Download
imperiul roman de r s rit imperiul bizantin n.
Skip this Video
Loading SlideShow in 5 Seconds..
IMPERIUL ROMAN DE RÂSÂRIT IMPERIUL BIZANTIN PowerPoint Presentation
Download Presentation
IMPERIUL ROMAN DE RÂSÂRIT IMPERIUL BIZANTIN

IMPERIUL ROMAN DE RÂSÂRIT IMPERIUL BIZANTIN

2312 Views Download Presentation
Download Presentation

IMPERIUL ROMAN DE RÂSÂRIT IMPERIUL BIZANTIN

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - E N D - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Presentation Transcript

  1. IMPERIUL ROMAN DE RÂSÂRITIMPERIUL BIZANTIN PROFESOR GRECU MARIA LICEUL MATEI BASARAB CRAIOVA

  2. IMPERIUL ROMAN DE RÂSÂRITIMPERIUL BIZANTIN 1.Concept istoric; 2 Așezare geografică; 3Organizarea de stat; 4.Organizarea politică; 5.Structuri sociale; 6.Organizarea administrativă; 7.Evoluție politică; Justinian Grecizarea imperiului Apogeul Imperiului Bizantin 8.Declinul imperiului; 9.Etapele imperiului; 10.Evaluare

  3. Statul și politica Statul medieval Imperiul Bizantin Competențe specifice • 1.1. Folosirealimbajuluiadecvatîncadruluneiprezentarioralesauscrise • 1.2. Evidentierearelatieicauza – efectîntr-o succesiune de evenimentesau • proceseistorice • 2.1. Recunoastereaunui context economic, social, politic,cultural, istoric • 2.2. Extragereainformatieiesentialedintr-un mesaj • 2.4. Exprimareaacordului / dezacorduluiînraport cu un context social • 2.5. Analizacritica a actiuniipersonalitatilorsigrupuriloumane in diverse contexte • 5.1. Întelegereamesajuluisurseloristoricearheologice,scrise, vizualesi de istorieorala • 5.3. Utilizareaadecvata a coordonatelortemporalesispatialerelative la un subiectistoric • 5.5. Construirea de sintezetematice

  4. IMPERIUL ROMAN DE RĂSĂRIT Concept istoric Termenul Imperiul Bizantin a fost inventat în 1557, la aproximativ un secol după căderea Constantinopolului, de către istoricul german Hieronymus Wolf, care a introdus un sistem de istoriografie bizantină în lucrarea sa Corpus Historiae Byzantinae, în scopul de a deosebi istoria antică romană de istoria medievală greacă, fără a mai atrage atenția asupra predecesorilor lor antici și continuității imperiale romane (în Est). Standardizarea termenului a apărut în secolul al XVII-lea, când autorii francezi, precum Montesquieu, au început să-l popularizeze. Hieronymus a fost și el influențat de disputa apărută în secolul al IX-lea între romei, (bizantini, așa cum îi numim azi), și franci. Sub conducerea lui Charlemagne (Carol cel Mare), francii fondaseră un imperiu în vestul Europei și, având sprijinul Papei, încercau să-și legitimeze cuceririle din Italia, nerecunoscând vecinilor de la răsărit dreptul de a se numi romani. Donația lui Constantin, unul dintre cele mai faimoase documente falsificate din istorie, a jucat un rol de căpătâi în aceasta. Din acel moment a devenit o regulă, în vest, ca împăratul din Constantinopol să nu mai fie numit Imperator Romanorum (Împărat al Romanilor), titlu care a fost rezervat împăraților franci, ci „Imperator Graecorum” (Împăratul grecilor), iar țara condusă de acesta din urmă ca „Imperium Graecorum”, „Graecia”, „Terra Graecorum” sau chiar „Imperium Constantinopolitanus”.

  5. IMPERIUL ROMAN DE RĂSĂRIT Asezare geografică Viața economică • Din punct de vedere geografic, Noua Romă diferă mult de Imperiul Roman. Dacă Roma era amplasată în zona centrală a Mediteranei, avînd o activitate preponderent maritimă, Constantinopolul era aşezat în extremitatea nord-estică a bazinului mediteranean, avînd atît o componentă maritimă, cît şi una continentală. Caracterul continental al Noii Rome se manifestă mai ales după secolul VII, cînd cuceririle arabe lasă imperiul fără cele mai importante posesiuni din Orientul Apropiat şi estul Mediteranei.Era situat pe trei continente,Europa, Asia și Africa, la intersecția drumurilor comerciale care uneau Occidentul cu Orientul. • După criza din sacolul al III-lea s-a răspândit colonatul și țărănimea liberă .Pentru a repune în valoare pământurile abandonate, statul acordă micilor producători importante avantaje; scuturi fiscale, drept de proprietate în scimbul unor redevențe scăzute .De o deosebită atenție se bucură prelucrarea mătăsii, mai ales după ce Constantinopolul a reușit să obțină secretul viermilor de mătase sub domnia lui Justinian.După ce Justinian a cucerit regatul vandal din Africa negustorii bizantini restabilesc controlul asupra comerțului din Mediterana, care redevine axa activității lor economice lor economice până la instaurarea stăpânirii arabe în bazinul acesteia în primii ani ai secolului al VIII-lea.

  6. Organizarea de stat

  7. Organizarea politică

  8. Structuri sociale Aristocrația funciară Stăpânea imense domenii feudale.Puterea ei economică era dublată de una politică,izvorâtă din pozițiile pe care le deținea în administrația centrală și provincială, în Senat și armată. Negustorii bogați și patronii de ateliere mașteșugărești Dețin poziții importante în consiliile municipale Colonii Era colon cel care se năștea pe pământul unui propietar și era înregistrat las fisc la rolul proprietarului respectiv.Un colon nu avea titlu de proprietate. Țăranii liberi Proprietari de pămân și contribuabili la fisc, ei puteau obțineun lot de pământ în folosință numit emfiteoză

  9. Organizarea administrativă IMPERIUL ROMAN DE RĂSĂRIT Statul bizantin se deosebea de celelalte state medievale prin puternica sa centralizare administrativă, fiind primul stat centralizat și singurul până în sec. XIII.Administrația depindea direct de împărat, la fel ca justiția, finanțele, armata și Biserica. Toți funcționarii statului îi erau subordonați, întreaga activitate a Imperiului era propulsată de Palatul Sacru. Înalții funcționari civili și militari erau distinși de împărat cu titluri onorifice (care implicau și anumite privilegii), pe lângă cele ale respectivelor lor funcții și precedându-le. În unele cazuri titlurile acordate nu comportau și sarcini efective; chiar și în acest caz titlul onorific dădea drept (cel puțin după sec. IX) la o pensie. Dar nici funcțiile efective nici titlurile onorifice nu erau ereditare, ci totdeauna conferite de împărat ad personam. Funcțiile erau retribuite cu salarii anuale și cu cadouri din partea basileului, la anumite ocazii

  10. Organizarea administrativă IMPERIUL ROMAN DE RĂSĂRIT Îndatorirea principală a oricărui funcționar era să execute hotărârile împăratului sau să vegheze ca acestea să fie executate. Începând din sec. VI, în unele provincii înalții demnitari dețineau în același timp și autoritatea supremă civilă și cea militară. Aceasta era situația strategului, în sistemul themelor instaurat în sec. VII; sau a exarhului, locțiitor cu depline puteri al împăratului, după înființarea (la sfârșitul sec. VI) a celor două exarhate, din Italia (cu sediul la Ravenna) și Africa (la Cartagina).În „Palatul Sacru” împăratul încredințase guvernarea Imperiului unor înalți funcționari, un fel de „miniștri”, în frunte cu cei patru logotheți. Primul era logothetul dromului (logothetes tou drómou), șeful poștei, devenit (din sec. IX) șeful poliției, ministru de interne și totodată de externe; iar din sec. XII, cu titlu de „mare logothet”, șeful cancelariei imperiale (prim-ministru).

  11. Harta BizanȚ

  12. IMPERIUL ROMAN DE RĂSĂRIT Evoluție politică • În anul 395,Imperiul roman s-a împărțit în două :de Apus și de Răsărit. Imperiul roman de Apus s–a prăbușit în anul 476, pe ruinele sale s-au constituit regatele germanice . Imperiul roman de răsărit a durat aproape 1 000 de ani, până în 1453,când a fost cucerit de otomani. • Constantin cel Mare (306-337)a adoptat măsuri importante : • A acordat libertate de cult creştinismului în 313; • A mutat capitala la Constantinopol în 330; • S-au pregătit premisele pentru fuziunea elementelor din care avea să se nască civilizaţia bizantină:, cultura greacă, Roma imperială şi creştini • Până în secolul al VII-lea, Imperiul Roman de Răsărit a cunoscut un proces de grecizare caracterizat prin: • Centrarea vieții politice în jurul unei monarhi absolutiste(autocrate); • Centralizarea administrației; • Limba greacă devine limbă oficială; • Adoptarea doctrinei ,,pax christiana’’;

  13. VisulluiIustinian a fostsăreconstruiascăImperiul Roman (creștinatînsă) prinunireacelordouăimperii, de apusși de răsărit. A reușitîn parte pringeneralulsăuBelisarie care a cucerit Peninsula ItalicășinordulAfricii. Încercărilegrele din punct de vederemilitarșifinanciar de cucerire a Italiei, începute de Belisarieșiîncheiate de Narses (un alt general) nu au avut un efectîndelungat. În 568, venirealongobarziloracolo a distrus opera luiIustinian. isulluiIustinian a fostsăreconstruiascăImperiul Roman (creștinatînsă) prinunireacelordouăimperii, de apusși de răsărit. A reușitîn parte pringeneralulsăuBelisarie care a cucerit Peninsula ItalicășinordulAfricii. Încercărilegrele din punct de vederemilitarșifinanciar de cucerire a Italiei, începute de Belisarieșiîncheiate de Narses (un alt general) nu au avut un efectîndelungat. În 568, venirealongobarziloracolo a distrus opera luiIustinian. Imperiul Roman de Răsărit Justinian 527 -565 Din punct de vedere al campaniilor militare, Justinian a avut în general succes; el a fost ultimul împărat bizantin care a avut control asupra Romei şi a unor părţi ale Occidentului. Ca şi predecesorii săi romani şi succesorii săi bizantini, Iustinian s-a angajat iniţial în război împotriva Persiei sassanide. Totuşi, ambiţiile sale militare erau concentrate spre vestul Mediteranei. Belisarius a primit această sarcină ca recompensă pentru înfrângerea răscoalei Nika de la Constantinopol 532 . În anul 533, Belisarius a recucerit Africa de nord din mâna vandalilor, iar apoi a înaintat spre Sicilia şi Italia, recapturând Roma (536) şi capitala ostrogotă de la Ravenna (540), în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Războiul cu goţii. Ideea restaurării vechiului orbis romanum în cadrele sale universale prin recucerirea provinciilor occidentale domină politica lui Justinian.

  14. VisulluiIustinian a fostsăreconstruiascăImperiul Roman (creștinatînsă) prinunireacelordouăimperii, de apusși de răsărit. A reușitîn parte pringeneralulsăuBelisarie care a cucerit Peninsula ItalicășinordulAfricii. Încercărilegrele din punct de vederemilitarșifinanciar de cucerire a Italiei, începute de Belisarieșiîncheiate de Narses (un alt general) nu au avut un efectîndelungat. În 568, venirealongobarziloracolo a distrus opera luiIustinian. isulluiIustinian a fostsăreconstruiascăImperiul Roman (creștinatînsă) prinunireacelordouăimperii, de apusși de răsărit. A reușitîn parte pringeneralulsăuBelisarie care a cucerit Peninsula ItalicășinordulAfricii. Încercărilegrele din punct de vederemilitarșifinanciar de cucerire a Italiei, începute de Belisarieșiîncheiate de Narses (un alt general) nu au avut un efectîndelungat. În 568, venirealongobarziloracolo a distrus opera luiIustinian. Imperiul Roman de Răsărit Justinian 527 -565 Evenimentul intern cel mai important a fost răscoala Nika din Constantinopol. Opozanții lui Iustinian au proclamat un alt împărat, pe Hepatius, nepotul fostului împărat Anastasiu I. În timp ce Iustinian vedea situația ca și pierdută, soția sa, împărătesa Teodora, o fostă artistă de circ, s-a opus retragerii din capitală. Prin negocieri purtate de Narses cu revoltații și prin atacul surprinzător al lui Belisarie cu trupele loiale împăratului în hipodrom, unde s-au adunat revoltații, răscoala a fost potolită. Iustinian, un creștin convins, a jucat un rol important. El însuși a întocmit tratate religioase, a condus adunări bisericești și-a întemeiat propria episcopie, Iustiniana Prima și a construit biserica Hagia Sophia (Sfânta Sofia).

  15. IMPERIUL ROMAN DE RĂSĂRIT Justinian 527-565 • Justinian a reuşit să obţină o influenţă durabilă pentru reformele sale juridice, în special însumarea tuturor legilor romane, ceva ce nu mai fusese făcut înainte. Iustinian l-a angajat pe chestorul Tribonian pentru această sarcină, şi a emis primul proiect pentru Corpus Juris Civilis pe data de 7 aprilie 529, în trei părţi: Digeste (sau Pandectae), Institutiones (sau Institutes), şi Codex–ul. Corpus reprezintă baza jurisprudenţei latine (incluzând codul canonic bisericesc: "ecclesia vivit lege romana" - "Biserica trăieşte sub lege romană"). El a asigurat supravieţuirea legii romane, care a trecut în vest în secolul al XII–lea, iar mai apoi şi în Europa răsăriteană, inclusiv în Rusia. Aceasta rămâne influentă până în zilele noastre. Iustinian, mozaic din Biserica Sfântul Vitale din Ravenna

  16. Grecizarea imperiului În secolul al VII-lea, Imperiul este redus la Asia Mică și la Constantinopol, prin pierdera provinciilor din Orient și din Africa: Siria, Mesopotamia, Armenia,Palestina, Egipt și Cartagina,luate în stăpânire de islam. Pierderile teritoriale au o triplă importanță: ---vechiul orbis romanus s-a diminuat semnificativ, teritoriul vital al imperiului devenind Asia Mică; --prin pierderea acestor teritorii Imperiul a pierdut populațiile sale semitice orientale și contactul cu populația romanizată din Balcani, astfel încât asistăm la uniformizarea etnică a Bizanțului. Elementul grec ocupând de acum locul primordial în limbă,cultură,în gîndire și obiceiuri. --a treia consecință s-a manifestat în plan religios: prin separarea teritoriilor în care monofizitismul era dominant, ortodoxia a rămas singurul cult creștin oriental.Consolidarea elementului grec și creștinismul ortodox au reprezentat practic momentul în care Imperiul bizantin îi succede Imperiului Roman de Răsărit. Perioada începe cu domnia lui Heraklios(610-641). Este primul împărat care -și ia titlul de ,,basileu al romanilor,, .El a introdus o nouă circumscripție militară: themă, condusă de un strateg.

  17. Apogeul Imperiului Bizantin Spredeosebire de epoca lui Justinian, cândopera a fostîndeplinita de un singurîmparat, acumasistam la realizariîmplinite de o succesiune de împarati, totiremarcabiliprindiversitateacalitatilorlor. Întemeietoruldinastiei, Vasile I (867-886), se trageadintr-o familie de armeni. Schimbareaceamaievidenta a avut loc însaînpoliticaexterna. Consolidareainterna a Imperiuluiprecumsi a granitelororientale de catreîmparatiiiconoclasti, a permisnoiidinastii, întemeiata de Vasile I (867-886), satreaca la o politicaofensivape plan extern, care a culminatîntimpulîmparatilor-soldati, precumNichifor al II-lea Focas (963-969), Ioan I Tzimiskes (969-976) siVasile al II-lea (976-1025). Aceastaperioada a fostnumita de bizantinistulfrancez G. Schlumberger «marea epopee bizantina». Împărații soldați Nikephor Pfokas și Ioan Tzimiskes recuceresc o mare parte a provinciilor din Orient și restabilesc hegemonia comercială în bazinul Mării Mediterane.Vasile al II-lea Macedoneanul (976-1025), cel mai mare împărat bizantin recucerește Peninsula Balcanică și desființează Țaratul Bulgar.

  18. Apogeul Imperiului Bizantin Întoatedomeniile s-a putut observa un revirimentfata de perioadaanterioara. Astfel, înurmasucceselorînregistratepe plan extern de catrebasileiiiconoclasti, viataeconomicadinîntregulbazin al MariiMediteranenecunoaste o tot mai mare stabilitate si securitate. Industria si comertul, asupracaroraautoritateacentralaexercita un monopol strict, au acum o ponderecrescândaînanasamblulvietiieconomice a Statuluibizantin. Pe plan social, are locformareaclaseiaristocraticeîncurs de feudalizare, consecintadirecta a fenomenelordizolvantedininteriorulcomunitatilor rurale. Constienti de pericolîmparatii au promovat o serie de masuriînfavoareataranimiilibere si astratiotilor, însafiscalitateaexcesiva si reorientareapoliticii externe au contribuitdecisiv la ruina acesteipaturi sociale. Înadministratie, vechiulregim al themelor a cunoscut un oarecaredeclin, determinat de mutatiiledinsocietateabizantinaprecum si de renuntareaputeriiimperiale la politicadefensiva.

  19. HARTA CONSTANTINOPOLULUI ȘI ZIDURILE LUI tHEODOSIUS Harta constantinopolului Zidurile Lui Theodosius

  20. Etapele Imperiului Bizantin Putem distinge trei etape importante în istoria Imperiului Bizantin: -   Anii 330 – 610:perioada de tranziţie de la Imperiul Roman la Imperiul Bizantin propriu-zis. În această perioadă are oc trecerea de la modelul politic roman la cel bizantin. Se produce sinteza între culturile romană, orientală şi creştină. Se trece de la un stat anarhic şi păgîn la unul stric ierarhizat şi creştin. Totodată, această etapă a deschis calea epocii medievale, prin stabilirea unei situaţii internaţionale total diferite de cei de la începutul secolului IV. -   Anii 610 – 1081: reprezintă epoca Bizanţului clasic. În această perioadă are loc stabilirea trăsăturilor originale ale civilizaţiei bizantine la nivel de spiritualitate, ideologie politică, cultură, economie şi etnicitate. -   Anii 1081 – 1453: reprezintă perioada de declin a Imperiul Bizantin. Acest lucru a fost cauzat atît de factori interni (slăbirea bazelor sale seculare, formarea armatei din mercenari), cît şi de factori externi (capitalarea economică în faţa negustorilor italieni, forţa din ce în ce mai mare a inamicilor).

  21. IMPERIUL ROMAN DE RĂSĂRIT Constantinopol miniatura constantinopol

  22. Imperiul Bizantin SultanulMehmedCuceritorulintrândînConstantinopole 1453-cucerireaconstantinopolului • Căderea Constantinopolului este numele sub care e cunoscută cucerirea capitalei Imperiului Bizantin de forțele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea. Evenimentul a avut loc în ziua de marți, 29 mai 1453. • Căderea Constantinopolului a însemnat nu numai sfârșitul Imperiului Roman de Răsărit și moartea ultimului împărat bizantin, Constantin al XI-lea, dar și o victorie strategică de o importanță crucială pentru cucerirea estului mediteranean și al Balcanilor de către otomani.

  23. Imperiul Bizantin Bizanț după Bizanț "Biserica Sfiintei Înţelepciuni", sau Hagia Sofia, a fost transformată în moschee • Conceptul istoric introdus de Nicolae Iorga Bizanț după Bizanțdefinește continuitatea unității spirituale, sub umbrela creștinismului ortodox, a domnitorilor români, a popoarelor din Sud-Estul Europei pentru aproape patru sute de ani, de la căderea Bizanțului (1453) până în prima parte a secolului al XIX-lea. Domnitori români, precum Ștefan cel Mare, Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu, au contribuit decisiv la păstrarea unității spațiului cultural bizantin, printr-un sprijin consistent și constant de tip financiar, politic și cultural acordat Patriarhiei de la Constantinopol și mânăstirilor de pe cuprinderea spațiului Mediteranei orientale (de la Athos până la Ierusalim și Alexandria).

  24. Evaluare Selectați din elementele din stânga elementele care definesc statul bizantin la sfârșitul secolului al VII-lea și completați cu ele organigrama 0rtodoxie Stat medieval Limba greacă Limba latină Țărănime Stat sclavagist

  25. Evaluare Realizați corespondența dintre cauză și consecință Consecințe pierdera provinciilor din Orient și din Africa: Siria, Mesopotamia, Armenia,Palestina, Egipt și Cartagina uniformizarea etnică a Bizanțului Formarea clasei aristocratice în curs de feudalizare Imperiul a pierdut populațiile sale semitice orientale și contactul cu populația romanizată din Balcani restabilesc hegemonia comercială în bazinul Mării Mediterane Împărații soldați Nikephor Pfokas și Ioan Tzimiskes recuceresc o mare parte a provinciilor din Orient teritoriul vital al imperiului a devenit Asia Mică; Dizolvarea comunităților rurale Cauze

  26. Bibliografie Manualele alternative de clasa a IX-a; Stelian Brezeanu, O istorie a Imperiului Bizantin,București,1981; Radu Manolescu, Istoria Medie Universală, Editura didactică și pedagogică,1980