1 / 22

FIGURI DE STIL

FIGURI DE STIL. PRE ZENTARE GENERALĂ Prof. Irina Gângă. Figuri de sunet / de repetiţie Figuri de construcţie Figuri de gândire. Figuri de semnificaţie Figuri de analogie Figur i sintactico-semantic e Figuri de insistenţă / de adresare. FIGURI DE STIL.

callia
Download Presentation

FIGURI DE STIL

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. FIGURIDE STIL PREZENTARE GENERALĂ Prof. Irina Gângă

  2. Figuri de sunet / de repetiţie Figuri de construcţie Figuri de gândire Figuri de semnificaţie Figuri de analogie Figuri sintactico-semantice Figuri de insistenţă / de adresare FIGURI DE STIL

  3. A. Figuri de sunet/ de repetiţie

  4. ANAFORA = repetarea unui cuvânt / sintagme la începutul unei fraze / al unui vers „Când viforul se scoală, când cerul se mânie Când negura se-ntinde, când norii se-mpletesc, Când focul sărpuieşte d-a lungul în tărie Cu fulgerul, atuncea cu groază te privesc.” Alexandrescu EPIFORA = repetarea unui cuvânt / sintagme la sfârşitul unei fraze /al unui vers

  5. ASONANŢA = repetarea unei vocale accentuate într-o secvenţă verbală. „Când torsul s-aude l-al vrăjilor caer Argint e pe ape şi aur în aer” ALITERAŢIA = repetarea unor consoane „Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie... „ Eminescu ONOMATOPEEA = imitarea de sunete şi zgomote din natură cu scopul creeării de imagini auditive dinamice „ A popoarelor de muşte sărbători murmuitoare” Eminescu

  6. B. Figuri de construcţie

  7. TAUTOLOGIA = repetarea prin derivare din aceeaşi familie lexicală „ Ce e val ca valul trece...” „ Vom visa un vis ferice...” - Eminescu INVERSIUNEA= schimbarea ordinii obişnuite a cuvintelor într-un vers / propoziţie „ A ierbii / Molatece lanuri le treieră cerbii” ENUMERAŢIA = înşiruirea unor termeni de acelaşi fel pentru a amplifica ideea exprimată „ Eram aşa de obosit de primăveri de trandafiri de tinereţe şi de râs”- Blaga

  8. EPIZEUXISUL = reluarea imediată a unui cuvânt în vers / frază cu efectul de intensificare „Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rânduri-rânduri” - Eminescu PARALELISMUL= alăturarea a două aspecte/ idei / sentimente cu efect de intensificare paralelism sinonimic: ideea e redată de cuv din aceeaşi sferă semantică paralelism antitetic: imagini contrastante paralelism sintetic: dispunerea ideilor în ritm simetric HIPERBAT( DISLOCAREA) = procedeu retoric constând în introducerea în topica obişnuită a unui cuvânt/ sintagme în topică inversă „ Eşti ca vioara, singură, ce cântă...” - Arghezi

  9. C. Figuri de gândire

  10. ANTITEZA = prezentarea în opoziţie a unor caracteristici, personaje, idei, cu scopul de a evidenţia o categorie dintre ele „ Voi, pierduţi în gânduri sânte, convorbeaţi cu idealuri Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri...” - Eminescu IMPRECAŢIA = se formulează dorinţa de a-l vadea pe adversar pedepsit pentru defectele sale sau pentru comportamentul blamabil „ Ah, Dumnezeu, nedrept stăpân, M-a duşmănittrăind mereu Şi-a pizmuit norocul meu! E un păgân şi Dumnezeu, E un păgân” - Coşbuc

  11. HIPERBOLA = exagerarea voită a trăsăturilor şi staturii unui personaj, a dimensiunilor unui obiect cu scopul de a reliefa importanţa sa, măreţia „ Sălbaticul Vodă e-n zale şi fier Şi zalele-i zuruie crunte Gigantică poart-o cupolă pe frunte Şi vorba-i e tunet, răsufletul - ger Şi barda din stânga-i ajunge la cer Şi Vodă-i un munte! ” - Coşbuc • LITOTA = • o formă a disimulării prin intermediul căreia se lasă a se înţelege mai mult decât se spune: • „ Când vezi piatra ce nu simte nici durerea şi nici mila • De ai inimă şi minte – feri în laturi, e Dalila! ” – Eminescu • inversul hiperbolei, minimalizare voit exagerată • „Atâta strălucire-ncape • În bietul bordeiaş de paie...” – Goga

  12. D. Figuri de semnificaţie

  13. EPITETUL = constă în reliefarea unor însuşiri deosebite ale obiectelor, fiinţelor, ideilor, fenomenelor şi stărilor sufleteşti. Clasificare: a) ornant/ general: „ Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară.” b) individual :”Frumos odor e Fulga! Şi naltă-i e făptura.” c) cromatic : „ Mii de fluturi mici albaştri” „ Curg în râuri sclipitoare.” d) personificator: „Ele [izvoarele] trec cu harnici unde şi suspină-n flori molatic.” e) comparativ : „El are glas puternic ... /Şi mers cu legănare de gingaşă fecioară.” f) metaforic: „ Şi părul său de aur în creţuri lungi se lasă / Ca pe strujanul verde un caier de mătasă. „ g) hiperbolic: „ Şi zalele-i zuruie crunte, / Gigantică poart-o cupolă pe frunte…” h) aliterativ : „ Într-o sălbatică splendoare” i ) onomatopeic : „ Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă.” j) pleonastic : „ Peste care trece-n zgomot o mulţime de norod.” k) sinestezic: „Primăvară…/O pictură parfumată cu vibrări de violet.” l) aspaţial şi atemporal : „ Plutea-n acest imens senin.” m) oximoronic : „ Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie.” n) tautulogic : „ tăpşanul prăvălatic” „ făclii prealuminate” o) inversat : „ Bătrânulmag înalţă fruntea, / Ce sfânt e graiul gurii sale.” Structură: - simple; duble; triple; pletoră ( mai mult de trei determinări); reluate

  14. SINECDOCA = îmlocuirea unui nume prin altul pe baza relaţiei cantitative „ E cerul plin de stele Şi câmpul încă plin de roze.” - Macedonski METONIMIA = numele unui obiect este înlocuit cu un altul prin corespondenţă directă a cauzei / a efectului: „ Voiam să-mi sparg veninul, să uit cele trecute” – I.H.Rădulescu a instrumentului „Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier” – Eminescu a posesorului: a întregului prin parte: „ Braţul lui prin taberi mii de morţi împarte” – Bolintineanu a conţinătorului prin conţinut: „ Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul! ” - Eminescu

  15. SINESTEZIA = varietate metaforică constând într-un complex de senzaţii transpuse prin îmbinare de imagini vizuale, auditive, tactile, olfactive, gustative: „ Primăvara... o pictură parfumată cu vibrări de violet!” – Bacovia „ Cântecul tău a umplut clădirea toată [...] ca o lavandă sonoră” - Arghezi SIMBOLUL = semn concret ce reprezintă un alt obiect, o persoană,o situaţie etc. ontologic / de natură: crucea pentru Creştinism analogic / de formă: porumbeii pentru iubire/Pace convenţional / de înţelegere: drapelele satelor

  16. E. Figuri de analogie

  17. PERSONIFICAREA = atribuirea unor însuşiri umane unor obiecte, lucruri, abstracţiuni „ Printre gratii luna moale, sfiicioasă şi smerită/ şi-au vărsat razele ei” – Eminescu COMPARAŢIA = punerea în paralel a doi termeni pentru a evidenţia caracteristicile unuia „ În pâlnia muntelui iezerul netulburat, ca un ochi al lumii, s-a deschis” – Blaga

  18. METAFORA = transfer de sens între între obiecte ( presupune o comparaţie neexprimată) Realizare: - in presentia/explicită: „ Noaptea-i o regină lunatecă şi brună” - Eminescu - in absentia/implicită: „ Nevinovatul, noul ou – palat de nuntă şi cavou” - Barbu Tipuri: concret-concret: „Spune, tu, Noapte, martor de smarald” Arghezi abstract-concret: „ Tăcerea gândului şi-a orei” – Arghezi concret- abstract: „ Şi gândirea-i arătură Peste care boi de zgură plutesc” abstract-abstract: „ Din vecinicia ta nu sunt măcar un ceas” - Arghezi

  19. F. Figuri sintactico-semantice

  20. OXIMORONUL = asociere paradoxală a doi termeni contradictorii „ Suferinţă, tu, dureros de dulce...” Eminescu “ Culorile le iau din apă, Din dulci otrăvuri şi din vânt..” – Blaga DIAFORA = utilizarea succesivă a unui cuvânt cu înţelesuri diferite în acelaşi context „ Pâinea fierul o rodeşte, Tot cu fierul o păstrăm” – Bolliac

  21. G. Figuri de insistenţă / de adresare

  22. INTEROGAŢIA RETORICĂ = formularea une întrebări la care poetul nu aşteaptă un răspuns, întrebarea având valoare emfatică „ Şi te slujesc, dar, Doamne, până când?” - Arghezi INVOCAŢIA POETICĂ = interpelare adresată unei muze, divinităţii etc. cu scopul de a formula o rugăminte, o cerere, un îndemn „Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!” – Arghezi „ Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne...!?” - Eminescu

More Related