esente

1. CELE MAI VOTATE POEZII AMÂNĂRI RUSINE PENTRU VOI NEPUŞI LA MASA ŢĂRII esente IUNIE- 2009- esente

2. ELENA FABYOLAd FELICIA MARIANA MARIANA ADRIANA RODICA IOANA GEORGETA GEORGE ELENA VIOREL DANIELA VALERIA MIHAELA DELIA SIMONA VIOLETA ADRIAN MARIOARA AURORA Pentru a citi poeziile unui autor dă click pe pozăşi vei ajunge imediat la poezia acestuia. Pentru a reveni la cuprins dă click pe săgeata “retur”

3. II MARA STANISLAV MIRELA NICU DOINA FLORY MIRCEA GEORGE ENA JUSTITIARUL MONICA ION UNTARU ZAKE-MAN IURI Pentru a citi poeziile unui autor dă click pe pozăşi vei ajunge imediat la poezia acestuia. Pentru a reveni la cuprins dă click pe săgeata “retur”

4. OCHI VERZI Un parfum de tei m-ademeneşte-n amintiriŞi zumzet de albine mă poartă-n arcuiriSpre ochii verzi ai tatei şi zâmbetu-i blajin,Ce-mi alungau adesea surâsuri de pelin.Cu mersul legănat şi cu frizura creaţă,Abia de mă zăream din lumea de verdeaţă,Mă-ndreptam spre tata cu braţele întinse,Zâmbind chemării lui, ce sufletu-mi cuprinse.Prin alintări de vânt şi cânturi cristaline,Valsau cu flori de tei mici roiuri de albine,Iar eu, la tata-n braţe spre cer mă înălţam,clipitele senine în mine adunam...........................................................................Vremurile s-au scurs prin fire de clepsidră,Uitarea-şi face loc precum o suplă vidră, De dup-o ceaţă deasă ochi verzi mă mai privesc,Mângâietori în clipele ce-n dureri cioplesc.De ani de zile, în jurul meu nepoţi adun,Istorisind antice poveşti cu-al lor străbun,Deseori, naraţiunea o-ntrerup niţel,Când se ivesc ochii verzi ai unui nepoţel. AUTOR –ELENA PADURARU retur

5. În gândirea mioapă,se strânge în sineşi-n pasul ce vinese târăşte pe drumulrămas până la capăt. SINGURATATEA Pe drum, de timp întristat,sprijinindu-sede-un amărât de toiag,Singurătatea, singură,agale se târăşte greoi,cu-o traistă în spinareplină de griji şi de nevoi.Din când în când,ridică privirea-i mioapă,se preface, zâmbind amar,că cercetează zareaşi dă din capca şi cum ar vedea cevaprin întunericul gri,ce vrea să fie zori de zi.Oftează în sine,îşi soarbe oftatulîn lipsă de aer curat,mai priveşte în jurcu un dram de speranţăşi, iar oftează, oftează. AUTOR- ELENA PADURARU retur

6. PLOUA Plouă-n muguri de-nceputStropi de chilimbar tăcut,Plouă-n tril de ciocârliiÎnălţat în zori de zi,Plouă-n toamnele târziiColţ de inime pustii,Plouă-n suflet neîntinatDe copil abandonat,Plouă-n cânt de trubadurDor din dorul ce-l îndur,Plouă-n clipa ce-a trecutCând în doi ne-am desfăcut,Plouă-n visu-ngălbenitCe-a trecut neîmplinit,Plouă viaţă, iar plouăPentr-o visare nouă.Plouă, plouă, iar plouăLiră prin liră nouă,Picuri cu picuri plouăStihuri cu stihuri vouă. AUTOR –ELENA PADURARU retur

7. PRIN FIRE DE DOR Priveşte-n oglindă,nu eşti tu, nu sunt eu,suntem doar noiîn destinul nescris,uniţi prin fire de dorcu veşnicele visedin căuşul iubirii. M-ai căutat prin ape,în căuş de cuvintem-ai ridicat spre cer,mi-ai atins pleoapelecu sărutul de stele,pătruzând şiretîn visele mele.M-ai căutat în noapte,cu ochii m-ai alintatpe a dorului şoaptă,cu zâmbet de lunăm-ai îmbrăcat blândîn veşmânt diafan,de tăcută iubire.Din spuma viselor stinse,m-am ridicat subtil,în frumosul tău trupm-am strecurat tăcutăşi m-am lipitprin unduiri fierbinţide inima ta. AUTOR –ELENA PADURARU retur

8. Din când în când, te caut ! Când m-am născut era întunecat pământulSpre miezul nopţii asta s-a-ntâmplat,Şi chiar dacă nimeni şi nimic, nu auzi cuvântulDe început de viaţă, eu totuşi l-am strigat !De-atunci, deşi întruna tac, cinstesc viaţaŞi scriu despre frumosul şi uneori urâtul ei,Cu bucurie readuc în visul meu mereu speranţa,Găsind în tot ce spun şi tot ce fac, real temei.Abandonez ce-a fost, şi chem frumosul care va veniStrângând la pieptul meu durerile de prin trecut,Le-ascund pe ele, dar pe tine nu, căci tu vei deveniTrecutul, dar şi viitorul, pentru care, cred că m-am născut.Mă voi întoarce deci în noaptea din care am venit,Voi răscoli din nou mai multe vieţi şi te voi regăsi,Şi-ntregul univers din care eu şi tu cândva am răsăritVor face calea, pe care spre eternitate vom păşi!Te cheamă universul, te chem şi eu, oare ne vom regăsi?Iubite, vino, te-aştept atât de mult aici, şi-acum ... să vii ! AUTOR –FLORENTINA CRACIUN FABYOLA retur

9. Vis netrăit Pai de chibrit aprins de o mână duşmanăAsta a fost tot ce-am avut din câte-am cerut,Viaţă trăită cu greu, durere, şi de pomană,Din tot ce-am visat, numai atât am avut!Am mai visat să te am mereu lângă mine.Tu să fii umărul peste care mereu să privesc,Să pot vedea lumea întreagă alături de tineŞi toate zilele, şi nopţile vieţii, să te iubesc.In dimineti în care soarele greu va răsăriŞi nouri mari şi plini de apă ne vor ameninţa,Eu te voi iubi oricât şi pentru tine voi călătoriIn alte constelaţii,un dar anume să aduc in viaţa ta.De vrea cerul ca să cadă, îl oprim jucând un joc.Şi nimic din tot ce-i nud nu va ruşina privirea,Vom dansa ca ielele, punând focul la mijloc,Cântând cântecele lor, şi-amăgind astfel tacerea.Iar se furişează noaptea cu un negru nepătrunsŞi aştept ca dimineaţa să salute primii zori,Risipească-se tristeţea care-a fost prea de ajunsFericiţi vom fi de-acuma cum am vrut de-atâtea ori. AUTOR-FLORENTINA CRACIUN FABYOLA retur

10. Aş vrea printre planete să te caut ! Aş vrea printre planete să te caut, că te-am pierdut.Dece mi-e dor de tine, dece zefirul nopţii te ascunde?Spre cer îmi îndrept ochii acum, aşa ca l-anceput,In gând te plâng, te caut, dar nici nu mai ştiu unde.Iubite, din nou mă plouă-ngânduri cu amintirea taAm vrut să te găsesc, şi-apoi să zămislesc uitarea,Să nu mai plâng, să nu mai cer ce nu mi se va da,Să-ncep o alta viaţă,o viaţă ce va fi numai a mea.Plouă pe florile de măr în toată primăvara noastră,Iar ploaia lacrimi se făcu în visul meu deznădăjduit,Şi mă întreb cum de mai cresc iar florile din glastră,Şi încă-ntreb, cum tu şi eu, mai suntem ca la început?Priveam pe lună plină cum creşte-o floare-n luncăNumai atunci natura te lasă să afli secret dumnezeiesc,Şi ea şi eu ştiam să mulţumim că existăm, şi încăMai am timp ca să plâng, să râd ,sau încă să iubesc.Am încetat să caut ce ştiu că,... nu o să găsesc ! AUTOR- FlORENTINA CRACIUN FABYOLA retur

11. Te-am pierdut ! Am pus o virgulă ca să pot merge mai departeTe-am căutat în oră, în viaţă, în vise, în şoapte,In nemîrginirea din mine, şi in tine te-am cautat,Deşi am ştiut fără să-mi spui că, de mult eşti plecat!Te-am pierdut, deşi te voiam înapoi nu te-am aflat.Ziua te pierd şi noaptea sunt obosită de căutat,Erai oglinda în care priveam şi ne regăseam mereuAm sparto ieri, de-acum suntem pierduţi şi tu, şi eu.Ne cautăm prin umbrele noastre rămase uitatePrin cimitire, de unde se-aud glasuri stinse şi moarte,Iubiri ne-ncepute mai cheamă inimi ce-au fugit de iubire,Ne cheamă pe noi din noi să venim, şi din amagire.Te-am pierdut prin ploaie pe unde alergam amândoiTu erai eu, eu eram tu, pe atunci împărţeam totul în doi,Ziua de ieri, ziua de azi sau siguranţa celei de mâine,Iar când mă priveai ştiam că mă iubeşti numai pe mine.Acum că te-am pierdut şi nu mai eşti cel ce erai odatChiar dacă eşti, chiar de te văd, nu mai eşti tu cel căutat,Eşti doar umbra ta într-o oglindă veche ce am sparto ieri.Oricât aş vrea nu pot cuprinde-o umbră,nici zilele nu-s seri.Aşa cum nici furtunile nu sunt doar simple...adieri! AUTOR- FLORENTINA CRACIUN FABYOLA retur

12. Dansul flăcării ! Priveam cum lumânarea ardea cu flacără albastrăŞi dintr-odat, din flacără ieşi pe loc o pasăre măiastră,Ce începu un dans de aripi într-un foc imens dogoritorŞi mai văzui cum cerul se-nroşi şi el de la dogoarea lor.Am încercat apoi un drum prin flacără să construiesc.In gândul meu deci, drumul către tine aş fi vrut să îl găsesc,Privesc adânc şi văd cum o femeie cu trup de şarpe se aratăDansând în flacără ea trupu-şi lăsă priviri pe el să cadă.Zadarnic vreau să scap acum de apriga şi-ncinsa ei dogoare.Nu vreau să te opresc de vrei ca să te arzi, chiar de mă doare,Ar fi prea simplu ca să strivesc fitilul lumânării pe vecieCăci tot ce soarta va dori pe viitor să fie chiar va fi, să fie.De-atunci, la fiecare lumânare-aprinsă eu privesc cu teamăMereu în flacăra încinsă m-aştept să văd dansând o damă,Şi cum nimic în lume nu poate ca să fie aşa întâmplătorApare pasărea întâi, şi-apoi apare dama, aprinsă înfiorător.De-aceea de priveşti adânc într-o flacără de lumânareSa-ţi scoţi din gând tot ce e rău şi simţi că te mai doare,Să ai în gând doar dragoste şi să visezi mereu la fericireIar flacăra îţi va reda un viitor şi-o viaţă plină de iubire.Invaţă deci să crezi întotdeauna în... flacăra de lumânare! AUTOR FLORENTINA CRACIUN FABYOLA retur

13. Am vrea si-acum sa revenim in satSa mergem cu tractorul la arat,Dar ne-am pierdut prin lume..ce destinDar satul ne asteapta sa venim. LA NOI IN SAT Ce melodie e in limba noastraSi ce frumoasa e muscata-n glastra,E romanesc pamintul, ca si limbaSi cei plecati nu au uitat colinda.Si mama varuind in alb copaciiCind Pastele venea zorindu-si pasiiNoi la biserica in sat mergeam,Cu totii laolalta ne stringeam.Iubeam si satul, noi iubeam si iarbaSi pietrele si nu stiam ce-i vrajbaSi alergam la scoala-n diminetiMuiate-n ceata, fara de tristeti.Ce fericiti eram si tare miciAcuma suntem mari si veneticiCe bine mai era la noi in satSi alergam pina pe inserat.Apoi mergeam acas` cu pasul rarBeam lapte muls de mama in sustarApoi mergeam in pat mai linistitiSi adormeam cuminti si fericiti. AUTOR-FELICIA FELDIOREAN retur

14. CREZ Cunosc plinsul ierbii, dar rid in nestireSa nu afle iarba ca si eu ma fringSi vreau uneori un minut de iubireSa uit tot ce-i trist si sa uit sa mai pling. Mi-s ochii senini, desi ploua in lume,Mi-e cintecul crez, desi crunt ne uitam,MI-e cerul albastru, desi nu am numeCu viata si moartea pe-un ocean navigam.Pe buze am roua, desi mor cuvinteDesi toate florile s-au sinucisMai sunt si sperante, dar sunt si morminteMai multe decit ne-ntristeaza in vis.Pe cer trec corabii cu puntile goalePa mari navigheaza aceeasi condori,Dar pasii mei singuri urmeaza o caleCe lasa in urma tristetea pe flori.Tu strigi catre viata, eu strig catre moarte,Tu cumperi sperante, eu cumpar dureri,Tu cauti doar zi, dar eu caut doar noapteDam clipe in schimbul atitor pareri.De-aceea incerc sa sfidez prabusireaIncetul cu incetul a acestei lumiDesi-mi intristeaza si iarna privireaNu vreau sa fiu prada atitor minciuni. AUTOR –FELICIA FELDIOREAN retur

15. Intoarcerea Am fost căderi în timp şi răsărituri,Ca să găsim, ce am păstrat de-Acasă-n noi,Voi să mă - ntorc acuma, între timpuri,Să schimb; să fiu şi eu Acas’ cu voi…Un colţ de Rai, vreau să te văd pământ,Cu munţii tăi, cunună de Aleasă,În Inima ta, Totul este Sfânt !La tine mă întorc, la noi, Acasă !Am colindat meleaguri, depărtări,Dar n-am găsit Miracolul din tine,De-aceea eu, nu voi rămâne aşteptări…Mă-ntorc, mă-ntorc Acum, căci Timpul vine !Inima mea este-n Inima Ta, Sfântă!Iar mintea mea, acolo Sus va sta !Să nu mai fiu doar o coloană frântă !În Mâna Ta e Acum, Viaţa mea!A sosit Timpul, iară să - nvăţăm…Să fim uniţi, trăim în Ţară Sfântă !Pe-ntreg Pământu-acum ne adunăm,Inima noastră Acuma, iară Cântă! AUTOR-MARIANA CRINGAS retur

16. Ingerul Tu Înger al Iubirii,Care tot scrii în mine,Citindu-te pe Tine,Văd chipul nemuririi.Tu Înger al Blândeţii,Şi-al cântului de Nove,Tu semeni doar în…slove,Sămânţa dimineţii…Tu Înger al Speranţei,Surâsul Bucuriei!Tu ai culoarea ieiŞi pasul Biruinţei.Tu Înger al Puterii,Când vii în fiecare,Faci pasul pe cărareSă fie-al Înălţării! AUTOR-MARIANA CRINGASI retur

17. Dor de libertate Mă pregătesc să mă întorc acasăŞi mă întreb, ce mai am de lăsat?Lângă un brad eu las…tămâia arsă,Pentru că lângă brad, locul este curat.Ce mai găsesc acuma de lăsat?Doar bucurie pentru cei ce vin,Să-şi amintească… de unde au plecat?Apoi să creadă şi ei… în destin.Am să mai las, îndemn de libertate!Pentru a fi liber, trebuie să vezi…Prizonier cu “mâinile legate”?Sau Dumnezeu în tine…dacă crezi?Un om e liber când nimeni nu-i cere,Iar el cutează pentru a-şi dori,Toţi îi oferă… peste tot avere…Iar alţii îi oferă …datorii.E libertate, numai ce e “zbor” .Restul, e…sentimentul “mâinilor legate”Ascultă-te pe tine! Ai un dor!Acela este Dor de libertate! AUTOR MARIANA CRINGAS retur

18. Ruga de multumire Ţie Doamne-ţi mulţumescPentru veştile de - acasă…Rugile mi se-mplinesc.În “Ţara Albastră”!În genunchi mă-nchin la Tine,Cât voi mai fi pe Pământ,Vor veni zile senineDintr-un “Cânt”…Voi veghea cu viaţa meaCasa Ta Cerească, plină!Şoapta Ta, voi asculta…Pe o Colină…Viaţa mea, Ţie ţi-o dau,Fără urmă de tăgadă,Doar Lumină am să-mi iau,Dintr-o “Cascadă”…Dragostea mea, Tu o ai,Cu tot Cerul plin de Slavă!Tuturor, Tu să le-o dai!Toţi să o aibă! AUTOR-MARIANA CRINGAS retur

19. Noaptea clipele sunt pline,Vis cu “aripi” le e geana,Amintirile cu tine…Şi cu Ana… Tara mea Ţi-ai schimbat iară o ie,Flori de tei îţi umplu Casa,Şi-n salcâmi, floarea e vie,Plină-i masa!Pe cărări, urcuş de munte,Cântecul umple o vale!Toţi au frunţile cărunteŞi cavale.Buciumele suie dealul,La Căpâlna-i Sărbătoare!Maica îşi aruncă “voalul”!E zi mare!În câmpii dansul se-nvârte,Cercuri, cercuri, umplu Ţara!Numai fetele sunt multe…Ele-s Vara!Iar feciorii… dau târcoale,Că e seară-acum, în Sat…Fetele se-ntorc agale…La Împărat! AUTOR-MARIANA CRINGAS retur

20. Noapte cu gânduri În fiecare noaptestelele s-aprindtrezind ciudate şoaptepe cerul aburind,şi caută tăcuteîn clipele ce trecamintiri ştiutecuvinte ce petrec.Iubirea-nfăşoarăcu nevăzute umbreşi face să răsarăsperanţe neştiute,din înalt coboarărazele de lunăşi dau cu masurădoruri , în cunună .Risipite-n zoripetale de-ntunericduc spre depărtărivise ce feericpoartă către zări,speranţe, dorinte,buchete de florice se vor împlinited-ale vieţii zboruri. AUTOR-MARIANA CIUREZU retur

21. Sărutul frunzelor... Sărutul frunzelor de... apaumezesc trecute gânduri,sub oglinzi de ape-ngroapănesfârşitul zbor de fluturi.Cer albastru s-oglindeşteprintre frunzele din lac,iar din adanc uşor şopteşteciudate sunete... un brotac.Plânge, o salcie pletoasăfrunzele ce-au vrut să zboare,rătăcite-n ceaţa groasămor de -a- apei sărutare.Verdele uşor se-nalţăcuprinzând întreaga zare,imprăştiind parfum de viaţăprintre razele de soare. AUTOR –MARIANA CIUREZU retur

22. Noapte vrăjită E linişte în noaptea de argintcerul coboară văluri de mătase,luna s-a furişat printre dorinţişi stelele-s încă somnoroase.Aştept un tren ce nu mai vineliniile toate -au ruginitiubirea, pierdută-i printre şineşi dorurile... au îmbătrânit...Sau poate s-au ascuns cu lunaprintre norii rătăciţi pe cer,printre vise strânse în cununăşi, învăluite cu mister.E noaptea cu vrajă încărcată,doar luna mai trimite uneoricâte o rază cu farmec pudrată,ca să alunge aşteptaţii zori. AUTOR-MARIANA CIUREZU retur

23. Noaptea de sânziene S-au strâns sânzienele-n cununăşi-ncing o horă cu joc şi voie bunăursitoarele-s toate invitateîn noaptea asta vrăjile-s împrăştiate.Iar luna nouă amfitrioană estela petrecerea ce pare de poveste,cerul, la miezul nopţii se deschideşi dragostea în suflet se aprinde.Aerul poatră miresmele-n valurişi le dăruieşte florilor pe ramuriiar vraja bucuriei cuprinde zareavibrând în ritm cu toată depărtarea.Noaptea Sânzienelor plină de magieînvaluie cu farmec, aerul mângâie,cerul, plin de stele pulsează regulatîmprăştiind mister cu grijă calculat. AUTOR-MARIANA CIUREZU retur

24. Dor Mai vino spre seară, iubite,În cuib de iubire pe-ascunsŞi spune-mi în calde cuvinteCe doruri de mine-ai mai strâns.Ţese-mă-n fir cu dorinţa,Urzeşte-mă-n dor necuprinsŞi întregeşte-mi fiinţaCu vise ce-n tine am strâns.Mai ţine-mă-n braţe, iubite,Ghiceşte-mă-n dor tremurând;Iubeşte-mă, chiar preţ de clipe,Nu-ţi cer pe veci legământ!Când pleci la ceas dinspre ziuăNu pune pe inimi zăvor,Vorbeşte-mi în tainică şoaptăŞi spune-mi că încă ţi-e dor! AUTOR –ADRIANA NEACSU retur

25. Mă iubeşte, nu mă iubeşte... Dă-mi muza înapoi! mi întreb sufletul ca o floare:mă iubeşte, nu mă iubeşte?Lin, îndoiala se risipeştecu fiece petală pierdutămă dezbracde necunoaşterea iubiriişi-mi rămâneîmbrăcăminte sufletuluidoar miezul de nectaral iubirii talefără de hotar. Nu-ţi cer nimic din ce ţi-am dăruit,Păstrează-n amintiri ca dar de pace;Arcuşul peste strune-a adormitIar dorul amorţit în mine zace.Păstrează sărutările cuminţiŞi răsuflarea-n iz de iasomie,Iar mugurii ce-n dor au fost treziţiPrin floare-au să mă dăruie tot ţie.N-am să te caut, pleacă liniştit,Căci de-a mă vrea ţi-i dorul obosit.Nu vreau nimic din ce-am avut în doi,Trimite-mi numai muza înapoi! AUTOR-ADRIANA NEACSU retur

26. Palmă în palmă Când palmă-n palmă tandru tu mă ţiiÎmi umblă-n sânge trap de herghelii,Mustind în vene doru-mi clocoteşteŞi-n palma ta sfielnic se opreşte.Când mă mângâi cu dragoste pe faţăSub palma ta trezeşti o dimineaţăŞi cu sfială obraji-mi înfloresc,Din ei petale în palmă-ţi risipesc.Iar palma ta, pe unde mă-ntâlneşteÎn urmă-i floarea dorului trezeşte;Să mă iubeşti te-ndeamn-a ei mireasmăCât timpul lacom încă te mai lasăŞi ochi în ochi noi ne privim cu sete,Roua de dor privirile să-mbeteIar palma ta mai naşte înc-un dor:Palmă în palmă cu tine-aş vrea să dorm. AUTOR ADRIANA NEACSU retur

27. cu roua dimineţii;din ei s-a zămislitcorolă de lumină,surâs mângâietor,în clipa cea sublimăde care mă-nfior.Inchid sub pleoape clipaaceasta pentru noi,e-ntâia dimineaţăcând ne trezim in doi! Dimineaţă Sub zbatere de pleoapemă-ndeamnă-n taină, blând,o rază de luminăsă mă trezesc râzând.Se-ncruntă a miraresprâncenele-mi de spic:ce-aromă-mbătătoare!N-aş vrea să mai ridicperechea cea de storurice-am pus peste câmpiicând tristă-n pragul seriicredeam că nu mai vii.Dar mă răsfaţă izulce-l simt răscolitor,în astă dimineaţăparcă miroase-a dor…sau poate-a împlinirecuprinsă de temeicăci sub a mea privirerăsar chiar ochii tăialbaştri ca seninulde dimineaţă-n pârg;deşi mi-au dat suspinul,de jar m-au răcorit AUTOR ADRIANA NEACSU retur

28. SCURGERE LENTĂ Se scurge viaţa-ncet,fir de arnici subţire,e doar un menuetîn trei mişcări abile!Între destine maluri,iubiri, făr’ de-mplinire,sunt duse-acum de valuri…unde-ai plecat iubire???În patru zări pornit-aisă-mi duci în van aleanul,vesti-tu-mi-ai sfârşitulcând voi muri?...la anul??? AUTOR-RODICA CERNEA retur

29. O rază …..de la SOARE! Ce mare-i bucuriacând luna se înalţăîn zboru-i fără moarte,sfidând chiar veşnicianimic nu e departede ai la piept IUBIREA!Când el, Zefirul,pletele-mi răsfaţă,şi-n pumni,îmi strâng mâhnirea,o floare fără seamănîmbujorează glia,cu doruri mă răsfaţă,sfidându-mi deşteptarea!Prin veşnicii străbatenisipul din clepsidrerătăcitoare-n versurizăresc acum o floare!Văpaia nelipsităşi zbuciumul dispare,când din senin apareo rază …..de la SOARE! AUTOR-RODICA CERNEA retur

30. CE-I VIAŢA! Ce-i viaţa pentru mine!Inşiruind banal,suspin-acum în noaptesufletu-mi, greu amar!O blânda licărire-mitrimite luna plină,acoperind banalul,săgeata-i de cristal!E dor, nemulţumire,când versul meu mă cheamăînvăluit în fumplecat spre depărtare!Jelire-mi e izvorulce muntele-l străbate,pierdut, fără suflaree trupul meu acum! AUTOR-RODICA CERNEA retur

31. O MIRARE ŞI-O TĂCERE Sunt un om crud Tu, mirare, eu, tăcere;împletind un drum de miere,eu mirare, tu, tumult;pasul încă ţi-l ascult!Eu, mirare, tu, tăcerevise blânde-n adieretu mirare, eu tumult;nu lăsa să treacă mult!O mirare în tăcere,purtată de-o adiere;trasformată într-o floarede iubire, azi îmi pare! Sunt un om crudşi crudă mi-e trăireaşi crudă-n veci, iubirea;căci am lăsat în fluturareo mână caldă-n depărtarecălcându-mi inima-n picioare...Imi strigă: stai şi nu pleca!Şi eu strivesc sub talpa meaa mia oară, inima.Îmi spune iarăşi că o doare;N-o crede drumul plin de sarece duce astrul la culcare! AUTOR- DOBRE IOANA VOICILĂ AUTOR- DOBRE IOANA VOICILĂ retur

32. IUBIREA Corn de timp vrăjit Prin pădurea Vlăsieitimpul pare să fi încetinit,să nu tulbure îndrăgostiţii;copacii se privescliniştiţi în ochimirându-se parcă fiecarede verdeaţa celuilaltcontemplând varaîn inima iubitei.Pare că vara asta s-au văzutpentru prima dată.Şi, niciodată, verdelen-a fost mai verde,sarutările mai dulci,mângîierile mai trandrelegănarea, mai duioasă...Timpul a încetinit,lăsând să domnească iubirea În poiana toamneinoastretransformată-n primăvară;suntem regiicătre careploi de stele lin coboară.Viselese cern fantasticdintr-un corn de timp vrăjitca o vesteminunatăce pământul a-nverzit.Sufletelecântă iară,melodii de mult uitatecând amurgullin coboarălegănând acestea toate. AUTOR-DOBRE IOANA VOICILA retur

33. Am văzut marea. Am văzut marea.Nimic nu va mai fi ca înainte.În fiecare om vădo piatră şlefuită continuu.Am lăsat-o să mă biciuiascădar tot i-am smuls cele mai frumoase destine...Fiecare pietricică are o istorie.Cercetez cu luare-aminte râurile de sângeale muntelui îndelung mărunţit,(încrustate în luciul sticlos)aşezând la loc de cinstecea mai frumoasă alcătuire.Muntele şi marea mereu în luptăasemeni omului în lupta cu timpul.Înălţimile şi adâncurile m-au fascinat mereuoferindu-mi echilibrul. AUTOR+DOBRE IOANA VOICILA retur

34. Fericirea e mută Dragoste de viaţă M-ai rugat odatăsă-ţi scriu şi ţie o poeziedar eram atât de îndrăgostităcă nu-mi găseam cuvintele;se ascunseseră adânc în sufletşi-apoi duceamdarurile tale destul de grelepentru umerii mei tineri.Dar poezia întârzia să aparăşi întro zi ai plecat.Cuvintele au irumptşi dorul mi-a ars sufletulalungând cuvinteleascunse din iubire, cu grijă.De-atunci scriu şi tot scriuîn amintirea ta. Iubesc ploaia,vântul sălbatic,zăpada cernândsinguratic.Mă avântbenevol în furtunăsmulgând vieţii o nouă zi bună.Şi totuşi insistşi totusi riscsă privesc soareleîn adâncul luminiiprimind darul razelor fecundecu mâinile amândouă.Căldura lui mă învăluieşi soare devin. AUTOR-DOBRE IOANA VOICILA retur

35. HAI, CĂ TRECE VREMEA! Ce vorbă-i asta? Chiar vroiam să sunMergem la plimbare. Am un tonus bun!Mergem cu maşia, haide, nu mai sta.Uite cât e ceasul! Hai, că trece vremea... Am în mine-aşa, un dor de ducă...Să mă vântur prin Bucureşti, sau Iaşi.M-aş rătăci prin tren ca o nălucă,Să mă-ntâlnesc cu prietenii aceiaşi.Aş vrea, însă nu am o alternanţă –Acum, aici, am treabă, dar vă zicSalut şi asta are rezonanţăCând fără voie mă surprind că strig.Mă duce şi mă-ntoarce-o unduireDe libelulă şi... simt că-mi crescOrgoliile - gravă cumpănire –Între ce dau şi ce am să primesc.Strigă la mine tare, " nu ştiu cine",Şi, glasul lui m-atrage... S-a-nserat!Dar glasul tău iubite-i viu în mineŞi iar ajung la uşa ta şi... bat...Degeaba strig, degeaba stau şi batMai bine ascultam de glasul celălalt...- Bună! Ce faci aici, la uşa mea?- Îmi era dor de tine! Am deranjat cumva?- AUTOR-GEORGETA retur

36. DE CE AI PUS TĂCERE? Mereu te-am aşteptat mistuită de gânduri,Sunt singură şi plâng în miez de noapte.Deşi, tu m-ai rugat s-aştept în repetate rânduri,Iubite, n-am răbdare, numele-ţi strig în şoapte.Nu ştiu de ce nu vii, nu pot a înţelege.Sunt blestemată să te iubesc? De ce acest blestem?De la un timp de vreme, nu ştiu decât o legeŞi-n legea asta, eu te iubesc şi te chem.Ştii că te-aştept pe cărare, de ce nu vi să-mi spui,Ce s-a-ntâmplat cu tine? Mereu vrei ca să pleci.Te chem şi-n ochi am lacrimi. Aş vrea ca să rămâi.Să-mi ştergi - de pe obraji - lacrimile reci.Stau zilnic pe cărare, mă-ncearcă nişte gânduri...Şi mă întreb de mii de ori, oare, ce pot să facCa să te-aduc la mine? Te chem în repetate rânduri,Vorbindu-ţi ochii mei, iar buzele îmi tac.De ce ai pus tăcere, de ce nu vrei să vii?Vorbesc cu tine-n şoapte, dac-ai putea să ştii...Poate că ai da fuga şi-n braţe m-ai cuprinde,La dragostea mea mare, cu dragoste-ai răspunde.Georgeta - Craiova, 19 iunie 2009 AUTOR-GEORGETA retur

37. Aici iubite, ne vom simţi în paradisPăsările cu muzica se-ngână.M-am fâstâcit, tu de mână m-ai prinsTu esti stăpânul, eu a ta regină.De-acum nu vom mai plânge, este interzis;Dacă noi suntem trişti, florile se ofilesc.Daca vom plânge, şi codrii amuţescŞi se destramă tot ce ne-am promis..Nu te-ngrădesc, te las să faci ce vrei,Mă poţi uita acum sau orişicândDar, orice atitudine-o să ieiTe voi purta în suflet şi în gând.Aş vrea atât de mult, cu mine să rămâi,Voi suporta tot ce în soartă-i scris.Eşti viaţa mea, iubirea mea rămâi!Eşti tot ce mi-am dorit de la un vis! EŞTI VIAŢA MEA! Voi fi cu tine dragul meu, voi fi mereuÎţi jur, n-am să te las, n-am să te părăsescChiar de suntem departe şi mi-e greu,Eu, doar prin tine azi trăiesc!Te simt aproape, vreau să te privesc.Voi fi cu tine, vreau să-ţi fiu pe plac.Sunt fericită, simt că te iubesc,Tu eşti, tot ce am pe lumea asta mai drag!Fericirea este un fel de parc imensCu multe cărărui şi cu alei;În el vreau să trăim cât mai intens,Să ne iubim sub florile de tei.Grădina-aceasta e un loc discret,Cu multe flori şi cu multă răcoare,Aici vreau să-ngropăm orice secret,Aici vom arunca tot ce ne doare.Acum e timpul de-a ne făuri un visŞi de-a avea-mpreună, un ideal.Lasă-ţi iubite, sufletul larg deschis,Spre un tărâm de vis mai actual. AUTOR-GEORGETA retur

38. Petale de trandafir Disparitie... Mă uit la-mprăştiatele petaleAle trandafirului, cândva o floare,Care a fost în mâinile talePrivindu-le, continuă să mă-nfioare.Mă gândesc cu câtă fină gingăşieLe-ai sărutat, rupându-le uşor,Strecurându-le în hârtieCa ele să-mi aducă al tău dor.Când plicul l-am deschis cu grijăM-a cucerit al rozelor miros,Se pare că a fost surprizăŞi le-am privit aşa sfios.Dă-mi voie iarăşi să mă-nfiorLa gândul că în suflet te doresc,Şi-n această strofă să strecorSincer, eternul „TE IUBESC”. Unde sunt cuvintele frumoaseDar unde eşti să ţi le ofer?Relaţiile noastre foarte serioaseUneori mă lasă mai stingher.Am să ţes în jurul tău regreteLe voi împleti cu salbe de dureri,De buzele tale îmi e atât de seteDar unde eşti să mi le oferi?Visătoare clipe, în tăcere trecTimpul, tot mai monoton se scurge,Doar în natură pot să-mi reculegLiniştea ce printre ierburi fuge.Lăsaţi-mă în plină singurătate!Trist n-o să mă vedeţi, doar gânditor,Voi fi mai mult, şi iarăşi în seninătateMă voi lăsa cuprins desigur mai uşor. AUTOR-MIHAI LEONTE retur

39. Statuia ta Ţi-am dăltuit statui în sufletAcolo ai un sanctuar al tăuPiedestale cu un etern antetPe care le vei avea mereu.Am adunat culori diverseDin nesfârşitul curcubeuSa-ţi fac tablouri imenseSă le descriu mi-e tare greuNu sunt poet că scriu un versSau că iubesc acum la bătrâneţeN-am trecut destul prin universMai am în suflet multă tinereţe.În strângerea intensă de mânăÎţi simt pulsaţia febrilăAşteptând ca să rămânăCa imaginea fertilăCorpul tău vibrând de viaţăDesigur, ca şi altădatăPrivirea ta încă semeaţăŞi mirosul ce îmbată. AUTOR-MIHAI LEONTE retur

40. DE DEPARTE. . .Fiicei mele Amelia Elena LEONTEDraga noastră fată de departeNe sună săptămânal la telefonÎi este greu, munceşte şi învaţăDar luptă să ajungă om.Plânge mama şi o doareŞtiindu-şi fata singuricăCă nu e mamă fără supărareConsiderându-şi fata încă mică.Nu bucurăm şi nu mai ştimCe să răspundem la-ntrebăriVrea să ştie că trăimFără greutăţi şi supărări.Că suntem bătrâni o ştieLuptându-ne cu bolile şi viaţaÎnsă noi o spunem cu mândrieCă ne e zâmbitoare fata. EŞTI AICI!Mama mea, tu eşti departeAcolo unde mergem toţi,Eu te simt totuşi aproapeEşti printre vii, nu printre morţi.Tu m-ai păzit pe drumul vieţiiAcolo unde îmi era mai greu,Te vedeam în zorii dimineţiiŞi aşa te voi vedea mereu AUTOR-MIHAI LEONTE retur

41. FILOSOFÂNDUniversul nu sunt euNici nu-mi pot imagina,Că undeva versul meuVreun ritm va accelera.Nici că inimi va frângeSau că va schimba ceva,Doar când ochii-mi vor plângeTu vei apărea din nou undeva.Asemenea unui meteoritSau vreunei comete stinghere,Chiar dacă voi fi necăjitVoi găsi încă destule repere. ÎNTR-O ZIVoi muri extrem de fericitDacă voi şti că cineva,Fiind dincoace de mormântVa mai privi la crucea mea.Da, muritorule de rândAm fost cândva şi eu un om,Prin viaţă am trecut cântândSădind ici acolo câte un pom.Uită-te în jurul tăuŞi fă ce crezi că-i bine,Căci plină e lumea de răuDoar ce e bun rămâne. AUTOR-MIHAI LEONTE retur

42. La orice pas te-audcum mă chemai să vin,Să te intorc in patdurerea să-ţi alin.Te văd cum ne priveaicerşind la fiecareUn dram de mângâiere ,la ceruri indurare.Cumplită-i despărţirea !şi atâta mi-aş doriMăcar o clipă tatăsă te mai pot privi !Să te aud rostindmăcar un cuvant !Apoi s-adorm şi eulangă al tau mormânt. Au inflorit ciresii Au inflorit cireşii ,e primăveră tată!Te-ai dus să dormi de vecisub lespedea de piatră,Şi atâta ţi-ai dorits-ajungi să-i vezi in floareŞi prin grădina measa-ţi faci din nou cărare.Dar dumnezeu n-a vrut,ţi-a dat in schimbul lorDurerile cumplitea vieţilor ce mor,Şi te-a luat la elintr-o zi insorităLasând in urma tao viaţă chinuită,Pe mama care plângetăcută-ntr-o răscruceChemându-te amarnicnu ştie un’ se duce.Azi cu durere-n sufletin urma ta mă-nchin,Şi iartă-mă de vrei !cu toţii noi greşim. AUTOR-ELENA HABASESCU retur

43. Intre cer si pământAu trecut primăveri rând pe rândScuturând şi parfum şi splendoare,S-au uscat multe crengi legănândUn destin care astăzi mă doare.Vor mai trece-n curand spre apusSi alti ani din al vietii siragÎi petrecem cu un ultim surâsCu regret după ce ne-a fost drag.Şi-n amurg vom privi cum apareStrălucind între cer şi pământCurcubeul zilelor careAminteşte de-un vechi legământ AUTOR-ELENA HABASESCU retur

44. vis nou VARA Ninge-n jurul meu cu praf de steleŞi apele s-adună spalând nefericirea,Doamne nu mi le lua ,lasă-mă-ntre eleŞi dă-mi ce n-am avut până aziIUBIREA .Şi stoluri de gânduri frumoase s-adunăSe-nalţă spre soare plutind în neştire,S-arată curcubeul frumos după furtună ,În aer se simte parfumul sublimDE FERICIRESe-ntoarce şi luna mai bine să mă vadăŞi crengile verzi îmi spun : să trăieşti !A venit vremea din ochi să nu-ţi mai cadăPloi repezi care ard , iar norii-mi şoptescSĂ IUBEŞTI ! S-au aprins in lanuri macii,Arde colbul pe cărare,Umbră nu mai fac copacii,Seaca apa din izvoare.Dorm si păsarile-n crânguriLe-a pierit la toate cântul ,Se usucă boaba-n ruguri ,Doamne nu usca pământul !După câţiva ani privescLa un sat uitat de lumeAici incă mai trăiescCei care mi-au dat un nume.Sunt bătrâni şi-npovăraţi,Cu privirea rugătoare,Mai am încă şase fraţiLe e dor de fiecare !Au întinerit deodatăCând mă văd în uşă iară ,Din privirea lor curatăPloua bucuria rară . AUTOR-ELENA HABASESCU retur

45. noi doi dacă a-şi putea alunga tăcerea şi depărtareadar cum să măsor urmele de paşicu măsuri prea mici de timp ?dacă m-ai lăsa să număr clipe-n umbreşi vei alerga pe cerul nopţii mele târziua-şi adormi visând că ne iubim printre steledacă gândul mi l-ai lăsa să te ajungă-n zoriiar soarele şi luna dacă le vei priviivoi plânge fericit ca florile de mai în răsăritdacă vei răscolii căpiţele de fân din amintiride pe câmpia fericirii noastreşi-n cuiburi de dragoste tu mă vei regăsiinu voi uita să-mi aduc aminte, că ai fostşi-am fost acolo, undeva, doar numai noi doi AUTOR-VIOREL MUHA retur

46. Acolo au stat timpurile mele de sus a picurat un bob de albastrujos s-a întrupat clipa revenirii, fără dureredincolo de orizont s-a spart tăcerea în fragmenteîmi văd timid braţul ce trupu-ţi în trecut îl cuprindecum tresare acum prin cuvinteun tren şuieră şi îşi duce străinii nopţii, în tăceremelcul neobosit şi-n paşi de fantomăîn întuneric soarta şi-o ducela marginea oraşului iubirea se zbate-n noapteşi strigă cu ghearele, scrijelind trup albîn cearceafuri de linişti şi-n tainică plăceredestinul s-a fragmentat pe cărări multimpleîmpletind trup în fuior de viitor, în timpam luat la braţ o taină de noapte care mă ardeiar acum aştept să vii încet după mine, pe deal acolo susunde cândva în acea casă, au stat timpurile mele toate AUTOR-VIOREL MUHA retur

47. Drum de viaţă alb nu-mi vreau tăcerile închise într-o firindănici lacrimi neuscate, stând mereu în beznăci vreau să ascult cum lin pe-o stâncăapa cum susură şi muntele, din pământ încet cum urcănu vreau ca inima să-mi fie-n beznă moartănici suflletul şi gândul, îngropat sub o fereastrăci vreau să văd cum creşte-n glastrădin viaţa mea, o mică picătură înaltă-albănu vreau nici strada, asfaltul, colţul sau borduranici gardul de metal cel văd, căci, îmi strâmbă guraci vreau un colţ de cer în zare unde-mi este lunaşi-o floare ce-n roşu înveşmântată, îmi zice bună ziuanu vreau pantof scălâmb ce-n degete el batedureri şi neputinţe de modă ce se zbateci vreau desculţ pe drumuri, să simt ţărână moaleşi mirosul fânului, prin vânt cum el tresarenu vreau ecrane, chipuri vechi, burţi goalenici fumul greu din viaţă de motoareci vreau să ascult senin şi fericit, târziu spre noaptecum o clopotniţă îşi cheamă, suflete de maici curate AUTOR-VIOREL MUHA retur

48. Azi Sărutul tău încă mai doare,ascuns în buzele-mi ridate.În urma ta încet îmi moareun dor cu mâinile-ncleştate.În ochii mei,un vis de frunzăîşi pune giulgiul de rugină.Se încovoaie-n semn de scuzăşi se acoperă de tină.Din şoaptele prea dragi de ieriazi mai răsună un pustiu.Mi-atârnă pumnul de tăcerişi nu-ţi mai scriu..Ce să-ţi mai scriu?Povestea asta e sortităsă aibă un final nescris.Rup pagina mototolită..Azi nu mai e nimic de zis! AUTOR-DANIELA SEMIAN retur

49. OBSESIE… RĂTĂCIRI Aleargă herghelia de cuvinte,pe drum de gând o poartă iar ursita,şi-n goana ei aproape fără minte,povestea o-ncrustează cu copita.Dar urma i-a descoperit-o timpulce-şi cheamă grabnic oastea lui de ceasuri,şi furibund îşi părăsi Olimpul,din limbi-răscruci să-i fac-acum popasuri.Ridică-n cer perdele de nisipiar ornicele toate bat în dungă;azi vorbele au soarta lui Sisif,căci vremii îi e dat să le ajungă.Poveşti ţesute-n slove la războaiedispar acum sub lacrima sărată-culori ce se dizolvă-n stropi de ploaie,vagi amintiri ce-ncep cu-„a fost odată Amestec de real şi de visare,pe fir de apă,rai mi-am ridicat,dar am uitat că-i apă curgătoareiar raiul meu la vale a plecat.Am alergat pe maluri în ruinăşi l-am rugat să stea încă o clipă..dar a scrâşnit că port în mine vină,că am făcut din doruri grea risipă.Pedeapsa ce mi-o lasă azi în loce să îi caut urmele o viaţăiar paşii mei,atinşi de nenoroc,să-şi oglindească-n ape trista faţă.. AUTOR-DANIELA SEMIAN retur

50. Jocul de-a iubirea Ego sum Pasul meu foşneşte frunzeascunzându-se mereu..Gestul vru să te amuze....n-am plecat.Uite..sunt eu!M-am ascuns după petale....ai simţit parfumul meu.Şi acum îţi las în calevoaluri dintr-un curcubeu.Le-am adus să-ţi fac la noaptedin fuiorul lor,un vis.Ssst!....mai caută prin şoapte!...ţi-am adus ce ţi-am promis....gândul meu,palmele mele,un sărut şi mângâieri,cerul ţintuit de stele,ploi şi tei din alte veri.. Nu sunt piatra unor timpuri,semn născut de-al lor hotar,ci şiraguri din nisipuriîntr-un ceas mic şi hoinar.Umplu palma unui vântalergând în miez de noaptedinspre cer înspre pământ,dinspre urlete spre şoapte.Hăuri îmi ascunde-un ochi,celălalt adoarme luna,dar să nu-mi cânţi de deochi!Eu sunt şi rămân nebuna!Nu voi fi nici “aşezată”,şi nici albia cuminte.Îmi vreau ziua zbuciumatăşi-mi vreau noaptea cea fierbinte! AUTOR-DANIELA SEMIAN retur