La Tiganci de Mircea Eliade

1. DoneaDumitru Marius - Dumy La Tiganci de MirceaEliade

2. Publicata in 1969, in volumul: „La tigancisialtepovestiri" (dupaceaparusela Paris, in 1959), nuvelamentionata a fostcaracterizatadrept„o capodopera a fantasticuluiromanesc" (EugenSimion)si se incadreaza in prozafantastica a luiMirceaEliade Temanuvelei„La tiganci" o constituiemoartea ca eveniment, darsi ca mijloc de recuperare a sacrului . La Tiganci de MirceaEliade Structura:Nuvela„La tiganci" este o capodopera a literaturiifantasticeromanesti; din insemnarileautoruluireiese ca intentialui a fostrevelarea a doualumiparaleleexis- tente in universulcotidian. Cu altecuvinte, exista o realitatevizibila, concretasilogicasio altarealitate Fantasticuleste o categorieestetica, in sensul ca infatiseaza o modificareposibila a frumosului.

3. Publicata in 1969, in volumul: „La tiganci si alte poves tiri" (dupa ce aparuse la Paris, in 1959), nuvela mentionata a fost caracterizata drept „o capodopera a fantasticului roma nesc" (Eugen Simion)si se incadreaza in proza fantastica a luiMircea Eliade. Din aceeasi categorie de lucrari mai fac parte nuvele ca: „Pe strada Mantuleasa", „Tinerete fara de tinerete", „19 trandafiri", „La umbra unui crin", „in curte la Dionis" si altele. Toate se caracterizeaza printr-unfantastic de tip erudit, tema fundamentala fiind relatia dintre sacru si profan. De multe ori, in curgerea fireasca a intamplarilor realului, intervine o rup tura (situatie neobisnuita, iesire din timp) care transpune totul in planul fantastic. Actiunea se petrece intr-un spatiu apartinand unei geografii sacre (Bucurestiul de altadata, cu strazi si be ciuri care ascund mistere, ori muntele care este mai aproape de cer). Personajele sunt „indivizi comuni" care „ intra fara voia lor in situatii anormale" (Eugen Simion). Tema nuvelei „La tiganci" o constituie moartea ca eveniment, dar si ca mijloc de recuperare a sacrului.Titlul este numele unui spatiu, avand doua semnificatii:   in planul profan este un loc rau famat, despre care vorbesc barbatii din tramvai.  in planul sacru, este primul stadiu al calatoriei sufletu lui dupa moarte, drum care, in unele traditii, cuprinde Infernul, Purgatoriul si Paradisul.                                                      Structura:Nuvela „La tiganci" este o capodopera a literaturii fantas tice romanesti; din insemnarile autorului (notate in  “Jurnal") reiese ca intentia lui a fost revelarea a doua lumi paralele exis- tente in universul cotidian. Cu alte cuvinte, exista o realitate vizibila, concreta si logica (pe care o cunoastem cu totii) si o alta realitate (ascunsa, ilogica, nestiuta, cunoscuta fragmentar sau deloc de catre personaje).

4. Din aceasta conceptie deriva ordonarea actiunii din „La tiganci" pe doua planuri antitetice: profan/sacru, real/fantastic, viata/moarte, timp terestru/timp transcendent.In aceeasi ordine de idei, se inscrie si structura compozitio nala a acestei opere: conform opiniei lui Sorin Alexandrescu, nuvela este alcatuita din opt episoade, marcand un numar si metric de „intrari" si „iesiri" din real in ireal. Comentatorul men tionat observa ca aici este vorba de un itinerariu spiritual: Viata si Moarte, Profan si Sacru, nuvela fiind (asa cum sustin si alti comentatori) o alegorie a mortii sau a trecerii spre moarte.Pe capitole, actiunea trece prin mai multe etape:Capitolul I prezinta drumul lui Gavrilescu spre casa, cu tramvaiul.Capitolele II, III si IV se petrec in bordeiul tigancilor, unde apar cele trei fete si are loc „visul" profesorului.Capitolele V, VI si VII prezinta ratacirea sufletului prin oras si intoarcerea la bordei cu birja-dric.Capitolul al VlII-lea cuprinde reintalnirea cu Hildegard si plecarea celor doi spre nunta in Paradis.Fantasticul este o categorie estetica, in sensul ca infa tiseaza o modificare posibila a frumosului. Etimologic (fr. fantastique, lat. phantasticus, gr. phan-tastikos - „privitor la imaginatie";phantasma - „plasmuire"), termenul denumeste ceea ce este creat de imaginatie, irealul.Definit ca „ intruziune brusca a misterului in cadrul vietii reale" (P.G. Castex), fantasticul reprezinta o ruptura in univer sul cunoscut, care nu poate fi explicata prin legile lumii reale.„La tiganci", de Mircea Eliade, este o nuvela fiind o lu crare narativa in proza, de amploare medie, a carei actiune se complica progresiv; ca si in alte creatii din aceeasi specie, personajul central este puternic reliefat.In plus, aceasta creatie prezinta si unele particularitati care o includ in proza fantastica, asa cum rezulta din universul operei.

5. Decorul (din care profesorul vrea sa scape, inspaimantat de obiectele care-1 alcatuiau) estefantastic: „Descoperea la rastimpuri obiecte pe care ii era greu sa le identifice: unele semanau la inceput cu o ladita, dar se dovedeau a fi, pipaite mai bine, dovleci uriasi inveliti in broboade; altele, care pareau la inceput perne sau suluri de divan, deveneau, corect pipaite, mingi, umbrele vechi umplute cu tarate, cosuri de rufe pline de jurnale..."Acum se lamuresc si semnificatiile mitologice ale naratiu nii: „La sfarsitul lecturii, cand simbolistica grava a povestirii se vede mai limpede, constatam ca baba si fetele trag dupa ele grave umbre mitologice. Baba poate fi Cerberul2, vizitiul - luntrasul Caron?, iar fetele care-si ascund identitatea -Parcele4.(E. Simion). Personajul principal este realizat in doua registre: pro fan si sacru.  In planul profan. Gavrilescu este un barbat de 49 de ani, un om oarecare, sarac sinecunoscut. Pentru a-si castiga exis tenta, este nevoit sa dea meditatii, infruntand uneori, vremea potrivnica.Distrat si uituc, isi lasa partiturile la eleva sa, Otilia Voitinovici si nu-si gaseste banii.In tramvai este logoreic, are tendinta sa se confeseze unor necunoscuti si are trei obsesii: colonelul Lawrance, gradina tigancilor si o amintire din studentie.Treptat, aflam ca acest om isi facuse studiile in Germania si ca avusese o mare iubire, pe Hildegard, pe care o „uitase" subit, pentru a se casatori cu Elsa.Traseul anost al vietii sale 1-a condus la constiinta unei ratari, asa cum reiese din marturisirea sa „Pentru pacatele mele sunt profesor de pian. Zic pentru pacatele mele, adauga incercand sa zambeasca, pentru ca n-am fost facut pentru asta. Eu am o fire de artist".  Reiese ca, in planul sacru. Gavrilescu era un Orfeu, decazut, pentru greselile sale in Adam (stramosul biblic, alungat din Rai). in termenii lui Mircea Eliade, modestul profesor reprezintasacrul camuflat in profan.

6. Si cum, in lumea reala, Gavrilescu traise o amnezie (uitan-du-si iubirea si ignorandu-si firea de artist), el incearca sa-si recupereze statutul.Purificat prin drumul pe strada Preoteselor / Vestalelor, Gavrilescu „intra" in spatiul magic al tigancilor, acolo unde timpul s-a oprit („Atunci sa stii ca iar a stat ceasul" ii spune baba de la usa bordeiului).in locul timpului, apare aducerea-aminte si incepe intoar cerea in trecut: „se simti dintr-o data fericit, parca ar fi fost din nou tanar si toata lumea ar fi fost a lui si Hildegard ar fi fost de asemenea a lui".Invitat sa ghiceasca tiganca (dintre cele trei ursitoare), Gavrilescu rateaza, astfel incat incepe cosmarul: bordeiul (cu obiectele lui) devine agresiv, omul imbatraneste brusc, iar giulgiul tine de ritul funerar.Abia dupa calatoria sufletului in alt timp, profesorul isi recupereaza, alaturi de iubita lui, conditia de om paradisiac: ei redevin tineri, adica vesnici, dar intr-o alta lume.VII. Notele specifice ale fantasticului eliadesc se releva in toata complexitatea lor, la o lectura mai atenta. in termenii lui Tzvetan Todorov, in nuvela „La tiganci", miraculosul seimbina cu straniul, alcatuind impreuna fantasticul pur. Astfel, iesirea din timp, ratacirea in bordeiul tigancilor, intoarcerea pe pamant s.a. tin de supranatural (miraculos); in acelasi timp, dru mul prin labirint, teroarea obiectelor care-1 inconjurau pe Gavri lescu, transformarea acestor obiecte in altele, tin de straniu. Si cum, in lumea reala, Gavrilescu traise o amnezie (uitan-du-si iubirea si ignorandu-si firea de artist), el incearca sa-si recupereze statutul.Purificat prin drumul pe strada Preoteselor / Vestalelor, Gavrilescu „intra" in spatiul magic al tigancilor, acolo unde timpul s-a oprit {„Atunci sa stii ca iar a stat ceasul" ii spune baba de la usa bordeiului).

7. Invitat sa ghiceasca tiganca (dintre cele trei ursitoare), Gavrilescu rateaza, astfel incat incepe cosmarul: bordeiul (cu obiectele lui) devine agresiv, omul imbatraneste brusc, iar giulgiul tine de ritul funerar.Abia dupa calatoria sufletului in alt timp, profesorul isi recupereaza, alaturi de iubita lui, conditia de om paradisiac: ei redevin tineri, adica vesnici, dar intr-o alta lume.VII. Notele specifice ale fantasticului eliadesc se releva in toata complexitatea lor, la o lectura mai atenta. in termenii lui Tzvetan Todorov, in nuvela „La tiganci", miraculosul seimbina cu straniul, alcatuind impreuna fantasticul pur. Astfel, iesirea din timp, ratacirea in bordeiul tigancilor, intoarcerea pe pamant s.a. tin de supranatural (miraculos); in acelasi timp, dru mul prin labirint, teroarea obiectelor care-1 inconjurau pe Gavri lescu, transformarea acestor obiecte in altele, tin de straniu.O alta nota a fantasticului eliadesc o constituie insertia mi tului (fie autohton, fie strain); acest apel la mitologie ii con fera fantasticului un caracter erudit.De ce este nuvela „La tiganci", „o capodopera"?Mai intai, pentru ca autorul si-a ales o tema existentiala, cu implicatii dramatice pentru fiecare om: moartea ca eveniment.in al doilea rand, pentru ca modestul profesor de pian fu sese un Creator („artist) care incearca, in bordei, sa ajunga la pian, adica incearca sa-si recupereze conditia si dincolo de moarte. in sfarsit, pentru ca iubirea nefinalizata in viata, se va implini printr-o nunta in eternitate.