Download
1 / 13
E N D
Cerbul (familia Cervidae) Este un mamifer din categoria rumegătoare, paricopitate (Artiodactyla. Această familie cuprinde cca 45 de specii, din care se pot aminti căprioara, renul şi elanul. Caracteristice cerbului sunt coarnele ramificate care, de obicei, cresc numai la masculi. Cerbul (Cervus elaphus L.) - este un mamifer ierbivor de culoare brun – roşcată, cu un accentuat dimorfism sexual.
Clasificare ştiinţifică • Regn: Animalia • Încrengătură:Chordata • Clasă:Mammalia • Subclasă:Eutheria • Ordin:Artiodactyla • Subordin:Ruminantia • Infraordin:Pecora
COARNE Cerbii sunt mai mari decât ciutele şi, spre deosebire de acestea, prezintă coarne caduce. Ca ordin de mărime, masculii au greutăţi cuprinse între 180-300 kg, iar ciutele între 80-150 kg. Masculii pierd coarnele la începutul fiecărei luni martie, fenomen care se întinde, în funcţie de vârsta şi vigurozitatea fiecăruia dintre cerbi, chiar până în luna mai. La viţei, atunci când împlinesc vârsta de 1 an, în luna mai, începe creşterea primului rând de coarne, creştere care se termină în septembrie. Aceste coarne sunt, de regulă, suliţe lungi de 20-30 cm, fără rozete.
Durata de viaţă Longevitatea cerbului este apreciată în libertate la cca 18-20 ani, însă în natură cerbii ajung rar la această vârstă. La vârsta de 12-14 ani cerbii ajung la maturitate. Vârsta exemplarelor vii se apreciază în funcţie de aspectul exterior şi trofeu, iar cea a animalelor împuşcate după uzura danturii. În perioada împerecherii masculul mugeşte, bocăneşte sau boncăluieşte. Speriat, are un brahnit nazal, ca de altfel şi femela. Cerbii au mirosul dezvoltat, auzul bun şi văzul suficient de bun.
Cerbul se adăposteşte în zonele cu păduri întinse, care cuprind porţiuni de poieni sau luminişuri cu izvoare, care le oferă linişte şi posedă surse de hrană. Este întâlnit şi la câmpie destul de des, acoperind, cel puţin teoretic, întreg arealul dintre zona alpină şi malul mării. Habitat
Hrana Hrana este deficitară pentru cerb în perioada iernii, ca de altfel pentru toate cervidele. Iarna hrana cerbului se compune din lujeri (tulpină sau porţiune de tulpină subţire la plantele erbacee şi ramură tânără de 1-2 ani la plantele lemnoase), muguri şi uneori scoarţă de copac, frunze verzi rămase sub zăpadă, diferite frunze şi ierburi uscate, precum şi plante verzi din terenurile cultivate agricol. Ghinda şi jirul constituie hrana de bază. Acceptă şi reacţionează bine la hrana administrată complementar de om: fân, frunzare (frunze uscate servind ca aşternut sau nutreţ pentru vite), suculente (nutreţuri provenite din plante cu tuberculi şi din rădăcinoase) şi concentrate.
Duşmani naturali Lupul este duşmanul natural cel mai de temut al cerbului. Pagube mai reduse fac şi râsul şi ursul. Mai nou câinii hoinari sălbăticiţi tind să înlocuiască lupul, mai ales în prădarea viţeilor.
Reproducerea Cerbul este sociabil de toamna până primăvara, perioadă în care masculii se grupează pe cârduri conduse de un cerb tânăr, iar femelele în cârduri separate de ciute, conduse de ciuta cea mai în vârstă. Doar cerbii foarte bătrâni sau foarte puternici trăiesc solitari. Împerecherea începe în luna septembrie, mai întâi în zonele de şes, apoi şi la munte, terminându-se cu a doua jumătate a lunii octombrie. Între tauri se duc lupte aprige, pentru supremaţia cârdurilor de ciute. Este de reţinut că în această perioadă, cerbii elimină un miros specific, uşor de perceput chiar şi de om. Ciutele fată, de regulă, câte 1-2 viţei, foarte rar 3, care îşi pot urma mama la 1-2 ore după naştere.
Vânătoarea Sezonul de vânătoare este cuprins între 01.09 - 15.12 pentru masculi iar pentru ciute se termină mai târziu, la 15 februarie. Trofeul îl constituie coarnele cu craniu sau cu o parte din acesta. Trofeele neconvenţionale sunt "perlele" (canini reduşi), părul din coamă, crucea Hubertus. Vânătoarea se face cu carabină cu glonţ de la calibru 7 mm în sus. Perioada optimă de vânătoare este perioada boncănitului. Metodele de vânătoare sunt la pândă şi dibuitul, cu sau fără chemătoare (boncănitoare). Împuşcarea la goarnă este interzisă de lege. Selecţia masculilor se face după aspectul extern general al coarnelor, după criteriile stabilite în cazul tuturor cervidelor.
Proiect realizat de Onea Carmen-Ioana Cls. a-VI-a A Liceul Teoretic “Ioan Cotovu” Harsova Profesor Coordonator: Pistea Manuela
