Apocalipsa

1. Apocalipsa Introducere II

2. Metode tradiționale de interpretare • Mesajul Apocalipsei a fost de multe ori umbrit de abordări subiective. • În mod tradițional au fost folosite patru abordări distincte ale Apocalipsei. • De obicei comentatorii folosesc una din cele patru abordări dar astăzi unii combină cele mai puternice elemente ale două sau mai multe din cele patru abordări tradiționale.

3. Preterismul • Susține că Apocalipsa se adresează prioritar situației bisericii creștine din provincia romană Asia din sec. I A.D. • Cartea nu conține nici o profeție despre viitor. • Scopul este încurajarea bisericii ce se confrunta cu persecuția romană. • Premisa metodei preteriștilor este că Apocalipsa descrie persecuția universală a bisericii de către Roma sec. I. • Eliberarea poporului lui Dumnezeu înseamnă înlăturarea romanilor. • Problema acestei abordări constă în lipsa oricărei dovezi valide extra-biblice care să suporte viziunea unui imperiu universal și persecuția sistematică a bisericii sec. I. Însăși Apocalipsa se referă la o persecuție locală în Asia (2,10.13; 3,10) pe care însăși Ioan a simțit-o pe Patmos (Apocalipsa 1,9)

4. Problema preterismului este că privează Apocalipsa de caracterul ei profetic. • Deși cartea a fost menită să aducă speranță bisericii din vremea lui, totuși ea conține profeții privitoare la evenimente ale istoriei care erau încă în viitor din perspectiva lui Ioan. • Mesajul cărții a fost intenționat să fie benefic bisericii din orice generație de-alungul istoriei până la revenirea lui Isus.

5. Idealismul • Această metodă respinge orice scop istoric al simbolurilor din Apocalipsa. • Cartea conține o descriere a luptei continue dintre bine și rău care nu poate fi aplicată vreunei perioade sau loc istoric. Simbolurile cărții nu se referă la vreun eveniment istoric specific. • Accentul cade pe adevărurile etice mai mult decât pe aspectele istorice. • Idealismul se bazează pe ideile preteriste. Nu vede însă nici o semficație istorică sau literală în viziunea lui Ioan.

6. Marea problemă a idealismului, este că, asemenea preterismului, neagă caracterul profetic al cărții. • Ioan susține că el a primit mesajul Apocalipsei direct de la Dumnezeu și ce a văzut în viziune, el doar a înregistrat în carte și a trimis bisericilor. • Preterismul și idealismul au ceva validitate numai dacă elementele profetice sunt luate în considerare și aplicate unui timp ce se extinde dincolo de vremea lui Ioan.

7. Futurism • Metoda futuristă susține că Apocalipsa (în mod special cap.4-22) este o profeție a unor viitoare evenimente care vor avea loc imediat înainte și după a doua venire. • Cartea este relevantă pentru ultima generație a credincioșilor ce vor trăi în timpul sfârșitului. • Contribuția futurismului la interpretarea Apocalipsa este demnă de notat. • În timp ce mesajul Apocalipsei este plin de semnificație pentru timpul lui Ioan, cartea indică și spre viitor. Multe din evenimente sunt încă viitoare.

8. Problema futurismului este că trece cu vederea faptul că Apocalipsa se ocupă cu situația bisericii din lume de-alungul întregii ere creștine. • Acest lucru e corectat de istoricism.

9. Istoricismul • Susține că Apocalipsa oferă o prezentare simbolică a schiței profetice a cursului viitor al istoriei de la perioada apostolică la timpul sfârșitului. • Această profeție predictivă este în curs de împlinire. • Această metodă susține că Apocalipsa este bazată pe cartea lui Daniel care se ocupă de perioade secvențiale de timp. • Simbolurile cărții portretizează diferite mișcări și evenimente istorice din lumea apuseană și din biserica creștină.

10. Istoricismul este uneori problematic datorită efortului de a potrivi fiecare detaliu al textului în împlinirea istorică. • Expunerea textului pentru mulți istoriciști e bazată în primul rând pe metoda alegorică mai mult decât fundalul adecvat al Vechiului Testament. • De asemenea explicarea simbolurilor apărute în carte este destul de des derivată din articole ale ziarelor și cărți de istorie, mai mult decât din Biblie.

11. Toate aceste abordări au elemente de adevăr. • Fiecare are o contribuție la o înțelegere deplină a Apocalipsei și o singură abordare nu este suficientă în sine. • Fiecare metodă e vulnerabilă la criticism. • Un bun comentariu la Apocalipsa nu favorizează în mod particular nici una din abordările tradiționale. • Interpretarea Apocalipsei nu trebuie să fie forțată să se potrivească unui cadru al unei idei predeterminate. O așa interpretare este de obicei folosită ca să demonstreze un punct de vedere mai degrabă decât să găsească înțelesul textului.

12. Criterii de interpretare în studiul Apocalipsei • Apocalispa este o carte profetică în stil apocaliptic. • Ca scrisoare cartea este un subiect către un timp, locuri și circumstanțe specifice, ca orice profeție vechi testamentală sau epistolă nou testamentală. • Se naște o mare întrebare: Cum pot profețiile Apocalipsa să fie relevante nou celor de azi, care avem o cultură diferită, un stil de viață diferit și un alt limbaj? • Iată câteva principii:

13. Pași simpli ai exegezei biblice • Știința și arta studiului textului biblic e numită hermeneutică. Cuvântul însemnă pur și simplu interpretare. • Hemeneutica biblică reprezintă un proces interpretativ de descoperire a modului în care textul antic biblic are relevanță pentru noi azi. • Când hermeneutica este aplicată la analiza textului biblic se numește exegeză (vine din greacă și înseamnă a scoate afară). • Exegeza este procesul de scoatere a semnficației din textul biblic prin acoperirea prăpastiei dintre lumea Bibliei din timpul profetului inspirat și cititorul de astăzi. • Scopul este să lași textul biblic să vorbească pentru sine, decât să impui pasajului un înțeles pe care cititorul și-l dorește. • Exegeza implică studiul unor unități și pasaje, nu studiul versetelor izolate. • Dă atenție semnificației cuvintelor, relației dintre ele într-o propoziție, organizării structurale a pasajului și contextului imediat al pasajului. • După ce unitățile sunt studiate ele sunt aduse împreună pentru a forma un corp unit și coerent al unei teme biblice. Când diverse teme biblice sunt îmbinate, vorbim practic de teologie biblică.

14. Exegeza biblică implică doi pași simpli: • Determinarea a ceea ce înseamnă textul pentru timpul când a fost scris. Înainte de a descoperi care-i relevanța lui pentru noi astăzi, trebuie să înțelegem ce a intenționat autorul să transmită cititorilor din timpul lui. • Această fază a exegezei caută să determine atât ce a vrut autorul să spună cât și de cea zis-o. • În căutarea răspunsului, interpretul trebuie să afle mai întâi de toate, tot ce poate fi știut despre cititorii originali, nume, starea lor socială și contextul care a determinat ca autorul inspirat să le scrie.

15. - Interpretul trebuie să exploreze contextul lingvistic, literar, istoric, geografic, filosofic și cultural, al timpului când textul biblic a fost scris. • O asemenea abordare a textului necesită implicare serioasă și voință de a face efortul cu toate rigorile și instrumentele științei. • Aceleași principii se aplică cuvântului profetic. Orice profeție biblică are de-aface inițial cu timpul autorului. Dacă timpul acesta nu e înțeles, profeția rămâne acoperită.

16. 2. Ce înseamnă textul pentru cititorul de azi. • deși Biblia a fost la origine trimisă oamenilor din timpul autorilor, semnficația textului biblic se extinde dincolo de timpul lor. • Un mesaj temporal înregistrat de profet devine mesajul atemporal al lui Dumnezeu aplicabil oricărui loc (2 Petru 1,19-21).

17. Cum se interpretează cartea Apocalipsei • Cum să aplici cei doi pași ai exegezei biblice în explorarea cărții Apocalipsa? • Ioan ne oferă un indiciu: Apoc.1,19. • Mesajul: ce a primit în viziune a fost practic compus din două lucruri: lucrurile care sunt și lucrurile care vor avea loc după aceste lucruri. • Ca să înțelegem primele 3 cap. trebuie să vedem mai înainte de toate ce au însemnat ele pentru primii cititori apoi pentru noi.

18. Cap. 4-22,5 se ocupă cu evenimente ce vor avea loc în viitorul imediat și îndepărtat din persepectiva lui Ioan (4,1) deși unele se ocupă de trecut (cap.4-5 și 12). • Creștinii din timpul lui Ioan și din următorii 200 de ani fără îndoială că au găsit relevanță contemporană în materialul din 4-22,5.

19. Este foarte important ca această parte a Apocalipsei, să fie responsabil interpretată mai ales că limbajul este uneori foarte figurativ. • Un alt lucru de mare importanță: cercetarea limbajului din sec. I care bineînțeles era foarte familiar pentru ei. • Concentrându-ne însă doar pe creștinii sec. I, pe cum au înțeles și aplicat ei mesajul Apocalipsei situației lor imediate, ar fi contrar intențiilor și scopului autorului inspirat.

20. Natura simbolică a Apocalipsei • Apocalipsa este distinctă prin însăși limbajul ei figurativ. • Ioan o afirmă de la început (1,1). • Semaino – a face cunoscut prin semne. • Apocalipsa nu conține o prezentare fotografică a realităților cerești sau evenimentele viitoare nu sunt intenționate a fi înțelese literar. • Apoc.1,3 indică de ce cu acest limbaj. • Regula în interpretarea Apocalipsei este să presupui că totul este simbolic cu excepția acelor pasaje unde contextul indică clar că înțelesul literar este intenționat.

21. Ca să interpretezi limbajul simbolic al Apocalipsei este necesar, în primul rând să explici înțelesul „simbolului”. • Apocalipsa este o carte simbolică nu înseamnă că limbajul este abstact ci mai degrabă pictorial. • Limbajul simbolic al cărții nu s-a născut într-un vacuum ci e prins puternic în realitate. • Trebuie ținut în minte că deși profețiile Apocalipsei se referă de obicei la viitor, limbajul în care sunt comunicate profețiile a fost limbajul timpului și locului ce a aparținut autorului inspirat. • Ca să înțelegem Apocalipsa trebuie să învățăm ce putem despre sursele din care Ioan, sub inspirația Duhului Sfânt, și-a luat simbolurile și imaginile și le-a folosit ca să descrie viziunea pe care-a văzut-o. • Sunt 4 surse din care Ioan și-a scos limbajul.

22. Vechiul Testament • Aproape toate simbolurile sunt din Vechiul Testament. • Niciodată nu citează direct din Vechiul Testament, ci doar aluzii cu un cuvânt aici, un concept acolo, o frază în alt loc. • Este demonstrat că din 404 vers. ale Apocalipsei, 278 conțin referințe sau aluzii, directe sau indirecte la Vechiul Testament. • Cartea pare să fie un mozaic perfect al pasajelor din Vechiul Testament. • Ca să înțeleagă cartea, cititorul de azi trebuie să fie familiarizat cu fundalul Vechiului Testament. • EX: viziunea cap.4-5 bazată pe încoronarea regilor israeliți (Deut.17,18-20; 2 Regi 11,12); blestemele legământului vechi testamentar (Lev.26,21-26) constituie fundalul viziunii sigiliilor; cei 144.000 stând victorioși pe marea de cristal și cântând cântecul lui Moise și al Mielului e o aluzie clară la Ex.15.

23. Profeția Apocalipsei este clădită în mod special pe marile evenimente cheie din istoria sacră: creația, potopul, exodul, legământul lui Dumnezeu cu David și exilul din Babilon. • Scopul acestor evenimente este să demonstreze că actele salvării lui Dumnezeu în viitor vor fi foarte asemănătoare cu actele salvării lui Dumnezeu din trecut. • Dacă fundalul vechi testamentar nu e luat în serios, e aproape imposibil să înțelegi Apocalipsa.

24. Literatura păgână a Asiei Mici • Cartea Apocalipsa reflectă lumea reală a primului secol din Asia Mică. • Ioan a înregistrat viziunea văzută în limbajul comun al timpului său. • Deși desenat în întregime din Vechiul Testament, materialul pe care l-a folosit să descrie viziunea, e transformat în timpul, locul și realitățile cititorului originar. • Limbajul e adesea colorat cu practici și motive greco-romane contemporane. • Cu scopul de a comunica eficient celor ce trăiau într-un mediu păgân cu o cultură păgână, profetul folosește limbajul și termenii care aveau sens pentru ei. • Simbolurile și conceptele au venit către el ca o expresie vie familiară oricui trăia în Asia Mică la acel timp.

25. Exemple: descrierea glorificatului Hristos deținătorul cheilor din Apoc.1,13-18 și Hekate, un zeu elenistic, care a fost pus să păstreze cheile porților raiului și hadesului. • În timp ce descrierea scenei din cap.4-5 e clădită pe încoronarea împăraților Vechiului Testament, poate în mod egal să evoce în mintea cititorilor curtea imperială romană și ceremoniile cultice. • Descrierea noului Ierusalim din 21,10-22,5 are ecou în ideea antică a unui ideal și sigur oraș.

26. Literatura apocaliptică a vremii • Limbajul simbolic al Apocalipsei este luat și din literatura apocaliptică a evreilor precum 1 Enoh (Enoh-ul etiopean), 2 Enoh (Enoh-ul slavon), 4 Ezra și 2 Baruh, erau de asemenea foarte populare și citite în sec.I A.D. • Ele au modelat într-o măsură semnificativă sentimentele populare evreiești, teologia și așteptările. • Ceva comun scrierilor apocaliptice este pretenția că conținutul cărții era bazat pe o experiență vizionară în timp ce autorul era „în Duhul” (1,10) conversând cu îngerii. • Autorul este dus frecvent în călătorii și i se permite să observe grandoarea și maiestatea scenelor supranaturale.

27. Autorul primului secol al cărții 2 Enoh, susține că s-a văzut în viziunea sa cerească „stând în fața Domnului și purtându-i voia heruvimi și serafimi stând toți în jurul tronului, sașe aripi și mulți ochi; și ei acopereau întregul tron cântând cu o voce blândă în fața Domnului: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Sabaot, Cerul și pământul sunt pline de gloria sa.” (2 Enoh 21,1) – paralelă cu Apoc.4,8. • 4 Ezra 4,35-36(sec.I) amintește de Apocalipsa 6,9-11: „nu sufletele sfinților în dormitoarele lor întreabă despre aceste chestiuni, spunând, Cât timp mai rămânem aici? Și când va veni secerișul răsplatei noastre? Și Ieremiel arhanghelul le-a răspuns zicându-le, Când numărul celor ca voi va fi complet.”

28. Scriitorul apocaliptic găsește limbajul literar inadecvat pentru a portretiza lucrurile supranaturale și pătrunzătoarele realități cerești. • În descrierea lor el folosește un profund limbaj simbolic. • Multe dintre simbolurile Apocalipsei – de ex. cele 7 capete ale balaurului, fiara, coarnele, stelele, cele 4 vânturi ale pământului și bătălia din timpul sfârșitului – erau toate cunoscute vremii și circulau în literatura ebraică apocaliptică. • Toate aceastea sugerează că simbolurile și conceptele apocaliptice sunt într-o mare măsură parte a vocabularului din timpul scrierii Apocalipsei.

29. Paralele nou testamentare • Plasată la finalul Noului Testament, Apocalipsa funcționează ca o declarație ce înglobează în ea temele teologice din întreaga Scriptură. • Vechiul Testament arată către Hristos (Ioan5,39) și Noul Testament arată împlinirea profețiilor Vechiului Testament. • În cartea Apocalipsei toate celelalte cărți ale Bibliei se împlinesc și se întâlnesc. • EX: multe pasaje refectă, în particular, cuvintele lui Isus și ocazional declarații ale lui Pavel.

30. Concluzii ale introducerii • Cartea Apocalipsei reprezintă o revelație divină (1,1-3). • Apocalipsa este o carte pentru biserică (1,3). • În încercarea de a o interpreata trebuie să ne concentrăm pe text. • Biblia este cel mai bun interpret al Apocalipsei. • Hristos este în centrul tuturor profețiilor.

31. Aranjamentul literar al Apocalipsei • Design-ul literar al Apocalipsei nu este fără semnificație pentru înțelegerea progresiei tematice a cărții. • Interpretarea unui text trebuie să fie în concordanță cu scopul general al întregii cărți. • Structura literară avertizează împotriva studiului sau interpretării unui pasaj sau secțiuni izolate de restul cărții. • Aranjamentul literar al Apocalipsei este foarte complex. • Deși există o recunoaștere generală a importanței compoziției structurale în înțelegerea mesajului, nu există un consens general în privința unei structuri de bază. Comentatorii au oferit o varietate de propuneri asupra organizării structurale a Apocalipsei, cu greu putând să găsești două propuneri la fel.

32. Semnificația pasajelor - trambulină • Cartea Apocalipsei este caracterizată de aspecte literare particulare. • S-a observat că cheia pentru semnficația unui pasaj mai mare a unei secțiuni majore a cărții, se găsește adesea în declarația concluzivă a pasajului anterior. • O astfel de declarație funcționează ca un pasaj – trambulină concluzionând pasajul precedent și introducându-l pe următorul. • EX: secțiunea celor șapte mesaje către biserici (cap. 2-3) e precedată de decarația din Apoc.1,20 care concluzionează viziunea lui Hristos cel Glorificat (1,9-20). • Viziunea celor 144.000 de sigilați (cap.7) elaborează și explică declarația concluzivă a Apoc. 6,16-17 sub forma unei întrebări privind pe cei ce vor sta înaintea Mielului. • Concluzia din Apoc. 12,17 referitoare la războiul împotriva rămășiței este dezvoltată în cap.13-14.

33. Sunt câteva pasaje – trambulină care se pare că oferă o viziune pentru unele porțiuni mari ale cărții. • Apoc. 3,21 interpretare pentru cap.4-7 • Apoc.11,18 pentru întreaga a doua jumătate a cății (Apoc.12-22,5) • Apoc. 6,9-10 (ce-și găsește întreaga confirmare în 8,2-6 și 13) oferă indicii pentru înțelegerea naturii și scopului atât a pasajului cu cele 7 sigilii cât și a celui cu cele 7 trâmbițe.

34. Tiparul identificare - descriere • Oridecâte ori un nou jucător cheie este introdus în carte, el sau ea este mai întâi identificat în termenii descrierii rolului și activității personale sau istorice. • Odată ce personajul este identificat, Ioan intră în descrierea funcțiilor personajului și a activităților care sunt în mod special importante pentru viziune. • EX: Apoc.1,9-3,22. identificarea lui Hristos cel înviat este oferită în Apoc.1,9-20 împreună cu o listă a unor caracteristici personale. Mesajul către cele șapte biserici urmează în cap.2-3. Diferite caracteristici ale lui Hristos portretizează diferite aspecte ale lucrării Sale în biserici. • Aceași tehnică e folosită în viziunea celor șapte peceți. Înainte de a descrie deschiderea de către Hristos a sigiliilor (Apoc.6-8,1), Ioan descrie în cap. 5 calificările unice ale lui Hristos în vederea sarcinii desigilării sigiliilor.

35. În Apoc. 11 identificarea celor 2 martori (11,3-6) este urmată de activitățile și experiențele care sunt importante pentru viziune (11,7-13). • Înainte să se refere la furia și determinarea Satanei de a se angaja în conflictul final (Apoc.12,17), Ioan oferă identificarea lui și motivul furiei sale (Apoc.12,3-16). • Această strategie literară pare a fi în mod deosebit ajutătoare pentru înțelegerea cap.13 și 17. Deși accentul cap. 13 cade pe bătălia finală a istoriei pământului, nu toate lucrurile care aparțin fiarei din mare în acest capitol se referă la timpul sfârșitului. Înainte de a descrie rolul efectiv și activitățile fiarei de-alungul celor 42 de luni ale perioadei creștinismului (13,5-7), Ioan în 13,1-4 mai întâi o identifică în termeni generali. Apoi începând cu 13,8, se mută pe descrierea rolului și funcțiilor fiarei în criza finală. • La fel în cap. 17. înaintea descrierii rolului și funcțiilor Babilonului din timpul sfârșitului și fiarei înviate în criza finală (17,14-18), Ioan descrie rolul și funcțiile lor istorice.

36. Întreita structură a Apocalipsei • O astfel de structură e evidentă pe baza Apocalipsei 1,19 și 11,19 care introduc o completă nouă diviziune. • Structura Apocalipsei: • Prologul (1,1-8) • Mesajul celor 7 biserici (1,9-3,22) • Deschiderea celor 7 sigilii (cap.4-11) • Finalul escatologic a istoriei pământului și întemeierea finală a regatului lui Dumnezeu (12-22,5) • Epilogul (22,6-21)

37. Toate aceste trei mari diviziuni sunt introduse de o viziune a lui Hristos: • Apoc. 1,9-20 prezintă mesajul către cele 7 biserici (cap.2-3), • Cap. 4-5 încep secțiunea celor șapte sigilii • Apoc. 12,1-17 introduce partea escatologică a cărții. • Fiecare viziune de introducere, Îl portretizează pe Hristos într-un rol unic: • Portretizarea lui Hristos din secțiunile de introducere par să reprezinte cheia pentru înțelegerea părții rămase a fiecărei diviziuni și definește tema respectivă și conținutul.

38. 1. Mesajul către cele șapte biserici (1,9-3,22)Hristos ca Mare Preot • Prima mare diviziune se deschide cu viziunea lui Hristos cel glorificat mergând printre cele șapte sfeșnice ca Mare Preot (1,9-20). • Este arătat ca împlinind promisiunea legământului dată vechiului Israel (Lev.26,12). • Umblând printre biserici, Hristos le servește individual. El știe totul despre fiecare din ele. El are soluțiile la problemele și nevoile lor. • Aceasta este motivul pentru care îl însărcinează pe Ioan să le scrie (Appoc.1,11). • Fiecare mesaj către biserici începe introducându-L pe Hristos și se încheie cu un apel de a asculta Duhul Domnului.

39. Între cele două puncte stă mesajul special al lui Hristos potrivit actualei situații, condiții și nevoi a bisericii respective căreia îi este adreat mesajul, împreună cu o situație istorică particulară a orașului în care e situată biserica. • Hristos vizitează fiecare biserică ca s-o ajute să se pregătească să întâmpine criza ce stă să vină. • Dacă bisericile doresc să facă o decisivă întoarcere, ele trebuie doar să asculte mesajul Celui ce le cunoaște. • Cele trei capitole ale Apocalipsei, împreună cu introducerea specială a lui Hristos, oferă fundația pe care partea profetică a cărții este clădită. • Aceste capitole definesc natura și scopul întregii cărți – să reasigure biserica de-alungul istoriei de promisiunea din Mat.28,20.

40. 2. Deschiderea sigiliilor (Apoc.4-11)Hristos este Conducătorul escatologic • A doua mare diziune este deschisă de viziunea lui Hristos ca regele promis al genealogiei lui David (cap.4-5). • Această scenă introductivă descrie într-un limbaj figurativ inaugurarea de către Hristosul cel înviat a domniei Sale universale și a conducerii Sale asupra lumii. • Vorbind despre cele șapte sigilii – reprezentând transferul autorității și suveranității către El – Ioan spune cum Hristos stă pe tronul universului la partea dreaptă a Tatălui. • Acum conducătorul escatologic predestinat al liniei genealogice davidice (5,5), care pe baza lucrării salvatoare împlinite prin El, este chemat îndeplinească cu autoritate planul lui Dumnezeu pentru sfârșitul istoriei.

41. Apoc. 4-5 este astfel punctul de pornire a interpretării a ceea ce descriu cap.6-11. • Aceste capitole oferă o survolare panoramică a istoriei în scena deschiderii celor șapte sigilii și a sunetului celor șapte trompete, de la înălțarea lui Hristos la ceruri până la întoarcerea Sa pe pământ. • Secțiunea descrie evenimente și condiții în interiorul timpului istoric care e pregătitor pentru deschiderea sigiliilor în împlinirea escatologică. • Oferă poporului lui Dumnezeu asigurarea că deși ei pot experimenta opresiune și greutăți într-o lume ostilă, ei pot avea certitudinea că Domnul și Regele lor care conduce de pe tronul universului, are controlul ultim. El va aduce istoria acestei lumi la un ultim final și ca rezolva permanent problema răului.

42. 3. Conținutul sigiliilor (Apoc. 12-22,5)Hristos ca Mihail-ul apocaliptic • Ultima parte a celor trei secțiuni majore apare ca fiind dezvăluirea unei parți a sigiliilor din cap. 5. • Această parte introduce marele conflic dintre Hristos și Satana în 12,1-17, în care Hristos este prezentat în rolul Său de Mihail, războinicul apocaliptic. • El a înfrânt pe Satana prin exilarea sa din cer pe pământ, prin moartea Sa pe cruce și prin înălțarea Sa la Tatăl și de-alungul întregii perioade a erei creștine. • Satana este frustrat de înfrângerea sa constantă și devine furios pe rămășița femeii (Apoc.12,17).

43. Cu o fermă determinare de a învinge în bătălia finală, el se asociază cu doi aliați – fiara din mare și fiara de pe pământ. • Prin formarea unei trinități contrafăcute, el se folosește de mijloacele disponibile ca să prevină împlinirea planului lui Dumnezeu pentru acest pământ. • Ceea ce urmează în restul cărții (cap.13-22) este o descriere a evenimentelor ce duc la concluzia dramei cosmice și la restabilirea finală a regatului veșnic al lui Dumnezeu. • Apoc. 12 este concepută să ofere poporului lui Dumnezeu asigurarea că istoria acestui pământ va avea un final. • Sfinții sunt în mod evident în prima linie a bătăliei finale din Apoc.12. Dar așa cum Hristos l-a înfrânt pe Satana și l-a combătut în luptă în numele poporului Său, de-alungul istoriei încercărilor Satanei de a-i distruge, așa va fi El cu ei și la sfârșitul istoriei ultimei crize. • Victoriosul Hristos va purta război înainte ca forțele întunericului să fie înfrânte de tot. • Triumviratul satanic și opresorii poporului lui Dumnezeu își vor găsi sfârșitul în lacul de foc (19,20-20,15), în timp ce poporul lui Dumnezeu vor învinge și-și vor găsi odihna în Noul Ierusalim (21-22,5).

44. Schița cărții • Prologul (1,1-8) - Introducerea (1,1-3) • Salutări și doxologia (1,4-6) • Tema cărții (1,7-8) 2. Mesajul către cele 7 biserici (1,9-3,22) • Viziunea introductivă: Hristos ca preot și judecător (1,9-20) • Ioan pe Patmos (1,9-11) • Viziunea Hristosului Glorificat (1,12-20) • Mesajul lui Hristos către biserici (2-3,22) • Mesajul către biserica din Efes (2,1-7) • Mesajul către biserica din Smirna (2,8-11) • Mesajul către biserica dinPergam (2,12-17) • Mesajul către biserica din Tiatira (2,18-29) • Mesajul către biserica din Sardes (3,1-6) • Mesajul către biserica din Filadelfia (3,7-13) • Mesajul către biserica din Laodiceea (3,14-22)

45. 3. Ruperea sigiliilor (4-11,19) • Viziunea introductivă: Hristos ca rege (4-5,14) • Viziunea tronului ceresc (4,1-11) • Cele șapte sigilii (5,1-14) B. Ruperea sigiliilor (6-8,1) • Ruperea primului sigiliu (6,1-2) • Ruperea celui de-al doilea sigiliu (6,3-4) • Ruperea celui de-al treilea sigiliu (6,5-6) • Ruperea celui de-al patrulea sigiliu (6,7-8) • Ruperea celui de-al cincilea sigiliu (6,9-11) • Ruperea celui de-al șaselea sigiliu (6,12-17) Interludiu: • sfinții sigilați și marea gloată (7,1-17) • Sfinții sigilați (7,1-8) • Marea gloată (7,9-17) Ruperea celui de-al șaptelea sigiliu (8,1)

46. C. Cele șapte trâmbițe (8,2-11,18) • Scena introductivă: rugăciunile sfinților (8,2-6) • Prima trâmbiță (8,7) • A doua trâmbiță (8,10-11) • A treia trâmbiță (8,12-13) • A patra trâmbiță (9,1-12) • A cincea trâmbiță (9,13-21) • A șasea trâmbiță (9,13-21) Interludiu (10-11,14) • Ruperea micului sigiliu (10,1-11) • Cei doi martori și măsurarea Templului (11,1-14) D. Apariția chivotului legământului lui Dumnezeu în Templu (11,19)

47. 4. Conținutul celor șapte sigilii (12-22,5) • Viziunea introductivă: Hristos ca războinic (12-22,5) • Femeia, copilul și balaurul (12,1-17) • Războiul din cer (12,7-12) • Satana și sămânța femeii (12,13-17) B. Cele două fiare (13,1-18) • Fiara din mare (13,1-10) • Fiara de pe pământ (13,11-18) C. Mesajul final al lui Dumnezeu către Pământ (14,1-20) • Poporul răscumpărat al lui Dumnezeu (14,1-5) Întreita solie îngerească (14,6-11) • Prima solie (14,6-7) • A doua solie (14,8) • A treia solie (14,9-11) Rămășița credincioasă (14,12-13) Cele două secerișuri ale pământului (14,14-20)

48. D. Ultimile șapte plagi (15-16,21) Pregătirea pentru revărsarea celor șapte plăgi (15,1-8) Executarea celor șapte plăgi (16,1-21) • Prima plagă (16,1-2) • A doua plagă (16,3) • A treia plagă (16,4-7) • A patra plagă (16,8-9) • A cincea plagă (16,10-11) • A șasea plagă (16,12-16) • A șaptea plagă (16,17-21) E. Babilonul prostituat și fiara înviată (17,1-18) - Babilonul prostituat (17,1-6p.p.) • Fiara înviată (17,6u.p. - 18) F. Judecata Babilonului (18,1-24) • Chemarea separării de Babilon (18,1-8) • Bocetul pentru Babilon (18,9-24)

49. G. Cele două cine (19,9-24) • Cina nunții Mielului (19,1-10) • Cina cea mare a lui Dumnezeu (19,11-21) H. Mileniul și judecata finală (20,1-15) • Destinul Satanei (20,1-10) • Judecata finală (20,11-15) • Pământul restaurat (21-22,5) • Noul cer și pământ (21,1-8) • Noul Ierusalim (21,9-22,5) 5. Epilogul (22,6-21)