1 / 72

CALATORII TRANSCUTANATE

CALATORII TRANSCUTANATE. Calatorii transcutanate . Cuprins. Pielea. Organ care constituie invelisul corpului. Pielea este un organ viu, nu o simpla membrana, de o mare importanta fiziologica.

mae
Download Presentation

CALATORII TRANSCUTANATE

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. CALATORII TRANSCUTANATE Calatorii transcutanate

  2. Cuprins

  3. Pielea • Organ care constituie invelisul corpului. Pielea este un organ viu, nu o simpla membrana, de o mare importanta fiziologica. • Structura - Pielea cuprinde trei straturi suprapuse, epidermul, dermul si hipodermul, si formeaza, impreuna cu anexele (perii, parul, unghiile si glandele), tegumentul. Epidermul este un epiteliu (tesut format din celule juxtapuse) cuprinzand diferite tipuri de celule. Dermul este un tesut conjunctiv (care joaca rol de nutritie si de sustinere), format din celule numite fibroblaste, din fibre de colagen si din fibre elastice. Hipodermul este o varietate de tesut conjunctiv, tesutul adipos.Anexele cuprind fanerele (peri, par, unghii), foarte bogate in keratina; glandele sudoripare sau sudorale, care secreta sudoarea; glandele sebacee secreta sebum, care formeaza o pelicula protectoare la suprafata pielii. Functii - Pielea asigura o protectie impotriva agentilor fizici si chimici, intarita prin actiunea keratinei si a melaninei. Ea joaca un rol senzorial multumita receptorilor nervosi microscopici, sensibili la pipait, durere si temperatura. Pielea mai intervine si in termoreglare (mentinerea unei temperaturi interne constante) prin dilatarea vaselor sangvine cutanate si prin evaporarea sudorii, ceea ce permite evacuarea unui exces de caldura.

  4. CANCERUL DE PIELE • Cancerul de piele (cutanat) a devenit cel mai frecvent tip de cancer la om. Anual, medicii descopera sute de mii de noi cazuri la pacienti aparent sanatosi. Specialistii din toata lumea pun cresterea incidentei acestui tip de cancer pe seama schimbarii climei si a exploziilor solare, dar si a inconstientei oamenilor. Boala afecteaza in general stratul superior al pielii (epiderma), dar in unele cazuri se extinde si la alte parti ale corpului. In practica medicala s-au evidentiat doua tipuri de cancer de piele, care apar destul de des. Carcinomul bazocelular, ce apare in 75% din cazurile de cancer de piele, caz in care boala invadeaza pielea normala, ii modifica aspectul, distruge tesuturile profunde, iar uneori si muschiisi oasele. Acest tip de cancer trece in faza de metastaza foarte rar. Carcinomul spinocelular, celalalt tip frecvent de afectiune, apare in 20% din cazurile de cancer de piele, dar este mult mai periculos. Boala evolueaza lent si se dezvolta pe pielea care a suferit o leziune. Este mai invaziv decit tipul bazocelular si se raspindeste la alte parti ale organismului. j3s3se • Cauzele cancerului de piele • Boala este provocata in special de supraexpunerea la soare si la raze ultraviolete. Persoanele care au suferit arsuri solare severe, in special in copilarie, cele care si-au expus pielea la soare ani la rind timp indelungat si chiar pesoanele care apeleaza des la solar sint predispuse sa se imbolnaveasca. Alte cauze posibile de aparitie a cancerului de piele includ expunerea repetata la raze X, anumite chimicale (arsenicul, carbunele), substante radioactive (radiul). Boala poate fi, de asemenea, cauzata de tratamentul cu radiatii ionizante utilizate pentru tratarea de eczeme, psoriazis sau acnee. • Cum se depisteaza boala? Examinarea pielii de catre medic este primul pas pe care trebuie sa-l faceti daca aveti suspiciuni in legatura cu anumite modificari pe piele. Daca specialistul suspecteaza la rindul sau un cancer, este necesara o biopsie pentru un diagnostic precis. Pentru aceasta este obligatorie recoltarea unei portiuni din suprafata de piele afectata si examinarea sub microscop, pentru evidentierea celulelor canceroase. Semnele bolii sint anumite modificari ale aspectului pielii, de exemplu o iritatie, o excrescenta, o rana care nu se vindeca sau o modificare foarte vizibila a unei alunite sau a unui neg. Cancerul de piele afecteaza de obicei zone care sint expuse la soare in mod frecvent cum ar fi gitul, spatele, pieptul sau umerii. Cea mai sensibila si mai expusa zona a corpului ramine, insa, nasul

  5. Factori de risc • Riscul de a face cancer de piele depinde de tipul de piele si de cit de usor se produc arsurile solare. Cele mai expuse sunt persoanele cu tenul deschis la culoare, cu parul blond sau roscat sau cu ochii de culoare albastru sau verde, dar si persoanele cu pistrui. Cancerul de piele se poate chiar mosteni genetic, astfel ca persoanele care au avut in familie cazuri de acest fel trebuie sa fie mult mai atente. Un alt factor de risc este virsta, dupa 40 de ani pielea devenind mult mai sensibila la acest tip de atac. Si munca in aer liber fara protectie solara poate favoriza aparitia bolii, la fel ca si fumatul, care sensibilizeaza epiderma. Statisticile arata ca barbatii dezvolta cancer de piele mai frecvent decit femeile. Forme severe ale cancerului de piele apar mai des la persoanele care au cicatrici sau care au suferit un transplant si fac tratament pentru prevenirea respingerii grefei de piele. • Simptomele cancerului de piele • Simptomele cancerului bazocelular pot fi foarte variate si pot include modificari ale aspectului pielii cum ar fi leziuni ferme cu aspect perlat, cu vase de singe ce au un aspect de pinza de paianjen, pete sensibile si rosii care singereaza cu usurinta, leziuni mici, lucioase care pot semana cu negii sau cu alunitele, pete asemanatoare cu cicatricile, in special la nivelul fetei, leziuni care singereaza, formeaza cruste si iar singereaza si care nu se vindeca in decurs de trei saptamini. Sint suspecte si formatiunile gen alunite care isi modifica forma, marimea sau culoarea. Semne ale carcinomului spinocelular apar pe fata, gitul sau capul pacientului. Semnele bolii includ: leziuni persistente, ferme, de culoare rosie pe zonele de piele expuse la soare, zone de piele ce au un aspect tare (solzos), singereaza sau dezvolta o crusta. Aceste rani pot creste in dimensiuni pe o perioada de citeva luni. In cazul acestui tip de cancer de piele apar excrescente ale pielii ce pot arata ca un neg si rani ce nu se vindeca, dar si zone de piele subtiata la nivelul buzei inferioare, in special la fumatori sau la indivizi care isi expun frecvent fata la soare sau la vint. • Evolutia bolii • Cancerul de piele evolueaza de obicei lent, invadind si distrugind tesuturile alaturate. Pot trece luni sau chiar mai bine de un an pina la aparitia primelor semne. Carcinomul bazocelular poate sa invadeze pielea normala si sa-i modifice aspectul, sa distruga tesuturile profunde, ca muschii si oasele. Acest tip de cancer de piele metastazeaza foarte rar. Mult mai periculos este, insa, carcinomul spinocelular, care evolueaza incet si metastazeaza frecvent. Boala poate duce chiar si la desfigurarea pacientului. Este mult mai invaziv decit cel bazocelular si poate afecta scalpul, urechile, pleoapele, nasul, buzele sau alte parti ale corpului. Dintre celulele canceroase, 2-6% invadeaza si alte organe ale corpului.

  6. Cancerul de piele se vindeca • Cancerul de piele se poate vindeca daca este depistat la timp si tratat imediat. Persoanele care au avut aceasta boala sint predispuse la reaparitia acesteia, chiar daca tratamentul a fost declarat reusit. De regula, 35-50% din pacientii diagnosticati cu carcinom bazocelular vor dezvolta un alt cancer de piele intr-un interval de 5 ani. Pentru a se realiza un diagnostic in fazele incipiente ale bolii, este bine ca pielea sa fie examinata o data pe luna, iar daca apar leziuni suspecte este bine ca pacientul sa mearga imediat la medicul specialist. Tratamentul pentru cancerul de piele depinde de marimea si de localizarea acestuia, de tipul bolii, de virsta pacientului si de starea lui de sanatate. Tratamentul cel mai des utilizat este cel chirurgical prin care se indeparteaza sau distruge leziunea, o data cu o parte din tesutul sanatos din jurul ei. Majoritatea terapiilor sint foarte eficiente, cu rate de succes de pina la 90%. • E mai bine sa previi imbolnavirea • Aparitia cancerului de piele poate fi prevenita prin evitarea supraexpunerii la razele ultraviolete ale soarelui, fie cele naturale, fie cele artificiale folosite in cabinetele de bronzat, deoarece sint foarte periculoase. Pielea poate fi protejata prin: limitarea expunerii la soare, in special intre orele 10 si 16, cind expunerea este maxima, purtarea de haine care sa acopere pielea, inclusiv ceva pe cap, bluza cu mineca lunga si pantaloni, utilizarea ochelarilor de soare cu filtru pentru ultraviolete, utilizarea unei creme cu un factor de protectie de minim 15, in fiecare zi, tot timpul anului, chiar si cind afara este innorat afara, folosirea unui balsam de buze sau a unei creme cu factor de protectie, pentru a apara buzele de arsuri sau rani provocate de frig, evitarea solarelor sau a lampilor de bronzat. Protejarea pielii trebuie facuta si pentru copii, deoarece o agresiune a pielii in copilarie poate provoca un cancer de piele la maturitate. Copiii trebuie invatati sa se fereasca de razele soarelui si sa poarte haine care sa acopere corpul atunci cind sint expusi la raze ultraviolete. De asemenea, parintii trebuie sa foloseasca lotiuni cu factor de protectie 25 sau 30, atunci cind isi duc copiii la plaja. Crema se va reaplica dupa doua ore de stat in soare sau in apa, chiar daca pe lotiune scrie ca este rezistenta la apa. Copiii mai mici de 6 luni nu trebuie expusi sub nici un motiv direct la soare.

  7. Cancerul pielii si al mucoaselor se trateaza cu amestec de flori de arnica si flori de luminarica, in parti egale, intern, o picatura pe kilocorp, de trei ori pe zi. Extern, se pot face spalaturi cu o lingurita de tinctura din acelasi amestec, in circa 200 ml de ceai. O alta varianta recomanda comprese sau unguent de marul-lupului. • Trebuie sa consumam alimente care contin elemente active anticancerigene: varza proaspata, soia, cereale integrale, morcovi, grapefruit, struguri rosii, ceai verde, simburi de caise, legume si fructe neprelucrate termic, germeni de griu, drojdie de bere, polen, usturoi, ceapa, peste, seminte de dovleac, cartilagii de rechin si bovine. In cazul arsurilor solare, se aplica pe piele un unguent din propolis si ulei de levantica. Acelasi efect il au uleiul de salvie si cel de catina.

  8. LEAC DIN ROSTOPASCAROSTOPASCA SE INTILNESTE ADESEA IN VECHILE CARTI DESPRE PLANTE MEDICINALE SUB NUMELE DE „BURUIANA-DE-CELE-SFINTE“. ASTA DOVEDESTE DE CIT PRESTIGIU SE BUCURA ODINIOARA IN POPOR ACEASTA PLANTA MEDICINALA. ROSTOPASCA INFLORESTE, INCEPIND DIN LUNA MAI, PE TOT PARCURSUL VERII SI PINA IN TOAMNA. CEAIUL DE ROSTOPASCA ESTE RECOMANDAT, CA UZ EXTERN, CONTRA BOLILOR DE CANCER LA PIELE, CONTRA BATATURILOR, A NEGILOR SI A ECZEMELOR CARE NU VOR SA SE VINDECE. PLANTA ESTE, INSA, UN LEAC DE INCREDERE SI IN BOLILE HEPATICE, PENTRU CA CEAIUL BAUT REGULAT CURATA ATIT SINGELE, CIT SI FICATUL SI ARE O INFLUENTA BUNA SI ASUPRA METABOLISMULUI, DAR ESTE RECOMANDATA SI IN AFECTIUNILE BILIARE SI RENALE. CIND ESTE FOLOSITA INTERN, TREBUIE BAUTE CITE 2-3 CESTI CU CEAI, CARE NU SE PREPARA PRIN FIERBERE, CI DOAR PRIN OPARIRE. CA UZ EXTERN, IN MEDICINA HOMEOPATICA SE PREPARA DIN ACEASTA PLANTA O TINCTURA DIN CARE SE ADMINISTREAZA, PE LOCUL AFECTAT, DE 2-3 ORI ZILNIC, CITE 10-15 PICATURI IN PUTINA APA. MODURILE DE FOLOSIRE SINT: ¤ INFUZIE: 1 LINGURITA RASA DE PLANTE LA 1/4 LITRU DE APA (SE OPARESTE DOAR); ¤ SUC PROASPAT: FRUNZELE, TULPINILE SI FLORILE SE SPALA SI SE TREC IN STARE UMEDA PRIN STORCATOR (PENTRU FOLOSIREA EXTERNA); ¤ TINCTURA: SE PROCURA DIN FARMACII, FIIND UN PREPARAT HOMEOPATIC.

  9. CELULITA • * Celulita nu este o grăsime simplă (obişnuită). Femeile nu pot scăpa de această grăsime cu ajutorul exerciţiilor sau dietei. • * Celulita nu este o retinere de lichid. Aceasta este numai o parte a problemei, insa ea este unul dintre cei mai importanti factori care atrag procesul de depunere a grasimilor. • * Celulita nu este numai o problema cosmetica. Este o problema fizica, care nu poate fi schimbata prin intermediul exercitiilor obisnuite si al regimului alimentar. • * Celulita nu inseamna un chin continuu atit pentru sine, cit si pentru ceilalti. • * Celulita nu este numai o problema a felului in care aratam. Este o afectiune care trebuie tratata. • Ajungem la concluzia ca celulita este o stare in care grasimea s-a depus in parti ale corpului cum ar fi coapsele, miinile si picioarele. Tesuturile de colagen din aceste portiuni au forma fagurelui de albine, nu se mai incruciseaza ca in alte parti ale corpului. • Aceste tesuturi alveolare se umplu cu depuneri de grasime, cu toxine, care ridica pielea in sus si in exterior, o intind. Acest lucru intinde colagenul si impiedica miscarea fluidelor. Intinderea colagenului opreste circulatia. Hormonii care elimina grasimea din corp nu pot ajunge la aceste celule pentru a elibera grasimile care se acumuleaza acolo. Ca urmare a acestui fapt, celulele primesc permanent grasimi si nu le pot elimina eficient din corp.

  10. Pentru ca toxinele sunt conţinute in fluidele din corp, in special in grasime, aceste celule celulitice grase contin o cantitate foarte mare de toxine. Cercetarile facute la Universitatea din Milano (Italia) au aratat ca aceasta toxicitate si presiune a fluidelor cu trecerea timpului va distruge celulele. Peretii celulelor devin mai grosi si tari, ceea ce ingreuneaza si mai mult eliminarea grasimilor. Practic, grasimea si toxinele sint inchise aici. • Despre faptul ca celulita este o problema cosmetica cu care trebuie sa se lupte stie in zilele noastre fiecare femeie. Saloanele de frumusete propun numeroase proceduri care sa ne scape de coaja de portocala si pantalonii bufanti.

  11. Trucuri ca sa elimini celulita • Este dovedit faptul ca orice strategie si tratament te-ai decide sa urmezi, daca inainte vei incepe sa tii o cura de detoxifiere, rezultatele vor fi dublate sau chiar triplate. O asemenea cura te ajuta sa iti reechilibrezi metabolismul si sa elimini toate toxinele acumulate in organism. • Detoxifierea organismului • Orice dieta de detoxifiere care se bazeaza pe consum de fructe, legume si sucuri naturale este eficienta. Efectul ei poate fi potentat daca in fiecare seara efectuezi un periaj al corpului care ajuta la drenajul limfei si stimularea circulatiei sangvine. Cu o perie rigida, folosind miscari largi, maseaza incepand cu talpa piciorului si continua in sus, pe intregul corp. Acesta se numeste periaj uscat si se efectueaza intotdeauna inainte de baie. • RECOMANDARI ALIMENTARE: • - zilnic bea minim 2l apa plata cu lamaie (incearca, daca poti, sa bei dimineata un pahar de apa calduta cu lamaie); • - o masa sa fie alcatuita numai din fructe; • - evita consumul de fainoase (incearca sa nu mananci paine in aceasta perioada); • - evita sa mananci mancare gatita in aceasta perioada (inlocuieste-o cu friptura la gratar sau carne fiarta de pui, vita sau peste • - in locul cartofilor prajiti sau a piureului, alege o garniture din legume; • - incearca sa nu mai mananci dupa ora 6 sau daca o faci, alege un fruct; • - evita dulciurile,sucurile acidulate si alcoolul.

  12. Exercitii fizice impotriva celulitei • Dupa ce ai incheiat cura de detoxifiere, pastreaza in continuare linia unei alimentatii sanatoase, dar nu asa drastice, deoarece vei avea nevoie de energie pentru a incepe programul de exercitii care te va ajuta sa atenuezi aspectul de „coaja de portocala”. • Poti efectua orice forma de miscare care iti face placere, cu conditia sa faci acest lucru cel putin de 3 ori pe saptamana, in sedinte de cate 40 de minute. • Exista anumite seturi de exercitii care se concentreaza pe zonele unde apare de obicei celulita care te pot ajuta sa iti tonifiezi acele zone intr-un timp record. STRATEGII ALTERNATIVE CONTRA CELULITEI • Masajul anticelulitic profesional nu numai ca destinde si rasfata pielea corpului, dar ajuta in prevenirea si lupta impotriva celulitei. El inlesneste si refacerea tendintelor naturale ale corpului, prin manevrarea muschilor si stimularea sistemului circulator si limfatic care distrug tesutul adipos.

  13. Masajul de slabire are ca scop stimularea circulatiei limfatice, insa spre deosebire de drenajul limfatic acesta este mult mai riguros si profund, efectuandu-se cu mai multa forta, dar fara a provoca discomfort sau vanatai atunci cand este efectuat de persoane calificate si cu experienta. In functie de gradul de celulita se stabileste numarul de sedinte de masaj saptamanal, sedinte care pot dura 45 sau 60 de minute si la care se folosesc creme termice si uleiuri de masaj cu ingredienti activi care actioneaza in profunzime. • In timpul unei sedinte de masaj anticelulitic circulatia sanguina este accelerata si dilatarea vasele de sange superficiale se dilata. Un masaj anticelulitic executat cu o crema anticelulitica pe baza de cofeina va avea rezultate considerabil mai bune. • Impachetarile anticelulitice, extraordinar de benefice atat pentru eliminarea retentiei de apa, cat si pentru eliminarea celulitei. • Impachetarile anticelulitice: • • imbunatatesc circulatia sangelui eliminand toxinele superficiale si excesul de lichid din tesuturile adipoase. • • netezesc portiunile pufoase ale pielii, imbunatatind si intinerind textura acesteia. • • previn aparitia celulitei. Celulita, inclusiv aspectul de portocala, este mai usor de eliminat cand este intr-un stadiu incipient. In stadiile avansate de celulita se impun tratamente mai indelungate si masaj anticelulitic profesional.

  14. HERPES • Cauzele aparitiei • Este o boala foarte raspandita putand sa apara atat la copii cat si la adulti. Ea este produsa de un virus care dupa multiplicare se poate raspandi pe calea sangelui in diferite organe. Infectia cu herpes variaza de la forme moderate (o infectie la ochi sau la buze) la forme grave. • Manifestari ale aparitiei herpesului • Aparitia herpesului poate da o stare de indispozitie generala, somnolenta sau insomnie, dureri de cap, nervozitate, scaderea poftei de mancare, greturi, frisoane, cresterea temperaturii sau dureri in muschii coloanei vertebrale ce se accentueaza la extensia capului, dar toate aceste simptome dispar in 3-5 zile de la debut. • In cazul pielii si a mucoaselor apare o eruptie de mici basicute cu lichid clar care se rup cu usurinta, lasand eroziuni ce se vindeca in cateva zile. Pe toata durata bolii sau chiar putin inainte de aparitia ei, bolnavul are senzatii de arsura sau mancarime locala. • Vindecarea se face in 11-12 zile, dar dupa vindecare virusul ramane in organism si poate recidiva. Daca organismul este slabit datorita unei alimentatii necorespunzatoare (mai ales cu carne grasa sau salam), datorita unui efort fizic, datorita stresului, unor expuneri succesive la soare sau datorita altor cauze atunci herpesul reapare. • De asemenea, un herpes este amplificat de boli concomitente ca diabet zaharat si tuberculoza sau apare in forma de Zona Zoster, cu dureri greu de suportat. • Reaparitia frecventa a unui herpes pe buze indica de fapt si o lipsa de fier in organism, lipsa ce slabeste sistemul imunitar. Daca organismul are o putere de aparare normala, un sistem imunitar bun, el stapaneste eficient agresivitatea virusului, infectia fiind stinsa pentru o perioada indelungata. • Totusi, este o boala ce nu trebuie ignorata, caci prezenta virusului in organism poate conduce la multe complicatii. Astfel, localizarea la ochi poate duce la opacitate corneana sinonima cu pierderea vederii. De asemenea, copii mici contaminati de la mama pot pastra acest virus toata viata

  15. Recomandari in cazul aparitiei herpesului • * Repaos fizic de 1-2 zile mai ales la cei cu imunitate scazuta, la cei aflati in convalescenta dupa alte boli, la cei bolnavi sau la copii. • * Alimentatia va fi formata din cat mai multe legme si fructe proaspete, in special cele bogate in vitaminele A, C si E. In primele zile de boala sunt excluse alimentele care contin grasimi caci ele grabesc aparitia eruptiei. • * Fumatul este exclus pe toata durata puseului eruptiv. • * Se beau infuzii din plante medicinale (urzica, patlagina ingusta, revent etc). Infuziile se fac cu o lingurita planta la o cana cu apa. Se beau doua cani pe zi, incet, inghititura cu inghititura. Se mai recomanda infuzii de amestecuri de plante, doua cani pe zi: radacina de stejar, musetel, salvie si sulfina in parti egale sau urzica, rozmarin, patlagina si fumarica in parti egale. • * Tinctura de galbenele, 20 picaturi, de trei ori pe zi. • * Se unge locul de aparitie al herpesului cu alifie de galbenele, alifie de roinita, alifie de propolis sau ulei de sovarf. • * Se pun comprese si tamponari cu decoct de brusture sau infuzie de musetel. Se mai recomanda comprese cu argila rece. • * In cazul herpesului localizat la buze, se poate unge locul afectat cu albus de ou batut spuma (de trei pana la sapte ori pe zi). • * In cazul herpesului genital se fac spalaturi cu frunze de nuc sau cu pelin si tamponari de mai multe ori pe zi cu suc de lamaie sau otet de mere si miere.

  16. Pentru a-i feri pe cei din jur de imbolnavirea cu herpes trebuie remarcat faptul ca veziculele herpetice contin mari cantitati de virus, care supravietuiesc panala 7 zile si ele pot fi transmise prin saliva. • Virusul poate afecta mai ales persoanele cu afectiuni concomitente, cu sistem imunitar slabit, gravide, copii mici cu probleme de sanatate, rahitici, distrofici, convalescenti, etc.

  17. NEGII • In foarte multe cazuri negii sunt inofensivi, insa trebuie identificati si tratati la timp, deoarece riscati ca acestia sa se raspandeasca si in alte zone ale corpului. • Negii sunt determinati de anumiti virusi care fac parte din familia HVP, prin traducere: virusul papilomului uman si sunt mai mult de 70 de tipuri si subtipuri, fiecare afectand zone precise ale corpului. In afara de negii genitali, care sunt cei mai periculosi si foarte contagiosi, ceilalti nu se raspanedsc foarte usor. • Negii apar acolo unde exista un sistem imunitar scazut, sau incompelt dezvoltat, cum este in cazul copiilor, care sunt cei mai predispusi sa faca acest virus. Insa exista persoane care au zone sensibile ale corpului care pot deveni zone favorabile dezvoltarii negilor. • Zonele cele mai expuse sunt degetele de la mana, care reprezinta alveolele preferate ale negilor si cei care isi rod unghiile si isi smulg pielitele prezinta un risc crescut de imbolnavire.

  18. Cele mai cunoscute tipuri de negi: • - Vulgar: sunt sub forma de papule cu suprafata aspra, cu un diametru de cativa milimetri, avand culoarea pielii si se poate aparea in orice parte a corpului, in special pe dosul mainii, pe degete si in jurul unghiilor. • - Plantar: se localizeaza pe talpa piciorului, ducand la crearea unor probleme de mers, fiind foarte dureroase. • - Filiform sau digitoform: apare sub forma de punct, varf, in partea superficiala a pielii, ca de exemplu: pe fata, sub brat, in zona omoplatului, pe buze sau in zona umerilor. • - Plan: are o culoare galbena si de multe ori apar mai multi, pe fata, dosul mainii sau antebrate. Cei mai predispusi sunt adolescentii si iritatia datorita frecarii firelor de par cu lama de ras poate contribui la paritia lor. • - Genital: poate aparea la femei dar si la barbati, in interiorul vaginului, pe coltul uterin, in jurul anusului sau in rect. Poate aparea insa si pe burta. Condiloamele sunt mici si izolate, dar se si pot grupa, care pot atinge un diametru de 3 cm, cu aspect de conopida • Negii pot disparea in timp, daca sistemul imunitar al celui care contacteaza acest virus, creste. Insa in cazul copiilor si al adultilor, acest virus nu dispare asa usor, de aceea se recomanda sa se mearga la dermatologi, care dispun de diverse metode pentru a-i elimina sau sa se apeleze la tratamentele naturiste.

  19. Tratamente naturiste pentru îndepărtarea negilor • 1. Rostopasca este unul dintre cele mai eficiente metode de tratare a negilor. Pentru a putea beneficia de rezultatele dorite, preparaţi acasã, sau cumpãraţi din farmacii tincturã de rostopascã. Aceasta trebuie folositã în mod regulat, mai exact în fiecare dimineaţã şi searã, pânã la dispariţia negilor. • 2. Gãlbenelele sunt de asemeanea plante medicinale indicate în tratarea negilor. Aplicaţi tinctura sau ceaiul de gãlbenele pe negi, de douã ori pe zi. Pentru a vã feri de microbi sau praf, folosiţi tifon sau orice alt material steril pentru acoperirea zonei pe care aţi aplicat tinctura de gãlbenele. Dupã aproximativ 10 minute, renunţaţi la bandaj şi spãlaţi-vã cu apã cãlduţã. • 3.Tot pentru tratarea negilor se mai pot folosi compresele cu oţet de mere, coajã de lãmâie maceratã. Se curãţã coaja galbenã de la douã lãmâi, se pune într-un borcan, se acoperã cu oţet de vin, se leagã borcanul şi se lasã la macerat o sãptãmânã. • 4. Vitaminele A şi C reprezintã alte tratamente pentru negi cu rezultate vi-zibile în mai puţin de o sãptãmânã. Taiaţi o capsulã de vitamina A sau C şi tamponaţi negii cu uleiul din capsula.

  20. Alergii cutanate • Alergiile cutanate reprezinta una dintre cele mai obisnuite probleme cu care se confrunta alergologii. Tipurile de alergii cutanate cele mai obisnuite sunt: dermatita atopica (eczema), dermatita de contact si urticaria (insotita sau nu de angioedem). Exista si alte tipuri de eruptii cutanate care se pot insoti de senzatia de mancarime (prurit), dar care nu sunt alergii iar acestea trebuie diferentiate si tratate separat. Dermatita atopica apare mai frecvent la copiii mici si poate continua si la varsta de adult, sau uneori (rar) poate debuta la adult. Se manifesta prin aparitia unei eruptii in regiunile in care persoana se scarpina. Urticaria reprezinta o eruptie cutanata pruriginoasa care poate aparea la orice varsta. In mod tipic dispare in cateva minute sau ore si se poate insoti de angioedem – tumefierea buzelor, pleoapelor, mainilor sau picioarelor. Dermatita de contact este o alta forma de alergie cutanata care se manifesta prin aparitia unei eruptii cutanate localizate la nivelul zonei de contact cu o substanta iritanta (cosmetice, metale, vopseluri). CauzeAlergiile cutanate se produc printr-un mecanism de hipersensibilitate la anumite substante care determina o reactie imuna aparte, o reactie alergica, la contactul cu o substanta care in mod normal este inofensiva (alergen). Aceste reactii apar la persoanele susceptibile, care au un teren atopic si de obicei prezinta frecvent si alergii alimentare, rinita alergica sau astm bronsic alergic. Aceste persoane au frecvent si un istoric familial, la rudele de gradul I, de astfel de afectiuni. Mecanismele alergiilor au fost foarte intens studiate si ele au la baza raspunsul imuologic celular, prin interventia limfocitelor T sensibilizate si ulterior a limfocitelor B transformate in plasmociti care sintetizeaza anticorpi impotriva alergenilor. • TratamentTratamentul este in general reprezentat de evitarea substantelor care declanseaza alergia, atunci cand acestea pot fi identificate. Aplicarea locala de antihistaminice reduce disconfortul, in majoritatea cazurilor. Uneori, daca expunerea la alergeni nu poate fi evitata, se pot administra profilactic antihistaminice orale (Claritine, comprimate). In cazurile mai grave poate fi nevoie de administrare de glucocorticoizi.

  21. Scabia • Eruptiainsotita de mancarime a scabiei apare atunci cand femela gestanta a insectei parazite sapa in suprafata exterioara (superficiala) a pielii, unde isi depune ouale. • Sistemul imunitar uman este foarte sensibil la prezenta insectelor si produce o reactie alergica masiva, care provoaca mancarimi puternice. Desi o infectie tipica include numai 10-20 insecte, oamenii sunt atat de sensibili la ele incat le apar pe piele sute de leziuni care produc mancarime. De obicei, boala nu se amelioreaza fara tratament • Cauze • Scabia este cauzata de acarianul Sarcoptul scabiei. Acarienii ce produc scabia sunt atrasi de caldura si mirosul corpului uman. Femelele de acarieni patrund in piele, sapand mici tunele ca niste firicele, care uneori sunt vizibile. Parazitii depun ouale in aceste tuneluri. • Mod de transmitere • Scabia este transmisa in mod obisnuit prin contact apropiat, intim, ca si dormitul in acelasi pat sau atingerea unei persoane cu scabie; acarienii scabiei nu pot zbura sau sari, ei miscandu-se foarte incet. Acarienii scabiei pot trai pana la 4 zile fara gazda umana. In acest timp, acestia se pot transmite altor persoane prin haine, lenjeria de pat, si prin alte articole de uz casnic si personal. • Sarcoptul scabiei patrunde foarte repede pe sub piele, in special in zonele aspre sau cu pliuri cutanate (incretite), ca de exemplu la nivelul coatelor, articulatiilor metacarpiene (incheieturilor degetelor) si genunchilor. Atingerea si gratajul (scarpinatul) zonei infestate cu scabie, poate raspandi boala si in alte parti ale corpului. Dupapatrunderea sub piele, o femela de acarian depune intre 10-25 de oua inainte sa moara. Ouale se transforma in larve 3 zile mai tarziu. Aceste larve se deplaseaza pe suprafata pielii si devin adulti in 14-17 zile. Acest ciclu continua pana acarienii sunt distrusi. • Sarcoptii scabiei care infesteaza omul nu infesteazacainii sau alte animale. Similar, acarienii scabiei transmisi de la animale nu supravietuiesc si nu se reproduc la oameni. Totusi, ei pot trai suficient la oameni, ca sa cauzeze urticarii pruriginoase (alergii care produc mancarimi) sau produc papule in cateva zile. • Perioada de incubatie si de contagiozitate • Scabia este contagioasa. Persoanele cu scabie pot transmite parazitii altor persoane, inainte si dupaaparitia simptomelor, atata timp cat raman infestate si netratate. Dupa prima infestare, trebuie sa treacacatevasaptamani, inainte de prezentarea primelor simptome. Pacientul este contagios in aceasta perioada care este cunoscuta ca si perioada de incubatie.La o noua infestare cu sarcoptul scabiei, vor trece cel mai probabil 2 sau 3 zile pana la dezvoltarea simptomelor. • Simptome • In cazul scabiei bolnavul prezinta o piele pruriginoasa si iritata, simptomele intensificandu-se pana ce parazitii sunt omorati.Mancarimea (pruritul) - de obicei debuteaza prima. Deseori devine mai pronuntata noaptea sau dupa baie si cateodata este confundata cu pielea uscata. Mancarimea este cauzata de catrereactia alergica fata de acarianul scabiei. Uneori mancarimea este foarte intensa, mai ales la copii si la varstnici.

  22. Pielea iritata – are aspectul unei eruptii cutanate (rash), iar la nivelul zonei de piele sensibila,se observa niste urme mici curbe. Aceste simptome apar ca urmare a saparii de catre acarieni de tuneluri, pe sub straturile superioare ale pielii. Uneori se poate observa o mica flictena (basica) sau chiar parazitul insusi, care arata ca si un punct mic negru, la capatul leziunii. Aceste urme pot fi dificil de vazut dupa ce zona a fost gratata (scarpinata). Sugarii pot sa prezinte numai piele rosie si inflamata, uneori cu mici flictene dureroase. • Simptomele se dezvolta cel mai probabil:-intre degete si fata palmara a incheieturii mainii -pe partea exterioara a cotului si in plica cotului -in jurul taliei si ombilicului -pe fese -in jurul sfarcurilor, liniei sutienului, pe partile laterale a sanilor -pe organele genitale (la barbati).La sugari si copiii mici, pielea pruriginoasa si iritata poate aparea, de asemenea:-in jurul scalpului sau pe scalp, pe gat si fata -pe palme, talpi. Adesea primul simptom observat la sugari, este reprezentat de cateva vezicule mici la nivelul acestor zone. Portiunile de piele sensibila, denumite leziuni secundare, se dezvolta mai tarziu in evolutia bolii. Aceste leziuni includ:-leziuni de grataj, cateodata acoperite de catre o crusta; gratajul leziunii poate irita si ulcera pielea -zone de piele rosie, uscata , solzoasa, iritata -scabia nodulara: aceste leziuni sunt reprezentate de mici zone elevate, rosiatice maronii (noduli); nodulii se pot dezvolta in zonele acoperite ca si plica cotului, intre fese, pe scrot si penis; nodulii sunt pruriginosi si pot persista saptamani sau luni dupa debutul scabiei.Sugarii si varstnicii prezinta in mod special, risc crescut pentru a dezvolta aceste leziuni, deoarece nu pot fi tratati imediat. Simptomele aparute precoce la sugari si la varstnici sunt trecute neobservate sau sunt confundate cu alte afectiuni.

  23. Seboreea • Seboreea este o stare patologica, datorata unei tulburari functionale a glandelor sebacee, ce se caracterizeaza printr-un flux de grasime la suprafata pielii si a parului ca o consecinta a cresterii exagerate a producerii de sebum. Seboreea a mai fost numita si acnee sebacee. Cauze - Seboreea este frecventa in adolescenta. Ea mai poate surveni si in cursul unei boli neurologice (boala Parkinson) sau a unui tratament hormonal (cu estrogeni). Tratament - Acesta consta in curatarea zilnica a pielii cu produse blande nedecapante; in anumite cazuri, se asociaza o aplicatie locala de progesteron, chiar, in cazuri rebele, administrarea unor mici doze de retinoide. Acestea sunt categoric contraindicate pentru femeile gravide sau care nu practica o contraceptie eficace, deoarece retinoidele antreneaza malformatii la fat. Aplicatia locala a unor produse pe baza de antiandrogeni este actualmente in studiu.

  24. Foliculita • Foliculita • Foliculitaeste o infectie a foliculului pilos. Fiecare fir de par din organism creste dintr-un mic buzunaras numit folicul. Foliculita poate aparea in orice parte a organismului acoperita de par. Totusi, foliculita apare cel mai frecvent la nivelul fetei, scalpului si zonelor aflate in contact strans cu imbracamintea, cum ar fi coapsele si regiunea inghinala. • Cauze • Foliculita este de obicei produsa de bacterii, in special de tip stafilococic (Staphylococcus). Poate fi de asemenea produsa de drojdie sau alte tipuri de fungi. Foliculita cauzata de fungi este adesea intalnita la persoanele care se apara cu greu impotriva infectiilor datorita sistemului imun deficitar. Adesea foliculita se dezvolta datorita unor leziuni la nivelul foliculului pilos. Barbieritul sau hainele care irita pielea pot produce leziuni la nivelul foliculilor pilosi. Ei pot fi de asemenea obstructionati sau iritati de substante precum transpiratia, uleiurile de masina sau machiajul. O data ce foliculii au fost lezati, probabilitatea ca ei sa se infecteze este mare. • Simptome • Foliculita debuteaza cu aparitia unei zone rosii si dureroase langa sau la baza unuia sau mai multor foliculi pilosi. Ea se tranforma intr-o mica tumefactie (umflatura) ce contine puroi (pustula) si care adesea da o senzatie de prurit (mancarime) sau usturime. Cand aceste pustule se rup, ele pot drena puroi si/sau sange. Pustulele care se dezvolta dintr-un folicul pilos profund sunt de obicei mai mari, mai dureroase si dureaza mai mult decat cele care iau nastere dintr-un folicul superficial. Foliculita profunda poate de asemenea duce la aparitia altor infectii ale pielii care de obicei produc mai multa durere si mai mult disconfort, cum ar fi furunculul sau antraxul. Antraxul poate produce febra si alte simptome ce altereaza starea generala a pacientului. "Foliculita de apa fierbinte" apare in mod tipic la 72 de ore dupa ce pacientul a facut o baie fierbinte sau s-a scaldat intr-un izvor de apa termala. Pustule mici si numeroase apar la nivelul toracelui si cateodata pe brate si pe picioare. Pacientul poate avea febra usoara si o stare generala alterata. Acest tip de foliculita se remite de obicei spontan dupa un interval cuprins intre 7 si 10 zile. Unele persoane dezvolta umflaturi de la ras. Acestea nu reprezinta foliculita. Umflaturile de la ras se intalnesc frecvent la afro-americani si la persoanele cu parul strans impletit. Ele se dezvolta dupa barbierit, cand firele de par cresc in piele, produc iritatie si duc la aparitia unor papule (umflaturi). Printre alte afectiuni ala pielii care produc simptome similare cu foliculita se numara alergia la contactul cu frunzele unui anumit arbust otravitor, acneea si arsurile provocate de expunerea la soare (sau la caldura).

  25. Tratament • Cazurile usoare de foliculita se vindeca uneori fara tratament. Totusi, pot aparea recaderi sau foliculita se poate agrava. In cazul in care foliculita se extinde sau reapare, trebuie consultat doctorul in vederea administrarii unui tratament adecvat. Daca infectia este bacteriana si este: - usoara, se poate incerca un unguent sau o crema cu antibiotic cum ar fi bacitracina, polimixina B sulfat (Polysporin), clindamicina, eritromicina sau mupirocina (Bactroban). De asemenea, se mai pot utiliza substante antiseptice, cum ar fi iodura de povidona (de exemplu, Betadina) sau clorhexidina - profunda sau mai severa, trebuie administrate antibiotice sub forma de pastile. Doctorul poate prescrie dicloxacilina, eritromicina sau cefalexina (de exemplu Keflex). Ciprofloxacina (Cipro) and ofloxacina (de exemplu Floxin) sunt folosite pentru anumite tipuri de bacterii. Daca infectia este cauzata de fungi: - sunt necesare medicamente antifungice, cum ar fi fluconazolul (Diflucan), griseofulvina (Fulvicin-U/F sau Gris-Peg, de exemplu), itraconazolul (Sporanox), sau terbinafina (Lamisil). - medicul poate prescrie si un corticosteroid pentru a reduce inflamatia - daca foliculita apare la nivelul scalpului sau barbiei, se poate utiliza un sampon pe baza de sulfura de seleniu 2.5%, seleniu 1%, sau propilen glicol - pentru cazurile rezistente sau recurente, terapia cu laser poate fi o optiune. Terapia cu laser distruge foliculul pilos si reduce procesul de cicatrizare care urmeaza unei foliculite. Totusi, in zona tratata nu va mai creste par. Terapia cu laser este costisitoare.

  26. Acneea • Acneea este o afectiune a epidermei aparuta ca urmare a unei hipersecretii a glandelor sebacee si caracterizata prin puncte negre, puncte albe sau cosuri cara apar la suprafata pielii. In unele cazuri apar si leziuni mai profunde, denumite chisturi. • Cauzele aparitiei acneei: • Istoricul familiei si factorul genetic - tipul pielii se transmite ereditar de la unul sau ambii parinti, deci, daca unul din ei are predispozitie la o hiperactivitate a glandelor sebacee, s-ar putea ca si copii lor sa fie predispusi la o asemenea afectiune. • Activitatea hormonala, cum ar fi ciclul la femei si perioada pubertatii in care te afli - la tineri fonul hormonal instabil poate duce la cresteri ale nivelului de hormoni in sange, deci la o hipersecretie a glandelor sebacee. • Stresul, care duce la o eliminare suplimentara a hormonilor glandelor adrenale - in stres este eliminata si o mai mare cantitate de hormoni adrenergici. • Glande sebacee hiperactive - acestea favorizeaza crearea si excretia in exces a sebumului (grasimii) prin foliculul pilos. • Acumularea de celule moarte ale pielii in foliculii pilosi - o piele neingrijita, unde se creaza conditii pentru acumularea celuleor moarte va fi si mai expusa la acnee. • Bacteriile in pori, la care organismul devine alergic si dezvolta reactii inflamatorii - principala bacterie vinovata este Propionibacterium acnes, care iubeste sa traiasca intr-un asemena mediu cum este sebumul din foliculii pilosi blocati de celulele moarte. • Iritarea pielii si leziunile de orice fel vor atrage dupa sine inflamatia - aceasta va agrava acneea prin faptul ca va suprasolicita sistemul de aparare al organismului si mai mult. • Utilizarea steroizilor anabolici - acestia pot influenta fonul hormonal, care si asa este instabil la multi dintre adolescentii care sufera de acnee. • Medicamente care contin halogeni (Iod, Clor, Brom), Litiu, Barbiturice, Androgeni. • Expunerea pielii la diferiti compusi ai clorului, dioxizi de Clor, poate cauza acnee de durata.

  27. Tipuri de acnee: • 1. În functie de vârsta • - acneea neonatala.; • - acneea infantila; • - acneea copilariei; • - acneea juvenila; • - acneea excoriata a tinerelor fete; • - acneea adultului; • 2. Acneea Indusa medicamentos • - foliculita steroidiana; • - acneea indusa de halogeni: iod, brom • - alte tipuri: indusa de antiepileptice, antituberculoase, etc. • 3. Acneea “endocrina” (sindrom Cushiong, sindrom adrenogenital, ovar polichistic); • 4. Acneea Indusa de factori externi: • - acneea ocupationala; • - acneea tropicala; • - acneea estivala (de Mallorca); • - acneea cosmetica; • - acneea de pomada; • - acneea de detergent; • - acneea mecanica; • - acneea asociata cu edem facial; • 5. Forme grave de acnee: • * acneea conglobata (comedoane, noduli, abcese care dreneaza prin sinusuri); • * acneea fulminans (debut brusc cu leziuni masive, inflamatorii pe trunchi, febra); • * foliculita cu germeni gram negativi(complicatie, a tratamentului îndelungat cu AB).

  28. Remedii naturiste impotriva acneei: • Se schimba zilnic prosopul de fata sau se folosesc prosoape de hartie de unica folosinta. • Se spala tenul, dimineata si seara cu sapun cu sulf. • Se sterge pielea cu un tampon de vata imbibat in infuzie de busuioc. Se pun 2-3 lingurite de planta maruntita la o cana de apa fierbinte. Se acopera, se lasa 5-10 minute, se strecoara si se foloseste infuzia calda.

  29. Mituri despre acnee. • Acneea apare pentru ca nu te speli pe fata suficient de bine. In niciun caz nu ar trebui sa iti speli fata mai des de doua ori pe zi. Motivul este unul simplu: curatarea exagerata poate usca tenul, fapt care determina glandele sebacee sa functioneze la capacitate maxima. S-ar putea sa descoperi ca spalatul pe fata în mod exagerat poate chiar sa accentueze acneea, în loc sa o îndeparteze. Este important sa-ti cureti porii dimineata, înainte de aplicarea machiajului, si seara, înainte de culcare. • Soarele ajuta la curatarea tenului.De fapt, razele soarelui pot usca si irita tenul, si atunci acneea devine si mai activa. Foloseste mereu o lotiune cu factor de protectie solara 15, dar fii atenta la eticheta: alege produsele noncomedogenice! • Stresul determina aparitia acneei.Stresul în sine nu cauzeaza acnee, dar poate duce la agravarea ei. Pe de alta parte, acneea poate fi un efect secundar al unor medicamente folosite în tratarea stresului. • Ciocolata duce la aparitiacosurilor.De fapt, nu ciocolata în sine reprezinta o problema ci continutul de zahar si grasimi. zaharul poate stimula hormonii din corp, iar atunci este posibil sa apara un exces de sebum. si aici e problema: prea mult sebum duce la blocarea porilor si aparitia acneei. • 5.Acneea apare din cauza unui machiaj excesiv.Produsele cosmetice pe baza de ulei si substante grase cresc, într-adevar, sanseleaparitieicosurilor. Dar, atata timp cat folosesti cosmetice noncomedogenice– care nu blocheazaporii-nu ar trebui sa ai probleme. Dimpotriva. Un fond de ten care contineminerale- precum zincul, de exemplu - are efecte benefice pentru tenul acneic. • 6. Trebuie sa lasi acneea sa se manifeste. Chiar daca exista si perioade mai bune în evolutia acneei, asta nu înseamna ca trebuie sa stai sa asteptisatreaca. Daca ai încercat diverse produse si cosurile nu par sa dispara, cauta un ajutor profesional. E posibil sa fie vorba doar de o alergie care produce acneea.

  30. Cadereaparului • Celulele crescute în laborator pot elimina calviţia • Soluţia pentru căderea părului poate veni de la celulele crescute în laborator, relevă un studiu al cercetătorilor britanici. Tehnica dezvoltată constă în colectarea celulelor de păr rămase, multiplicarea lor şi injectarea în zonele afectate de calviţie. Cercetările au fost efectuate pe 19 voluntari. La şase luni după tratament, aceştia aveau din nou păr. Cu toate acestea, cercetătorii au anunţat că cercetările trebuie continuate pentru că noul păr nu are o direcţie de creştere normală. • Calviţia afectează două cincimi dintre bărbaţii peste 50 de ani. Mai mult, ea apare şi în cazul celor care au suferit arsuri sau radioterapie. În prezent, lipsa părului poate fi rezolvată prin tansplant de păr. Din păcate, astfel nu se creează păr nou, ci este mutat părul din locurile unde este abundent în cele în care lipseşte. Cercetătorii au anunţat că noua metodă se va afla la îndemâna publicului peste cinci ani, dacă totul merge bine. Celulele colectate fac parte din foliculii de păr. Se pare că aceeaşi tehnică poate fi folosită şi pentru regenerarea altor părţi ale corpului. Tehnica poate fi folosită, cu succes, în cazul regenerării dentare sau chiar a altor organe. (Ş.C.)

  31. O femeie din trei si un barbat din patru au probleme cu pierderea podoabei capilare.Fiecare din noi are o perceptie a imaginii de sine, a felului in care aratam in ochii altora. Oamenii care sunt multumiti cu imaginea lor, au mai multa incredere in ei, sunt eficienti in munca si situatii sociale, si increzatori in relatiile interumane. Cei care nu sunt multumiti au tendinta sa fie complexati, inhibati si mai putin activi la serviciu sau pe plan social.Daca in numerele anterioare ale revistei am discutat numai despre noi, femeile, nu trebuie sa uitam ca si barbatii se confrunta cu afectiuni care pot afecta aspectul lor fizic. Din acest motiv, informatiile din acest articol vor fi la fel de folositoare (speram!) si pentru barbati, care, de la o anumita varsta, au probleme cu podoaba capilara si devin destul de receptivi la cum ar putea sa previna si sa combata acest proces.Cauzele caderii parului sunt diverse si specifice, atat in cazul femeilor, cat si in cazul barbatilor. Vom discuta in continuare care sunt cauzele calvitiei, incercand sa punem mai mult accent pe calvitia masculina.Calvitia crestetului capului si a fruntii se intalneste mai ales la barbati, in timp ce femeilor le este specifica pierderea difuza a parului, pe intreaga suprafata a capului.Cauzele calvitiei masculine traditional acceptate sunt: batranetea;ereditatea;hormonii masculini.Calvitia unui barbat poate fi provocata, temporar sau permanent si de o multime de alti factori.Iata cativa dintre acestia:o infectie a pielii capului;diverse boli;cosmetice inadecvate, medicamente;un caz grav de seboree;o circulatie deficitara;o alimentatie dezechilibrata.Doar 90% din cazurile de calvitie masculina sunt cauzate de ceea ce medicii numesc "tendinta masculina la calvitie". In astfel de imprejurari, parul incepe sa se rareasca la tample, apoi linia parului se retrage din ce in ce mai mult, lasand crestetul capului dezgolit. In cazurile cele mai grave, victima nu-si mai pastreaza parul decat intr-o zona redusa circulara.Se pare ca, atat la barbate cat si la femei, in anii tineretii, membrana fina a pielii capului este moale si elastica.La femei, odata cu inaintarea in varsta, aceasta isi pastreaza aceste caracteristici, dar la barbati, datorita hormonului masculin, responsabil pentru caracteristicile sexuale secundare, cum ar fi schimbarea vocii, aparitia barbii si a parului de pe corp, provoaca si o ingrosare a membranei pielii capului. Acest lucru ingreuneaza circulatia sangvina in capilarele minuscule, situate sub membrana, care alimenteaza papilele sau sacii foliculari cu substantele nutritive indispensabile cresterii parului. Impreuna cu aceasta ingrosare, sacii foliculari devin tot mai fragili, odata cu trecerea timpului, apoi se atrofiaza putand conduce astfel la calvitie.Totodata, varsta, ereditatea si tensiunea mentala sau emotionala prelungita sunt factori constitutivi care intervin in predispozitia spre aceasta ingrosare a membranei pielii capului. Specialistii in nutritie adauga la toate acestea si carentele nutrittionale.Alimentatia constituie un factor important care participa in procesul de ameliorare a calvitiei.In general, oamenii de stiinta considera ca tendinta masculina la calvitie este ireversibila si ca parul pierdut nu mai poate fi refacut (regenerat).Doar practicile chirurgicale, care sunt destul de costisitoare si elaborate, pot reface prin implanturi acoperirea cu par a scalpului.Insa date uimitoare, prezentate de catre nutritionistii, biochimistii si endocrinologii contemporani arata ca sanatatea pielii capului, circulatia sangvina la radacina parului si calitatea sangelui care o hraneste pot fi considerabil ameliorate printr-o alimentatie corespunzatoare.

  32. Va simtiti obositi, fara vlaga, sunteti stresati si din cand in cand va cad smocuri de par din cap... Sunt semne suficiente care ar trebui sa va determine sa consultati un medic. Poate fi debutul unei boli care afecteaza din ce in ce mai multi oameni: alopecia. • Alopecia este o afectiune cu caracter pasager sau permanent care poate crea probleme atat femeilor, cat si barbatilor si inseamna de fapt o rarire considerabila a parului, in final putandu-se ajunge chiar la chelire. In medie barbatii si femeile pierd intre 40 si 100 de fire de par pe zi.Calvitia apare cand parul cade, dar alt par nou nu ii ia locul. Pana la varsta de 30 de ani este riscul maxim de aparitie a cheliei. Dupa aceea, riscul scade simtitor. • Cauze • Cercetatorii spun ca alopecia este rezultatul cresterii la nivelul scalpului a activitatii unei enzime, denumita 5-alfa-reductaza. Aceasta enzima determina cresterea accentuata a unui hormon, dihidrotestosteronul. Din cauza implicarii unui hormon sexual masculin, aceasta forma de alopecie poarta denumirea de alopecie androgenica. Ea poate fi intalnita si la femei, insa are o manifestare diferita: afecteaza mai ales regiunea mijlocie a capului si mai putin regiunea frontala.Alte cauze implicate in geneza calvitiei (alopecii difuze) sunt urmatoarele: greseli de alimentatie; anemia feripriva necorectata mult timp; deficienta de zinc; cauze endocrine (mixedem, hipertiroidism, hipoparatiroidism); tratamente prelungite cu citostatice, anticoagulante, inhibitori de hormoni tiroidieni, razele X; vopsirea sau coafarea parului foarte des; unele medicamente (ca efect secundar). Stresul si fumatul sunt factori care agraveaza alopecia. • Alopecia poate afecta si femeile • Daca pana acum caderea parului era o problema cu care se confruntau mai mult barbatii, acum si femeile sufera de aceasta afectiune. La femei evolutia alopeciei nu este rapida, datorita faptului ca hormonii estrogeni protejeaza. Subtierea sau caderea parului poate fi impartita in doua categorii: de tip genetic si non-genetic. Cele doua tipuri sunt insa definitive, singura reversibila fiind pelada. Femeile, mult mai mult decat barbatii, par a fi supuse cauzelor non-genetice de pierdere a parului (factori externi): boli ale tiroidei sau ficatului, obstructionare hepatica sau renala, deficienta de proteine (deseori datorita dietelor vegetariene), anorexie sau bulimie, infectie locala virala fungica sau cu protozoare, stres acut, anemie, deficienta de acizi grasi esentiali sau de zinc etc.Factorii genetici sunt si ei raspunzatori de caderea parului: cei in a caror familie exista membri mai in varsta care s-au confruntat cu subtierea parului e mai probabil sa fie supusi alopeciei androgenetice. Effluvium telogen reprezinta o forma particulara de pierdere difuzata si acuta de par. Pierderea difuza de par debuteaza brusc si este determinata de un soc pentru persoana respectiva: soc chirurgical, hemoragic, o perioada prelungita de febra mare, dieta drastica de slabire, tulburari psihice. Pierderea de par este uneori profunda, foarte evidenta la periat sau pieptanat. La examenul clinic parul se desprinde usor, fara a prezenta nicio durere. Din punct de vedere terapeutic, nu exista un tratament radical al calvitiei. • Tratamentul calvitiei • Tratamentul alopeciei difuze este personalizat cauzei sau cauzelor si nu trebuie absolutizata nicio metoda. De aceea trebuie sa consultati un medic specialist pentru a stabili un diagnostic exact. Nu incepeti tratamente din proprie initiativa, deoarece riscati sa dezvoltati complicatii.Medicul va poate recomanda un tratament medicamentos pe termen lung - cel putin 3 luni. Este de asemenea utila tratarea factorilor favorizanti (seboree, eczeme, matreata) cu sampoane sau lotiuni cu efect antifungic, antiseboreic, revulsiv. Exista o serie de sampoane dermatologice, special create pentru tratamentul scalpului alopecic la barbati si femei (Anaphase - Ducray; Foltene etc.).Este recomandata, atat la barbati, cat si la femei, folosirea minoxidilului 2% cu efect vasodilatator eficient mai ales in cazurile recente (evolutie sub 10 ani) si cu extindere limitata (sub 10 cm), situata mai ales la nivelul vertexului. Pilogeneza poate fi stimulata cu vitamine, aminoacizi sulfurati, calciu, zinc. Daca exista tulburari neurovegetative asociate, se pot adauga sedative si tranchilizante. Atentie! Intreruperea tratamentului poate duce la reaparitia alopeciei.Cauzele genetice nu pot fi prevenite, insa e important sa stim ca depinde de noi sa evitam factorii nocivi care ne pot ameninta sanatatea si pot declansa alopecia.Lucia Comanescu

  33. PSORIAZIS • Psoriazisul este o boala des intalnita in zilele noastre, care se manifesta prin regenerarea foarte rapida a celulelor pielii. In mod normal, pielea se innoieste o data la 30 de zile, acesta fiind intervalul in care celula din stratul profund strabate celelalte straturi pentru a lua locul altei celule ce a fost descuamata. In psoriazis acest interval este foarte scurt, de numai 3 zile, in consecinta vom observa arii mari de piele, numite placarde, colorate in rosu si care adesea prezinta mancarimi.

  34. Tratamente naturiste de tratarea psoriazusului. • *Se prepara un unguent din untura de porc netopita (apasata cu o lingura pana cand devine ca o pasta) si tot atata pucioasa (sulf). Pasta astfel preparata se tine la intuneric. • *Se face apoi un ceai : 2 linguri de marul-lupului la o cana cu apa se fierb 10 minute, apoi se strecoara. In fiecare seara se spala locul bolnav cu acest ceai caldut, apoi dupa ce pielea se zvanta putin, se unge cu unguentul cu sulf

  35. Plagile se spala de 2-3 ori/zi cu infuzie de galbenele si se ung cu o alifie preparata din: cativa catei de usturoi proaspeti, curatati de coaja si zdrobiti, amestecati cu putin ulei de susan pana se obtine o pasta omogena. Acest tratament stopeaza evolutia bolii si plagile incep sa se restranga

  36. MATREATA • Matreata este de culoare alba si provine de la pielea capului. Ea este un semn al existentei unei micoze la nivelul pielii capului si nu este contagioasa. Cu totii o recunoastem… • Se disting 2 feluri de matreata: • Matreata uscata: aici vorbim despre o acceleratie a regenerarii celulelor pielii capului. Este o matreata uscata pentru ca este foarte fina si se desprinde usor. • Matreata grasa: este vorba de un exces de sebuum. Gasim acest tip de matreata la parul gras. Este usor de recunoscut pentru ca este galbuie si este lipita de scalp. • Cauzele aparitiei matretii • Cauza principala in ceea ce priveste aparitia matretii este folosirea prea deasa a sampoanelor de tip detergent, care nu numai ca duc la ingrasarea parului, dar irita si pielea capului. De altfel, persoanele cu parul mai degraba uscat sunt expuse acestui tip de probleme. • In anumite cazuri, aparitia matretei este cauzata de o boala a pielii, cum ar fi dermatita seboreica, eczema sau posoriazis. Matreata este frecventa mai ales in moment de stres sau anxietate, in special la barbati

  37. Tratamente naturiste contra matretii: • Se prepara si se aplica o masca din iaurt si zeama de lamaie. Se freaca bine doua linguri de iaurt cu doua lingurite de suc proaspat de lamaie, se aplica la radacina parului si se maseaza bine scalpul. Se acopera capul si dupa 30 de minute se spala parul cu sampon. • Se clateste parul cu infuzie din frunze de nuc. Se pun 100 g frunze uscate, zdrobite, la 2 l de apa clocotita, se acopera vasul si se lasa 10 minute, dupa care se strecoara si se foloseste infuzia. Parul va capata o tenta bruna.

  38. Furunculul • Furunculul reprezinta o infectie de natura stafilococica a foliculului pilo-sebaceu (implica, deci si firul de par si glandele sebacee asociate lui). Infectia trece prin toate fazele specifice unui proces inflamator: creste temperatura locala, zona se inroseste, devine dureroasa, edematiata. Treptat se formeaza o colectie locala lichidiana ce devine purulenta in 4-7 zile.Cele mai frecvente localizari ale furunculelor sunt tegumentele fetei, gatului, regiunii axilare, umerilor si feselor. Daca se formeaza la nivelul pleoapei, se numeste orjelet (urcior).In cazul in care furunculele apar in grup, situatia devine mai complicata, (atat din punct de vedere al diagnosticului cat si al tratamentului) putand fi de fapt vorba de furunculoza sau carbuncul (furuncul antracoid). • CauzeSus • Majoritatea furunculelor sunt datorate infectiei cu stafilococ. Stafilococul este o bacterie ce se gaseste pe tegumente si care devine patogena in momentul in care intra in organism prin diverse solutii de continuitate de la nivelul pielii (taieturi, zgarieturi, intepaturi). Exista insa si o serie de cauze ce favorizeaza aparitia unei astfel de infectii, cum ar fi igiena defectuoasa, expunerea tegumentului la chimicale dure ce irita profund zonele de contact, iritatii fizice, mecanice. De asemenea, pacientii cu afectiuni cronice precum diabetul zaharat, statusul imun compromis (pacientii imunodeprimati), avitaminoze, malnutritie, alcoolism, sunt mai susceptibili sa dezvolte furuncule. • SimptomeSus • Evolutia unui furuncul este de obicei de 10-14 zile iar semnele sunt atat locale cat si generale.La nivel tegumentar, furuncul debuteaza ca o colectie supradenivelata, dureroasa, eritematoasa, de consistenta dura, cu dimensiuni reduse (1-2 cm). Zona este foarte pruriginoasa si precoce apare senzatia de arsura locala. In urmatoarele zile zona tumefiata isi mareste dimensiunile, devine mai moale si mult mai dureroasa, iar in urmatoarea faza va aparea o flictena galbuie in varful furunculului (sugerand existenta subiacenta a puroiului). Pe parcursul urmatoarelor 3-4 zile, furunculul poate fistuliza spontan cu eliminarea puroiului si a materialului necrotic celular. Fistulizarea este insotita de intensificarea durerii. In absenta tratamentului chirurgical de specialitate, furunculul se vindeca, lasand o cicatrice inestetica.Semnele regionale si generale sunt reprezentate de: limfangita si limfadenita (implicarea in procesul infectios a vaselor si ganglionilor limfatici), aparitia febrei (in general 38-39), chiar a frisonului (insotit de alterarea starii generale) insa nu insotesc boala de baza decat in situatii grave (iar astfel de situatii sunt rare).Complicatiile ce apar sunt: suprainfectarea furunculului (cu streptococ, devenind erizipel), diseminarea infectiei la distanta sau dezvoltarea altor furuncule in jurul celui initial.

  39. Consult de specialitateSus • Pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze unui serviciu medical specializat imediat ce starea de sanatate se agraveaza sau semnele locale se intensifica, astfel:- apare febra, frisonul (semnifica pasajul circulator al germenilor)- durerea se intensifica- tegumentul din jurul furunculului devine excesiv de hiperemiat sau apar striatii rosii in jurul lui- furunculul nu fistulizeaza- exista probleme cronice de sanatate: diabet zaharat, probleme cardiace, imunodepresie (datorata unor afectiuni sau aparuta ca rezultat al unor tratamente cu corticoizi sau citostatice)De retinut!Desi furunculul in sine nu este o afectiune care sa impuna tratament medical de urgenta, pacientii care au o stare de sanatate alterata si fac febra mare dupa aparitia furunculului sunt totusi sfatuiti sa se duca la camera de garda pentru a trata corespunzator infectia. • DiagnosticSus • Diagnosticul se pune de obicei dupa realizarea unui examen fizic local. Deoarece se poate ca in unele cazuri sa existe numeroase furuncule avand diverse localizari tegumentare, medicul trebuie sa investigheze amanuntit pacientul in totalitate. De obicei, pentru realizarea unui diagnostic corect trebuie excluse: pustula maligna din antrax, sancrul sifilitic, hidrosadenita. • TratamentSus • Tratamentul la domiciliuSpecialistii recomanda pacientilor o serie de masuri ce, corect aplicate, pot sa amelioreze simptomatologia locala si pot favoriza procesul de vindecare:- Aplicarea locala de comprese calde si introducerea furunculului in apa calda. Astfel se va diminua durerea si se favorizeaza acumularea puroiului spre suprafata zonei tumefiate. Dupa ce furunculul dezvolta zona superficiala de puroi, prin contactul repetat cu apa se grabeste fistulizarea. Aceasta se produce in aproximativ 10 zile de la aparitia infectiei. Compresele calde se pot realiza prin introducerea unei bucati de material textil (de preferinta bumbac - datorita proprietatilor absorbante) in apa calda si apoi stoarcerea excesului de apa. Astfel compresa se aplica local, prin tamponare delicata.- Folosirea pentru igiena locala a unui sapun antibacterian. Acest sfat este util in special dupa ce furunculul a fistulizat si puroiul a fost eliminat. De asemenea, se pot aplica pe zona restanta diverse unguente si creme cu proprietati antibacteriene si apoi un bandaj steril. Zona infectata trebuie spalata de 2-3 ori/zi, dezinfectata corespunzator si acoperita cu comprese calde pana se vindeca.- Nu se recomanda inteparea furunculului cu un ac sau agresarea lui in orice alt fel. De obicei, astfel de proceduri nu fac decat sa suprainfecteze furunculul, agravand afectiunea. Tratamentul devine mai complicat, iar procesul de vindecare mai anevoios.

  40. Tratamentul medicalTratamentul medical de specialitate trebuie instalat ori de cate ori se suspicioneaza dezvoltarea unei infectii grave. Pentru obiectivarea acestei situatii trebuie sa se realizeze hemograme si hemoculturi pentru a decela prezenta bacteriei in puroi si in sange. In situatiile cu adevarat grave medicul poate recurge la antibioterapie. Antibioticele se administreaza in functie de rezultatele antibiogramei - un test special realizat folosind lichidul drenat din furuncul (in conditii de asepsie) si care poate stabili spectrul antibioticelor la care germenele este sensibil. Pe baza acestor date se recurge la un anumit antibiotic. Totusi, pana la sosirea rezultatelor antibiogramei, tratamentul initial trebuie sa contina penicilina sau eritromicina. In cadrul tratamentului general se pot administra, la nevoie, analgetice si antipiretice de intensitate medie (daca acestea au un efect intens si de lunga durata, pot masca o eventuala agravare a starii de fond). • Evolutie si prognosticSus • Indiferent daca furuncul se dreneaza acasa dupa fistulizarea spontana sau daca este incizat la spital, pacientul este sfatuit sa realizeze o toaleta locala riguroasa, prin dezinfectare de 2-3 ori/ zi a zonei, pana cand se vindeca. Dupa spalare cu solutie dezinfectanta se aplica local un unguent cu antibiotice, iar apoi se acopera rana cu un bandaj steil.La orice semne de reinfectie (durere, inrosire, caldura locala) pacientul este sfatuit sa consulte medicul specialist.Cu tratament corespunzator acasa sau la departamentul de garda, majoritatea furunculelor dispar fara sechele majore (doar cu o cicatrice). • PreventieSus • O etapa importanta a tratamentului este preventia. Astfel, tratamentul profilactic implica:- igiena regiunilor piloase- tratarea corespunzatoare a ranilor minore aparute la nivel tegumentar- spalarea separata, la o temperatura cat mai ridicata a hainelor, prosoapelor, asternuturilor persoanelor cu astfel de infectii- pastrarea starii de sanatate in parametrii optimi.

  41. Pistrui • Pistrui • Pistruii sau efelidele sunt macule mici, fine de pe suprafata tegumentului. De obicei sunt multiple ca numar. Cu expunerea la soare devin mai aparente de aceea in lunile de iarna sunt aproape imperceptibile. Desi efelidele sunt predominant benigne pot fi observate in asociere cu afectiuni sistemice. Persoanele care sunt succeptibile genetic pot avea mutatii somatice in melanocitele epidermice care sa promoveze cresterea melanogenezei. Melanocitele nu sunt crescute in numar si chiar pot fi scazute ca numar. Cu expunerea la ultraviolete A si B creste reactia dopa conducind la producerea de melanozomi mari si aspectul clinic caracteristic. Efelidele apar in timpul copilariei ca zone de pigmentare crescuta, limitate la regiunile corporale de deasupra taliei. La virstele mai inaintate numarul lor scade. Efelidele apar la virsta de 2 ani si cresc la numar in adolescenta. Maculele sunt asimptomatice, mai numeroase la zonele expuse la soare si fade, mici in timpul iernii. • Exemen fizic • Efelidele simple sunt multiple, mici, macule fine 1-5 mm diametru cu pigmentare uniforma. Se gasesc frecvent pe zonele expuse la soare, cum este nasul, obrajii, umerii si partea superioara a spatelui. Maculele pot fi discrete sau confluente. Pistruii arsurii solare similari pistruilor simpli sunt mai inchisi la culoare, margini neregulate si de citiva centimetri. Efelidele sunt frecvente la persoanele blonde si roscate. Sunt distribuite egal intre sexe. Pot prezenta un anumit impact asupra cosmeticii si nu sunt asociate cu mortalitate crescuta. Mortalitatea poate fi crescuta in boli asociate cu efelide, cum este xeroderma pigmentosum. • Cauze si factori de risc pentru pistrui • Pistruii tind sa fie mosteniti autosomal dominant. Sunt mai frecventi la persoanele cu piele subtire si deschisa la culoare si par blond sau roscat. La persoanele succeptibile expunerea la soare la ultravioletele A si B induce pistruiii prin stimularea melanocitelor de a produce melanina.

  42. Tratamentul pistruilor • Tratamentul nu este necesar. Daca pacientul doreste sa modifica aspectul cosmetic se indica evitarea expunerii la soare si machiajul. Cremele cu SPF pot fi folosite pentru a preveni pigmentarea efelidelor determinata de expunerea la soare. Daca se doreste se poate incerca peelingul chimic, crioterapia si tratamentul laser pentru a face efelidele mai putin poeminente. Efelidele pot fi problematice cosmetic dar nu sunt asociate cu nici o complicatie. Totusi studiile recente arata ca persoanele cu tipuri de piele succeptibile la efelide sunt la risc crescut de a dezvolta cancere de piele. Aceasta asociere este simpla deoarece efelidele si cancerul de piele sunt mai frecvente la persoanele expuse la soare cu tipul de piele I si II fata de alti oameni

  43. Pieleasensibila • Piele sensibila • Pielea sensibila este tipul de piele care ridica in momentul de fata cele mai multe probleme, in special datorita incidentei mari in randulpopulatiei. Deci ce este pielea sensibila?O definitie a pielii sensibile poate fi: "pielea care prezinta intoleranta sau toleranta minima la produsele de cosmetica si de igiena folosite uzual, cu manifestari diferite".Pielea sensibila este o piele usor iritabila, foarte susceptibila la diversi factori agresivi: radiatii ultraviolete, frig, vant, produse de demachiere, detergenti. Putem spune ca o piele sensibila este o piele hiperreactiva, care raspunde supradimensionat la un stimul care, in mod normal, ar fi fost tolerat. La contactul pielii sensibile cu un factor agresiv, posesorul acesteia resimte o senzatie puternica de disconfort.Persoanele cele mai predispose unui astfel de tip de piele sunt cele din fenotipurile deschise I si II si cele care prezinta un ten uscat. In general, tenul tanar este mai sensibil decat cel matur. Sexul are un rol important: femeile au un ten mai sensibil decatbarbatii. Factorul hormonal este si el responsabil de acest tip de piele: se poate realize o legatura directa intre punctele de reactivitate si ciclul menstrual.Persoanele care au suferit antecedentele cutanate si prezinta tenuri fragilizate sau sensibilizate clinic pot dezvolta intoleranta la produsele cosmetice.Sensibilitatea cutanata se traduce prin semne subiective si obiective. SEMNELE SUBIECTIVEPersoanele afectate de sensibilitate cutanata resimt un discomfort cutanat important, care se traduce prin semne neurosenzoriale: senzatii de intindere a pielii, de intepaturi, de arsura.SEMNELE OBIECTIVEPrincipalele astfel de semne sunt: uscaciune cutanata, roseata difuza, descuamare fina, cuperoza. In general, semnele sunt localizate la nivelul fetei, dar, in unele cazuri, sensibilitatea cutanata se poate manifesta la nivelul pielii capului sau la cel al altor zone corporale, putand evolua prin crize care dureaza de la cateva zile la cateva luni.Tratamentul pielii sensibile consta in utilizarea produselor dermatocosmetice adaptate acestui tip de ten. Aceste produse nu trebuie sa contina parfum, conservanti sau tensioactivi iritanti. Este recomandat ca acestea sa aiba un numarrestrans de ingrediente.Pentru igiena fetei trebuie folosit un produs de curatare care contine ingrediente cu efect reparator si calmant, pentru a nu agrava sensibilitatea pielii prin afectarea filmului lipidic deficient. Se recomanda evitarea utilizariisapunurilor si a altor detergenti agresivi, a lotiunilor alcoolizate, evitarea clatirii fetei cu apa de la robinet si a utilizarii gomajului. Toaleta fetei se va face mai degraba cu emulsii blande de curtare, care nu necesita clatire. La sfarsit, se executa o pulverizare cu apa termala si se sterge fata prin tamponare, fara a se freca pielea.

  44. Pentru ingrijirea fetei se pot folosi tratamente faciale care vor avea ca obiectiv atenuarea reactiilor, protejarea si reconstituirea filmului hidrolipidic, restructurarea stratului cornos si, pe termen lung, cresterea gradului de toleranta a pielii. In aceste cazuri este indicata aplicarea unei masti hidratante si calmante.Pentru igiena si ingrijirea corpului se recomanda produse non-agresive, precum gelurile spumante fara sapun.Nu in ultimul rand, vasfatuim sa evitati factorii care sporesc inrosirea pielii si pruritul: baile calde, dusurile cu presiune mare, sauna, excitantele, condimentele, bauturile alcoolizate, schimbarile bruste de temperatura. • Sensibilitatea cutanata poate afecta aproape 70% dintre femei, dar sipe barbati, iar unii oameni se nasc chiar cu o sensibilitate aparte, deexemplu: pielea deschisa la culoare, cu predispozitie la inrosire, carenu rezista la frig, vant si soare; pielea uscata, delicata, foarte fragilasi vulnerabila; pielea atopica, cu antecedente de eczeme in copilarie.Foarte sensibila este pielea sugarilor si a copiilor mici, deoarecestratul cornos este mai permeabil, activitatea glandelor sebacee estescazuta, iar pelicula hidrolipidica si invelisul acid de protectie suntslab dezvoltate.Deci, aceste functii sunt foarte importante pentru a asigura o pielerezistenta la diverse agresiuni interne sau externe. PH-ul acid, deaproximativ 5,5 al stratului cornos, joaca un rol major in procesul desinteza a lipidelor epidermice necesare coeziunii acestui strat, deciindispensabile functiei de bariera naturala a pielii. Simpla spalare cuproduse de curatare cu pH mai mare sau egal cu 7 poate afecta invelisulacid de protectie.In plus, in structura pielii exista o retea de sisteme antioxidantecare protejeaza celulele impotriva distrugerilor provocate de stresuloxidativ. In acest sens, pielea necesita o cantitate sporita de vitaminaE, atat local, cat si sistemic, care este cunoscuta ca un foarteputernic antioxidant. Unele produse, de exemplu cele din gama EucerinpH5 pentru piele sensibila contin in plus dexpantenol concentrat, careeste transformat in acid pantotenic (vitamina B5).Aceasta este implicata in procesele metabolice centrale de producerea energiei, sporind capacitatea de regenerare a pielii din interior,avand si o actiune hidratanta. Ingrijirea unui astfel de tip cutanat,sensibil, este pretentioasa si complexa deoarece necesita pe langatratamentul topic, o terapie generala, bazata pe antioxidante (vitaminaA, E, C, Seleniu, Zinc), sedative, tranchilizante (la nevoie), si unregim de viata cat mai apropiat de natura. Nu se poate vorbi de o pielesanatoasa, curata, luminoasa, pe un corp bolnav, stresat, supus permanentagresiunilor fizice si chimice.Deci, in final, trebuie retinut ca pielea sensibila, intoleranta,deshidratata, uscata, devitalizata, care da o senzatie acuta dedisconfort, trebuie ingrijita cu produse care sa o trateze cu blandete siin profunzime, impotriva atacurilor la care aceasta este expusa zilnic. Nutrebuie sa va alarmati, deoarece pielea sensibila este o problema cu carene confruntam cei mai multi dintre noi la un moment dat. Totul este sa nuo agresati suplimentar si, la nevoie, sa consultati un medic dermatologpentru o terapie corecta si eficienta.

  45. Eczema • Afectiune cutanata alergica, acuta sau cronica, caracterizata prin zone rosiisuprainaltate de mici vezicule lichidiene deosebit de pruriginoase. Tipuri - Dupa cauza lor se disting trei tipuri principale de eczema, care pot, fiecare dintre ele, sa imbrace o forma acuta sau cronica.- Eczema alergica de contact sau dermita de conlact survine cu ocazia contactelor repetate cu o substanta alergica (nichel, cauciuc, detergenti, unele substante medicamentoase etc.). Unii subiecti, cel mai des adultii, ajung astfel sa faca un puseu de eczema la fiecare nou contact.- Eczema atopica, numita, de asemenea, eczema constitutionala sau dermatita atopica, afecteazasubiectiiatinsi de atopie, adicapredispusi ereditar la alergii. Ea este foarte frecventa la sugar. Simptomele si puseele sunt declansate, in principal, de catrepneumalergene (praf de casa, animale microscopice ca acarienii, polenuri) sau de catre alte alergene prezente in unele alimente: lapte, oua, soia etc.- Eczema prin sensibilizare interna este cauzata de prezenta unui focar infectios care declanseaza un fel de alergie cu manifestari la nivelul pielii. Se poate intampla ca o afectiune cutanata (psoriazis) sa aiba leziuni asemanatoare celor provocate de eczema; aceasta complicatie este datorata cel mai des aplicarii de medicamente alergizante. Simptome si semne - Dupa cum este acuta sau cronica, eczema imbraca forme foarte diferite.Eczema acuta se manifesta prin aparitia de placi de un rosu aprins prost delimitate, pruriginoase; apoi apar vezicule (basici minuscule) care in continuare se rup, provocand o scurgere; in sfarsit, se formeaza cruste mai mult sau mai putin groase, care cad dupa una-doua saptamani si lasa cicatrice de culoare roz.Eczemele cronice, mai variate, se clasifica in trei categorii principale: - formele uscate, care se traduc prin placarde rosii si cu cruste, prost delimitate, cu o descuamare cand fina, cand in lambouri mari; - formele lichenifiate, care se caracterizeaza prin plaje de piele groasa si de culoare violet-purpuriu, parcurse de santuri cu desen cu romburi; - formele dishidrozice, care se traduc prin aparitia de vezicule pe fetele laterale ale degetelor; acestea pot sa se rupa si sa formeze cruste sau fisuri, in particular pe palme si pe suprafete le plantare. Tratament - Tratamentul este, in primul rand, cel al cauzei, atunci cand aceasta este posibil. Doar suprimarea contactului cu alergenul vindeca eczemele de contact, dar acesta este dificil de realizat in practica. In caz de eczema atopica, suprimarea pneumalergenelor (acarienii) este uneori posibila, ca si cea a alergenelor alimentare. In sfarsit, o desensibilizare (injectii repetate cu alergene in doze foarte mici) poate fi intreprinsa in unele cazuri de eczema atopica. In caz de eczema prin sensibilizare interna, antibioticele vindeca definitiv atatinfectia, cat si eczema. Alte tratamente vizeaza suprimarea sau atenuare a simptomelor locale sau generale. Tratamentele locale implica antiseptice (mai ales in eczema acuta) si dermocorticosteroizii (mai ales in eczema cronica). Tratamentul general consta in administrarea orala de antihistaminice cu scopul de a calma mancarimile. Ingrijirea psihologica, schimbarea climatului ca si curele termale constituie tot atatea ajutoare de avut in vedere in tratamentul eczemei, mai ales cand ea este cronica. Prevenirea eczemei atopice consta in evitarea la toti copiii, dar mai ales in caz de precedente familiale, a contactelor precoce si repetate cu alergenele potentiale Acesta constituie unul din motivele pentru care se recomanda actualmente diversificarea progresiva a alimentatiei sugarului.

  46. Lupusul • Un scurt istoric al acestei boli • Lupusul este o boala cunoscuta de mai bine de 2000 de ani. Hipocrate, care a trait intre anii 460 si 370 i.d.Hr., a descris pentru prima data consecintele acestei boli. Numele de lupus provine din cuvintul latinesc care inseamna lup si a fost folosit cu referire la ulceratiile de pe fata. In anul 1851, Cazenave a facut cunoscuta aceasta boala sub denumirea de lupus eritematos. Mai tirziu, pe la sfirsitul anilor 1800, Kaposi descria eruptiile de pe fata si Sir William Osler, un medic canadian, a largit conceptul de lupus, numind-o boala sistemica, care poate afecta multe parti ale organismului. • Ce este lupusul? • Lupusul este o boala cronica care manifesta o varietate de simptome si este cauzata de inflamatii in una sau mai multe parti ale corpului. Lupusul nu este o boala infectioasa, asa ca ea nu este contagioasa (nu poate fi luata de la o persoana la alta, precum raceala, pojarul sau gripa). Nu este nici o forma de cancer. Si nu exista absolut nici o legatura intre lupus si SIDA. Lupusul face parte din familia de boli, in care sint incluse si artrita reumatoidala, scleroza multipla, diabetul juvenil si sclerodermia (boala manifestata prin ingrosarea pielii si a tesutului celular subcutanat).Lupusul se manifesta diferit de la individ la individ, dar adesea apare in cicluri, care constau din:• un puseu, cu simptome acute severe, care necesita atentie medicala• o faza cronica, in care simptomele pot continua, dar sint mai putin severe• o remisiune, cind simptomele pot sa dispara complet pe perioade mai lungi, dar sa reapara.In faza sa cronica si in special in faza sa de remisiune (cind bolnavul uita cu usurinta sa se mai ingrijeasca), o persoana care sufera de lupus trebuie sa evite situatiile care pot sa intoarca boala in faza sa acuta. Aceste situatii presupun oboseala mare, stres intens, o alimentatie saraca si alti factori pe care ii pot observa fie bolnavul, fie doctorul sau. Lupusul este o boala grava, dar diagnosticarea si tratamentul o pot ameliora. Astazi poate fi tratata si tinuta sub control. Din ce in ce mai multi oameni care sufera de lupus sint niste persoane active, care-si pot aduce contributia nestinjeniti in cele mai diverse domenii de activitate. • Tipuri de lupus • Cea mai comuna forma de lupus este lupus eritematos sistemic. Este o boala complexa si complicata, care poate afecta orice tesut sau organ din corp, inclusiv pielea, muschii, incheieturile, singele si vasele de singe, plaminii, inima, rinichii si creierul. Lupusul eritematos discoid si lupusul eritematos cutanat subacut sint boli in care eruptia de pe piele si sensibilitatea la soare sint problemele majore, deoarece organele interne nu sint afectate si deci nu se poate vorbi de o punere in pericol a vietii. Totusi, ambele tipuri de lupus pot sa apara citeodata alaturi de o forma sistemica de lupus. Lupusul neonatal este o forma nu foarte des intilnita de lupus, care-i afecteaza pe nou-nascuti. Aceasta boala apare mai ales la copiii ale caror mame sufera de lupus cutanat subacut sau lupus sistemic, si care au de asemenea anticorpi specifici in singe (molecule care recunosc alte molecule care sint straine in corp). Pot sa se produca eruptii pe piele, care apar si dispar si o scadere a unor celule din singe, dar aceste probleme dispar in decurs a sase luni de la nastere. In cazurile rare, tesuturile care controleaza bataile normale ale inimii pot fi si ele afectate. Totusi aceasta problema serioasa si dificila poate fi adesea corectata cu ajutorul unui stimulator cardiac.Unele persoane pot sa manifeste simptomele lupusului, ca urmare a folosirii unei medicamentatii pentru tratarea unor anumite boli. Aceste simptome dispar in momentul in care persoana inceteaza tratamentul respectiv. • Simptomele lupusului? • Exista si simptome generale, pe care le vom evidentia in cele ce urmeaza, insa unele persoane pot sa manifeste numai o parte dintre posibilele simptome ale acestei boli. Deoarece poate afecta orice tesut din organism, lupusul este adesea dificil de identificat si diagnosticat. De aceea este numit si boala cu 1000 de fete. Inainte sa se instaleze simptomele specifice lupusului, pot sa apara si simptome de gripa, insotite de o oboseala severa, o crestere sau pierdere brusca in greutate inexplicabila, dureri de cap, pierdere a parului, tensiune arteriala ridicata sau schimbari de culoare ale degetelor. • Posibilele simptome pot fi urmatoarele:• dureri ale articulatiilor, citeodata insotite de umflare, roseata si fierbinteala• o eruptie rosie pe pometi si pe nas• oboseala extrema• o reactie neobisnuita la lumina soarelui• o eruptie cu cruste• rani mici, de obicei nedureroase, care apar in nas sau in gura• dureri in piept, care se intensifica atunci cind bolnavul sta intins sau inspira• umflare a picioarelor• crestere in greutate• atacuri de apoplexie sau simptome psihologice severe• anormalii ale singelui, care apar la efectuarea analizelor de singe.Lista de mai sus este departe de a fi una completa, asa ca o diagnosticare corecta a lupusului poate fi efectuata numai de catre doctor.

More Related