Ştiaţi că...

1. Ştiaţi că... mitologie – istorie -artă

2. Cele nouă muze • Cele nouă muze surori erau: Clio, Euterpe, Thalia, Melpomene, Terpsichore, Erato, Polimnia, Urania, Calliope. • Fiicele lui Zeus şi ale Mnemosinei erau considerate inspiratoare ale muzicii, ale dansului şi ale poeziei, patroane ale artelor în general. • Ele îi desfătau pe zeii Olimpului cu cântecele lor la ospeţe şi serbări.

3. Euterpe – muza poeziei lirice Clio – muza istoriei

4. Melpomene – muza tragediei Thalia – muza comediei

5. Erato – muza poeziei erotice Terpsichore – muza dansului

6. Urania – muza astronomiei Polimnia – muza retoricii Calliope – muza poeziei epice

7. Parthenonul Capodoperă a arhitecturii greceşti, templul închinat zeiţei Atena Parthenos a fost ridicat pe Acropola Atenei. Construit din iniţiativa lui Pericle între anii 447-432 î.H., este opera lui Fidias, cel mai mare artist al epocii. Este un templu doric, lung de 69,51 m şi lat de 30,86 m, înconjurat de un rând de coloane: câte 8 pe laturile mici şi câte 17 pe cele mari. Cele două intrări ale templului mai aveau în faţă câte un rând de 6 coloane. Este alcătuit din cella, pronaos şi opisthodom (tezaur) făcute din marmură albă. Cella era încăperea care adăpostea faimoasa statuie de aur şi fildeş a zeiţei Atena, înaltă de 12 m, opera sculptorului Fidias. Templul era decorat cu sculpturi. Pe frontonul de răsărit se afla o mare compoziţie sculpturală, având ca subiect legenda naşterii zeiţei Atena din capul lui Zeus, iar pe latura de apus, o compoziţie ce ilustra disputa dintre Atena şi Poseidon pentru stăpânirea Aticii. Metopele frizei exterioare înfăţişau scene din legendele luptei dintre lapiţi şi centauri, ale atenienilor cu amazoanele şi ale zeilor cu titanii. În interiorul cellei, o friză lungă de aproape 160 m, având ca temă procesiunea panateneelor, reprezenta circa 400 de personaje.

8. Mărturii alecivilizaţiilor antice Via Appia Imperiul Roman dispunea de o reţea de drumuri de aproximativ 141.000 km. Cel mai vechi şi mai mare dicţionar din lume este în limba chineză şi datează din anul 1000 î.H.; are 130 de volume.

9. Înalţi demnitari din Antichitate Senatorii romani se încălţau cu cizmuliţe din piele vopsită în roşu sau violet, cu botul în chip de cioc ascuţit, numite mulei. Ca semn distinctiv purtau pe încălţăminte o cataramă de decor – în formă de cruce, confecţionată din aur sau fildeş – şi de o mărime determinată de rangul social.

10. Titus Livius (59 î.H.-19 d.H.), autor al faimoasei Ab urbe condita (De la întemeierea oraşului),redactată în 142 de cărţi şi din care s-au păstrat doar 32 de cărţi. Expunerea cuprinde perioada de la întemeierea Romei (753 î.H.) până în anul 9 d.H. ISTORICII ROMANILOR Publius Cornelius Tacitus, sec I d.H., bun psiholog şi talentat scriitor, autor al mai multor lucrări vestite:Istorii în 14 cărţi, Anale în 16 cărţi, Dialogul oratorilor, Viaţa lui Agricola, Germania. De la el a rămas expresia:sine ira et studio(fără ură şi părtinire),prin care voia să-şi autocaracterizeze obiectivitatea de istoric. Flavius Eutropius, sec VI, autor al unui compendiu intitulat Breviarum at urbe condita (Breviar de la întemeierea oraşului),adică de la întemeierea Romei până la împăratul Valens (367-378). În scrirea sa s-a referit şi la evenimente istorice petrecute în Dacia în secolele II-III d.H.

11. Istoricul batistei • Membrii aristocraţiei greceşti şi romane utilizau batista exclusiv în scopul uscării pielii transpirate, operaţie realizată prin uşoare şi repetate tamponări. De aici primul ei nume latin:sudarium. Ştergerea gurii şi suflarea nasului cu ajutorul batistei erau considerate drept semne de lipsă de educaţie. • Ulterior, tot în societatea romană imperială, apare şi batista utilizată la ştersul gurii, al buzelor, numită orarium. Ea putea fi folosită şi pentru semnalizarea unui rămas bun. • Uzul batistei, pierdut pentru un moment în Evul Mediu timpuriu, cunoaşte o reînflorire în oraşele italiene şi în Flandra începând din sec al XIII-lea. De această dată batista, numită fazoletto, servea la ştergerea feţei de grăsime şi transpiraţie. • În timpul domniei regelui francez Filip al IV-lea cel Frumos (1285-1313) batista cunoaşte o adevărată revenire la rangul avut cu secole înainte, în societatea romană. Scopul ei principal însă devine...alungarea muştelor prin fluturare, de unde numele ei francez – mouchoir. • Multă vreme apanaj al păturilor dominante ale societăţii (municipalitatea din Augsburg, Germania, decretase în 1530 interzicerea folosirii batistelor de către oamenii de rând), batista intră în uzul general de-abia la mijlocul sec al XVII-lea.

12. Muzica la geto-daci • Geţii utilizau trâmbiţe şi chitare – lucru relatat de autorul grec Theopompos şi de filozoful grec Atheneu. • Din inventarul lor muzical nu lipseau nici barlitonul, lira cu strune lungi, tobele, naiul (deosebit de cel grec şi roman, căci tuburile erau lipite între ele cu răşină şi nu legate), buciumele din piele crudă de bou sau din scoarţă de copac, cu pavilionul încovoiat în sus, şi cornul. • Acestea din urmă erau folosite de traci doar în scopuri de semnalizări în campaniile lor militare. • În afara acestor instrumente, amintite de Strabon şi Ovidiu, dacii foloseau în lupte şi un bucium specific – carnyxul -, cu pavilionul în formă de bot de fiară, reprezentat şi pe Columna lui Traian. Carnyxul era turnat din bronz sau confecţionat din fier, după unii autori, ca Eustaţiu, sau chiar din plumb.

13. Din istoricul navigaţiei • În epoca lui Ştefan cel Mare a fost construit pe ţărmul Bosforului un far pe care o inscripţie rămasă de atunci relatează:"Io, Ştefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, fiu al lui Bogdan Voievod, am făcut acest turn de corăbii la anul 6983 (1475)". • Construcţia devenise necesară deoarece între anii 1400 şi 1480 corăbiile moldoveneşti navigau intens în Marea Mediterană, spre porturile Moreei şi Ciclade, transportând mărfuri. Ele se numeau "pânzare", corăbii rapide şi uşoare, cu un singur catarg. Ştefan cel Mare şi Sfânt

14. Din istoria muzicii • Dimitrie Cantemir (1673-1723) a inventat un sistem de notaţie muzicală original. Acesta a făcut obiectul manualului – devenit clasic în practica muzicii turceşti – intitulat "Tarifu ihni musiki ala regni mak̓sus"("Explicaţia ştiinţei muzicale într-un chip mai amănunţit"). • Cantemir a folosit pentru scrierea cântecelor literele alfabetului turcesc. • Tot lui Cantemir muzicologia românească îi datorează preţioase informaţii despre folclorul românesc, muzica de ceremonial şi vechile instrumente muzicale (în lucrarea "Descriptio Moldavie"). Dimitrie Cantemir

15. Manifestări precoce ale unor talente Fr. Chopin (1810-1849), a compus o primă piesă muzicală (o poloneză) la numai 6-7 ani. W.A.Mozart (1756- 1791), la 4-5 ani improviza cu multă uşurinţă la pian motive muzicale, impresionant de reuşite, fiind şi un interpret cu totul neobişnuit de subtil la acea vârstă.

16. Gh. Tattarescu (1821-1894) ştia să deseneze cu uşurinţă încă de la 5-6 ani. Pe coperta unui caiet a desenat cu mult umor personajele unui circ ambulant. Nicolae Grigorescu (1838-1907), la vârsta de 12 ani realizase deja un mare număr de picturi cu subiect religios.

17. Ştefan Luchian (1868-1916) a desenat intens cu multă vreme înainte de a se înscrie la Lic. "Sf. Sava", unde a devenit un fel de desenator al clasei, primind "comenzi" de portrete de la colegii săi. George Enescu (1881-1955), marele nostru compozitor şi violonist, a compus la 5 ani o lucrare pentru pian şi vioară intitulată Ţara Românească.

18. George Bernard Shaw (1856-1950), la vârsta de 5 ani a manifestat remarcabile aptitudini muzicale. Ambii s-au dedicat însă, la maturitate, literaturii. Anatole France (1844-1924) desena în copilărie cu deosebit de mare uşurinţă case, oameni etc.

19. Realizat de • Prof. Murgu Eugenia-Angela • Bibliografie: • Mihai Ferăscu – Cine ştie răspunde, Ed Politică, Bucureşti, 1977 • Enciclopedia Wikipedia • www.spauda.lt/history/ancient/historians.htm