slide1 n.
Download
Skip this Video
Loading SlideShow in 5 Seconds..
Oxigenul PowerPoint Presentation
Download Presentation
Oxigenul

Loading in 2 Seconds...

play fullscreen
1 / 10

Oxigenul - PowerPoint PPT Presentation


  • 131 Views
  • Uploaded on

Oxigenul. Marian Dan cls a 8-a B Sc.Mihai Voda marian _dan2002@ yahoo.com. Informati de baza.

loader
I am the owner, or an agent authorized to act on behalf of the owner, of the copyrighted work described.
capcha
Download Presentation

PowerPoint Slideshow about 'Oxigenul' - vidor


An Image/Link below is provided (as is) to download presentation

Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author.While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server.


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - E N D - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Presentation Transcript
slide1

Oxigenul

Marian Dan cls a 8-a B

Sc.Mihai Voda

marian_dan2002@yahoo.com

informati de baza
Informati de baza
  • Nume: OxigenSimbol: ONumar atomic: 8Masa atomica: 15.9994 uamPunctul de topire: -218.4 °C (54.750008 °K, -361.12 °F) Punctul de fierbere: -183.0 °C (90.15 °K, -297.4 °F) Numarul de protoni/electroni: 8Numarul de neutroni:8Clasificare: NemetalStructura cristalina: CubicaDensitatea la 293 K: 1.429 g/cm3 Culoare: incolor
descoperirea elementului
Descoperirea elementului

Oxigenul a fost descoperit de către Carl Wilhelm Scheele (1772) şi Joseph Priestley (1774), independent unul de altul. Joseph Priestley a introdus o cantitate de oxid roşu de mercur într-o capsulă aşezată sub un clopot de sticlă din care se scosese aerul şi care a fost cufundat parţial în mercur. După încălzirea capsulei, focalizând cu ajutorul unei lentile solare, el a constatat prezenţa unui gaz. Chimistul a numit noua prezenţă gazoasă „aer deflogisticat”. Antoine Lavoisier dă „aerului deflogisticat” o nouă denumire - oxigen (oxus = acid, genae = a produce). Astfel cuvântul oxigen înseamnă producător de acizi. Denumirea propusă de Lavoisier provine dintr-o eroare a marelui chimist care considera că toţi acizii conţin oxigen.

importanta si raspandirea oxigenului
Importanta si raspandirea oxigenului
  • Oxigenul (O2) reprezintă 21% din aer şi este un element esenţial pentru supravieţuirea tuturor vietuiţoarelor de pe Pământ. Există totuşi bacterii care pot trăi fără prezenţa oxigenului (de exemplu, bacteriile sulfuroase).
  • Oxigenul este cel mai răspândit element de pe planetă, găsindu-se atât în stare liberă cât şi sub formă de compuşi. În stare liberă, oxigenul se află fie sub formă moleculară în aer (20%), fie sub formă de ozon (O3) în straturile superioare ale atmosferei. Oxigenul intră în compoziţia unui număr mare de compuşi, atât în substanţe organice (grăsimi, proteine, zaharuri, alcooli) cât şi în substanţe anorganice (apa, oxizi, silicaţi, carbonaţi, azotaţi, fosfaţi, sulfaţi etc.)
proprietati fizice
Proprietati fizice
  • Proprietăţi fizice
  • Oxigenul este un gaz incolor, inodor, insipid şi puţin solubil în apă. Este de 1,1 ori mai greu decat aerul. Acesta se lichefiaza foarte greu la o temperatura de -183°C
intrebuintari
Intrebuintari
  • Întrebuinţări
  • Oxigenul întreţine viaţa şi arderea. Se utilizează în medicină, aparat autonom de respirat sub apă în circuit închis pentru scafandri de luptă, albirea ţesăturilor, sudură, tăierea metalelor, sinteza acizilor, motoare, obţinerea experimentelor.
proprietati chimice
Proprietati chimice
  • Proprietăţi chimice
  • Toate reacţiile cu oxigenul poartă numele de arderi:
  • Reacţia cu nemetale: S + O2 → SO2
  • Reacţia cu unele metale
    • O2 + 2Mg → 2MgO
    • 2Cu + O2 → 2CuO
    • 3Fe + 2O2 → Fe3O4
    • 2Ca + O2 → 2CaO
    • 4Al + 3O2 → 2Al2O3
numar de oxidare
Numar de oxidare
  • . Număr de oxidare
  • Numărul de oxidare sau starea de oxidare se defineşte ca suma sarcinilor pozitive şi negative ale unui atom, care indică indirect numărul de electroni pe care atomul i-a acceptat s-au cedat. Numărul de oxidare este o aproximare conceptuală, utilă de exemplu când au loc procese de oxidare sau reducere.
  • Protonii unui atom sunt încărcaţi pozitiv, această sarcină fiind compensată de cea negativă a electronilor; dacă numărul de protoni şi de electroni este acelaşi într-un atom, acesta este eletric neutru.
  • Dacă atomul cedează un electron, sarcinile pozitive ale protonilor nu mai sunt compensate, nefiind destui electroni. În acest mod se obţine un ion cu sarcină pozitivă (cation), A+, despre care spunem că este un ion monopozitiv; numărul său de oxidare este +1. În schimb, dacă atomul acceptă un electron, protonii nu mai compensează sarcina electronilor, obţinându-se un ion mononegativ, A-. De asemenea, atomul poate ceda un număr mai mare de electroni, rezultând ioni dipozitivi, tripozitivi, etc. În acelaşi mod, poate să accepte un număr mai mare de electroni, obţinându-se ioni dinegativi, trinegativi, etc.
  • Numărul de oxidare este înscris de obicei, între paranteze, imediat după elementul despre care este vorba. De exemplu, un ion cu număr de oxidare +3, Fe3+, se va scrie în acest mod: fier (III). Oxidul de magneziu, MgO4-, se numeşte "oxid de magneziu (VII)" (numărul de oxidare al magneziului fiind +7); în acest fel se poate face diferenţierea de alţi oxizi. În aceste cazuri nu este necesată indicarea tipului sarcinii ionului, adică dacă ionul este pozitiv sau negativ.
  • În formula chimică, numărul de oxidare al ionilor se indică printr-un supra-indice după simbolul elementului, cum s-a văzut la Fe3+, sau de exemplu la oxigen (II), O2-. Nu se indică numărul de oxidare în cazul în care elementul este neutru.
  • Formula următoare prezintă molecula de iod, I2, acceptând doi electroni, modalitate prin care va prezenta un număr de oxidare de -1: