Concuren ţa. Piaţa cu concurenţă perfectă. Pieţe cu concurenţă imperfectă - PowerPoint PPT Presentation

concuren a pia a cu concuren perfect pie e cu concuren imperfect n.
Download
Skip this Video
Loading SlideShow in 5 Seconds..
Concuren ţa. Piaţa cu concurenţă perfectă. Pieţe cu concurenţă imperfectă PowerPoint Presentation
Download Presentation
Concuren ţa. Piaţa cu concurenţă perfectă. Pieţe cu concurenţă imperfectă

play fullscreen
1 / 24
Concuren ţa. Piaţa cu concurenţă perfectă. Pieţe cu concurenţă imperfectă
610 Views
Download Presentation
mikko
Download Presentation

Concuren ţa. Piaţa cu concurenţă perfectă. Pieţe cu concurenţă imperfectă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - E N D - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Presentation Transcript

  1. Concurenţa. Piaţa cu concurenţă perfectă. Pieţe cu concurenţă imperfectă Departamentul de Jurnalism Anul I Lector univ.dr. Luminiţa Ciocan

  2. Concurenţa DEFINIŢII: Concurenţa = ansamblu de relaţii specifice agenţilor economici care acţionează pe aceeaşi piaţă pentru a-şi realiza propriile interese, în condiţii de manifestare a liberei iniţiative. Concurenţă perfectă = formă de concurenţă (inexistentă în realitate), considerată ca o situaţie ideală la care s-a ajuns reunind într-un model caracteristici ale diferitelor tipuri de pieţe reale. Concurenţă imperfectă = formă a concurenţei (care există în realitate) şi în care participanţii au forţă economică diferită, dispun de informaţii mai ample sau mai restrânse sau se diferenţiază între ei după alte criterii.

  3. Caracteristicile concurenţei (I) • Este o condiţie fundamentală a economiei de piaţă. • Relaţia concurenţială rezultă din: (a) caracterul limitat al resurselor şi folosirea lor alternativă; (b) caracterul interactiv al deciziilor pe care îl ia fiecare participant la piaţă în mod autonom, independent, dar care depind şi de cele pe care le iau ceilalţi agenţi economici. • Este considerată “motorul” progresului economic, deoarece fiecare agent economic va face ce-i stă în putinţă pentru a accede la resursele necesare, în condiţii de eficienţă (îşi va perfecţiona activitatea, îşi va găsi soluţii pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă, îşi va dezvolta şi diversifica activitatea sau va renunţa la ceea ce este ineficient etc.)

  4. Caracteristicile concurenţei (II) • Concurenţa se impune pe două căi: stimulativă şi coercitivă. • Concurenţa este influenţată de: • numărul şi puterea economică a agenţilor cererii şi ofertei; • gradul de diferenţiere a ofertei şi a preferinţelor; • gradul de transparenţă a pieţei; • măsura în care mediul stimulează iniţiativa, creativitatea, riscul şi spiritul de competiţie; • gradul de substituibilitate şi complementaritate a bunurilor economice; • mărimea veniturilor şi mecanismele prin care ele se obţin; • nivelul de dezvoltare economică şi socială a societăţii; • regulile juridice.

  5. Caracteristicile concurenţei (III) • La modul generic, principalul beneficiar al relaţiei concurenţiale este consumatorul (costuri mai scăzute, cantitate, calitate şi diversificare a bunurilor, promptitudinea şi corectitudinea serviciilor). • Nesupravegheată, relaţia concurenţială poate conduce la concentrare exagerată a puterii economice, poate deprecia calitatea bunurilor şi serviciilor şi îl defavorizează pe consumator.

  6. Funcţiile concurenţei • Stimulează progresul general. • Diferenţiază agenţii economici; • Îi reorientează sau îi elimină pe unii dintre agenţii economici; • Uneori duce la diversificarea ofertei, la reducerea preţurilor şi a costurilor. • Permite cumpărătorului să găsească furnizorul cu marfa cea mai ieftină şi mai bună. • Constrânge pe producător să lărgească piaţa.

  7. Clasificarea pieţelor • În funcţie de forţa economică a particianţilor:

  8. Concurenţa perfectă (I) • Este un model teoretic (şcoala neoclasică – Vilfredo Pareto şi Leon Walras). • Piaţa cu concurenţă pură şi perfectă se bazează pe o serie de caracteristici care, în interacţiunea lor, constituie mecanismul perfect de funcţionare a pieţei. • Atomicitatea pieţei: - agenţii cererii şi ai ofertei sunt numeroşi şi de forţă economică mică, astfel că deciziile şi acţiunile lor nu pot influenţa starea pieţei; - în funcţie de nivelul pieţei, agenţii încep să se “replieze”, acţionând asupra cantităţilor oferite / cerute pe care, în funcţie de interes, le sporesc sau le diminuează.

  9. Concurenţa perfectă (II) 2. Omogenitatea perfectă: - bunurile şi serviciile care fac obiectul tranzacţiei pe piaţa respectivă sunt identice prin compoziţie, calitate, formă, modalitate de prezentare, condiţii şi termeni de comercializare, livrare şi plată etc.; - agenţii economici nu au nici un motiv să prefere marfa unuia sau altuia dintre producători. 3. Intrarea / ieşirea liberă de pe piaţă - intrarea şi ieşirea se fac pe baza unui raţionament strict economic (nu există bariere juridice, economice, instituţionale etc.)

  10. Concurenţa perfectă (III) 4. Transparenţa pieţei: - agenţii ei sunt permanent, complet şi corect informaţi asupra evoluţiei pieţei. 5. Factorii de producţie au o mobilitate perfectă - nu există limite economice, juridice, tehnice în calea orientării libere şi naturale a acestora spre domeniile unde sunt folosiţi cel mai eficient.

  11. Pieţe cu concurenţă imperfectă. Concurenţa monopolistică Caracteristici: • Se păstrează atomicitatea producătorilor şi a cumpărătorilor. Deciziile unei firme nu au o influenţă sensibilă asupra celorlalte. • Produsele sunt similare, dar neomogene. Furnizorul poate influenţa preţul, preferinţele consumatorilor şi cantitatea oferită. • Intrarea pe piaţă este relativ liberă într-o ramură de activitate. Pe termen scurt, însă, fluxul intrării unor firme noi pe piaţă este aproape zero.

  12. Pieţe cu concurenţă imperfectă. Oligopolul Caracteristici: • Se pierde atomicitatea producătorilor. • Produsele oferite sunt fie omogene (ex.: petrolul), fie diferenţiate (cum sunt marea majoritate). • Pieţele au un grad înalt de concentrare – număr mic de concurenţi, acţiunile unei firme influenţând semnificativ deciziile celorlalte. • Intrarea pe piaţă este dificilă, dacă nu imposibilă. Firmele mici cooperează sau fuzionează. • Tendinţele acestei pieţe sunt fie de confruntare, fie de cooperare.

  13. Pieţe cu concurenţă imperfectă. Monopolul Există mai multe tipuri de monopol: • Monopoluri naturale – deţinerea sau controlul unor resurse cu calităţi deosebite; • Monopol asupra unei mărci comerciale; • Monopol tehnologic – generat de proprietatea asupra patentului de invenţie / a dreptului de autor, ceea ce conferă subiectului dreptul legal de a controla exclusiv noul produs; • Monopol instituţional – generat de organizarea unor firme de interes public, supuse în totalitate controlului statului; • Monopol prin economii de casă – bazat pe faptul că dimensiunile activităţii economice determină o astfel de scădere a costurilor de producţie, încât firmele concurente sunt eliminate sau nu se poate pătrunde pe piaţa respectivă. Producătorul poate decide asupra preţului şi calităţii produsului, dar trebuie să aibă în vedere consecinţele creşterii preţului asupra cererii.

  14. Politici antimonopol (I) Obiective: • prevenirea / atenuarea unor dificultăţi economice; • asigurarea stabilităţii economice; • creşterea eficienţei utilizării resurselor; • temperarea sau înlăturarea unor tendinţe de monopol sau de oligopol. A. Reglementarea funcţionării pieţei • Reglementarea juridică a tranzacţiilor comerciale şi a concurenţei, în vederea limitării tendinţelor de monopol sau de oligopol. • Supravegherea respectării acestor reglementări.

  15. Politici antimonopol (II) B. Intervenţia directă asupra pieţei • Se face în situaţii limită (războaie, calamităţi, crize prelungite etc.) • Presupune fie fixarea autoritară a preţurilor, fie blocarea preţurilor unor produse. C. Intervenţia indirectă asupra pieţei - Cumpărarea de către stat a unor cantităţi de produse şi stocarea lor, subvenţii, avantaje fiscale, facilităţi la export etc.

  16. Vă mulţumesc pentru atenţie!

  17. Cartelul (I) Un grup de firme independente care produc bunuri similare şi acţionează împreună pentru a creşte preţul, a stabili nivelul producţiei şi împărţi piaţa. Efecte negative ale înţelegerilor de tip cartel: • limitarea artificială a concurenţei; • creşterea preţurilor; • evitarea constrângerilor care generează inovaţie (ex. dezvoltarea unui produs sau introducerea unor metode de producţie mai eficiente); • restrângerea oportunităţilor de angajare.

  18. Cartelul (II) • Sancţiuni pentru agenţii economici implicaţi într-un cartel • În urma unei investigaţii referitoare la un posibil cartel,  se pot aplica sancţiuni : • contravenţionale - amenzi de până la 10% din cifra de afaceri totală, realizată de agenţii economci implicaţi, în anul financiar anterior sancţionării; • penale - închisoare de la 6 luni la 4 ani sau amendă pentru participarea cu intenţie frauduloasă şi în mod determinant a unei persoane fizice la conceperea, organizarea sau realizarea unui cartel. Acţiunea penală se pune în mişcare la sesizarea Consiliului Concurenţei.

  19. Cartelul (III) Politica de clemenţă = un tratament favorabil acordat de Consiliul Concurenţei agenţilor economici implicaţi într-un cartel, care cooperează cu autoritatea de concurenţă în vederea descoperirii acestor practici anticoncurenţiale. Începând cu anul 2009, politica de clemenţă se aplică şi înţelegerilor verticale foarte grave, cum sunt cele referitoare la: • fixarea preţurilor; • împărţirea pieţelor care conduce la protecţie teritorială absolută.

  20. Cartelul (IV) Avantajele politicii de clemenţă Agenţii economici care apelează la politica de clemenţă pot beneficia de: • imunitate la amendă (amendă zero) • sau reducerea amenzii Cum poate beneficia un agent economic de politica de clemenţă? Agenţii economici care doresc să beneficieze de politica de clemenţă trebuie: • să depună o declaraţie detaliată privind modul de organizare şi funcţionare a presupusei înţelegeri; • să furnizeze orice probe referitoare la presupusa înţelegere; • să coopereze în mod real, total, continuu şi prompt cu Consiliul Concurenţei; • să nu dezvăluie intenţia de a apela la clemenţă decât în faţa altor autorităţi de concurenţă; • la solicitarea Consiliului Concurenţei, să înceteze implicarea în presupusa înţelegere.

  21. Studii de caz (I)CONSILIUL CONCURENŢEI A AMENDAT 5 COMPANII DE PE PIAŢA PRODUSELOR PENTRU TEHNICĂ DENTARĂ Consiliul Concurenţei a sancţionat cu amenzi în valoare totală de 456.237 lei (102.613 euro), cinci companii pentru încheierea unei întelegeri anticoncurenţiale de stabilire a preţurilor de vânzare a unor produse de tehnică dentară. Sancţiunile au fost aplicate în cadrul investigaţiei, declanşată în aprilie 2011, pe piaţa produselor de tehnică dentară şi pe piaţa aparatelor pentru procesarea produselor pentru tehnică dentară din România. Companiile sancţionate sunt: 1. Vita Zahnfabrik H. Rauter GmBH&Co.KG Germania - 63.402 lei (14.260 euro) 2. SC Dentotal Protect SRL – 232.433 lei (52.277 euro) 3. SC Helios Medical & Dental SRL – 75.263 lei (16.927 euro) 4. SC Tehnodent Poka SRL - 65.726 lei (14.783 euro) 5. SC West Dental Teh-med SRL - 19.413 lei (4.366 euro).

  22. Studii de caz (I)CONSILIUL CONCURENŢEI A AMENDAT 5 COMPANII DE PE PIAŢA PRODUSELOR PENTRU TEHNICĂ DENTARĂ În urma investigaţiei, Consiliul Concurenţei a constat că furnizorul Vita Zahnfabrik Germania s-a înţeles cu patru distribuitori în privinţa discounturilor maxime pe care aceștia din urmă le puteau acorda la vânzarea produselor sale. “Legea concurenţei interzice orice înţelegeri exprese sau tacite, care conduc la denaturarea concurenţei. Fiecare companie trebuie să îşi stabilească politica de preţuri independent, nu printr-o înţelegere cu alte companii. Practic, prin această înţelegere a fost eliminată concurenţa între distribuitori, ceea ce ar fi fost în beneficiul consumatorilor”, a declarat Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei. Vita Zahnfabrik H. Rauter GmBH+Co.KG Germania are ca obiect de activitate producţia şi distribuţia dinţilor artificiali, a materialelor ceramice şi de alt tip pentru reconstrucţia dinţilor, a accesoriilor de tehnică dentară şi a altor produse pentru tehnicienii dentari şi medicină dentară. Dentotal Protect, Helios Medical & Dental, Tehnodent Poka și West Dental Teh-med sunt distribuitori ai furnizorului german pe piaţa distribuţiei de materiale şi aparatură pentru tehnică dentară şi cabinete stomatologice.

  23. Studii de caz (II)CONSILIUL CONCURENŢEI RECOMANDĂ REVIZUIREA PRINCIPIULUI „MUST-CARRY” • Consiliul Concurenţei recomandă Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA) revizuirea legislaţiei în domeniu, astfel încât principiul must-carry să fie aplicat pe baze de neutralitate tehnologică, adică indiferent de modalitatea de retransmitere a programelor: prin cablu sau prin satelit de tip Direct-to-Home (DTH) şi nu doar operatorilor prin cablu aşa cum se procedează în prezent. • De asemenea, autoritatea de concurenţă consideră că acest statut ar trebui acordat doar acelor canale al căror conţinut global are caracter de interes general (canalele publice, serviciile de televiziune a căror obligativitate de retransmitere este stabilită prin acorduri internaţionale la care România este parte). Acest statut poate fi acordat şi canalelor private doar în măsura în care se consideră strict necesar în vederea atingerii obiectivului de interes general (canale culturale, informative etc) şi în măsura în care acestea deţin cote de audienţă adecvate. Ca urmare, numărul canalelor de televiziune cărora li se aplică regimul must-carry ar trebui redus (ţinând cont şi de apropiata introducere a televiziunii digitale), iar statutul ar trebui acordat în urma unei proceduri competitive. În acest fel, CNA va asigura, într-o manieră transparentă, respectarea criteriilor predefinite şi stipulate în caietul de sarcini, de către toţi radiodifuzorii interesaţi de obţinerea statutului must-carry.

  24. Studii de caz (II)CONSILIUL CONCURENŢEI RECOMANDĂ REVIZUIREA PRINCIPIULUI „MUST-CARRY” • Recomandările au fost făcute în urma investigaţiei declanşate de Consiliul Concurenţei, în 2012, privind posibila încălcare a Legii Concurenţei de CNA prin stabilirea unor conditii discriminatorii pentru distribuitorii de programe televiziune. • În 2012, Consiliul Naţional al Audiovizualului a emis decizia nr. 72 care prevede că ,,lista must-carry este aplicabilă distribuitorilor de servicii de programe, cu excepţia celor care utilizează pentru retransmisie reţele publice cu acces prin satelit de tip Direct-to-Home (DTH)”. • Principiul „must carry” este reglementat în art. 82 din Legea Audiovizualului și prevede că „Orice distribuitor care retransmite servicii de programe prin rețele de comunicații electronice, cu excepția celor care utilizează exclusiv spectrul radio, are obligația să includă în oferta sa serviciile de programe ale Societății Române de Televiziune destinate publicului din România, precum și alte servicii de programe, libere la retransmisie și fără condiționări tehnice sau financiare, ale radiodifuzorilor privați, aflați sub jurisdicția României, în limita a 25% din numărul total de servicii de programe distribuite prin rețeaua respectivă, precum și serviciile de televiziune a căror obligativitate de retransmitere este stabilită prin acorduri internaționale la care România este parte. Criteriul de departajare pentru radiodifuzorii privați este ordinea descrescătoare a indicelui anual de audiență.”