1 / 46

Semestrul I

Semestrul I. Limba și literatura română. Clasa aVI-a.

tejana
Download Presentation

Semestrul I

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Semestrul I Limba și literatura română Clasa aVI-a

  2. Pe semestrul I am învățat o mulțime de noutăți pe care nu le știam. Am făcut acest proiect cu tot ce am învățat pe acest semestru. Sunt foarte mândră de profesoara mea de limba și literatura română, deoarece ne-a îndrumat numai spre bine și ne-a explicat cât se poate de clar. Sper să vă placă acest proiect! Vizionare plăcută!

  3. PRONUMELE -Ține locul substantivului. -Are toate cele cinci cazuri: N, AC, G, D, V. N -cine? –subiect. AC- care? Ce fel de? –atribut. Pe cine? ce? unde? când? cum? pe cine? pe ce? de cine? la ce?-complement. G- al cui? a cui? ale cui? –atribut. D:cui? –complement. V: nu are funcție sintactică. N: eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele. AC: prepoziție+forme de N (pe mine: mă, m). El citește. (caz N) C Am fost pe la el. pe ea, o. Florile pentru ea erau roșii. (caz AC) pe al, îl, l. ATRIBUT

  4. G: pentru persoana a III-a Al lui, a ei Ale, ai, lor D: mie, mi Ție Lui/ei Nouă Vouă Lor

  5. Pronumele reflexiv • Este pronumele ce ține locul obiectului asupra căruia se exercită direct sau indirect acțiunea verbului, este identic cu subiectul propoziției și are aceași persoană cu verbul. • !Pronumele relexiv are forme numai pentru persoana aIII-a. Pentru persoanele I și aII-a împrumută formele neaccentuate ale pronumelui personal. Are forme pentru cazurile dativ și acuzativ.

  6. Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv Pronumele care ține locul atât posesorului, cât și al obiectului posedat se numește posesiv. I.Un singur posesor:

  7. II.Mai mulți posesori: Pentru persoana aIII-a când sunt mai mulți posesori pronumele posesiv nu are forme. În locul lui se folosesc formele de genitiv plural ale pronumelui personal:al (a, ai, ale) lor.

  8. Conjuncţia • Partea de vorbire neflexibilă care leagă două părți de propoziție de același fel sau două propoziții de același fel sau diferite. • Conjuncții coordonatoare leagă două părți de propoziții de același fel! • Exemplu: ori, sau, fie, (dar), iar, însă, ci, deci, așadar. • Conjuncții subordonatoare: să, că, deoarece, fiincă, ca să. • Și- conjuncție, leagă două subiecte. • Exemple: Maria și Ana rezolvă exercițiile. • subst. proprii verb subst. • Vorbești, ori scri la matematică? • Pv (verb) C (subst.) • Mergem să vedem ce a făcut Robert. • PV ( verb) PV (verb) S ( subst. propriu) GRAMATICĂ

  9. Verbul: Părți de vorbire - Valori morfologice - Substantivul:Părți de vorbire flexibile. Adjectivul: flexibile= își schimbă forma. Numeralul: Pronumele: Adverb: Interjecție: Părți de vorbire neflexibile. Conjuncție: neflexibile = nu își schimbă forma. Prepoziția: Articolul:

  10. Articolul genitival Al, a, ai, ale- sunt articole genitivale. (Așezate înaintea substantivului). -lor (copiilor, fetelor). -lui (copilului). -i (fetei). Articole hotărâte pentru G,D.

  11. Sunet. Literă. Silabă. Grupurile de litere ce, ci, ge, gi marchează: -două sunete atunci când formează singure silabă. -un sunet când în componența silabeo intră și o altă vocală. a-mă-git-6s 6l Cer-cel-6s 6l vocale: a, ă, â, e, i, î, o, u. Sunete semivocale: e, I, o, u. consoane: b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, q, r, s, ș, t, ț, w, v, x, y, z. - A, Ă, Â, B, C, D, E, F, G, H, I, Î, J, K, L, M, N, O, P, Q, R, S, Ș, T, Ț, U, V, W, X, Y,Z ( 31 LITERE).

  12. Un grup de trei consoane între două vocale se desparte în silabe astfel: -prima consoană trece în prima silabă (dedinainte) și următoarele două trec în silaba următoare. exemplu: astru-stea as-tru !Excepție: grupurile L,P,T, M,P,T, N,C,S, N,C,T, N,C,Ț, R,C,T, R,T,F, S,T,M, N,D,V, fac despărțirea în silabe după a dpua consoană. exemple: jertfă, jert-fă astmatic, ast-ma-tic funcție, fun-cți-e scluptură, sclup-tu-ră

  13. Derivarea • Vocabular = lexic totalitatea cuvintelor dintr-o limbă. • Vocabularul se îmbogățește prin: • Mijloace interne: derivarea, compunerea și conversiunea. • Mijloace externe: neologisme. • Vocabularul limbii romîne cuprinde aproximativ 120.000 de cuvinte împărțite în: ♦ vocabularul fundamental (are aproximativ 1500 de cuvinte) lunile anului, anotimpurile, membrii familiei, grade de rudenie, numerele, culorile, alimente. ♪ masa vocabularului: termeni tehnici și științifici, arhaisme, regionalisme, neologisme. ≈ Arhaism- cuvânt vechi, ieșit din vorbirea curentă. ex: paharnic, stolnic, logofăt. ▪ Regionalism- cuvânt cu formă specifica unei anumite zone/ regiune. ex: în Oltenia- vb. A fi ,, Fusese“, ,,îs“. Vorbiește, săpunul face zoale. Pământul, a plecat iuda. ◦●Derivarea = mijloc intern de îmbogățire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi cu ajutorul sufixelor și/sau prefixelor. Ex: carte- carticică-sufix rădăcină

  14. rădăcină rădăcină Sufix- litera (grup de litere) așezat (ă) la sfârșitul cuvântului de bază, pentru a forma cuvinte noi. Exemple: copil-copilaș-sufix Copilandru-sufix Prefix: litera (grup de litere) așezat (ă) la începutul cuvântului de bază, pentru a forma cuvinte noi. Exemple: preșcolar-rădăcină Necunoscut-rădăcinăArticole hotărâte: masculin, singular-l,-lui, Sufix diminutiv- bărbat-bărbățel plural –i, -lor. Sufix augumentativ-bărbătan, bărbățoi feminin, singular –a, -ei, Sufix adjectival- bărbătesc plural –le, -lor. Sufix adverbial-bărbătește N/AC –l, -i, -a, -le. G/D –lui, -lor, -ei. prefix prefix Amoral prefix privativ Prefix privat (= lipsit de) Totalitataea cuvintelor derivate de la un cuvânt de bază se numește familie lexicală. Exemple: -copil, copilaș, copil, copilandru, copiliță, copilărie, a copilări, copilărește, copilăresc.

  15. Compunerea Compunerea este mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului prin care se unesc termeni (cuvinte) pentru a forma cuvinte noi. ! Termenii uniți își pierd sensul inițial ( nu în totalitate și nu întotdeauna). Exemple = floarea-soarelui întotdeauna 1. Compunere prin alăturare (parataxă). Exemple: câine-lup, Vulcana-Băi, Satu-Mare, Târgu-Jiu, inginer-șef, nou-născut. Alăturarea se face cu cratimă sau cu blanc. Compunere prin subordonare: Exemple: floarea-soarelui, ochiul boului, ciuboțica-cucului, gura leului. 2. Compunerea prin sudare: Exemple: untdelemn, binecuvântare, binecuviință, bunăstare, unsprezece, douăzeci, orice, astfel, deaoerece, fiincă. 3. Compuenere prin abreviere: Exemple : TV, PC, DC, DVD, CEC (casa de economii și consemnațiuni), CNP (abrevieri la inițială), TAROM, SNCFR, ROMTELECOM, ROMARTA,SOS, NATO, UE.

  16. Sinonime.Antonime 1. SINONIMELE sunt cuvintele cu formă diferită şi înţeles identic sau foarte asemănător. Exemple: -cuvinte sinonime cu alte cuvinte:melancolie=tristeţe, dezolare, deprimare, întristare, supărare, amărăciune. -cuvinte sinonime cu expresii: a exagera=a face din țânțar armăsar. -cuvinte sinonime cu alte expresii: a-și da arama pe față=a se da în vileag. !Sinonimele trebuie să fie aceeași parte de vorbire. exemple: a munci, a lucra- a face treabă. !Sinonimele se stabilesc în context. 2. ANTONIMELE sunt cuvinte cu formă diferită și cu înțeles opus. Exemple:amăgire : dezamăgire, deziluzie, blândeţe : asprime, cruzime,duritate,concordanţă : neconcordanţă, nepotrivire, discordanţă,lucid : iraţional, neraţional, negândit.

  17. Omonime ♦Definiție: Cuvinte cu aceeași formă și cu sens complet diferit. Exemple: ochi, elan, galerie, broască, antenă, floare, lac, bancă, lamă, lin, mină, poartă, pod, război... Omonimia apare între părți de vorbire diferite, substantiv și verb. Și aceleași părți de vobire. Corn coarne corni omonime parțiale coarne Bloc blocuri blocuri omonime totale

  18. omonime omofone se pronunță la fel sar s-ar veselă-omonime omografe Virgula, semn de punctuație, marchează în scris/izolează în scris un substantiv în cazul acuzativ. Paronime *Paronimele sunt cuvinte cu formă asemănătoare (cuvintele diferă printr-o literă sau două, sau prin ordinea lor) și cu înțeles diferit. Exemple: a însera-Mereu când se însera ieșeam să văd luna și stelele. a insera-În portocale se găsesc vitamine ce se inserează în organism. eminent-Paul este un băiat eminent și cult. iminent-Ploaia este un fenomen iminent al naturii. prepoziție-Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă. propoziție-Am formulat o propoziție plină de creativitate. literar-În vacanță am citit un text literar. literal-La poliție am declarat un proces literal

  19. Schimbarea valorii gramaticale (CONVERSIUNE) CONVERSIUNEA-mijloc intern de îmbogățire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi prin trecera la o valoare morfologică la alta. A Exemple: David este un băiat obraznic. ADJECTIV C Mihai citește clar. ADVERB S Calmul ne înconjoară. SUBSTANTIV Topică-ordinea cuvintelor în propoziție. S+P S+A+P+C

  20. Punctul, semn de punctuație, marchează sfârșitul/terminarea unei propoziții enunțiative. Clasificarea propozițiilor: simplă afirmativă dezvoltată negativă enunțiativă interogativă Câmpul lexical/câmp lexico gramatical cuprinde totoalitatea cuvintelor dintr-un domeniu (cuvinte subordonate unei trăsături comune). Exemplu: carte: file, pagini, copertă, literă, şcoală, Alăturarea unor termeni cu același înțeles (în același context) este greșeala de exprimare și se numește PLEONASM. Exemple: babă bătrână, cobor jos, urc sus, iară din nou, a rescrie din nou, test de evaluare, mujdei de usturoi, ai=usturoi, a colabora împreună.

  21. ADVERBUL Partea de vorbire care determină un verb se numește adverb. !Adverbul este parte se forbire neflexibilă. Adverbul nu are caz. Se împart în trei categorii: -adverbe de mod: doar, chiar, numai, fără, foarte, abia. -adverbe de timp: azi, ieri, întotdeauna, niciodată, altfel, așa, bine, gata. -adverbe de loc: aici, acolo, jos, sus, pretutindeni, peste tot, înainte,. !Unele adverbe nu au funcție sintactică: foarte, mai, chiar. ,,Priveam fără de țintă-n sus“... -n sus-C exprimat prin adverb de loc. -unde?-adverb de loc. -cînd?-adverb de timp. -cum?-adverb de mod. Adverbe simple sau compuse. simple: abia, apoi, aici, așa, bine, gata, jos, sus, mai, chiar. compuse: altfel, astfel, niciodată, așadar, odată, oricum.

  22. Verbul Verbul este partea de vorbire flexibilă care arată acțiunea, (ce face?) existența, starea sau însușirea substantivelor (ce ste? Cum ese?). MOD-personale/predicative-INDICATIV -IMPERATIV -CONJUNCTIV -CONDIȚIONAL-OPTATIV -nepersonal/nepredicativ-INFINITIV -PARTICIPIU -SUPIN -GERUNZIU Modul indicativ arată o acțiune sigură. TIMPURILE INDICATIVULUI TRECUT PREZENT VIITOR (SIMPLU) PERFECT SIMPLU VIITOR ANTERIOR IMPERFECT VIITOR FORMA POPULARĂ PERFECT COMPUS MAI-MULT-CA-PERFECT

  23. MODUL IMPERATIV arată o poruncă, un îndemn. Are numai persoana aII-a singular și plural. !Semnul de exclamare marchează sfârșitul propoziției cu verbul la modul imperativ (propoziție imperativă). Exemple: așteaptă! nu aștepta! așteptați! nu așteptați! fii curajos! nu fi curajos! fiți curajoși! nu fiți curajoși! imaginează-ți! nu-ți imagina! imaginați-vă! nu vă imaginați!

  24. Verbul-aplicaţii • Modul conjunctiv se formează cu ajutorul conjuncției ,,să”. • Are două timpuri: -prezent: să meargă, să scrie, să colaboreze, să învețe, să citească. -perfect: să+fi+ verb la participiu. să fi citit, să fi înțeles, să fi lucrat, să fi folosit, să fi cunoscut. ● Condiționalul-optativ se formează cu verbul auxiliar ,, a avea“ și are două timpuri prezent și perfect. PREZENT PERFECT aș inventa aș fi inventat ai inventa ai fi inventat ar inventa ar fi inventat am inventa am fi inventat am inventa ați fi inventat

  25. Valorile verbului Verbe predicative Formează singure predicat Verbe nepredicative nu formează singure predicat Verbe copulative (formează predicat nominal alături de un substantiv, adjectiv, pronume). Verbe auxiliare (ajută la formarea modurilor și timpurilor compuse).

  26. Verbe copulative Verbe nepredicative: a fi a deveni-este întotdeauna verb copulativ ,,a fi“ are trei valori morfologice: • Valoare copulativă formează predicat nominal ajutat de un nume predicativ. Exemple: Prezentarea va fi interesantă. (predicat nominal). Afara a fost cald. El o să fie guvernant. 2. Valoare predicativă: A fi-devine predicat verbal în propoziție atunci când este sinonim cu: -exista: În muzeu este un tablou pictat de o sută de ani. -se află: Alexandra este la Gheboieni. -se găsește: La magazin este un inel. -costă: Căpșunele sunt cinci lei. -originea: Eu sunt din Vulcana-Băi.

  27. 3. Valoare auxiliară: Este folosit numai cu forma de infinitiv (fi este folosit la formarea conjunctivului perfect și al condiționalului optativ timpul perfect. Exemple: Să fi ales, aș fi ales, sa fi zâmbit, ar fi zâmbit. Verbe auxiliare • a fi-ajută la formarea conjunctivului perfect: să fi râs, să fi mers. • Condițional-optativ perfect- aș fi mobilizat, aș fi realizat, ar fi copilărit, am fi vizionat. • Mod indicativ, timp viitor anterior: voi fi înțeles. • a avea-ajută la formarea: • Mod indicativ, timp perfect compus: am dezavuat, ai copiat, ai modelat, am inventat. vb.aux participiu PV Exemplu: Aseară am aflat vestea cea frumoasă.

  28. a vrea-ajută la formarea modului indicativ timpul viitor. Voi părea viitorul anterior Vei părea va fi părut Va părea vei fi părut Vom părea va fi părut Veți părea vom fi părut Vor părea veți fi părut vor fi părut CONJUGĂRILE VERBULUI: Conjugare=terminația verbului la modul infinitiv. conjugarea I-verbele terminate în ,,-a“. a coopera, a elabora, a atenționa, a apăra. conjugarea aII-a-verbele terminate în ,,-ea“. a părea, a vrea, a avea. conjugarea aIII-a-verbele terminate în ,,-e“. a compune, a spune, a face, a drege. conjugarea aIV-a-verbe terminate în ,,-i“ sau în ,,-î“. a vorbi, a uimi, a urî, a hotarî.

  29. Modurile nepersonale Verbele la modurile nepersonale nu îndeplinesc funcția sintactică de predicat în propoziție. INFINITIVUL-denumește acțiunea. PARTICIPIUL-exprimă o acțiune suferită de un obiect. -se termină in ,,-s“ sau ,,-t“ și prin conversiune devine adjectiv. SUPIN-denumește distanța, scopul. -PREPOZIȚIE+PARTICIPIU. GERUNZIU-arată o acțiune în desfășurare.

  30. Substantivul Definiție: partea de vorbire flexibilă care denumește obiecte (fiinșe, lucruri, fenomene, acțiuni, stări etc.). Felul substantivelor: 1.comune-simple: copac, pisică, fulger, bucurie, prietenie. -compuse: floarea-soarelui, câine-lup etc. 2.proprii-simple: Alexandra, Maria, București, Dunărea, Eminescu etc. -compuse: Ștefan cel Mare, Cluj-Napoca, Ana-Maria. Genul substantivelor: masculin: pilot, feminin: floare, neutru: caiet. Substantivele epicene au o singură formă pentru a denumi ambele sexe: balenă, cuc, gândac, elefant etc.

  31. Substantivele mobile au femininul format de la masculin sau masculinul format de la feminin: prieten-prietenă, rață-rățoi. Numărul substantivelor: singular: pilot, floare, caiet. plural: piloți, flori, caiete. Substantive defective de număr: Au forme numai pentru singular: Dunărea, cinste, aur, curaj, Au forme numai pentru plural: câlți, icre, Carpați etc. Substantive colective: stol, roi, popor, țărănime,alun brad etc. Substantivul poate fi determinat de un adjectiv și substituit prin pronume. Substantivul se declină: Își schimbă forma după caz.

  32. Cazurile și funcțiile sintactice ale substantivului

  33. Literatură

  34. OPERA EPICĂ Opera epică este o operă literară în care se exprimă idei, gânduri sentimente cu ajutorul personajelor Și al acțiunii. narator personaje acțiune Acțiunea se face pe momentele subiectului Narațunea la perosna I. Narator nu este personaj Nataror obiectiv intriga expozițiunea Narator subiectiv Naratorul este personaj desfășurarea acțiunii punctul culminant deznodământul

  35. ARGUMENTAREA APARTENEȚEI LA OPERA EPICĂ Ion Creangă (1839-1889) a fost cel mai mare și cel mai cunoscut și îndrăgit povestitor al nostru. El a scris: ,,Punguța cu doi bani", ,,Soacra cu trei nurori", ,,Amintiri din copilărie" și multe altele. Fragmentul ,,Procitania“ din ,,Amintiri din copilărie“ de Ion Creangă, este o operă epică deoarece sunt exprimate în mod indirect, gânduri, idei, sentimente cu ajutorul personajelor și al acțiunii. Are narator, acțiune și personaje. Narațiunea s-a realizat la persoana I, naratorul participând la acțiune. Ca moduri de expunere sunt prezentate narațiunea, descrierea și dialogul. Personajul principal este caracterizat indirect. Nică era un băiat amuzant (,,Îmi crăpa măseaua-n gură“), dar și viclean (,,Ies repde și nu mă mai uit prin prejurul școlii“) era spontan (,,Încep a fugi de-mi scăpărau picioarele“) și deștept (,,Bădița Vasile mă pune să ascult pe alții“) dar și neastâmpărat (,,I-am tras într-o zi o bleandă“). Acțiunea este prezentată pe momentele subiectului. Expozițiunea începe prin luna lui ,,maiu“ aproape de Moși. Naratorul care era Nic-a lui Costache i-a tras într-o zi o bleandă Smărăndiței popei. Nică era îngrijorat că nu mai vine colegul său de afară, pentru că trebuia să fie ascultat. Intriga reprezintă momentul când Nică fuge de la școală și când s-a uitat înapoi a văzut doi hojmalăi care îl alergau.

  36. Desfășurarea acțiunii prezintă momentul când Nică s-a îngropat în țărână lângă rădăcina unui păpușoi și după ce nu se mai auzea nimic s-a dus direct acasă la mama lui. Punctul culminant începe cănd Nică s-a dus la mama lui să-i spună că nu se mai duce la școală nici dacă-l omoară. A doua zi vine părintele acasăla Nică, discută cu el și îl făcu să meargă din nou la școală. Deznodământul prezintă că Nică mereu când o vedea pe Smărăndița se dădea băiat cuminte și pus pe învățat, iar bădița Vasile îl punea să asculte pe alții, iar de atunci Nică nu mai avea stăpânire asupra lui. Datorită aspectelor prezentate, a personajelor, a modurilor de expunere și a narațiunii la persoana I, consider că fragmentul ,,Procitania“ din ,,Amintiri din copilărie“ de Ion Creangă este o operă epică. În afară de această operă literară am mai studiat și ,,La medeleni" de I. Teodoreanu și ,,Sobieski și românii“ de Costache Negruzzi, sunt și ele opere frumoase și interesante.

  37. Amintiri din copilărie De Ion Creangă DESEN CINE? Naratorul, Smărăndița popei, popa, doi hojmălai și Toader a Catincăi. UNDE? La școală și acasă CÂND? În luna lui mai aproape de Moși CE? Întâmplarea are loc într-o zi de maiu, aproape de Moși și se desfășoară la școală. Disputa se face între nataror și Nic-a lui Costache, din cauza unor ghidușii care aveau loc între ei în școală. Stând de vorba cu Nică în mintea lui naratorul își făcu idei cum să iasă pe ușă să scape de călăria lui Bălan și blagoslovenia lui Nicolai. Nici nu apucă să fugă bine, că doi hojmalăi fug după el și după ce îl alergă, se îngropă lângă rădăcina unui păpușoi. După ce nu mai auzi nimic prin preajmă, ieși din țărână și dădu fuga să-i spună mamei că numai vrea să se ducă la școală. După vorbele duioase Spuse de părintele și tatăl îl făcu să se ducă la școală, trebuia să meargă la școală ca în timp preotul să aleagă ginere pentru Smărăndița. Și așa Nic-a lui Costache nu mai avea stăpânire asupra lui. HARTA POVESTIRII CUM? Narațiunea este realizată La persoana I, naratorul fiind și personaj participând la acțiune, narațiunea este subiectivă.

  38. Caracterizarea personajului Caracterizarea personajului -caracterizare directă: făcută de narator, alte personaje -autocaracterizarea -caracterizare indirectă: -reiese din atitudine, comportament, fapte, îmbrăcăminte, mediul social.

  39. Caracterizarea lui Nică

  40. Figuri de stil Repetiția Repetiția constă în reluarea unui cuvânt sau a unei expresii în diferite poziții ale enunțului. Exemplu: ,,Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!“ (V. Alecsandri). Enumerația Enumerația constă în prezentarea succesivă a unor fapte sau aspecte. Relația ce se stabilește între termenii enumerării este una de coordonare. Exemplu:„Biserica-n ruina / Sta cuvioasa, trista, pustie si batrâna” (Mihai Eminescu) Personificarea - se atribuie fiintelor necuvântatoare, lucrurilor, elementelor naturii, unor idei abstracte însusiri sau manifestari omenesti. „Împarat slavit e codrul Neamuri mii îi cresc sub poale.”      („Povestea codrului”, de Mihai Eminescu)

  41. Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc., menit să exprime acele însușiri ale obiectului care înfățișează imaginea lui așa cum se reflectă în simțirea și fantezia scriitorului. • Epitetele prin care se exprimă însușiri omenești ale unor obiecte se numesc epitete personificatoare. • Exemplu: cumplita iarnă. • Epitetele care se referă la culoare se numesc epitete cromatice. • Exemplu: fluturi albi.   • Din punct de vedere gramatical, epitetele pot fi: •          -adjectivale (fluturi argintii) •           -adverbiale (cânta tainic) • Dupa forma, epitetele sunt: • -simple („suspina molatic”);         • -duble („palida fata de marmura”);          • -triple („cu doi ochi ca doua basme mistice, adânce, dalbe”).

  42. Comparatia – consta în alaturarea a doi termeni cu scopul de a li se releva trasaturile asemanatoare, care trebuie sa fie noi si surprinzatoare, ca sa asigure noutate si putere sugestiva comparatiei. • Are trei termeni: • - comparantul • - comparatul   • adverbul de comparatie: ca, decât, cât  etc. Exemplu: „Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri”.           („Trecut-au anii”, de Mihai Eminescu) Inversiunea - procedeul artistic prin care se schimba ordinea obisnuita a cuvintelor într-o propozitie, cu intentia de a obtine efecte poetice. Exemplu: „Într-o salbatica splendoare.”

  43. Opera lirică=opera în care sentimente, concepții, gânduri sunt transmise în mod direct, cu ajutorul limbajului artistic. Limbaj artistic: Figuri de stil: -personificare -epitetul -comparația -epetiția -enumerația - inversiunea -imagini artistice: -vizuale -mișcare, (motrice) -auditive -olfactive Vocea care exprimă sentimentele se numește eul liric. Modurile de expunere intr-o operă lirică sunt:descrierea si monologul liric. !Opera lirică nu se povestește. Opera lirică

  44. La clasă am studiat și ,,O rămâi“ de Mihai Eminescu, unde am descoperit relația dintre eul liric față de copilărie și pădure în care eul liric nu mai simte acest sentiment deoarece era matur, dar prin această poezie ne împărtășește cum își petrecea el copilăria și ne aduce și nouă aminte de când eram copii.

More Related