“ ABC- ul Inter pre tării Viselor”

1. “ABC-ul Interpretării Viselor” Prezentator: Olga Morozan Coordonator ştiinţific: Virginia Rusnac

2. “Zeul a creat visele pentru a le arăta oamenilor calea atunci cînd nu pot să-şi întrevadă viitorul.” Papirus Insinger, Noaptea e un sfetnic bun “”

3. Abordarea psihanalitică • 1900-publicarea lucrării “Initereptarea Viselor” de către Freud, în care prezintă pentru prima dată importanţa studierii activităţii onirice ( a visului), care permite înţelegerea globală a fiinţei umane. • Freud formulează 3 postulate ce rezumă funcţiile principale ale visului: • Visul este ocrotitorul somnului. • Dormind, noi permitem corpului să se relaxezeşi sistemului conştient să se odihnească, fiind induse de poziţia orizontală şi de imobilitatea corpului. Astfel se sitează procesele de reflecţie şi de raţionalizare, şi diminuarea aproape totală a pecepţiilor exterioare. Totuşi un stimul prea violent sau o excitare endogenă prea puternică ne poate trezi, fenomen ce dovedeşte că sistemul conştient nu este total absent sau adormit.

4. De exemplu: 1. Dacă am mîncat foarte condimentat seara, putem visa că ne potolim setea la un izvor, cu apă proaspătă. Percepem de fapt senzaţia de sete, care ne ameninţă somnul, şi atunci visul se ocupă de respectiva nevoie şi o alină în mod halucinatoriu. Astfel, putem continua să dormim. În schimb, dacă senzaţia este prea puternică sau persistă prea mult, visul nu o va putea compensa, iar iluziafictivă a dorinţei nu vor fi de-ajuns. Deci, ne trezim şi ne ducem să bem apă. 2. Cînd un zgomot exterior (o sonerie, de exemplu) ne ameninţă somnul, visul poate prelua acest element, făcîndu-l parte componentă din scenariu său (sirena unui vapor), pierzîndu-şi astfel caracterul deranjant, deoarece va căpăta sens în vis. Excepţie face soneria ceasului deşteptător sau un apel telefonic pe care îl aşteptăm, deoarece există o inducere preventivă de reacţianare a psihicului la aceşti stimuli concreţi, consideraţi necesari .

5. 2. Visul este calea regală a inconştientului Visele sunt produse de inconştient, care este mereu conectat la realitate, chiar şi în timpul dormirii. Fiind reprezentat de imagini, el crează visele tot prin intermediul lor, iar schimbările verbale (de care răspunde conştientul), apar secundare şi destul de sărace. Imaginile apărute reprezintă conţinuturile dorinţelor şi temerile, traumatismele refulate (experienţa pesonală, după Freud) plus simbolurile şi arhetipurile din istoria umanităţii (reprezentări ale inconştientului colectiv, după Jung). În cazul insomniilor, persoana se ciocneşte cu refuzul inconştient al conştiinţei de a-l abandona: fie pentru că persoana se simte ameninţată de lumea exterioară, fie, mai frecvant, penru că îi este frică de propriul univers interior. Astfel, partea conştientă a psihicului luptă împotriva detaşării şi abandonului, indispensabile adormirii.

6. 3. Visul este realizarea simbolică a unei dorinţe nesatisfăcute Această realizare are loc în mod indirect, voalat, astfel avînd loc o compensare evidentă. Excepţie face visul copilului (cel puţin pînă la 6-8 ani), care sunt inteligibile şi comprehensibile. Această particularitate ste legată de simplitatea copiilor şi a dorinţelor lor. După Freud, visul copilului este răspunsul adus unui eveniment petrecut în timpul zilei.Deci, pentru a-l înţelege , este suficient săs e compare visul cu realitatea. 4. Funcţia de eliminare a stresului şi a emoţiilor trăite în timpul zilei. De exemplu: 1. Dacă cineva visează o crimă sau monştri imediat după vizionarea unui film de groază, nu este necesar de străduit să interpretăm aceste simboluri, deoarece ele reprezintă reacţia emoţională (frică, teroare) trăită recent la stimul (filmul). 2. O mamă care pregăteşte cu fertilitate nunta singurului său fiu poate visa de mai multe ori nunta: absenţa invitaţilor, răsturnarea farfuriilor, ploaia torenţialăsau orice altă catastrofă, astfel reprezintînd îngrijorarea că nu va reuşi să organizeze nunta-nu se necesită o interpretare aprofundată a fiselor date.

7. 5. Funcţia de clasificare şi de revelare Visul permite înregistrarea, clasarea şi organizarea datelor. Este legat de memorie, realizînd o operaţie de triere şi ierarhizare: datele direct utilizabile sun plasate în partea de sus, în timp ce elementele mai puţin importante pentru persoană sunt aranjate în compartimentele mai puţin accesibile. 6. Funcţia de anticipare a anumitor situaţii. Ea se explică prin caracterul inconştient al cunoştinţelor. De fapt, subiectul deţine adesea soluţia la problemele sale, dar aceste cunoştinţe sunt ascunse în inconştient. Avîndu-şi rădăcinile în inconştient, visul le face accesibile. De asemenea, unele vise anticipă şi unele patologii fizice, boli despre care corpul “ştie”. Şi atunci prin intermediul visului, oferă informaţii utile. De exemplu, faptul de a visa că eşti sugrumat indică un început de angină.

8. Abordarea neuroştiinţifică a visului: Fazele visului “Un creier inactiv într-un corp activ” sau somnul cu unde lente (SOL). Stadiul de SOL se caracterizează prin apariţia a partu faze succesive, asociate unei diminuări a activităţii SNC, ce se remarcă prin unde de frecvenţă din ce în ce mai joasă: • Faza 1 (4-8 Hz): adormirea. • Faza 2 (4-8 Hz): somnul uşor. Intrarea în această fază este marcată de prezenţa fuselor somnului, care sunt scurte trăsăriri(stare de veghe cu frecvenţă ridicată:15-60Hz). După toate probabilităţile, este momentul în care , de exemplu, ne întoarcem partea cealaltă. • Faza 3 (2-4 Hz): somnul aproape profund, somnul profund. • Faza 4 (0,5-2 Hz): în această fază subiectului îi este cel mai greu să se trezească. Fază caracterizată de apariţia undelor delta.

9. Elaborarea Visului Cum se construieşte un vis??? Elementele inconştiente ameninţătoare, deranjante şi dureroase, adesea rezultînd din refulare, nu pot să reapară brutal la nivelul conştiinţei, cu riscul de a distruge persoana sa, sau de a-i ameninţa liniştea interioară. De aceia , încă de la trezire conştientul îşi reia activitatea şi începe să şteargă toare ameninţările deranjante sau compromiţătoare, provocîndu-ne senzaţia că nu ţinem minte nimica din vis. În plus, cenzura continuă să vegheze chiar şi atunci cînd dormim, astfel continuînd să se opună fără întrerupere conştientizării conţinuturilor refulate.

10. Cum se construieşte un vis???(continuare) Deci, gîndurile , dorinţeleşi reprezentările inconştiente nu pot trece de mcenzură decît dacă sunt suficiente de deghizate. În aceste condiţii , cenzura nu le recunoaşte ca fiind ameninţătoare sau periculoase, şi le lasă să treacă. Pentru deghizare, visul comportă 2 dimensiuni: • Conţinut manifest: naraţiunea visului • Conţinut latent (ascuns): sensului visului, mesajului pe care îl transmite. Procesul care transformă visul latent în visul manifest se numeşte elaborarea visului.

11. Procesul de elaborare se bazează pe 4 mecanisme: • Transformarea ideilor în reprezentări de imagini (imagini, acţiuni, senzaţii, impresii, emoţii refulate în inconştient). Această transformare participă la criptarea conţinutului ascuns (latent) al visului. Caracterul vizual şi senzorial al visului îl face imposibil de povestit, deoarece nararea se face în stare de veghe, adică sub controlul conştientului, care la rîndul său provine din reprezentarea de cuvinte. Astfel, în vis există puţine cuvinte sau chiar deloc. În caz că persistă un dialog, el este foarte scurt şi nestructurat. Prin urmare, atinci cînd dorim să interpretăm un vis, este necesar să trecem de la registru vizual şi senzorial la registru verbal, ceea ce nu este lipsit de dificultăţi.

12. Procesul de elaborare se bazează pe 4 mecanisme: 2.Condensarea Ea permite compactarea mai ultor reprezentări într-una singură. De exemplu, mai multe persoane conţinute în una singură constituie o repzentare condensată. O persoană compusă astfel are aspectul lui A, părul lui B, vocea lui C, hainele lui D, şi totuşi e vorba de E. Visul latent este mult mai dens şi mai lung decît cel manifest; condensarea astfel reducînd lungimnea şi importanţa visului. De asemenea, el îl face mai complex, mai confuz, imprecis şi absurd. (“Este amuzant: în visul meu, locuiai în casa lui Henry, în timp ce , în realitate, tu nu ai văzut-o niciodată!”). Condensarea se manifestă tocmai prin schimbări brutale şi necuviincioase de decor, de timp şi /sau de situaţie.

13. Procesul de elaborare se bazează pe 4 mecanisme: 3. Deplasarea Se exprimă în 2 moduri: • un element ascuns este înlocuit de un alt element îndepărtat, prin urmare de o aluzie, • Accentul psihic este transferat de la un element important asupra unui detaliu. Ea explică sentimentul de ciudăţenie pe care îl provoacă deseori visele (“Este ciudat! Am visat o persoană cu care m-am intersectat doar o singură dată şi care îmi este este total indiferentă!”). Deplasarea utilizeazeă procedeul asociativ, păcălind admirabil cenzura, făcînd important un lucru care nu este aşa, respectiv secundar ceea ce este esenţial. Iată de ce, în visdetaliileau o mai mare importanţă şi constituie deseoricheia !!!

14. Procesul de elaborare se bazează pe 4 mecanisme: 4. Simbolizarea Visul reprezintă simboluri nu umai din inconştientul personal, dar şi cel colectiv. Freud spunea că “această cunoaştere ne vine din diverse surse , din poveşti şi mituri, din farse şi ghiduşii, din folclor, adică din studiul moravurilor, obiceiurilor, proverbelor şi cîntecelor diferitor popoare, din limbajul poetic şi din limbajul comun” (după Jung acestea fiind “arhetipuri”). Astfel, cel ce visează foloseşte simboluri, în timp ce , în mod conştient, adică în starea de trezire, se dovedeşte incapabil să le dea un sens. Simbolul serveşte la reprezentarea, într-un mod analogic, a unei reprezentări refulate, a cărei expresia este adesea inofensivă, întrucît nu are semnificaţie pentru subiect în stare de veghe.

15. Procesul de elaborare se bazează pe 4 mecanisme: 4. Simbolizarea: 2 mici experienţe, pe această temă simbolică, sunt revelatoare pentru cunoaşterea şi utilizarea inconştientă a simbolurilor: 1. Tehnica asociaţiilor libere (spontan şi rapid să asocieze o idee cu alta) pentru a revela legăturile inconştinete, adică lanţurile de repezentări. Ea se bazează pe afirmarea unor înlănţuiri de reprezentri simbolice, care explică faptul că o idee este legată real su psihic de o doua idee, la rîndul ei legată de o a treia idee etc. Reprezentarea simbolică iniţială generează astfel o succesiune de reprezientări simbolice. Subiectul merge inapoi de-a lungul lanţului de asocieri pentru a ajunge la reprezentarea originală şi deci la dorinţa reprimată sau la traumatismul iniţial.

16. Procesul de elaborare se bazează pe 4 mecanisme: 4. Simbolizarea:2 mici experienţe: 2. O altă tehnică, destul de amuzantă, constă în a spune o personă unei serii deîntrebări simple, dar repetitive. Poate fi întrebată “cît fac 3x4”, apoi să i se repet “3x4”, intercalînd “4x3” de mai multe ori, cu o cadenţă susţinută timp de un minut. Trebuie de răspuns foarte repede şi în mod automat ”12”. Tot în acelaşi timp ritm, se încheie experimentul cerîndu-se să spună o culoare. Răspunsul său va fi în general : “roşu”.De ce? -> Persona estesensibilagasată de acestchestionarrepetitiv şi în consecinţă, ea evocă acea culoare care îi traduce cel mai bine starea de enervare ->roşul, care este sinonim cu expresia verbală “destul” sau “stop!”. Înţelegerea semnificaţiei unui simbol sau a unui mit pune în evidenţă propriile proiecţii şi credinţe inconştiente.Marile simboluri universale trimit întotdeauna la istorii individuale. Experienţele şi încercările prin care trec ele sunt şi ale noastre, deoarece cu toţii sntem într-un moment al vieţii noastre Scufiţa Roşie sau Oedip.

17. Cazul particular al coşmarului Avînd aspectul său penibil şi dureros, el reprezintă un vis distins printr-un eşec sau imperfecţiune a mecanismelor de producere a visului. Aceasta se poare întîmpla din 2 motive: • Condensarea, deplasarea şi simbolizarea sunt imperfecte şi insuficiente pentru a masca periculozitatea conţinuturilor refulate. • Conţinuturile refulate sunt prea ameninţătoare şi încărcate emoţional. Este vorba de dorinţe, gînduri su sentimente atît de reprobabile, încît simpla lor evocare este sufucientă pentru a teroriza persoana. Astfel, coşmarul corespunde realizării directe a unei dorinţe refulate, dar totuşi a cărui conţinut a fost supus uni proces de elaborare a visului. Ceia ce înseamnă că nu putem face o interpretare primară a lui, luînd conţinutul manifest drept cel latent. Şi în acest caz, o căutare a sensului şi deci o interpretare se dovedesc a fi necesare.

18. Cazul particular al coşmarului La copil, coşmarul este cel care relevează temerile ce îl copleşesc. Poate fi urmarea unei cărţi sau a vizionării unui film care au generat angoase (monştri, scene violente etc.). Prin funcţia de eliminare a stresulu, coşmarul disipă emoţiile negative de peste zi (factor pozitiv: permite identificarea temerilor şi exteriorizarea lor). Dacă angoasele nu au alte cauze, lucrurile se vor opri aici. În schimb dacă filmul sau cartea nu au fost decît un factor declanşator, şi nu cauza, atunci coşmarurile vor deveni recurente, semnificînd că angoasa copilului este provocată de altceva mai profund. Deci, coşmarul constituie un vis “ratat”, fiind dovada eşecului mecanismelor de condensare, deplasare şi de simbolizare. Conţinuturile sunt insuficient criptate, iar cenzura , cu scopul de a-l proteja pe cel ce visează de invanzia inconştientului asupra conştientului, întrerupe visul şi deci şi somnul, trezindu-l pe subiect.

19. Interpretarea Viselor Cum? 1. Rememorarea viselor Pentru inconştient un vis “reuşit” este unul care nu lasă urme, deoarece scopul visului este doar o eliberare a conţinuturilor inconştiente, care nu perturbă sistemul conştient, şi prin urmare, nu este identificată de către subiect, adică uitată la trezire. Pentrua ajuta memorarea: • Trebuie să decidem şi să vrem să ne amintim visele, provocănd interesul faţă de activitatea onorică. • Să nu ne ridicăm brutal, dar să rămînem vreo 10 min alungiţi, cu ochii închişi, între somn şi trezire. În vaz contrar cenzura va abate ”violent”, şi fulgerător va şterge toate urmele mnezice ale activităţii onirice. • Renunţareala somnifere.

20. Interpretarea Viselor 2. Povestirea Viselor Visul dispare, se diluiază pe măsură ce încercăm să ni-l reamintim. De aceia, el tebuie redat în scris sau măcar povestit cu voce tare. Greutatea: din cauza absurdităţii sale el se dovedeşte adesea imposibil de povestit. Dificultatea este datorată formei viselor, construite din imagini, sentimente şi emoţii, adică din elemente a căror verbalizare şi raţionalizare este dificilă. În povestire trebuie să rămînem cît mai neutri posibil, fără de a judeca şi de a face comentarii personale (opinii adăugate) = >neobiectiv. În fixarea viselor se înscriu doar acele date care au fost simţite şi văzute în vis, iar emoţiile ulterioare trebuie fixate între paranteze sau separat. De exemplu: “purta o pălărie cu boluri largi, cu o panglică mov (cred că era încîntătoare)”.

21. Interpretarea Viselor 3. Interpretarea propriu-zisă a viselor: o punte dintre conţinuturile inconştinete şi cele conştiente, căutînd sensul ascuns prin operarea liberei asocieri; astfel, căutînd să apropiem semnificaţii între ele. După Freud, totul este important în vis, astfel încît nu trebuie să încercăm să găsim imediat esenţialul, neglijind detaliile. De aici, ceea ce luăm drept nucleul visului (personajul principal, situaţia generală etc.) poate să fie doar secundar , din cauza deplasării. De exemplu: Freud redă visul unuia din pacienţii săi care îşi vede familia aşezată în jurul unei mese. Deci, procedînd prin asociere, spune că recunoaşte masa respectivă ca fiind cea pe care a văzut-o la o altă familie. Masa capătă din această cauză o importanţă capitală pentru înţelegrea globală a visului, însemnînd :”trăim precum acea familie , realţiile noastre sunt la fel “ etc. Familia respectivă se numeşte Tischler (în germană, tisch- “masă”). Astfel, ceea ce ţine de detaliu a priori nesemnificativ este de fapt plin de sens.

22. Interpretarea Viselor 3. Interpretarea propriu-zisă a viselor (continuare). Semnificaţia visului apare progresiv, pe măsură ce sunt făcute anumite asocieri. Este posibil ca, uneori, un vis să rămînă o enigmă şi să nu-şi dezvăluie secretul, din cauza unei rezistenţe din partea persoanei căreia îi este teamă de ceea ce ar putea releva visul, preferînd să-l ignore. În acest caz, libera asociere nu se poate face, este blocată, ori subiectul refuză toate interpretările ce îi sunt propuse. În prezenţa unui simbol se manifestă în primul rînd : • percepţiile subiective, • apoi referinţele culturale, • şi abia la lurmă apare realitatea obiectivă a obiectului, semnificaţia esenţială şi universală a simbolului dat.

23. Interpretarea Viselor 3. Interpretarea propriu-zisă a viselor (continuare). Drept exemplu: analiza simbolului culorii negre: • Percepţia subiectivă şi individuală:”nu-mi place negrul pentru că îmi provoacă teamă”(simte aşa din cauza unui traumatism trăit). • Referinţele culturale:“Negrul este trist, este culoarea doliului în ţara mea”. (în China culoarea doliului este albul). • Realitatea obiectivă, esenţială şi universală: “Negrul înseamnă noapte, întuneric” -valoarea simbolică a culorii negre. Astfel, interpretarea simbolurilor prin căutarea de sens implică : • căutarea neutralităţii, • dispariţia ataşamentului de punctele de vedere individuale şi culturale , • deschiderea către o conştiinţă universală.

24. Interpretarea Viselor 4. Metodologie Este necsar de înscris într-un caiet de vise următoarele: • Data şi prezentarea contextului: adică de precizat dacă a fost cazul, elementele marcante sau excepţionale din ajun (reintîlnirea cu un vechi prieten, probleme adminsitative, o ceartă în familie, o întîlnire amoroasă etc), • Titlul: este necesar de intitualt visul, ceea ce permite de precizat spontan tema presimţită. • Povestirea: trebue să fie cît mai fidelă, fără de a acorda atenşie stilului literar şi nici ortografiei (unele lapsusuri se dovedesc interesante penru înţelegerea unui simbol), fără a căuta coerenţă, fără a face legături pentru a articula diferitele scene. Trebui să se ţină cont de detalii, precizînd, atunci cînd memoria o permite, numărul, culorile, elementele de decor, hainele etc. Trebuie să fie neutră, iar observaţiile ulterioare (impresiile, emoţiile şi senzaţiile lăate) trebuie notate între paranteze.

25. Interpretarea Viselor 4. Metodologie (continuare): • Analiza: prima etapă va consta în identificarea deplasărilor, condensărilor şi simbolurilor. Pentru a le evidenţia , ele pot fi subliniate în modul următor: deplasările cu albastru, condesările cu verde, iar simbolurile cu roşu. Prin această marcare: • deplasările, adică detaliile şi precizările (de exemplu: faţa de masă era găurită, erau trei mere, bărbatul era scund), permit identificarea a ceea ce este cu adevărat important, dimensiunea ascunsă , mesajul principal al visului; • Condensările, adică elementele “compactate” şi tranziţiile rapide (de exemplu: schimbarea bruscă de decor sau de epocă, fiinţă hibridă), permit stabilirea unor legături dintre elemente a priori separate (legături temporale sau cauzale); • simbolurile stabilesc legătura dintre limbajul inconştient şi cel conştient, luînd forma unor substantive comune , dar şi a unor verbe, adjective sau adverbe.

26. Interpretarea Viselor 4. Metodologie (continuare): În majoritatea cazurilor , deplasările sunt şi simboluri, cuvîntul trebuind astfel subliniat de 2 ori; acest lucru îi atestă importanţă. Odată făcută marcarea , se realizează analiza în 2 etape: • Semnificaţiile colective: în dicţionarele de simboluri onirice se caută sensurile date elementelor simbolice. Aici se va începe de la analiza categoriilor generale, iar apoi se va trece la cele mai particulare. Adică, în caz că avem delfin şi gură de om se va consulta simbolismul peştelui şi al corpului uman înainte de a intra în detalii: delfinul sau gura. • Asocierile personale: stabiliţi toate legăturile posibile, în funcţie de ce a fost trăit, de experienţele şi ideile proprii ale subiectului, făcînd apel la atît la trecut cît şi la prezent. De exemplu, dacă visul vorbeşte despre un colir, întrebările care trebuie înainteate subiectului sunt: a fost vorba despre o bijuterie sau despre o conversaţie recentă?A primit un colir cadou? Cine i l-a oferit? În ce împrejurări? etc.

27. EXEMPLE DE INTERPRETARE Legendaidentificării este următoarea: deplasare , CONDENSARE, simbol. Visul lui Marc, în jur de 40 ani, căsătorit, 2 copii, director comercial Data: 5 noiembrie 2004 Titlul: Marele plonjor Povestirea: Sunt căţărat în vîrful a unei platforme foarte înalte , care nu este stabilă. O persoană care stă alături de mine plonjează fără motiv în gol.

28. Exemple de interpretări: Visul lui Marc Analiza: Visul insistă mult asupra înălţimii, ceea ce este în acelaşi timp un simbol şi o deplasare din cauza redundanţei din povestire: în vîrfulunei platforme înalte. Înălţimea simbolizezază ambiţia, idealul, dorinţa de mărire. Însă ambiţia este ameninţătoare, dat fiind faptul că platforma este instabilă.Marc se simte într-o postură delicată , iar verbul “a se căţăra” este, în acest sens, deosebit de sugestiv (poziţia sa nu este confortabilă). Persoana care plonjează în gol este diferită de Marc în vis (nu este el) şi totuşi este, fără îndoială, este un alter-Ego, faţa ascunsă a lui Marc. Ea face ceea ce subiectul nu îndrazneşte să facă: plonjează în gol. Şi în acest caz, verbul este semnificativ: ea nu cade (atitudine pasivă), ci plonjează (atitudine activă). Tot mesajul visului ar putea sălăşlui în termenul vid: fie negativ, însemnănd sterilitate (vidul existenţei), fie pozitiv (potenţial = vidul poate fi umplut). Cum persoana plonjează şi nu cade, vidul are probabil o semnificaţiei pozitivă. Postura lui Marc fiind delicată (instabilitatea platformei pe care el stă căţărat), visul îi arată calea: trebuie să îndrăznească să pornească ( a plonja) spre necunoscut (gol). Trebuie să enunţe la anumite ambiţii (înălţimea) care nu îl satisfac (precaritatea posturii). Are în el curajul de a o face (deoarece dublul său plonjează), dar ignoră acest lucru.

29. EXEMPLE DE INTERPRETARE Legendaidentificării este următoarea: deplasare , CONDENSARE, simbol. Visul lui Marjorie, 11ani, elevă de gimnaziu, locuieşte cu părinţii şi sora sa Data: 18 mai 2000 Titlul: Broasca Verde Povestirea: Am invitat-o pe buni la noi acasă, iar mama îi spune: “O! Arăţi foarte bie! Atunci buni începe să facă gimnastică şi DEODATĂ, PLÎNGE ŞI MOARE,TRANSFORMÎNDU-SE ÎNTR-OENORMĂ (MĂRIMEA UNEI FIINŢE UMANE) BROASCĂ VERDEÎNFIORĂTOARE.

30. Exemple de interpretări: Visul lui Marjorie Analiza: Manifestînd dimensiune afectivă, visul se desfăşoară acasă şi nu întroduce în scenă decît personaje din familie, de sex feminin: Marjorie (care nu este decît spectatoare), bunica şi mama. Visul pare să indice că Marjorie are angoase legate de moarte cu privire la mama sa, care sunt incoştiente. Visul juxtapune atfel imaginile mamei cu al bunicăi. Totuşi criptarea nu este sufiecientă, fiind un coşmar pentru fetiţă de la care ea se trezeşte. De fapt, mama lui Marjorie face adesea gimnastică acasă, ceea ce îi dă garanţia unei stări bune de sănătate. Atunci cînd mama îi spune bunicîi că este în bună formă şi aceasta începe să facă gimnastică; aici se stabileşte linia onirică bunica=mama. Pasajul scis cu majuscule este o condensare, adică o accelareare şi compactare a unor evenimente fără vreo legătură aparentă. Condensarea este indicată prin expresia “deodată” (bruscheţea tranziţiei) şi prin incoierenţa dezvoltării: bunica face gimnastică, plînge, moare şi se transformă în broască. Absurditatea şi confuzia sunt întodeauna semnele unele condensări. Cea din cazul nostru vorbeşte despre moarte, care implică: • brutalitate: activitatea (şi deci viaţa) este brusc întreruptă, • Tristeţe (bunica plînge), • Transformarea, adica schimbarea condiţiei.

31. Exemple de interpretări: Visul lui Marjorie Marjorie are o viziune terifiantă asupra morţii: broasca , care este un simbol al fecundităţii şi deci reprezintă încă o dată mama, este înfiorătoare. Enormitatea ei, în afară de faptul că îi sporeşte monstruozitatea, o face şi ameninţătoare. Ea evocă instabilitatea morţii, forţa ei extraordinară, puterea căreia nimeni nu i se poate opune. În sfîrşit culoarea verde, care este în acelaşi timp un simbol şi o deplasare (deoarece este vorba despre un detaliu), are o semnificaţie pozitivă, de speranţă. Dar fetei nu-i place verdele, o asociază cu boala de cînd a văzut un film în care personajele, atinse de holeră şi muribunde aveau un ten verzui, urît. Bunica este persoana cea mai în vîrstă din familie, care , după ordine cronologică, este cea mai aproape de moarte. Fără îndoială că, din acest motiv, inconştientul lui Marjerie o ia drept subtitut matern. Logica visului este următoarea: mama mea, ca şi bunica, ar putea muri, aşa, dintr-o dată, chiar dacă face gimnastică (adică are o stare a sănatăţii bună).

32. “Patul , dragul meu prieten, este întreaga noastră viaţă. Aici ne naştem, aici iubim, aici murim!” Guy de Maupassant, Bel-Ami