1 / 14

Dimensiuni etice şi profesionale ale integrităţii

Emanuel-Mihail Socaciu Centrul de Cercetare în Etica Aplicată Facultatea de Filosofie Universitatea din Bucureşti. Dimensiuni etice şi profesionale ale integrităţii. Etica: duşmanul ştiinţei?. Idealul neutralităţii axiologice

cassie
Download Presentation

Dimensiuni etice şi profesionale ale integrităţii

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Emanuel-Mihail Socaciu Centrul de Cercetare în Etica Aplicată Facultatea de Filosofie Universitatea din Bucureşti Dimensiuni etice şi profesionale ale integrităţii

  2. Etica: duşmanul ştiinţei? • Idealul neutralităţii axiologice • Rezultatele ştiinţei sunt neutre din punct de vedere valoric, iar angajamentele etice ale cercetătorului nu trebuie să influenţeze procesul de cercetare • => etica, şi în general filosofia, nu au vreo relevanţă pe tărâmul ştiinţei • Pozitivismul logic: ”despre ce nu putem vorbi e mai bine să tăcem” (Wittgenstein)‏ • Putem vorbi doar despre lucruri verificabile empiric

  3. Valorile pozitivistului • Refuzul valorilor este tot o poziţie axiologică • Există cel puţin câteva asumpţii valorice implicite în poziţia pozitivistă: • Adevărul: rostul ştiinţei este să ne apropie de adevăr • Raţionalitatea: un efort ştiinţific autentic este cel bazat pe proceduri de investigaţie raţionalizate • Comunitatea epistemică: rezultatele sunt validate în comunitatea ştiinţifică

  4. Câte decizii etice luăm pe zi? • A stat cineva să le numere? • Comportamentul cotidian al oamenilor este ”imersat” în situaţii de tip moral • Exemple: • acasă: în relaţia cu familia luăm nenumărate decizii etice (cine duce gunoiul? Etc.)‏ • contexte informale: ”cei şapte ani de acasa” sunt un alt nume pentru comportamente etice primare • contexte profesionale: • Cum alocăm resursele într-o cercetare? • Renunţăm la proceduri care pot vătăma diverşi subiecţi (umani sau nu)? Etc.

  5. Nu ”fără etică”, ci ”cu ce fel de etică” • Faptul că aproape orice proces decizional conţine considerente de tip etic nu înseamnă că ele primează întotdeauna (sau că trebuie să primeze)‏ • De ce etica este ”peste tot”: persoanele umane nu sunt roboţi • Adevărata problemă nu este cum eliminăm valorile din demersul ştiinţific, ci cum asigurăm o integrare armonioasă a acestora

  6. Înţelesul uzual al integrităţii • Ce este un ”om integru”? • Răspunsuri obişnuite: • Un om care ţine la principiile sale • O persoană care nu este părtinitoare atunci când evaluează cazuri în care este implicat (direct sau nu)‏ • Un om necorupt • Un om care îşi îndeplineşte cu devoţiune sarcinile, dovedind probitate • Toate aceste răspunsuri sunt, cel puţin parţial, corecte. Le putem sistematiza?

  7. Ce ne spune teoria morală • Două sensuri etice ale integrităţii: • Atribut al caracterului • Integritatea este conceptualizată ca o ”virtute”, ca fiind expresia unui anumit tip de trăsături caracteriale • Faţetă a autonomiei şi demnităţii persoanelor • ”acţionează întotdeauna astfel încât să tratezi umanitatea, atât în persoana ta, cât şi a altora, întotdeauna ca scop în sine, şi niciodată numai ca mijloc” (I. Kant)‏ • fiecare fiinţă umană are o demnitate (un statut moral) ca fiinţă umană; cu alte cuvinte, este un întreg de sine stătător

  8. Scurte comentarii la ce ne spune teoria • Ca virtute a caracterului, integritatea ţine de domeniul ”psihologiei morale” • O virtute are valoare morală doar în contextul unui caracter moral armonios (curajul este o virtute lăudabilă: dar cel al unui criminal în serie?)‏ • Înrudirea lexicală ”integritate” - ”integralitate” nu este întâmplătoare • A fi o persoană integră presupune a acorda altora prezumţia de integritate

  9. Integritatea profesională • Înrudită cu, dar diferită de integritatea în sens strict etic • Circumscrie ”nucleul dur” al angajamentelor valorice specifice unei profesii • Ce înseamna a fi un judecător integru? Dar un profesor integru, sau un medic, sau un cercetător? • Valorile unei profesii sunt rezultatul interacţiunilor în comunitatea epistemică a profesiei respective • Care este relaţia dintre a fi un om integru şi a fi un profesionist integru?

  10. Cum operaţionalizăm integritatea? • În sens etic • Ca virtute a caracterului, este ceva ”antrenabil” • Ca expresie a autonomiei, devine o condiţie restrictivă necesară ce se aplică asupra sistemelor de reguli instituţionale • În sens profesional • Prin buna alcătuire a sistemelor normative ce ne guvernează organizaţiile • Unul dintre rolurile codului etic (nu singurul) al unei profesii este de a da o expresie operaţionalizată conceptului de integritate specific acelei profesii

  11. Integritatea profesională a cercetătorului • Operaţionalizabilă, la fel ca şi în cazul altor profesii, prin reguli • Problema delicată a gradului de particularizare a prevederilor unor coduri pentru niveluri diferite • Tipuri diferite de cercetare, amploare diferită a organizaţiilor etc. • Cum pot fi generate regulile? • ”bottom-up” sau ”top-down”? • Important este ca regulile să fie mereu subiect al reevaluării critice, iar posibilitatea îmbogăţirii lor să ramână deschisă

  12. Integritatea cercetătorului (2)‏ • Clase posibile de norme atingând integritatea: • Sub principiul echităţii • Norme privind distribuţia echitabilă a resurselor şi sarcinilor într-un proces de cercetare etc. • Sub principiul autonomiei • Norme privind confidenţialitatea, respectul persoanelor şi al proprietăţilor (inclusiv intelectuale), prohibirea manipulării ilicite a datelor obţinute dintr-o cercetare etc. • Sub principiul non-vătămării • Norme privind evitarea riscurilor sau suferinţelor disproporţionate etc.

  13. Să evităm extremele • A fi integru (ca om şi ca profesionist) nu este, cu siguranţă, suficient pentru a fi şi un bun profesionist • Atunci, nu supra-evaluăm acest concept? • Nu, pentru că, deşi nu este suficient, este cel puţin într-o anumită doză, necesar • Ca orice altă realitate umană, integritatea admite nuanţări

  14. Emanuel-Mihail Socaciu Vă mulţumesc pentru răbdare

More Related