Tipurile de conflicte dintre parinti si copii

1. Tipurile de conflicte dintre parinti si copii De ce apar conflictele intre tine si copil si care sunt conflictele inevitabile? Toate relatiile apropiate cu cei dragi trec la un moment dat prin experienta conflictului, iar relatia parinte-copil nu este scutita de aceasta regula. In aproape toate conflictele se confrunta doua nevoi diferite: pe de o parte, parintele simte responsabilitatea imensa pe care o are de a- si ajuta copilul sa faca diferenta dintre bine si rau, pe de alta parte, copilul isi manifesta nevoia de independenta si de autocunoastere. Iata care sunt cele mai comune forme de conflicte dintre parinti si copii: Conflictele inevitabile. Acestea sunt periodice si apar din sensibilitatea pe care o avem fata de cei apropiati noua. Ele apar foarte repede si au adesea la baza reactii necontrolate, exagerari, impulsuri de moment si reactii involuntare. Sunt inevitabile pentru ca au la baza reactii emotionale intense nascute din diferite sensibilitati personale (teama de respingere, sensibilitatea fata de critica, sentimentul de a nu fi iubit sau acceptat), majoritatea dintre ele dificil de exprimat si de gestionat in momentul conflictului. Sursa acestor sensibilitati o reprezinta nevoile emotionale care nu au fost implinite de-a lungul timpului. Conflictele legate de limite. Ele apar cand parintii incearca sa stabileasca limite si reguli legate de comportamentul copiilor. Limitele ofera structura copiilor, dar in acelasi timp pot crea tensiune si deconectare emotionala in relatia parinte-copil. In asemenea momente, parintii au un dublu scop: de a mentine limita sau regula si de a-l ajuta pe copil sa isi gestioneze emotiile trezite de aceasta. A renunta la o regula utila doar pentru a evita emotiile neplacute ale copilului sau a folosi violenta verbala sau fizica pentru a-l obliga pe copil sa respecte o regula nu sunt solutii benefice nici pentru copil, nici pentru parinte. Solutia este ca parintele sa valideze emotiile copilului, fara a le prelua si fara a fi coplesit de acestea: „Stiu ca vrei sa te mai joci pe calculator, dar limita este de 30 minute pe zi. Maine te vei juca din nou.”. Desi furia, frustrarea sau tristetea copilului sunt neplacute si dificile, ele sunt experiente prin care copilul invata sa le gestioneze. Fara aceste experiente, copilul nu invata sa faca fata situatiilor frustrante si sa isi controleze comportamentul. Conflictele intense sunt cele in care parintele sau copilul isi pierde controlul asupra propriilor emotii, incepe sa tipe sau sa ameninte. Cand parintele devine violent verbal sau fizic fata de copil, efectele asupra relatiei parinte-copil sunt de lunga durata. Repetarea acestor conflicte duce la distantarea emotionala dintre parinte si copil si la probleme emotionale ale copilului. Conflictele intense sunt insotite de rusine si vinovatie, atat pentru copil, cat si pentru parinte. In asemenea momente, parintele se simte umilit, lipsit de speranta si de competenta, iar copilul se simte respins, ridiculizat sau neiubit. Cum pot fi evitate aceste conflicte? Repararea sau recuperarea de pe urma unui conflict poate fi o experienta interactiva si adesea incepe dinspre parinte spre copil. Daca parintele este in continuare nervos, furios sau

2. incarcat de resentimente, ii va fi foarte greu sa repare cu adevarat din punct de vedere emotional efectele conflictului. Primul pas pentru recuperarea din aceste conflicte este de constientizare a propriilor emotii. Intreaba-te urmatoarele: •Cat de des exprimi emotii de genul furie, tristete, vinovatie sau anxietate in relatia cu copilul tau? •Cum sunt aceste emotii? Confortabile sau inconfortabile? •Esti o fire exploziva in exprimarea acestor emotii? •Care sunt comportamentele ce preced aceste emotii? Sunt pozitive sau negative? •Ai reactii exagerate cand simti ca iti pierzi controlul? Reia apoi discutia cu copilul in legatura cu conflictul, vorbind despre emotiile fiecaruia dintre voi, acceptandu-le reciproc si luand decizia care este mai buna pe termen lung (cu riscul ca frustrarea copilului sa continue chiar si dupa repararea conflictului). Vorbeste-i copilului tau calm despre emotiile si gandurile tale in timpul conflictului si asculta si perspectiva lui. Deseori, doar faptul ca parintele accepta punctul de vedere si emotiile copilului este de ajuns pentru repararea conflictului. Sincronizarea are un rol foarte important in rezolvarea conflictelor. Observa si respecta ritmul in care copilul tau proceseaza emotiile si informatiile si ai rabdare daca refuza sa comunice cu tine dupa un conflict. Nu incerca sa minimizezi importanta emotiilor copilului tau sau sa actionezi ca si cand nimic nu s-a intamplat. Conflictele dintre parinti si copii sunt inevitabile, pot fi dificile si neplacute, dar sunt ocazii importante de invatare. Respectul reciproc, exprimarea emotiilor, negocierea, empatia si ascultarea activa se dezvolta si atunci cand invatam sa navigam conflictele in mod constructiv.