310 likes | 1.2k Views
Fiind b ă iet p ă duri cutreieram de Mihai Eminescu.
E N D
Fiind băiet păduricutreieramde Mihai Eminescu • Fiind băiet păduri cutreieramŞi mă culcam ades lângă izvor,Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneamS-aud cum apa sună-ncetişor:Un freamăt lintrecea din ram în ramŞi un miros venea adormitor.Astfel ades eu nopţi întregi am mas,Blând îngânat de-al valurilor glas.Răsare luna-mi bate drept în faţă:Un rai din basme văd printre pleoape,Pe câmpi un val de argintie ceaţă,Sclipiri pe cer, văpaie peste ape,Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,Sunând din ce în ce tot mai aproape...Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii,Părea c-aud venind în cete cerbii. • Alături teiul vechi mi se deschide:Din el ieşi o tânără crăiasă, Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise,Cu fruntea ei într-o maramă deasă,Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,Călcând pe vârful micului picior,Veni alături, mă privi cu dor.Şi ah, era atâta de frumoasă,Cum numa-n vis o dată-n viaţa taUn înger blând cu faţa radioasă,Venind din cer se poate arăta;Iar păru-i blond şi moale ca mătasaGrumazul alb şi umerii-i vădea.Prin hainele de tort subţire, fin,Se vede trupul ei cel alb deplin.
Fişă de lucru • 1.Precizaţi care este structura poeziei şi ce este prezentat în fiecare parte. • 2.Care sunt imaginile artistice ce realizează atmosfera din prima parte a poeziei? • 3.Găsiti procedeele artistice şi precizaţi rolul lor. • 4.Ce reprezintă tânăra crăiasă? • 5.Care sunt stările şi sentimentele transmise ?
Răspunsuri • 1. Poezia este structurată în două părţi. Prima parte este reprezentată de vorbele autorului care descrie locurile unde şi-a petrecut copilăria. În a doua parte este reprezentată descrierea unei fete care pentru autor numai în visele lui apărea. • 2. Imaginile artistice prezente în prima parte a poeziei sunt: imaginile auditive(,, s-aud cum apa sună-ncetişor”/,, valurilor glas”/ ,, un bucium cânta tainic cu dulceaţă”), vizuale(,, răsare luna”/,, un rai din basme văd printre pleoape”/ ,,pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii”), dinamice(,, iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam”/,, răsare luna….”/,,părea c-aud venind în cete cerbi”) şi olfactive(,, şi un miros venea adormitor”). Tabloul vizual și auditiv este realizat printr-o acumulare a detaliilor, având rolul de a accentua lentuarea mișcărilor. • 3. Procedeele prezente în text sunt: epitetele („ochii mari“/„micul picior“/,,un freamăt lin”/ ,, naltul ierbii”/ ,, tânără crăiasa”/ ,, păru-i blond”), comparaţiile (,, iar păru-i blond şi moale ca mătasea”) şi personificările unde autorul personifică lumea de basm care există doar în visele lui. Rolul acestor procedee artistice este de a trezi sentimente de melancolie, dragoste, tristeţe astfel creând o lume de basm a fantasticului. • 4. Tânăra crăiasă reprezintă copilăria autorului, el încercând să-şi amintească de vremurile petrecute în pădure. El o caracterizează ca fiind cea mai frumoasă, existând numai în visele lui. • 5. În prima parte a poeziei sentimentele transmise sunt cele de dragoste, melancolie şi de dor.În ultima strofă, cititorul atent poate sesiza că eul poetic insistă asupra unicității experienței și asupra timpului evenimentului: „si, ah, era atâta de frumoasă”. Interjecția „ah” marchează regretul de pe o altfel de lume, dar mai ales este conștientizat momentul de ruptură deoarece nimfa, pădurea, vârsta adolescenței, toate aparținând unui trecut unic, fascinant care poate reînvia numai prin poezie.
Sensurişisemnificaţi • Fiind băiet păduri cutreieram este o poezie scrisă de către Mihai Eminescu în anul 1878 și publicată postum. • Poezia surprinde un episod din adolescența eului poetic. • Discursul eului poetic este la persoana I, marcă a subiectivității, iar verbele sunt la timpuri trecute, dovadă a unor întâmplări deja petrecute. • Tabloul vizual și auditiv este realizat printr-o acumulare a detaliilor, având rolul de a accentua lentuarea mișcărilor. Într-o natură paradisiacă, adolescentul lipsit de griji și ocrotit de lumina lunii, divinitate astrală a nopții, se lasă cuprins de magia cântecului pădurii, intrând în lumea visului și a basmelor. În felul acesta evenimentele poetice se preschimbă într-o poveste tipic romantică în care timpul real își pierde tăria, dimensiunile făcând loc fantasticului. • Din tei iese „o nimfă a pădurii“, o făptură de vis, de vrajă al cărei portret este surprins cu o acuratețe halucinantă. Frumusețea zânei este una tipică femeii eminesciene, fiind realizată printr-o condensare de epitete și comparații: „ochii mari“, „micul picior“, „păru-i blond și moale ca mătasea“, „grumazul alb“, „trupul ei cel alb“. • În ultima strofă, cititorul atent poate sesiza că eul poetic insistă asupra unicității experienței și asupra timpului evenimentului: „si, ah, era atâta de frumoasă”. Interjecția „ah” marchează regretul de pe o altfel de lume, dar mai ales este conștientizat momentul de ruptură deoarece nimfa, pădurea, vârsta adolescenței, toate aparținând unui trecut unic, fascinant care poate reînvia numai prin poezie.