slide1 n.
Download
Skip this Video
Loading SlideShow in 5 Seconds..
Polizaharidele PowerPoint Presentation
Download Presentation
Polizaharidele

Loading in 2 Seconds...

play fullscreen
1 / 13

Polizaharidele - PowerPoint PPT Presentation


  • 142 Views
  • Uploaded on

Polizaharidele. Polizaharidele sunt hidrocarbonate compuse din mai multe molecule de monozaharide ca de exemplu glucoza , fructoza care sunt legate între ele în lanţuri cu lungimi diferite formând poliza ha ridele ca glicogen, amidon, chitină şi celuloză.

loader
I am the owner, or an agent authorized to act on behalf of the owner, of the copyrighted work described.
capcha
Download Presentation

PowerPoint Slideshow about 'Polizaharidele' - rozene


An Image/Link below is provided (as is) to download presentation

Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author.While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server.


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - E N D - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Presentation Transcript
slide1

Polizaharidele

Polizaharidele sunt hidrocarbonate compuse din mai multe molecule de monozaharide ca de exemplu glucoza , fructoza care sunt legate între ele în lanţuri cu lungimi diferite formând polizaharidele ca glicogen, amidon, chitină şi celuloză.

Formula generală a unui polizaharid este:

-[Cx(H2O)y]n- unde x are frecvent valoarea 5 şi 6 iar y valoarea x-1.

slide2

Glicogenul

Structura :

Glicogenuleste la organismul animal corespondentul amidonului de la plante, fiind un polizaharid compus din mai multe molecule de glucoză. Glicogenul serveşte la înmagazinarea energiei şi detoxifierea organismului, o mare parte din glicogen se găseşte în ficat. Desfacerea glicogenului în monozaharide ca glucoza se face cu eliberare de energie necesară de exemplu contractiei musculare. Procesul de eliberare sau înmagazinare de energie fiind reversibil şi se realizează cu ajutorul ATP-ului.

slide3

Amidonul

Amidonuleste o substanţă organică ce se găseşte în seminţele, fructele şi tuberculii plantelor şi care se foloseşte în industria alimentară, chimică etc. Formula brută a amidonului, determinată prin analiza elementară, este (C6H10O5)n, la fel ca a celulozei. Prin hidroliza cu acizi, amidonul trece in D-glucoza, cu randament cantitativ. Din punct de vedere al compoziţiei chimice, amidonul este un amestec, format din 2 polizaharide: amilopectină şi amiloză, care diferă între ele prin structură şi reactivitate.

Amilopectinaeste unul din cele 2 polizaharide, ce intră în compoziţia amidonului, fiind cea mai răspândită în natură (aproximativ 70%). Aceasta are o greutate moleculară mai mare decât cea a amilozei, putând atinge masa de 1.000.000. În structura acesteia, pe lângă legăturile 1,4 alfa-glicozidice, apar şi legături 1,6 alfa-glicozidice. Cu iodul în reactie, dă o culoare violetă. Are aceeaş formulă şi structură ca şi glicogenul.

Amilozaeste unul din cele 2 polizaharide, ce intră în compoziţia amidonului, fiind cea mai puţin răspândită în natură (aproximativ 30%). Aceasta are o greutate moleculară mai mica decât cea a amilopectinei, putând atinge masa de 100.000. Are o structură liniară. În structura acesteia, nu apar şi legături 1,6 alfa-glicozidice. Cu iodul în reactie, dă o culoare albastră. Amiloza este solubilă în apă..

slide4

Amilopectina

Proprietăţi:

Amidonulare o structură amorfă, insolubilă în apă, deşi la contact cu apa acesta se umflă. La recunoaşterea amidonului se foloseşte iodul: la contact cu acesta, amidonul dă o culoare violet închisă la rece.

slide5

Glucoza este compusul organic, aparţinând clasei zaharidelor, care are formula chimica C6H12O6. Deşi are aceeaşi formulă chimică,fructoza este diferită faţă de glucoză prin modul de legare a atomilor. Astfel, glucoza are o singură grupare de alcool primar (în imagine, la carbonul cu numărul 6), pe când fructoza are două grupări de alcool primar.

Glucoză dextrogir

Glucoză levogir

slide6

Proprietăţi fizice

Glucoza este o substanţă solidă, cristalizată, incoloră şi solubila în apa.Are un gust dulce.Punctul său de topire este foarte ridicat, deoarece între numeroasele sale grupări hidroxil (-OH) se formează multe legaturi de hidrogen. Când sunt încălzite, toate monozahardele (nu numai glucoza) se descompun înainte de a se topi, în carbon şi apă, reacţie numită carbonizare. Glucoza are 75% din puterea de îndulcire a fructozei (care este luată ca unitate).

slide7

Naturala:

Glucoza este unul dintre produşii de fotosinteza a plantelor şi a unor procariote. Se găseşte îndeosebi în sucul fructelor dulci ale plantelor.

Obtinere

Industrială:

La scară industrială, glucoza se obţine prin hidroliza amidonului în mediu acid:

O altă metodă este hidroliza enzimatică a amidonului. Multe culturi pot fi folosite ca sursă pentru amidon: porumbul, orezul,graul, cartofii sunt utilizaţi la scară largă în toată lumea.

(C6H10O5)n + nH2O >> nC6H12O6

slide8

Utilizare

  •  Există mai multe forme de comercializare şi folosire a glucozei, dintre care cele mai importante sunt:
  • sirop de glucoză - conţine glucoză în concentraţie de 32,40%;
  • glucoza tehnică - cu o concentraţie de 75%;
  • glucoza cristalizată (tablete) - concentraţie de 99%.
  • În medicină este folosită mai ales sub formă de soluţii apoase perfuzabile. În funcţie de concentraţiile lor, acestea au acţiuni şi indicaţii diferite. Soluţiile sub 5 % sunt utilizate pentru diluarea unor medicamente, pentru hidratare sau ca substituent energetic. Soluţia de glucoză 5 % este izotonă şi are aceleaşi utilizări, fiind folosită cel mai adesea. Soluţiile de concentraţii mai mari de 5 % (10, 20, 33, 40 %) sunt hipertonice şi îşi găsesc utilitatea ca diuretice osmotice (realizează deshidratare tisulară, foarte utilă în edeme). Pentru a evita efectele nefaste ale hiperglicemiei, de obicei oricărei perfuzii cu glucoză i se adaugă insulină.
slide9

Celuloza

Celuloza este o substanţă macromoleculară naturală din clasa glucidelor, fiind constituientul principal al membranelor celulelor vegetale. Celuloza este polizaharidă care împreună cu lignina (un compus macromolecular aromatic) şi alte substanţe, formează pereţii celulelor vegetale şi conferă plantei rezistenţă mecanică şi elasticitate. Aceasta are aceeaşi formulă brută ca şi amidonul (C6H10O5)n, unde n poate atinge cifra miilor.

Proprietăţi Fizice:

Celuloza este o substanţă solidă, albă, insolubilă în apă şi ceilalţi solvenţi organici,solubila in hidroxid de tetraaminocupru(II). Obişnuit, ea se obţine din lemn de conifere, de fag sau din stuf si paie. Plantele au un conţinut variabil de celuloză: fibrele de bumbac 85-90% în timp ce lemnul conţine 50% celuloză.

slide10

Glucidele

Zaharidele cunoscute şi sub denumirea de glucide sunt substanţe organice, cu funcţiune mixtă ce au în compoziţia lor atât grupări carbonilice cât şi grupări hidroxilice.

Glucidele constituie o clasă de substanţe foarte importantă atât pentru organismele animale cât şi pentru cele vegetale. Sub aspect biochimic şi fiziologic , glucidele constituie o materie primă pentru sinteza celorlalte substanţe:proteine, lipide, cetoacizi, acizi organici. De asemenea constituie substanţe de rezervă utilizate de către celule şi ţesuturi. Biosinteza lor se realizează prin fotosinteza.

Clasificarea

Are la bază comportarea glucidelor la reacţia de hidroliză:

Oze:

Cunoscute şi sub denumirea de monoglucide sunt glucidele care prin hidroliză nu pot fi descompuse în molecule mai simple care să posede proprietăţi fizico - chimice caracteristice glucidelor;

slide11

Ozidele sunt substanţe formate prin unirea mai multor molecule de monoglucide:

Oligoglucide formate dintr-un număr mic de resturi de monoglucide

Poliglucide număr foarte mare de monoglucide.

Nomenclatura

Cel care incearcă prima dată să denumească glucidele este C.Schmidt în anul 1844,care le denumeşte hidraţi de carbon,datorită raportului observat între atomii de hidrogen şi oxigen de 2:1.Se propune formula generală de Cn(H2O)n. Formula propusă are 2 incoveniente:

Hidrogenul şi oxigenul nu sunt legaţi sub forma de molecule de apă de atomul de carbon

sunt substanţe de tipul aldehidei formice CH2O, acid lactic C3(H2O)3, care nu sunt glucide.

Nomenclatura actuală de glucide provine de la grecescul γλικισ (glikis=dulce).Nici această denumire nu este riguros ştiinţifică deoarece glucide cu masă mare(celuloză, amidon) nu au gust dulce.