1 / 9

FIZIOLOGIA FIBRINOLIZEI

FIZIOLOGIA FIBRINOLIZEI. = procesul de proteoliză dirijată a cheagului de fibrină Sistemul fibrinolitic - componente: plasminogenul - precursorul inactiv, existent în plasmă

Download Presentation

FIZIOLOGIA FIBRINOLIZEI

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. FIZIOLOGIA FIBRINOLIZEI

  2. = procesul de proteoliză dirijată a cheagului de fibrină Sistemul fibrinolitic - componente: • plasminogenul - precursorul inactiv, existent în plasmă • plasmina - enzimă proteolitică a reţelei de fibrină; se formează în urma modificărilor structurale ale moleculei de plasminogen • activatorii fiziologici ai plasminogenului care iniţiază transformarea plasminogenului în plasmină • inhibitorii naturali ai fibrinolizei care modulează funcţia sistemului fibrinolitic: substanţe exogene şi endogene

  3. 1. Plasminogenul = -globulină sintetizată de ficat şi prezentă în plasmă - are afinitate pentru reţeaua de fibrină de care se leagă prin intermediul situsurilor de legare pentru lizină. 2. Plasmina = proteină bicatenară cu lanţuri peptidice inegale legate prin punţi disulfidice. - lanţul greu conţine situsurile de legare pentru lizină similare conformaţional cu cele ale moleculei de plasminogen. = endopeptidază cu rol în degradarea fibrinei şi a unor factori procoagulanţi (V, VIII). Rol: plasmina limitează extinderea trombusului de fibrină şi previne coagularea intravasculară.

  4. 3. Activatorii plasminogenuluise grupează astfel: • Activatorul tisular al plasminogenului (t-PA) = glicoproteină prezentă în ficat, uter, prostată, tiroidă, suprarenale şi plămân, dar şi la nivelul peretelui vascular (endoteliu). • Activatorii plasmatici ai plasminogenului = factorul XI activat şi de kalicreină. • Urokinaza (descoperită iniţial în urină) - există în celulele endoteliale, macrofage, epiteliul căilor urinare, epiteliu cornean, mucoasă gastrică, celule tumorale. • = serinprotează care activează plasminogenul circulant, în timp ce activatorul tisular îl activează pe cel legat. • Streptokinaza stimulează capacitatea fibrinolitică a plasmei; determină desfacerea legăturii peptidice, inducând formarea plasminei.

  5. 4. Inhibitorii naturali ai fibrinolizei sunt reprezentaţi de: • Inhibitorii activatorului plasminogenului: 3 tipuri de PAI: - PAI-1 - din endoteliu, hepatocit, fibroblaste, CMN. - PAI-2, de tip placentar are o concentraţie crescută în sarcină şi scade rapid după eliminarea placentei - PAI-3 îşi potenţează activitatea în prezenţa heparinei. • 2-antiplasmina = glicoproteină - rol major - roluri: - efect inhibitor asupra plasminei - în adsorbţia plasminogenului pe reţeaua de fibrină - în formarea fibrinei legate în prezenţa factorului XIII activat. Alţi inhibitori ai fibrinolizei -a2-macroglobulina, sintetizată în ficat, acţionează lent, după ce întreaga cantitate de a2-antiplasmină s-a cuplat cu plasmina. -a1-antitripsina.

  6. ETAPELE FIBRINOLIZEI 1. Activarea plasminogenului - se realizează prin intermediul activatorilor tisulari, plasmatici, a urokinazei şi a streptokinazei. Mecanism: • activatorul tisular, eliberat din endoteliul vascular se fixează pe cheagul de fibrină prin intermediul situsurilor de legare pentru lizină. • în paralel are loc fixarea plasminogenului pe suprafaţa reţelei de fibrină, chiar în timpul formării acesteia. • pe suprafaţa reţelei de fibrină atât activatorul cât şi plasminogenul suferă modificări care facilitează interacţiunea lor şi formarea plasminei active care rămâne fixată pe cheag exercitându-şi astfel efectul local.

  7. 2. Degradarea fibrinei- are loc progresiv : I. îndepărtarea peptidelor mici de la capătul carboxi-terminal a lanţurilor a => fragmente mari coagulabile, sub influenţa trombinei. II. îndepărtarea altor fragmente peptidice din lanţurile b => fragmentul X, coagulabil. III. din fragmentul X rezultă apoi fragmentele Y şi D. IV. din fragmentul Y rezultă un fragment D şi un fragment E. 3. Inactivarea plasminei - Pe măsura degradării fibrinei, plasmina se desprinde de pe fragmentele proteice şi este inactivată: - Antiplasmina are o mare afinitate pentru plasmină determinând inactivarea ei aproape instantaneu. - Ulterior, intervine inhibitorul cu acţiune lentă, a2-macroglobulina.

  8. CONTROLUL FIBRINOLIZEI - La nivelul microcirculaţiei: fibrinoliză crescută pentru menţinerea permanentă în stare liberă a căilor patului vascular. - În timpul efortului fizic: fibrinoliză crescută - La nou-născut, în sarcină şi în menopauză: fibrinoliză scăzută PERTURBĂRI ALE SISTEMULUI FIBRINOLITIC • Fibrinoliza exagerată => hemoragii - în insuficienţă hepatică, postoperator, în accidente transfuzionale • Coagularea intravasculară diseminată (CID) Cauza:alterări endoteliu + stază capilară + factori trombogeni. - Etapa I: => agregate trombotice mici, diseminate, datorită activării difuze a trombinei. - Etapa II: consumul anormal de factori procoagulanţi => stare de hipocoagulabilitate, urmată de o fibrinoliză exagerată => tulburări hemoragice diseminate severe

More Related