curriculum la decizia şcolii, al limbilor moderne sau pentru situaţii speciale clasele pot fi împărţite în grupe. Constituirea de grupe poate fi efectuată numai în situaţia în care studiul cu întreaga clasă nu este posibil.

  31. A. Legislaţie la care ne raportăm: Număr minim de elevi • ROFUIP ART. 13 (3) O grupă de studiu conţine minimum 10 elevi; în situaţii speciale, inspectoratul şcolar poate aproba grupe cuprinzând cel puţin 7 elevi, cu asumarea consecinţelor financiare implicate.

  32. A. Legislaţie la care ne raportăm: • ROFUIP ART. 13 (4) În învăţământul preuniversitar, în situaţii speciale, grupele, clasele şi anii de studiu sub efectiv funcţionează cu aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

  33. A. Legislaţie la care ne raportăm: Atribuțiile Consiliului profesoral • ART. 28 Consiliul profesoral are următoarele atribuţii: l) validează oferta de discipline opţionale pentru anul şcolar în curs;

  34. A. Legislaţie la care ne raportăm: Atribuţiile catedrelor/comisiilor metodice • ART. 36 Atribuţiile catedrelor/comisiilor metodice sunt următoarele: a) elaborează propunerile pentru oferta educaţională a unităţii de învăţământ şi strategia acesteia, cuprinzând obiective, finalităţi, resurse materiale şi umane, curriculum la decizia şcolii;

  35. A. Legislaţie la care ne raportăm: Atribuţiile Consiliului părinţilor/asociaţiei de părinţi • ART. 52 Consiliul reprezentativ al părinţilor/asociaţia de părinţi are următoarele atribuţii: c) propune unităţilor de învăţământ discipline şi domenii care să se studieze prin curriculumul la decizia şcolii;

  36. A. Legislaţie la care ne raportăm: Drepturile elevilor • ART. 104 Elevii au dreptul să opteze, conform legii, pentru tipul şi forma de învăţământ pe care le vor urma şi să aleagă parcursul şcolar corespunzător intereselor, pregătirii şi competenţelor lor. Pentru elevii minori acest drept se exercită de către părinţii/tutorii legali ai copiilor.

  37. Aplicatie • Identificati trei metode adaptate grupurilor de elevi cu care lucrati, pentru a identifica teme care pot fi integrate intr-un CDS al ariei curriculare “Matematica si stiinte”

  38. 1. Eşti o învăţătoare la clasa a 4-a într-o şcoală de copii provenind din familii din mediul rural.Trebuie să afli nevoile de dezvoltare specifice acestui grup. Cum vei face asta? Listează împreună cu colegii tăi 3 metode. Prezintă concluziile grupului. • 2. Esti profesor de specialitate la clasa a 8 -a. Îţi doreşti foarte mult să dezvolţi abilităţi/competenţe prin activităţi de învăţare interdisciplinară, atât în orele de CDŞ cât şi în activităţi extracurriculare. Prin ce metode le evaluezi aspectele esenţiale care să capaciteze elevul şi să-l motiveze în dezvoltarea sa? Listează împreună cu colegii tăi 3 metode.

  39. 3. Eşti coordonator de programe şi proiecte la nivelul şcolii. Ce metode vei folosi pentru a afla care sunt priorităţile grupului de educabili din şcoală? Listează împreună cu colegii tăi 3 metode. • 4. Lucrezi cu copiii unei clase a 5-a cu abilităţi deosebite în domeniul ştiinţific. Îţi doreşti să dezvolţi această latură prin activităţi neconvenţionale. Ce metode foloseşti pentru a obţine de la elevi domeniile de interes proprii şi tipul de activitate în care s-ar implica? Listează împreună cu colegii tăi 3 metode.

  40. ACTIVITATE PRACTICĂ Propuneți un nume de opțional transdisciplinar în funcție de: cadrul social în care trăiesc elevii; zona geografică în care trăiesc elevii;; preferințele / interesele elevilor; aptitudinile /abilitățile elevilor ; nevoile comunității. Argumentați!

  41. Metode de lucru • Invatarea pe baza de proiect • Investigarea • Problematizarea • Dezbaterea

  42. PROIECTUL Proiectul este o formă activă, participativă care presupune şi încurajează transferul de cunoştinţe, deprinderi capacităţi, facilitează şi solicită abordările interdisciplinare, şi consolidarea abilităţilor sociale ale elevilor.

  43. Realizarea unui proiect presupune parcurgerea următoarelor etape: 1. Identificarea unei probleme/ teme/ subiect; 2. Culegerea, organizarea, prelucrarea şi a informaţiilor legate de problema sau tema aleasă; 3. Elaborarea unui set de soluţii posibile ale problemei; 4. Evaluarea soluţiilor şi deciderea către cea mai bună variantă.

  44. INVESTIGAŢIA • Constă în solicitarea de a rezolva o problemă teoretică sau de a realiza o activitate practică pentru care elevul este nevoit să întreprindă o documentare, observarea unor fenomene, experimentarea pe un interval de timp stabilit.

  45. Cu ajutorul acestei metode se poate aprecia: • gradul în care elevii îşi definesc şi înţeleg problema investigată; • capacitatea de a identifica şi a selecta procedeele de obţinere a informaţiilor, de colectare şi organizare a datelor; • abilitatea de a formula şi testa ipotezele; • modul în care elevul prezintă metodele de investigaţie folosite; • conciziunea şi validitatea raportului-analiză a rezultatelor obţinute .

  46. Problematizarea Este prielnica dezvoltarii gandirii stiintifice. Etape: • Identificarea problemei • Definirea, enuntarea problemei • Identificarea notiunilor, informatiilor si resurselor necesare disponibile • Generarea solutiilor • Prezentarea solutiilor • Emiterea si analiza concluziilor

  47. Dezbaterea Dezvolta capacitatea de a dezvolta o tema, o afirmatie , un enunt din perspective multiple. Etape: Etapa de initiere: se enunta tema, se discuta idei legate de sursele de informare Etapa de documentare: pregatirea pentru dezbatere Etapa dezbaterii: desfasurarea efectiva (se aleg echipele, arbitri, are loc dezbaterea, se stabileste echipa castigatoare)

  48. Activitate • Realizati o dezbatere referitoare la testarile initiale.

  49. FEEDBACK • Ce aţi învăţat în aceasta zi de curs ? • Cum consideraţi că a fost atmosfera de lucru pe parcursul zilei de azi?

More Related