1 / 13

CONSTANTIN BR ÂNCUŞI 19 feb. 1876 – 16 martie 1957

CONSTANTIN BR ÂNCUŞI 19 feb. 1876 – 16 martie 1957. “Brâncuşi s-a născut la Hobiţa şi nu va muri niciodată”. Geo Bogza. CONSTANTIN BR Â NCU Ş I. (n.19.02.1876 – d. 16.03.1957).

patience-leblanc
Download Presentation

CONSTANTIN BR ÂNCUŞI 19 feb. 1876 – 16 martie 1957

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript

  1. CONSTANTIN BRÂNCUŞI 19 feb. 1876 – 16 martie 1957 “Brâncuşi s-a născut la Hobiţa şi nu va muri niciodată”. Geo Bogza

  2. CONSTANTIN BRÂNCUŞI (n.19.02.1876 – d. 16.03.1957) Sculptor al secolului XX, figură centralăîn mişcarea artistică modernăşi un pionier al abstractizării.Esteconsiderat părintelesculpturiimoderne. Sculpturile sale se remarcăprineleganţa formeişiutilizareasensibilă a materialelor, combinândsimplitateaarteipopulareromâneşti cu rafinamentulavant-gardeipariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât şiimportanţa acordatăluminiişi spaţiuluisunttrăsăturilecaracteristicecreatieilui Brâncuşi. Opera sa a influenţat profundconceptul modern de formăîn sculptură, picturăşidesen. OPERA MATURĂ 1911-1956

  3. Domnişoara Pogany(1913) Este socotita de criticidreptunuldintrecelemaicelebresicutezatoareportrete ale celui de-al XX-lea veac. Reprezinta o nouaconceptie a portretului.Intre 1910-1933 Brancusi a realizat o serie de portrete (in mare parte distrusechiar de el) lucrate in feluritematerialedintre care s-au pastratnumaisapteversiuni: trei de marmurasipatru de bronz. OPERA MATURĂ 1911-1956 Muza(1912) Este inspirata ca siMuzaadormita tot de portretulBaronesei Renee IranaFrachon.

  4. Nou născut(1915) Măiastra(1911) Cuprins de obsesia zborului, Brâncuşi va realiza o serie de replici Măiastra, folosind diferite materiale… Brancusi reiatema din Primultipat, dar duce simplificareasimaideparte.

  5. Coloana fără sfârşit(1918) Coloana sărutului Una din multiplele variante ale sărutului Este prima versiune in lemn de stejar a Coloaneifarasfarsit, sculptate in amintireacelorcazuti in razboi, desi conform pareriiunorcercetatori Brancusi a sculptatinca din 1909 unelevariante de coloana .

  6. REGELE REGILOR HIMERA CĂPETENIA VRĂJITOAREA

  7. ADAM EVA ADAM şi EVA SOCRATE

  8. Domnişoara Pogany Negresa blondă Prinţesa O temă preferată de Brâncuşi este cea a simbolului fertilităţii:DomnişoaraPogany, Prinţesa, Negresa Blondă – reprezentări simbolice ale fertilităţii şi feminităţii

  9. Păsările, zborul constituie de asemenea o temă pentru Brâncuşi…

  10. Atelier Brâncuşi Hobiţa Casa Memorială “Constantin Brâncuşi”

  11. ANSAMBLUL MONUMENTAL BRÂNCUŞI – TÂRGU JIU –

  12. HOBIŢA…

  13. B R Â N C U Ş Isau despre nemurirea de a fi tu însuţi Profet în ţara ta nu ai să fii niciodată, spune o vorbă. Oricât de mult am jalona prin vorbe de duh meşteşugit formulate, ne va întări consideraţiile realitatea uitării care, cu nebăgare de seamă, va să se aştearnă... O operă, într-adevăr valoroasă, indiferent de natura ei, reuşeşte să sfideze timpul, să-şi poarte numele peste vremuri. În patria lui Brâncuşi pare derizoriu a vorbi din nou despre valoarea şi simbolistica operei sale, în măsura în care, în mod paradoxal, pentru majoritatea dintre noi existenţa operelor brâncuşiene, atât de aproape, ne-a făcut să le uităm. Şi totuşi, de ce am avea nevoie să nu uităm? Pentru că viaţa noastră neatinsă de aripa esteticului şi a spiritualului ar deveni iremediabil cenuşie, pentru că a-l uita pe Brâncuşi devine sinonim adesea cu a uita să ridicăm privirea spre cer, am putea risca un răspuns... Coborând din sferele ideatice, observăm că, probabil, cei mai mulţi dintre noi au început să viseze şi să iubească pe aleile Parcului „Constantin Brâncuşi”, trecând cu sfială şi emoţie pe sub Poarta Sărutului, poarta ce pare a deschide orizonturile luminii pecetluite delicat în iubire. Totul dezvăluindu-se sub semnul moştenirii, al drumului şi al tainei. Masa risipindu-se în tăcerile cercului, aleea scaunelor ce prelungeşte resemnată smerenia/aşteptarea, poarta ca o inimă mereu deschisă, coloana ce scrutează nesfârşirea dumnezeiască... Totul ca un semn şi o aducere aminte. Pentru că Brâncuşi nu a plecat din ţară ca să uite de sine, ci ca să îşi poată aminti mai abitir contururile identităţii, nesfârşitele punţi ale dorului. În fond, el nu a plecat. Dar, mai presus de toate aceste creaţii ce au radicalizat viziunea artistică, Brâncuşi a făcut din tăcerile pietrei, bătăi de inimă. Haideţi să facem şi noi un exerciţiu de regăsire prin intermediul formelor mult esenţializate ale operei brâncuşiene. Nu răneşte, cel mult sensibilizează. Fotografiile folosite:www.brancusi.rowww.wikipedia.orgwww.show.roColecţia personală Daniel Murăriţa

More Related