Politici educaționale de gen

1. Politici educaționale de gen în educație Nicola Alina Ileana Orzață Ionela Corina PIPP,ANUL III-CS,SLATINA

2. Ce este „GENUL”? Termenul de gen a fost utilizat mai întâi în anii 1960 de către psihanaliști (Stoller, 1968) și sexologi (Money & Erhardt, 1972) care au dorit să facă distincția între sex și gen. Astfel, ei au interpretat sexul ca ținând de domeniul biologicului, iar genul ca fiind legat de experiența personală a indivizilor. Ann Oakley (1972) operează cu această distincție clară între biologic și social pentru a înlătura explicațiile biologice privind diferențele de comportament dintre femei și bărbați. • Genul se referă la ideile unei societăţi în legătură cu ceea ce li se „potriveşte” în temperament, comportament, atitudini bărbaţilor şi femeilor dintr-o societate. Cu alte cuvinte, genul se referă la modul în care membrii unei societăţi anume consideră că bărbaţii şi femeile se poartă sau ar trebui să se poarte (ce înţeleg membrii unei societăţi prin „masculin” şi „feminin”). (Yeo, A. 1991) Distincţia sex-gen joacă un rol fundamental în societăţile actuale (practici cotidiene, distribuția sarcinilor în familie, politici publice etc.) deoarece există diferenţe între femei şi bărbaţi care nu au o origine biologică.

3. • Ceea ce ne defineste ca femei sau bărbați reprezintă un lung şir de experienţe de învăţare socială, în familie, în cercul de prieteni, în şcoală sau în alte contexte. Ca instituţie socială, şcoala reprezintă un important „laborator” al proceselor de construcţie de gen la elevi. Din această perspectivă, modul în care sunt organizate experienţele de învăţare, atât prin conţinutul lor explicit sau implicit, cât si prin modelele de activitate cognitivă şi de interacţiune socială pe care le presupun, pot exercita influenţe semnificative asupra conştientizării şi interiorizării de gen, asupra asumării sau exercitării rolurilor de gen. • Toate societăţile atribuie un rol bărbaţilor sau femeilor în funcţie de sex. Rolurile atribuite în funcţie de gen sunt comportamente dobândite ce condiţionează activităţile şi responsabilităţile ce sunt percepute ca fiind preponderent masculine sau feminine. Aceste roluri atribuite în funcţie de sex uneori discriminează femeile, dar şi bărbaţii. În toate situaţiile, discriminarea de gen limitează potenţialul individului, familiei, comunităţii şi societăţii.

4. • Pornind de la ideea că școala este „laborator” de învăţare, că ceea ce se învaţă la şcoală trebuie aplicat apoi acasă, în societate, în viaţa de zi cu zi,aceasta are un rol important în modelarea gândirii şi comportamentului elevilor, fără a minimaliza rolul familiei sau comunităţii. Acest proces complex de identificare cu semenii, dar în acelaşi timp de individualizare, are loc sub presiunea socialului. De modul în care un copil va face faţă acestor influenţe sociale şi le va interioriza în maniera specifică personalităţii sale va depinde evoluţia sa viitoare şi adaptarea la mediul social. Experiențele sociale care apar la întâlnirea individului cu grupul în cadrul mediului și practicilor educaționale sunt caracterizate de apartenența la diverse categorii sociale. Aceste experiențe favorizează construirea identităților de gen, etnie sau clasă prin interpretarea normelor și practicilor educaționale. Rolurile, funcțiile și implicațiile educației în societate se constituie, astfel, pe de o parte, în a transmite cunoștințe, a armoniza comportamente și a răspunde unor cerințe ale societății, iar, pe de altă parte, în a construi și negocia identități sociale.

5. • Abordarea integratoare de gen a educaţiei prevede introducerea dimensiunii de gen în sistemul de învăţământ. Abordarea de gen ţine cont de diferenţele de gen la efectuarea analizei sistemului de învăţământ şi elaborarea politicilor respective. Prin dimensiunea de gen se presupune analiza impactului influenţelor sistemului de învăţământ asupra dezvoltării băieţilor şi fetelor, conştientizării de către aceştia a propriei identităţi de gen, alegerii idealurilor şi scopurilor vitale, statutul în colectivul şcolar având drept reper sexul biologic. SEX- noțiunea de sex trimite la caracteristicile pur biologice care diferențiază bărbații și femeile: cum sunt diferențele legate de sistemul reproductiv, sau diferențele ce țin de organism. ROLUL DE GEN- set de aşteptări care oferă prescripţii comportamentale pentru femei şi bărbaţi DIFERENȚE DE GEN- sunt produsul interacţiunii caracteristicilor biologice ale femeilor şi bărbaţilor cu mediul şi reflectă diferenţele individuale prin variabilele biologice, psihologice şi comportamentale GEN- noțiunea de gen se referă la diferențele sociale între bărbați și femei. Aceasta se referă la setul de reguli care reglementează relațiile barbați/femei oferindu-le activități, responsabilități și obligații distincte. STEREOTIPURI DE GEN -set de prescripţii sociale sau culturale ale rolurilor de gen Decalaj de gen -diferenţa dintre numărul elevilor, fete şi băieţi, care studiază şi obţin rezultate bune la anumite materii EGALITATE DE GEN- valorizarea în mod egal a aspiraţiilor, nevoilor şi comportamentelor bărbaţilor şi femeilor . EDUCAȚIE CARE PROMOVEAZĂ EGALITATEA DE GEN -educaţia adecvată la nevoile de învăţare diferite ale fetelor şi băieţilor, cu scopul de a le asigura acestora şanse egale de dezvoltare. SOCIALIZARE DE GEN -proces prin care se încurajează sau se descurajează anumite comportamente și atitudini ale unui anumit gen, prin care se comunică ceea ce este potrivit pentru normele de gen ale momentului DISCRIMINARE DE GEN -tratament care încalcă drepturile unei persoane pe baza unui stereotip de gen

6. PRINCIPALELE ELEMENTE VIZATE DE DIMENSIUNEA DE GEN ÎN EDUCAŢIE: accesul la educaţie (în funcţie de apartenenţa la un sex sau altul), conţinutul învăţării (stereotipurile de gen, promovare de modele de gen etc. în manuale, materiale didactice) forme şi modalităţi de organizare a învăţământului (cu elemente specifice pe genuri: gradul de implicare a fetelor/băieţilor, în grupuri separate sau mixte etc.), modalităţi de evaluare a cunoştinţelor (stereotipuri de gen, cu elemente specifice: atitudini, aprecierea elevilor pe criteriu de sex etc.), caracteristici ale corpului profesoral care se ocupă de educaţia fetelor şi/sau a băieţilor (ponderea femeilor/bărbaţilor, nivelul de stereotipizare personală şi profesională, etichetarea elevilor pe criteriu de sex etc.), climatul de gen (fizic, informaţional, relaţional) al instituţiilor educaţionale etc Sistemul de învaţământ, prin conţinuturi şi prin modalităţi didactice de transmitere a acestora, prescrie modele de gen în ceea ce priveşte integrarea socială şi dezvoltarea profesională a indivizilor. CONDIŢII DE REALIZARE A DIMENSIUNII DE GEN ÎN EDUCAŢIE: ? conştientizarea dimensiunii de gen de către actorii implicaţi, parteneriatul de gen, informare şi formare privind consecinţele practicilor de discriminare de gen ? implicarea tinerilor şi a profesorilor în acţiuni de promovare şi susţinere a egalităţii de gen ? orientarea socio-profesională a elevilor ? conţinuturile programelor şcolare ? asocierea între gen şi caracteristici fizice şi de personalitate.

7. Realizarea egalităţii de gen în educaţie reprezintă unul din factorii necesari pentru asigurarea dezvoltării durabile a societăţii. Este bine ştiut că în România, deşi există reglementări legale, problematica de gen nu ocupă o poziţie prioritară în formarea profesorilor. De aici apar anumite disfuncţionalităţi în procesul de învăţământ. Se fac serioase confuzii în ce priveşte distincţia între: Prejudecăţile care se manifestă în educaţia românească se referă îndeosebi la stereotipurile de gen: • sex – gen • separarea fetelor şi a băieţilor ca un principiu organizator • înnăscut – dobândit • profesii pentru băieţi - profesii pentru fete (pompier – profesor) • diferenţiere – discriminare • fetiţe “drăguţe” – băieţi “curajoşi” • diferenţe – egalitate între genuri (trebuie cunoscute diferenţele pentru a realiza egalitatea între cele două genuri) • sport pentru fete - sport pentru băieţi (volei – rugby) • organizarea spaţiilor de joacă la grădiniţă (colţul păpuşilor pentru fetiţe – colţul maşinuţelor pentru băieţi) • se preferă interacţiunea educatorului cu mama, nu cu tata • cartea cu prinţese pentru fete - cartea cu cavaleri / maşini pentru băieţi • evaluarea – fetele sunt mai silitoare / cuminţi decât băieţii

8. Lipsa de atenţie cu privire la dimensiunea de gen în educaţia românescă duce inevitabil la greşeli pe care profesorii le fac la clasă: • majoritatea profesorilor abordează rar teme de gen • nu se exploatează situaţiile cu potenţial educaţional din perspectiva dimensiunii de gen în educaţie • etichetări – atributele de gen asociate fetelor sau băieţilor • raportarea unui gen la performanţele “ideale” ale celuilalt gen • sarcini pentru elevi care separă rolul în raport de gen • favorizarea fetelor în detrimentul băieţilor (pentru că sunt mai sensibile, mai cuminţi, mai silitoare) • manualele şcolare transmit reprezentări de gen inegale (preponderent masculine). Normele şi valorile sociale care prescriu comportamente stereotipe de gen limitează dezvoltarea abilităţilor cognitive şi motorii, emoţionale şi comportamentale ale copiilor. Educaţia pe probleme de gen, îndeosebi atunci când se adresează atât băieţilor cât şi fetelor, poate fi un instrument important pentru promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în societatea modernă. Obiectivul său este de a schimba rolurile asociate fetelor şi băieţilor, femeilor şi bărbaţilor în viaţa publică şi privată. Reducând stereotipurile asociate cu aceste roluri, această educaţie sprijină procesul de instalare a unei egalităţi civice la copii, în cadrul căreia femeile şi bărbaţii trăiesc într-o relaţie de cooperare şi respect reciproc. De aceea este foarte important ca părinţii şi cadrele didactice să diminueze aceste diferenţe prin dezvoltarea tuturor abilităţilor cognitive şi emoţionale atât la băieţi cât şi la fete.

9. • UE este pe primul loc la nivel mondial în ceea ce privește promovarea egalității de gen, aceasta reprezentând un obiectiv politic esențial al acțiunii externe și al politicii externe și de securitate comună ale UE, menit să accelereze progresul către obiectivele fixate la nivel mondial, inclusiv obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), care stau la baza Agendei 2030. Sistemul actual de învăţământ românesc îşi propune ca principiu de organizare echitatea şi egalitatea de şanse. La nivelul măsurilor de politică educaţională, în Legea învăţământului şi alte reglementări legislative nu se fac referiri explicite la egalitatea de gen, singura prevedere referindu-se la accesul egal la educaţie. Provocările cu care ne confruntăm în ceea ce privește egalitatea de gen sunt la fel de variate ca și contextele în care apar și necesită răspunsuri specifice contextului. Nicio țară din lume nu este însă aproape de atingerea, până în 2030, a obiectivului privind realizarea egalității de gen și emanciparea tuturor femeilor și fetelor.

10. LEGISLAȚIE Legislația cu privire la egalitatea dintre femei și bărbați este vastă. Constituția României adoptată în noiembrie 1991 și modificată prin Legea nr. 429/2003 conține un articol referitor la egalitatea dintre cetățeni indiferent de sex, însă dreptul la educație nu face nicio referință la gen. Legea Educației Naționale nr. 1 din 5 ianuarie 2011 face referiri în mai multe articole la interzicerea discriminării în învățământul superior pe criterii de sex, la echitate și etică academică. Legea nr. 229/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați garantează egalitatea de șanse și tratament între aceștia, eliminarea tuturor formelor de discriminare și luarea de măsuri pentru promovarea egalității de șanse. Capitolul trei din această lege interzice discriminarea „bazată pe criteriul de sex în ceea ce privește accesul femeilor și bărbaților la toate nivelurile de instruire și de formare profesională” și enunță obligativitatea includerii în programele de educație națională a temelor și activităților referitoare la egalitatea de șanse. Ministerul Educației Naționale asigură, conform acestei legi, „instruirea, pregatirea și informarea corespunzătoare a cadrelor didactice, la toate formele de învățământ, public și privat, pe tema egalității de șanse pentru femei și bărbați”.

11. Mai mult, Ministerul promovează […] recomandări privind realizarea cursurilor universitare, instrumente de evaluare a manualelor școlare, programe școlare, ghiduri pentru aplicarea programelor școlare care să excludă aspectele de discriminare între sexe, precum și modelele și stereotipurile comportamentale negative în ceea ce privește rolul femeilor și al bărbaților în viața publică și familială.” ACTORII reprezentanți ai statului, care trebuie să pună în aplicare politicile publice relevante cu privire la egalitatea de gen și educație SOCIETATEA CIVILĂ este și ea reprezentată de mai multe rețele și coaliții care înglobează dimensiunile de educație și egalitate de șanse; Coaliția anti-discriminare, Coaliția pentru egalitate de gen, Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor (VIF) etc. Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între femei şi bărbaţi (ANES) Comisia Naţională în domeniul Egalităţii de Șanse între femei şi bărbaţi (CONES) Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) Comisiile pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, Consiliile Judeţene şi cel al Municipiului Bucureşti în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (COJES) și nu numai.

12. În anul 2020, Parlamentul României a adoptat un proiect de lege controversat ce a fost inițiat de senatorii PMP Lungu Vasile-Cristian și Pașcan Emil-Marius,potrivit căruia se modifica Legea Educației,astfel încât referirile la identitatea de gen erau interzise în școlile și universitățile din România. Astfel,legea votată interzicea în școli„activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen,înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași”. Adoptarea acestei propuneri legislative ar fi interzis orice fel de activități educaționale și de cercetare pe probleme de gen în România. De fapt, interdicția ar fi acoperit o multitudine de activități, de la studii de gen în universități până la orice alte activități educaționale care au atins „gen”, cum ar fi activități menite să combată discriminările de gen prin educație sau traininguri pentru egalitatea de gen la locul de muncă. În mod remarcabil, având în vedere modul în care a fost încadrată, interdicția ar fi putut interzice și cercetarea sensibilă la gen în orice disciplină, fie că este vorba de drept, științe politice, sociologie, istorie sau medicină. Cu toate acestea, în decembrie 2020, interdicția a fost declarată neconstituțională de Curtea Constituțională a României.

13. „Legislaţia României interzice discriminarea pe criterii de orientare sexuală, cuprinde soluţii legislative pentru situaţii vizând schimbarea de sex, distincţia între noţiunile de „sex” şi „gen”, aşadar, dispoziţii clare şi în concordanţă cu obligaţiile asumate de România ca parte semnatară a unor tratate internaţionale referitoare la domeniul materiei „identităţii de gen”. Tot astfel, sistemul normativ intern este racordat, prin intermediul art.20 din Constituţie, cadrului normativ internaţional în materia drepturilor omului şi interpretării evolutive date de instanţe internaţionale precum CEDO, consacrând prioritatea celor mai înalte standarde privind drepturile fundamentale. Prin intermediul art.148 din Constituţie, normele europene obligatorii au prioritate în situaţia în care sunt contrare celor interne. În acest context, interzicerea prin lege a exprimării şi cunoaşterii în unităţile de învăţământ a problematicii identităţii de gen altfel decât ca identitate între gen şi sexul biologic echivalează cu promovarea unor soluţii normative ce se exclud reciproc, fiind de natură să creeze un cadru normativ confuz şi contradictoriu, contrar cerinţelor de calitate a legii impuse de art.1 alin.(3) şi (5) din Constituţie”, se preciza în motivarea deciziei prin care s-a stabilit ca fiind neconstituţională Legea pentru modificarea articolului 7 din Legea Educaţiei Naţionale 1/2011. Referitor la adoptarea acestei legi UNICEF preciza: „în afară de angajamentele internaționale pe care România le-a ratificat, această modificare a legii educației nu era în concordanță cu Constituția României și numeroase alte legi naționale. Această modificare era și mai îngrijorătoare dacă ținem seama că violența împotriva femeilor și fetelor se află în creștere în toată lumea pe perioada pandemiei de COVID-19. Educația despre gen în școli și universități este esențială în dezvoltarea egalității de gen și a creării unei Românii mai echitabile, incluzive și dezvoltate.

14. Educația este principalul motor al schimbărilor sociale pozitive, opunându-se inegalităților sistemice și transformând relațiile de putere bazate pe gen. Doar prin intermediul unei educații care integrează activ egalitatea de gen la toate nivelurile fetele și băieții își pot dezvolta potențialul în mod egal. Școlile ar trebui să-și continue importantul lor rol de transformare majoră în reducerea decalajului de gen și promovării socializării pozitive de gen.” În 2022, se împlinesc 27 de ani de la adoptarea Declarației și a Platformei de acțiune de la Beijing și 22 de ani de la adoptarea Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea . S-au înregistrat unele progrese, dar persistă, peste tot în lume, inegalități adânc înrădăcinate,inclusiv în ceea ce privește accesul de bază la sănătate, educație și locuri de muncă, dar și în ceea ce privește violența de gen larg răspândită.

15. Inegalitățile de gen din România sunt printre cele mai mari la nivel european. Situația nu s-a îmbunătățit semnificativ în ultimul deceniu, chiar înrăutățindu-se în anumite privințe. Pe piața muncii, femeile ocupă în general poziții inferioare bărbaților, fiind plătite mai prost și fiind mai vulnerabile la variațiile ciclurilor economice. Această situație se datorează în cea mai mare parte mediului de afaceri privat, ea înrăutățindu-se tocmai în sectoarele cele mai dinamice. Politicile publice din România privitoare la inegalitățile economice de gen sunt insuficiente, având aplicabilitate și rezultate incerte. În interiorul problematicii legate de inegalitățile de gen, identificarea decalajelor de gen pleacă de la constatarea că, deși au luptat și au obținut drepturi și libertăți egale garantate prin lege, în practică mai nicăieri femeile nu au încă parte de tratament egal și nu beneficiază încă de șanse egale cu bărbații atunci când vine vorba de participarea lor la viața economică, socială, politică și culturală. Altfel spus, reușitele și realizările femeilor continuă să aibă loc în condiții structural dezavantajoase pentru ele. Stereotipurile de gen sunt o principală cauză a fenomenelor sociale de excluziune,discriminare, inegalitate pe piaţa muncii sau în accesul la decizie al femeilor şi bărbaților. De exemplu, conform Barometrului de Gen realizat în 2018, 44% dintre români consideră că femeile nu sunt capabile să conducă, iar procentul de 17% de parlamentari femei confirmă că stereotipurile influențează reprezentarea politică a femeilor. Nu în ultimul rând, stereotipurile sunt folosite pentru a justifica abuzuri şi violenţă. Stereotipurile se formează încă din primii ani de viaţă, iar dacă elevii și elevele nu sunt ajutaţi să le privească cu un ochi critic, ele se consolidează ca adevăruri general valabile şi ajung să le influențeze comportamentele,inclusiv percepţiile despre propriile capacităţi.

16. • STRATEGIA UE PRIVIND EGALITATEA DE GEN se aliniază angajamentului Comisiei von der Leyen de a realiza o Uniune a egalității. OBIECTIVE: Ea conține obiective de politică și acțiuni care ar putea duce la progrese mari. • încetarea violenței împotriva femeilor; • combaterea stereotipurilor de gen; • eliminarea disparităților de gen de pe piața forței de muncă; • asigurarea unei participări egale a femeilor și a bărbaților în diferite sectoare ale economiei; • eliminarea diferenței de remunerare între femei și bărbați și a disparităților de gen în ceea ce privește pensiile; • eliminarea discrepanțelor de gen în ceea ce privește asumarea responsabilităților familiale și atingerea echilibrului de gen în procesul decizional și în politică. Strategia urmează o abordare dublă: integrarea perspectivei de gen în toate celelalte politici, combinată cu acțiuni specifice. Până în 2025, Europa s-ar putea apropia mult de dezideratul de a deveni un continent în care femeile sunt egale cu bărbații. Ideea este ca toți europenii – femei sau bărbați, fete sau băieți – să se bucure de libertatea de a-și urma propria cale, să aibă șanse egale de a prospera, să poată fi membri egali în societate și să poată deveni lideri dacă o merită. INTERSECȚIONALITATEA este principiul orizontal pentru punerea sa în aplicare. Deși strategia se concentrează pe acțiunile de pe teritoriul UE, ea este coerentă și cu politica externă.

17. PROIECTE Principalul instrument din perspectiva politicilor de gen în educație în România îl constituie proiectul „Dimensiunea de gen în educație” realizat de către Institutul de Științe ale Educației, în cooperare cu UNICEF România. În cadrul acestui proiect s-au publicat, începând cu 2006, mai multe ghiduri și materiale de informare și popularizare. Acestea au fost utilizate în programul de formare a inspectorilor școlari care coordonează la nivel județean instruirea cadrelor didactice, în domeniul unor metode de predare atente la dimensiunea de gen. Alături de aceasta, cadrele didactice au la dispoziție un „Compendiu pentru dimensiunea de gen în educație“, care oferă un set de instrumente specifice de evaluare și auto-evaluare a instituțiilor educaționale, dintr-o perspectivă de gen, precum și un set de indicatori pentru evaluarea manualelor școlare dintr-o perspectivă de gen. Compendiul oferă, de asemenea, un glosar cu definiții pentru o serie de concepte de bază referitoare la educația de gen.

18. Proiectul -BENEFICIILE EGALITĂȚII DE GEN ÎN EDUCAȚIE (Boosting Gender Equality in Education), un proiect european finanțat în cadrul programului “Fonduri pentru drepturi, egalitate și cetățenie“ se implementează concomitent în patru țări: Cipru, Italia, Lituania și România, pentru a promova egalitatea de gen în educația timpurie (grădinițe și școli primare). Educația și copilăria sunt două aspect cheie ale proiectului BEE. Proiectul „EGALIS: egalitate de gen prin schimbare socială și educație”, în cadrul programului Active Citizens Fund – Romania, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. OBIECTIVE: 1. Educația tinerilor și formarea profesorilor sub umbrela campaniei de conștientizare „Feminismul pe înțelesul tuturor” care își propune să deconstruiască printre tineri și cadre didactice miturile și prejudecățile legate de feminism și să ofere informații despre egalitate de gen folosind instrumente diverse, atractive și moderne Proiectul va oferi grădinițelor și școlilor primare oportunități gratuite de formare a cadrelor didactice, dar și a personalului administrativ, pentru recunoașterea stereotipurilor de gen și abordarea lor în contexte educaționale variate (științe, robotică, literatură pentru copii etc.), precum și de participare la crearea unui Set de instrumente educaționale pe această temă. 2. Activități de advocacy pentru utilizarea la scară largă a instrumentelor educative create, formularea de propuneri pentru revizuirea standardului ocupațional pentru profesiile de expert egalitate de șanse și tehnician egalitate de șanse, pentru a duce egalitatea de gen mai aproape de instituții și companii, monitorizarea derapajelor sexiste de la nivelul societății și reclamarea acestora la CNCD. Proiectul include și o parte de asistență juridică și reprezentare în instanță în cazuri de discriminare de gen. Unitățile de învățământ înscrise în proiect vor avea ocazia unui schimb de bune practici cu alte școli și grădinițe din țările participante la proiect, cu ocazia unei tabere destinate cadrelor didactice, ce va avea loc în Pisa, Italia în 2022. Scopul este de a ajuta profesioniștii în educație să-și îmbunătățească abilitățile de a gestiona stereotipurile de gen și de a genera contexte de învățare care să contribuie la eliminarea discriminării și la o societate mai incluzivă.

19. CONCLUZII: Identitatea de gen însumează atributele, caracteristicile fizice, psihice şi intelectuale ale unei persoane, reprezentând o asumare şi internalizare psihologică a trăsăturilor feminine şi masculine. Contrar intuiţiei comune, aceasta nu este un dat, o etichetă personală pe care o descoperim într-un anume moment al dezvoltării noastre, ci este construită, printr-un proces continuu de interacţiune cu mediul. Cu alte cuvinte, deşi important, sexul nu determină genul, orice persoană (deci şi elevii şi elevele) se reprezintă ca femeie sau bărbat prin asocierea sensului de sine cu definiţiile masculinităţii şi feminităţii si cu trăsăturile de gen instituite la nivel social. Așadar,prin educație putem schimba mentalități învechite și construi o societate în care fetele și femeile să aibă șanse egale, respect și drepturi depline. Educația este cea mai buna cale pentru a preveni manifestarea sexismului, a discriminarii și a violenței de gen. Prin urmare,avem nevoie de STEREOTIPIE??

20. Bibliografie: • Bălan, E. si alții. „Fete si băieti. Parteneri în viata publică si privată – perspective de gen” Editura Nemira, Bucuresti, 2003. • Bocioc, F., Dimitriu,D., Tesiu, R., Văileanu,C. Gender Mainstreaming.„ Metode si instrumente. Ghid practic pentru abordarea integratoare a egalitătii de gen”.Editura Neva, CPE, 2004. • Grunberg, L., Miroiu, M. (ed.)„Gen si educatie”, Editura AnA, Bucuresti, 1997 • Nicu Adriana, Politici educaţionale pentru integrarea europeană, Edit. Universităţii “Lucian Blaga”, Sibiu • https://youtu.be/ZoNbxx2vGK8 • http://www.educatiefaradiscriminare.ro/articole/egalitatea-de-gen-si-educatia/ Vă mulțumim!