CALATORI ROMANI SI STRAINI - PowerPoint PPT Presentation

calatori romani si straini n.
Download
Skip this Video
Loading SlideShow in 5 Seconds..
CALATORI ROMANI SI STRAINI PowerPoint Presentation
Download Presentation
CALATORI ROMANI SI STRAINI

play fullscreen
1 / 10
CALATORI ROMANI SI STRAINI
228 Views
Download Presentation
mercer
Download Presentation

CALATORI ROMANI SI STRAINI

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - E N D - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Presentation Transcript

  1. CALATORI ROMANI SI STRAINI Marin Cristiana Moise Maria XII E prof. Cristina Gîlă

  2. Nicolae Milescu sau Neculai Milescu Spătarul (n. 1636, d. 1708) a fost un cărturar şi traducător român. A fost cunoscut şi sub numele de Spătarul Milescu-Cârnu. A fost numit "Spătarul" deoarece a deţinut această funcţie o perioadă în Tara Romaneasca. Porecla Cancelarul Milescu Nas-Cârn provine de la faptul că a fost mutilat pentru a-i potoli presupusele ambiţii de a accede la domnie. Un om "însemnat" nu putea deveni domnitor. A fost un scriitor moldovean, călător,geograf şi diplomat. Milescu vorbea limba romana, limba latina, limba greaca si limba rusa. Fiind un boier născut în Vaslui se pare că tatăl, Gavril, era de origine greacă. A studiat laColegiul Patriarhal din Constantinopol şi, după ce se întoarce la Iasi, este numit Cancelarul Prinţului Gheorghe Stefan. Între anii 1660 şi 1664 a fost reprezentantul ţării în Imperiul Otoman şi apoi trimis ca sol la Berlin şi Stockholm. • Între anii 1661–1668 efectuează prima traducere integrală în limba română a Vechiului Testament, având ca sursă principală textul grecesc din Septuaginta, apărută la Frankfurt în 1597. • Nicolae Milescu este cunoscut pentru celebrul său periplu prin Orient. Ţarul Aleksei îl trimite în ambasadă în China. Expediţia durează mai mulţi ani. Spătarul nu se întâlneşte cu împăratul acestei mari ţări. Se pare că motivul a fost neacceptarea, din partea spătarului, a protocolului imperial pe care l-a considerat umilitor. Totuşi, relatarea călătoriei întreprinse constituie un adevărat document istoric. Pe lângă descrierea moravurilor chinezeşti, întâlnim aspecte din Siberia si Mongolia. Opera Jurnal de călătorie în China, traducere, ediţie îngrijită şi prefaţă de Corneliu Bărbulescu, Bucureşti, ESPLA, 1956 (reeditări, 1958, 1962, 1974, 1987); Descrierea Chinei, traducere, ediţie îngrijită şi prefaţă de Corneliu Bărbulescu, Bucureşti, ESPLA, 1958 (reeditare, 1975); Aritmologhia, etica şi originalele lor latine, ediţie critică, studiu monografic, traducere, note şi indici de Pandele Olteanu, Bucureşti, Editura Minerva, 1982

  3. Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 - d. 1723), domn al Moldovei(1693 şi 1710-1711), autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, om politic şi scriitor român. • Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, în localitatea Silişteni din comuna Falciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din judetul Vaslui, în partea de sud a oraşului Husi. A fost fiul lui Constantin şi al Anei. La 15 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol(1688-1690), unde a stat 17 ani, ca zalog al tatălui său pe lângă Inalta Poarta, înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei. Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iasi în 1710, având încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la Luţk în Rusia, în 2 aprilie-13 aprilie 1711, un tratat secret de alianţă cu Petru cel Mare, în speranţa eliberării ţării de sub dominaţia turcă. În politica externă s-a orientat spre Rusia. În subsidiar, s-a afirmat chiar faptul că ar fi încercat alipirea Moldovei la Imperiul Rus, aşa cum făcuse şi Ucraina. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi şi a fost împotriva transformării ţăranilor liberi în şerbi. • După numai un an de domnie (1710-1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc şi a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce au fost înfrânţi de turci în Lupta de la Stanilesti - ţinutul Falciu pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat in Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru I şi a desfăşurat o activitate ştiinţifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un întins domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. • A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în 1714. În opera lui Cantemir, influenţată de umanismul Renaşterii şi de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea.

  4. Opere principale • Descriptio Moldaviae(Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714 - 1716), când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin. • Descriptio Moldaviae cuprinde trei părţi: • Prima parte este consacrată descrierii geografice a Moldovei, a munţilor, a apelor şi a câmpiilor. Dimitrie Cantemir a elaborat prima hartă a Moldovei. A prezentat flora şi fauna, târgurile şi capitalele ţării de-a lungul timpului. • În partea a doua a lucrării este înfăţişată organizarea politică şi administrativă a ţării. S-au făcut referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau îndepărtarea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de înscăunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodnă, nunţi, înmormântări. • În ultima parte a lucrării există informaţii despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la început au fost latineşti, după pilda tuturor celorlalte popoare a căror limbă încă e alcătuită din limba cea română, iar apoi înlocuite cu cele slavoneşti. Lucrarea prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică bine documentată, ci şi pentru observaţiile etnografice şi folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul nostru cărturar care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia şi folclorul. • Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai întâi în latină dar tradus apoi de autor în română (1719 - 1722), cuprinde istoria noastră de la origini până la descălecare. Susţine ideea cronicarilor: originea comună a tuturor românilor. Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare române şi străine în limbile latină, greacă, polonă şi rusă.

  5. David Livingstone(n. 19 martie 1813 - d. 4 mai 1873) a fost un medic scoţian, misionar protestant şi explorator al Africii Centrale şi de Est, a devenit celebru datorită eforturilor deosebite din timpul vieţii şi a luptei sale împotriva sclaviei. • Traversând de la sud la nord deşertul Kalahari descoperă şi explorează (1 august 1849) Lacul Ngami situat la 21° latitudine sudică. Doi ani mai târziu , în 1851 înaintează spre nord est de Lacul Ngami, traversează fluviul Zambezi, organizându-şi în aşezarea Seshéké, o bază pentru călătoria ce plănuia să o întreprindă. Prima sa mare călătorie o începe în 1853, urcând în amonte pe fluviul Zambezi fiind însoţit de 160 negri în 33 de bărci. Înaintează până la 12° latitudine sudică, pătrunde pe un afluent vestic şi, la 11° latitudine sudică, depăşind un iterfluviu puţin înalt, intră în bazinul fluviului Congo, continundu-şi drumul până pe ţărmul Ocenului Atlantic la Luanda (31 mai 1854). După un scurt popas navighează la amonte pe râul Bengo până la izvoarele sale, trece în bazinul lui Zambezi şi coborând pe marele fluviu, descoperă cascada Victoria (1855), atingând ţărmul Oceanului Indian la Quelimane şi încheind astfel traversarea continentului african la 20 mai 1856. Călătoria sa a dovedit că Africa Centrală tropicală la sud de paralela 8° latitudine sudică este un platou înalt puţin coborât în centru. Opera Missionary travels and researches in South Africa (Londra, 1857) Travels on the Zambezi in 1858 - 1864 (1865) Însemnările sale zilnice, aduse la Londra de către H.M. Stanley, au fost publicate sub titlul : The last travel's David Livingstone (1874). După ce se întoarce cu familia sa în patrie (decembrie 1856), este numit consul la Quelimane şi revine pe pământul Africii împreună cu soţia, fiul şi fratele său Charles (mai 1858).

  6. DEMIDOV. Un prim calator pe meleagurile noastre a fost Printul Anatol Demidov (1812-1870), mai tarziu sotul Principesei Matilda Bonaparte. Acesta a intreprins in vara anului 1837 o expeditie stiintifica prin Ungaria, Principatele Dunarene, Crimeea si sudul Rusiei, fiind insotit de numerosi colaboratori, dintre care cel mai cunoscut si mai de seama a ramas talentatul pictor francez August Raffet. In urma calatoriei, Demidov publica la Paris, in 1840, lucrarea "Voiage dans la Russie meridionale et la Crimee par la Houngarie, la Valachie et la Moldavie". In afara de splendidele ilustratii, in buna parte ale lui Raffet, autorul ne lasa un bogat material cu privire la epoca regulamentara in Principate. Demidov a intrat in Valahia pe la Orsova, a continuat drumul pana la Giurgiu, de unde cu o caruta de posta ajunge la Bucuresti.  Plecand din Bucuresti la 17 iulie 1837, cu doua trasuri cumparate, si, trecand Buzaul si Ramnicul, ajunge in Moldova. La Iasi va fi gazduit la Hotel Petersburg, iar mai apoi va fi primit de domnitorul Mihai Sturza, care arata o "instructie putin obisnuita" si gata oricand sa-si cedeze averea numai sa dispara umilinta tributului catre turci. Iasiul, cu un inceput de pavaj al strazilor, se mandreste cu Academia Mihaileana, Societatea de medici si naturalisti, Spitalul Sf. Spiridon, Biserica Trei Ierarhi, trei tipografii, o librarie si chiar un cabinet de lectura franceza. Demidov ne pune la dispozitie si o ampla statistica privind populatia, orasele, targurile si impozitele ce se percepeau de la locuitorii Moldovei. Cel mai probabil aceste cifre i-au fost puse la dispozitie de consulatul rusesc. Insotit de ceilalti calatori, va trece pe la Sculeni, in Basarabia. Robert Falcon Scott (n. 6 iunie 1868 — d. 29 martie 1912) a fost un ofiţer englez, explorator al Antarcticii. Cuoscut şi datorită faptului că a pierdut întrecerea cu Roald Amundsen de ajunge primul la Polul Sud, murind la intoarcere cu cei 4 membrii ai expeditiei. Vasco da Gama, conte de Vidigueira (n. 1469 în Sines - d. 24 decembrie 1524 în Kohi India), a fost un explorator portughez din perioada Marilor descoperiri care a descoperit calea maritima dintre Europa si India. Sir George Everest (n.4 iulie 1790 - d. 1 decembrie 1866) a fost un militar şi geodez britanic. A fost conducător din 1823 al Serviciului geodezic alIndiei. Numele lui a fost dat celui mai înalt vârf depe Terra (din Munţii Himalaya). Cristofor Columb (n. între august şi octombrie 1451 – d. 20 mai 1506) a fost un navigator italiano-spaniol. A navigat spre vest peste Oceanul Atlantic în căutarea unei rute spre Asia, dar şi-a câştigat reputaţiadescoperind un nou continent, America, în perioada precolumbiană era cunoscută numai Lumea Veche.

  7. Henry Morton Stanley (numele adoptiv al lui John Rowlands (n. 28 ianuarie 1841; d. 10 mai 1904) a fost un jurnalist britanic, explorator al Africii Centrale. • Provenit dintr-o familie săracă, munceşte din fragedă copilărie. La 15 ani îl găsim băiat de cabină pe o linie de pacheboturi, iar la 17 ani ajunge laNew Orleans (SUA) ca elev de marină. Aici, este adoptat de un american luând numele acestuia. • Participă la Războiul de seccesiune ca ziarist, activitate care îl consacră după război, când vizitează SUA, Spania, Turcia, Egiptul şi Etiopia. • În 1867 a devenit corespondent special de presă al ziarilui "New York Herald", plecând în Etiopia cu o expediţie britanică. A participat la inagurarea în 1869 a Canalului Suez, realizând un reportaj la faţa locului, după care a călătorit pe teritoriul actualelor state Turcia, Siria,Palestina şi India. • În 1871 a organizat o caravană care a plecat din estul Africii (Zanzibar) spre interiorul continentului în căutarea lui David Livingstone, căruia i se pierduse urma în 1869. La Zanzibar, strânge informaţii despre călătoria acestuia şi organizează el însuşi o expediţie prin junglă întâlnindu-l pe Livingstone la 3 noiembrie 1871 pe malul estic al Lacului Tanganyika, la Udjidji. Împreună cu el cercetează zona lacului, stabilind că acesta nu aparţine sistemului Nilui. În mai 1872 s-a întors la Zamzibar,continând singur explorările.

  8. Henry Hudson (n. pe la mijlocul secolului al XVI-lea , d. iunie 1611) a fost un celebru navigator şi explorator arctic englez. În 1607 este angajat de societatea comercială engleză "Compania Moscovită" pentru o călătorie ce viza descoperirea Pasajului de Nord-Est. Expediţia porneşte din Londra cu un mic vas (doar zece oameni la bord!), atinge coasta estică a Groenlandei, încearcă, dar fără succes, să înconjoare mare insulă pa la Nord, se îndreaptă apoi spre Est, atinge insulele Vestspitsbergen (completând descoperirile făcute de Barents) şi urcă până la 80°23'lat.N de unde, oprit fiind de gheţuri, se întoarce descoperind "Crenelurile lui Hudson" (azi ins. Jan Mayen). Reîntors la Londra, Hudson insistă asupra marilor posibilităţi ale vânătorii de balene şi foci în Marele Nord. În 1609, de data aceasta în serviciul "Companiei Olandeze a Indiilor de Est", urmează, cu vasul "Halve Maen", mai întâi ruta călătoriei anterioare, dar, pentru a preîntâmpina nemulţumirea echipajului, odată ajuns în Marea Barents schimbă direcţia, traversează Oceanul Atlantic, atinge coasta nord-americană, descoperă golfurile Chesapeake şi Delaware şi gurile unui curs de apă pe care înaintează mai bine de 200 km (până la actualul oraş Albany) şi îl numeşte "Marele Râu din Nord" (astăzi îi poartă numele).

  9. Dumbravă Constantin (n. 13 aprilie 1898, Buhuşi – d. 22 septembrie 1935, Cannes) a fost un naturalist, glaceolog şi cercetător polar român. • Expediţia românească din Groenlanda (1927—1928), cea mai mare insulă a Pămîntului (2 175 600 km2), descoperită de Eric cel Roşu în anul 986, s-a desfăşurat sub auspiciile Societăţii de Geografie a Franţei şi a Societăţii Regale Belgiene de Geografie, cu fonduri puse la dispoziţie de Societatea de Geografie din Philadelphia, de Clubul Exploratorilor din New York şi de Universitatea din Michigan (S.U.A.). • Şi-a propus să facă observaţii meteorologice (mişcarea ciclonilor şi anticiclonilor, proprietăţile gheţii marine şi ale celei de creastă, temperatura apei mării, mareele, curenţii marini), botanice, zoologice, etnografice, geomorfologice etc. • C. D. şi-a asociat în acţiunea sa pe inginerul belgian Freddy Bernard, specialist în meteorologie. A părăsit Copenhaga în ziua de 26 iulie 1927 la bordul vasului „Gertrude Rask". A ocolit Danemarca, a pătruns în apele Mării Nordului, a lăsat în urmă Islanda şi, după zece zile de la plecare, traversînd Atlanticul, a ajuns la Angmasalik. Cercetările efectuate pe coasta estică a insulei n-au fost oprite nici în timpul nopţii polare. Cu sprijinul băştinaşilor, a reuşit să străbată o zonă întinsă în raport cu locul în care îşi stabilise tabăra şi să fie oaspetele unui număr de 22 aşezări ale eschimoşilor. Intenţiona chiar o traversare a Antarcticii pînă la Holstensborg, locul unde îşi desfăşura munca în acelaşi timp profesorul H.W. Hobbs de la Universitatea din Michigan. La revenirea în Europa a ţinut conferinţe despre expediţia lui ştiinţifică. Relatînd despre rezultatele ei, glaciologul afirma în rezumat: „Timp de 12 luni am recoltat colecţii etnografice, documente asupra obiceiurilor micului popor eschimos, am făcut un film de 3 500 m, am capturat o vulpe şi alte animale, pe care le-am oferit Grădinii zoologice din Anvers, un fetus de focă, pe care l-am conservat în formol, un urs alb, o focă, al cărei corp l-am împăiat şi multe cranii umane şi de mamifere şi am adunat un mare număr de observaţii meteorologice". • Scrieri • Un an printre eschimoşi (în limba franceză) • Jurnal de călătorie (în limba engleză)

  10. Bibliografie • Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, Editura Academiei, 1979, pp. 570-573 • P.P. Panaitescu, Nicolae Milescu Spătarul (1636-1708), Iaşi, Editura Junimea, 1987 • Radu Ştefan Vergatti, Nicolae Spătarul Milescu (viaţa, călătoriile, opera), Bucureşti, Editura Paideia, 1998 • Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Bucureşti, Editura Humanitas, 2002 • Silviu Neguţ, Căutători de noi tărâmuri, Editura Eminescu, Bucureşti, 1984 • Wikipedia.org • Arborele Lumii