ETIOLOGIA BOLILOR INFECŢIOASE Flora saprofită - se multiplică fără a produce reacţie detectabilă;

1. ETIOLOGIA BOLILOR INFECŢIOASE Flora saprofită -se multiplică fără a produce reacţiedetectabilă; - rol important în sinteza şi eliberarea unor vitamine; - rolîn metabolism; - rolîn apărarea faţă de agenţii infecţioşi prin: - competiţia pentru receptori şi substrat nutritiv, - alertarea sistemului imun, - producţia de bacteriocine.

2. Flora normală este practic absentă în mediu intern, ţesuturi,cavităţi seroase; contaminarea redusă şi tranzitorie în: - sinusurile paranazale, - urechea medie, - căile biliare, - căile urinare. Esofagul,stomacul,duodenul şi ileonul proximal sunt contaminate dar nu colonizate

3. flora normală a tegumentului-stafilococi, propionibacterii, coliformi, fungi; flora normală a mucoasei nazale- stafilococ alb/auriu - streptococ - corynebacterium - pneumococ - Gram negativi flora normală a cavitaţii bucale, faringelui - coci şi bacili Gram pozitiv şi Gram negativ - aerobi, anaerobi,microaerofili - fungi +/- micoplasme

4. flora normală a intestinului subţire - coci şi bacili Gram + şi Gram- flora normală a colonului - bacterii Gram+ şi Gram-, aerobi şi anaerobi - coliformi- Gram- (Enterobacteriaceae, piocianic) - anaerobi-Bacteroides - clostridii - enterococi - fungi - virusuri (enterovirus, rotavirus, adenovirus) flora normală a vaginului (pH acid împiedecă multiplicarea patogenilor) - lactobacili acidofili (bacili Doderlein) -coci -clostridii -listerii Flora normală poate deveni patogenă dacă germenii saprofiţi pătrund în ţesuturi (germeni oportunişti)

5. Agenţii infecţioşi Agent patogen -microorganismul capabil să producă în anumite condiţii o boală. - germenii patogeni trebuie să treacă de la o gazdă la alta; - supravieţuirea germenilor patogeni : - depăşesc barierele de apărare, - ajung într-o nişă bogată în substanţe nutritive , - se multiplică şi persistă, - trec în alt organism.

6. În funcţie de dimensiune şi de complexitatea structurală, agenţii infecţioşi au fost clasificaţi în: prioni virusuri micoplasme ricketsii bacterii fungi protozoare metazoare

8. Prionii -sunt particule proteice cu caracter infecţios, - rezistă la factorii fizici şi chimici ce inactivează virusurile (UV, pH acid, temperatură crescută, detergenţi, solvenţi organici). - au greutate moleculară de 27000-30000 (a proteinei Pr P), - structură filamentoasă (fibrile) de 1-2000nm lungime şi 10-20 nm diametru, - au capacitate de reproducere, - determină leziuni degenerative ale sistemului nervos central, - după o incubaţie lungă (ani, decenii) se instalează demenţă progresivă.

9. Bacteriofagii - virusuri care parazitează bacterii, -induc toxigeneza; -au specificitate pentru o anumită bacterie (bacil difteric, streptococ B hemolitic).

11. Virusurile - reproducere prin acidul nucleic (ADN sauARN) - nu au sistem enzimatic Lipmann (paraziţi intracelulari obligatorii, folosesc pentru multiplicare enzimele celulei gazdă) -au dimensiuni cuprinse între 20 nm (poliovirus) şi 250-300nm (virusul variolic). Structura virusului - acidul nucleic formează miezul (core) virionului - înveliş proteic (capsida) alcătuit din unităţi structurale denumite capsomere. Miezul şi capsida formează nucleocapsida care prezintă simetrie icosaedrică sau elicoidală (rar are dispoziţie neregulată). -înveliş lipoproteic în care se găsesc proteine cu rol în ataşarea la receptorii specifici şi proteine cu proprietăţi antigenice.

13. Genomul viral -este alcătuit dintr-o moleculă de ADN sau ARN -este purtătorul informaţiei genetice (elementul determinant al infectivităţii)

15. Multiplicarea virusurilor -moartea celulei gazdă (efect citopatogen) -infecţiile virale persistente -transformarea malignă a celulei infectate.

17. Micoplasmele -cei mai mici microbi, (125-250nm asemănător cu virusurile mari), -au metabolism propriu asigurat de enzime citoplasmatice -genomul este reprezentat doar de ADN dublu catenar; - replicarea se face prin înmugurire urmată de fragmentarea filamentelor. -micoplasmele nu au perete celular, au aspect pleomorf. -pot fi cultivate pe medii celulare dar şi pe medii artificiale(agar). -au sensibilitate la anumite antibiotice (tetraciclină, eritromicină, kanamicină).

18. Chlamidiile - au şi ADN şi ARN, - se multiplică intracelular prin diviziune binară. -au dimensiuni de 250-500μm deci se pot vizualiza la microscopul optic; -aspectul este de bacil, bisferă. -în peretele celular au peptidoglican; -sunt sensibile la acţiunea unor antibiotice (cloramfenicol, tetraciclină, eritromicină, novobiocină, rovamicină). -determină infecţii - respiratorii (C.pneumoniae, C.psittaci), - oculare (C. Trachomatis), - genitale.

20. Ricketsiile - microbi cu dimensiuni de 300-700nm - parazitism strict intracelular (intracitoplasmatic şi intranuclear), - au perete celular, - au echipament enzimatic, - au atât ADN cât şi ARN, - cresc doar pe medii celulare, - sunt sensibile la unele antibiotice. Din această familie fac parte genurile: - Rickettsia, - Coxiella, - Ehrlichia.

21. Bacteriile -organisme unicelulare din regnul Procaryotae; - ele sunt cele mai mici celule vii având dimensiuni cuprinse între 0,1 şi 10µ Se clasifică în ordine, familii, genuri, specii, în funcţie de : - morfologie (coci, bacili, spirili, spirochete); - proprietăţitinctoriale ( bacterii G+ sau G-; bacterii acido-alcoolo-rezistente); - toleranţa la oxigen (germeni aerobi, microaerofili, facultativ anaerobi, anaerobi); - mobilitate; - capsulogeneză; - sporogeneză; - patogenitate.

22. Structura bacteriilor - perete celular, rigid şi asigură forma bacteriei - membrană citoplasmatică, - citoplasmă cu ribozomi( conţin ARN şi proteine cu rol în sinteză) - au echipament enzimatic care le asigură supravieţuirea pe medii artificiale cu substrat nutritiv - nu au nucleu (au nucleoid, o moleculă circulară de ADN dublu catenar aflată în cromozom) - în citoplasmă se mai pot găsi mici molecule de ADN numite plasmide (codifică rezistenţa la antibiotice, sinteza de toxine etc) Plasmidele pot fi transferate de la o bacterie la alta.

24. Morfologia bacteriilor FORMĂ SFERICĂ (COCI) - diametre egale - specii de Staphylococcus - reniformi - specii de Neisseria - lanceolaţi - Streptococcus pneumoniae - ovalari - Enterococcus faecalis FORMĂ DE VIRGULĂ (VIBRIONI) FORMĂ CILINDRICĂ (BACILI) FORMĂ SPIRALATĂ (vibrioni, spirili, spirochete)

26. MORFOLOGIA BACTERIILOR

27. Peretele celular Peretele celular al germenilor Gram pozitivi - peptidoglicanul - acidul teihoic Peretele celular al germenilor Gram pozitiv - strat mai subţire de peptidoglican - membrana externă compusă din fosfolipoproteine - lipopolizaharid cu rol de endotoxină. Formele L - bacteriile cu deficienţe de perete celular -sferoplaşti (parţial fără perete) şi - protoplaşti (complet fără perete).

29. Capsula, factor de virulenţă cu rol antifagocitar , - favorizează invazia ţesuturilor. - protejează bacteria de acţiunea unor bacteriofagi şi a unor antibiotice. - structura antigenică a capsulei este specifică (diferenţierea serologică a speciilor şi tipurilor bacteriene). Facultativ, -cili, flageli cu rol în motilitate -pili sau fimbrii cu rol în adeziunea la suprafeţe

30. Infecţiozitatea: pătrunde într-un organism şi se multiplică în ţesuturile acestuia. Patogenitatea : produce un proces infecţios. Virulenţa : caracteristică de tulpină, exprimă gradul sau intensitatea patogenităţii. Se apreciază prin numărul de germeni care, în condiţii standard, omoară 50% dintr-un lot de animale. Virulenţa unei tulpini este variabilă -colonii netede S (Smooth) virulente - coloniile rugoase R (Rough) sunt avirulente.

31. Toxigenitatea - capacitatea germenilor de a produce substanţe proteice ( toxine) - responsabile de manifestările clinice din anumite boli (tetanos, botulism, difterie) - pot amplifica procesul infecţios .

32. Exotoxinele   - produse de germeni Gram +, au acţiune patogenică specifică - Sunt eliberate în cursul multiplicării germenilor. - termolabile - foarte puternice DLM -0,005 ml toxinei tetanice; -de 0,002 ml toxina difterică şi -doar de 0,001 ml toxina botulinică.  - au proprietăţi antigenice (antitoxine, anatoxine)

33. Exotoxinele

34. Endotoxinelele germenilor Gram negativi: - fac parte din structura peretelui bacterian; - se eliberează în momentul lizei bacteriene; - temostabile, - nu au acţiune patogenică specifică (produc boală nediferenţiată cu hipotensiune, dispnee, diaree, moarte). - endotoxinele sunt slab antigenice, - au toxicitate scăzută (DLM evaluate în mg/kgc)

35. Endotoxinelele

36. Clasificarea toxinelor - după tropism (enterotoxine,neurotoxine, leucotoxine); - după efectul biologic (toxină eritrogenă, toxină dermonecrotică, toxină hemolitică sau hemolizină, toxină producătoare de edem).

37. Fungii - celule eucariote cu structură mai complexă decât a bacteriilor. - unicelulare (levuri) sau multicelulare prin dezvoltarea de filamente (hife); micelii. Celula fungică - are un perete celular rigid cu ergosterol, - citoplasma conţine un citoschelet din actină, - organite celulare reprezentate de mitocondrii şi aparat Golgi.

38. Infecţiile fungice - din mediu - din flora proprie a pacientului (oportunişti) - aderă la tegument sau mucoasă, - trec bariera de apărare folosind enzime (proteaze, elastaze) - determină injurii tisulare intr-un mod asemănător toxinelor bacteriene. Limitarea infecţiei - neutrofile - răspunsul imun celular. Micozele evoluează de obicei subacut sau cronic,cu acutizări.

39. Diagnosticul infecţiei fungice - metode bacteriologice (microscopie,culturi pe medii specifice şi identificare ulterioară), - prin evidenţierea anticorpilor specifici, - prin tehnici de amplificare genică.

40. Protozoarele - microorganisme unicelulare,de 2-100µm., - structură complexă, - reprezintă una din cauzele majore de îmbolnăvire şi deces mai ales în rândul populaţiei sărace, cu condiţii precare de igienă.

41. Protozoarele După modul de reproducere şi după tipul de organite folosite în locomoţie, - rizopode-Entamoeba histolytica ; - flagelate-Giardia, Leishmania, Trypanosoma, Trichomonas; - ciliate-Balantidium coli; - sporozoare-Plasmodii, Toxoplasma.

42. Protozoarele După localizare, protozoarele pot fi: - intestinale-E.histolytica; - hematofage-Plasmodii, Leishmania; - profunde-Pneumocistis carinii, Toxoplasma.

43. Metazoarele - organisme multicelulare - infecţii intestinale (oxiuri, ascarizi, tenia) - tisulare ( trichinela, toxocara, echinococus

44. DIAGNOSTICUL BOLILOR INFECŢIOASE Date epidemiologice - starea imunologică a bolnavului: - provenienţa dintr-un focar de infecţie sau dintr-o zonă endemică, - este receptiv la acea infecţie sau a fost vaccinat, - are imunitate postinfecţioasă pentru infecţia care evoluează in acel focar , - au fost luate eventualele măsuri profilactice. - identificarea sursei de infecţie şi contactul pacientului cu aceasta în intervalul perioadei de incubaţie maximă a bolii suspicionate. Istoricul bolii - momentului de debut, - delimitarea în timp a semnelor clinice. Datele epidemiologice şi clinice sunt suficiente pentru susţinerea diagnosticului unor boli monoetiologice (rujeolă, varicelă, tetanos, erizipel).

45. Probele biologice - trebuie recoltate înainte de începerea tratamentului antibiotic, - se evită contaminarea materialului recoltat, - recipiente curate, sterile, care trebuie trimise rapid în laborator sau, pe medii de conservare. - recipientele se etichetează, se specifică: - produsul recoltat, - data recoltării, - numele sau codul pacientului, - investigaţia solicitată.

46. Diagnosticul etiologic poate fi precizat prin: - examinarea directă, - cultivarea şi identificarea agentului infecţios in vitro; - evidenţierea unor structuri antigenice, - evidenţierea anticorpilor specifici prin reacţii serologice. Reacţii serologice - reacţii de aglutinare RA, -de hemaglutinoinhibare HAI, - de precipitare RP, -de fixare a complementului RFC, -de neutralizare RN -RIF -reacţii imunoenzimatice (EIA), -radioimunoanaliză (RIA), imunobloth - (WB)

47. Probe nespecifice - sindrom inflamator bine exprimat în infecţii bacteriene( VSH ↑, fibrinogen ↑, CRP +, - leucopenie cu limfocitoză în boli infecţioase virale; creşterea TGP, TGO în hepatitele virale. capacitatea de apărare a organismului-cantitative (ELFO, imunogramă, CD4, CD8) calitativ funcţionale ( teste de hipersensibilitate, IDR). Investigaţii paraclinice (radiologie, ultrasonografie, EKG, EEG, VCN, EMG, CT, RMN) Consulturi interdisciplinare (ORL, chirurgie, neurologie, neurochirurgie).