TCC la vârstnici

1. TCC la vârstnici Conf. Dr. Beatrice Ioan

2. Generalităţi • Vârsta înaintată - factor de prognostic nefavorabil în traume- frecvenţă mai mare a complicaţiilor majore şi mortalitate crescută (începe să crească după 40 ani) ↓ • Afecţiuni preexistente • Diminuarea rezervelor fiziologice → scăderea capacităţii/inabilitatea de a compensa în cazul leziunilor grave Vârsta → factor predictiv independent de mortalitate şi dizabilitate pe termen lung în cazul leziunilor cranio-cerebrale severe.

3. Generalităţi - Tratamentul cu anticoagulante → creşte rata hemoragiilor intracraniene cu circa 7% • Posibile efecte adverse la oprirea tratamentului cu anticoagulante •  60 ani → scade incidenţa HED → creşte incidenţa HSD cronice - Higroma subdurală → incidenţă maximă  50 ani şi  10 ani → vârsta  60 ani şi leziunile asociate → evoluţie nefavorabilă

4. Higroma subdurală Descrisă iniţial de Payer (1916), împreună cu meningita seroasă Dandy (1932) → entitate nosologică separată McKinley (1951) → hidromă → higromă Actual → acumulare de lichid în spaţiul subdural, apărută: • Spontan • După TCC (leziune traumatică primară) • După intervenţii neurochir. (anevrisme cer.) • Infecţii ale spaţiului subdural Incidenţă maximă  50 ani şi  10 ani Vârsta  60 ani şi leziunile asociate → evoluţie nefavorabilă

5. Higroma subduralăPatogenie – incomplet explicată Lee (1998) → TCC minor → clivare duro-arahnoidiană → creier retras (atrofie, deshidratare, PIC ↓) → acumulare de LCR prin efuzuine pasivă Remitere → reexpansionarea creierului sau absorbţia LCR devine mai mare decât efuziunea Miranda et. co (2003): • Fisura postraumatică a arahnoidei → pătrunderea şi reţinerea LCR prin efect de valvă • Distrucţie parenchimatoasă/vasculară subiacentă → exudat care se acumulează subdural • Creştere patologică a permeabilităţii arahnoidei → trecerea LCR în spaţiul subdural

6. Higroma subduralăDg. diferenţial – efuzia subdurală traumatică

7. Higroma subduralăDg. diferenţial – efuzia subdurală traumatică