1 / 210

CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ

CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ. Definiție Chimioterapia antiinfecțioasă = o modalitate de a combate infecțiile provocate de agenți patogeni cu ajutorul substanțelor chimice.

kamuzu
Download Presentation

CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ Definiție Chimioterapia antiinfecțioasă = o modalitate de a combate infecțiile provocate de agenți patogeni cu ajutorul substanțelor chimice. Chimioterapicele = M cu acțiune toxică specifică asupra microorganismelor patogene: bacterii,virusuri,ricketsii,fungi,protozoare și helminți. Chimioterapicele,în sens mai larg,includ și citotoxicele anticanceroase. Ideal ar fi ca aceste chimioterapice să acționeze toxic selectiv asupra germenilor patogeni și să nu afecteze macroorganismul. Există 3 clase principale de chimioterapice: 1.Antibioticele Sunt substanțe naturale produse de unele microorganisme sau obținute prin procese de semisinteză,plecând de la compușii naturali.Există și antibiotice de sinteză.Cele mai multe se extrag din diverse specii de mucegaiuri – Penicillium,Streptomyces;

  2. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Structura chimică este variabilă: aminoacizi condensați,polipeptide,sisteme inelare,aminoglicozide; • După structura chimică deosebim câteva clase de antibiotice astfel: • 1.Antibiotice beta-lactamice: penicilinele,cefalosporinele,monobactamii și carbapenemele; • 2.Aminoglicozide: gentamicina,streptomicina,neomicina,kanamicina etc; • 3.Macrolide antibacteriene(eritromicina) și antifungice (amfotericina B și nistatina); • 4.Lincosamide: clindamicina,lincomicina; • 5.Glicopeptide:vancomicina,teicoplanina; • 6.Polipeptide: polimixinele,bacitracina; • Unele antibiotice precum cloramfenicolul și griseofulvina nu pot fi incluse în clasele amintite;

  3. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ 2.Chimioterapicele de sinteză • Sunt substanțe folosite în tratamentul infecțiilor provocate de microbi,virusuri și alte microorganisme.Sunt obținute prin chimia de sinteză; • 1.Sulfamidele și sulfonele; • 2.Trimetoprimul; • 3.Etambutolul,izoniazida ; • 4.Chinolonele,nitrofurantoina; • Toate grupele de mai sus sunt antibacteriene; • Altele sunt antifungice: ketoconazolalol,clotrimazolul și miconazolul; • Altele sunt antiprotozoare: metronidazolul; 3.Antisepticele și dezinfectantele - Sunt substanțe potențial toxice,care se pot folosi numai pe suprafața organismului,pe piele și mucoase.Au un efect relativ nespecific și distrug toate sursele de agenți patogeni;

  4. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Antisepticele se utilizează numai pe suprafața organismului uman sau animal; • Dezinfectantele sunt mai toxice și se utilizează numai pe suprafața obiectelor (instrumentarul chirurgical); • Practic, antibioticele și chimioterapicele de sinteză sunt folosite în tratamentul bolilor infecțioase (chimioterapia antiinfecțioasă); Generalități 1.Spectrul de acțiune = totalitatea germenilor pe care acționează antibioticele și chimioterapicele de sinteză.Spectrul de acțiune este îngust sau larg. 2.Efectul asupra germenilor poate fi de două feluri: bactericid sau bacteriostatic. Efectul bactericid constă în intoxicarea letală ireversibilă a germenilor microbieni.Există un efect bactericid absolut – acțiunea are loc chiar și pe germenii aflați în repaus (polimixine) și unul degenerativ-bactericid,care interesează populațiile microbiene în faza de multiplicare,cu metabolismul foarte activ (peniciline,cefalosporine).

  5. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ Principalele chimioterapice bactericide sunt penicilinele și cefalosporinele,polimixinele,streptomicina,gentamicina,rifampicina și bacitracina. Efectul bacteriostatic constă în împiedicarea multiplicării germenilor.Principalele bacteriostatice sunt tetraciclinele,sulfamidele,cloramfenicolul,eritromicina și clindamicina. Nu există o delimitare foarte strictă între aceste două acțiuni.Unele bacteriostatice devin bactericide la concentrații de câteva ori mai mari decât CMI.Cloramfenicolul poate acționa bactericid asupra meningococilor iar penicilina G sau benzilpenicilina poate acționa bacteriostatic asupra enterococilor. 3.Mecanismele generale de acțiune • Unele inhibă sinteza peretelui microbian – penicilinele și cefalosporinele,vancomicina,bacitracina și cicloserina; • Altele acționează asupra membranei celulei bacteriene – polimixina,colistina

  6. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ nistatina și amfotericina B,imidazolii; • Altele inhibă sinteza proteinelor bacteriene – aminoglicozidele,tetraciclinele și cloramfenicolul,clindamicina,eritromicina și spectinomicina; • Altele inhibă sinteza acizilor nucleici - trimetorpimul,sulfamidele,rifampicina,chinolonele și izoniazida ; 4.Rezistența microbiană este capacitatea unui microb de a rezista la acțiunea unui chimioterapic. a).Rezistența naturală – este un fenomen genetic ce caracterizează anumite tulpini sau specii bacteriene.De exemplu,bacilii G-negativi sunt rezintenți la benzilpenicilină.Acești germeni posedă o membrană externă puțin permeabilă pentru antibiotic.De asemenea,microbii sunt rezistenți la acțiunea toxică a unor antibiotice polienice (antifungice),din cauză că nu conțin ergosterol, component prezent în membrana fungilor; b).Rezistența dobândită – este un fenomen care se produce datorită unor

  7. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ mutații cromozomiale sau prin transferde plasmide; • Modificările sau mutațiile cromozomiale pot conduce la instalarea bruscă sau lentă a rezinstenței; • Din prima categorie fac parte streptomicina,rifampicina,eritromicina, izoniazida și acidul nalidixic.În aceste cazuri rezistența este foarte mare și independentă de concentrația de chimioterapic; • Din a doua categorie fac parte penicilinele (excepție carbenicilina),cefalosporinele (pentru germenii G-pozitivi),cloramfenicolul ,polimixinele și sulfamidele; • Există și un grup intermediar de chimioterapice,la care rezistența se instalează printr-un număr mic de mutații – cefalosporinele (G-negativi), tetraciclinele, aminoglicozidele; • Rezistența cromozomială este importantă în cazul gonococilor,enterococilor, Pseudomonas și Enterobacteriaceae;

  8. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Plasmidele= fragmente de material genetic extracromozomial.Sunt molecule circulare de ADN din citoplasma bacteriană; • Ele conțin secvențe ADN care codifică rezistența (factor R) sau secvențe care asigură transferul rezistenței,de la o bacterie la alta; • Rezistența plasmidică se transmite la germenii aceleiași tulpini și mai puțin în cazul germenilor din specii / genuri diferite; • Rezistența plasmidică se notează în cazul penicilinelor și cefalosporinelor,în cazul meticilinei,eritromicinei,aminoglicozide,sulfamide și trimetorpim,tetracicline și cloramfenicol; • Uneori are caracter de multirezistență .Enterobacteriaceaele sunt rezistente la chimioterapice cu structură chimică foarte diferită; • Mecanismele responsabile pentru ineficacitatea chimioterapicelor sunt: inactivarea de către enzimele bacteriene ( peniclinele și cefalosporinele sunt inactivate de beta-lactamază,cloramfenicolul de către acetiltransferază etc.); modificări ale

  9. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ permeabilității și transportului prin membrane (tulpini de gonococ rezistente la penicilină,cloramfenicol,tetraciclină și streptomicină); modificări ale receptorului pentru antibiotic (streptomicina și receptorul de pe subunitatea ribozomală 30 S); 5.Efectele adverse • Sunt relativ frecvente,chimioterapicele fiind deseori cauze de patologie iatrogenă; • Efectele toxice constau în ototoxicitate (aminoglicozide și vancomicină),nefrotoxicitate (aminoglicozide,vancomicină,polimixine și cefaloridină),neurotoxicitate (doze mari de benzilpenicilină produc convulsii),icterul (sulfamide,rifampicină,nitrofurnatoină,eritromicină estolat),afectarea toxică a ficatului (tetracicline),afectarea toxică a sângelui (cloramfenicol,sulfamide).Multe produc reacții locale iritative,indurații,noduli,tromboflebite (iv); • Efectele alergice sunt frecvente în cazul penicilinelor și a clindamicinei;

  10. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ Relativ frecvente după streptomicină,cefalosporine,sulfamide,acid nalidixic și unele antituberculoase.Manifestările alegice constau în erupții cutanate,sensibilizare,febră,eozinofilie .Mai rar șoc anafilactic și boli imuno-alergice; • Administrarea excesivă a antibioticelor cu spectru larg pe cale orală – tetracicline,cloramfenicol și aminoglicozide – poate conduce la distrugerea florei saprofite și apariția de infecții grave: enterită stafilococică,candidoze ; • Colita pseudomembranoasă produsă de Clostridium difficile,este consecință a tratamentului cu clindamicină,lincomicină,cefalosporine etc.; • În cazul infecțiilor polimicrobiene ,prin distrugerea speciilor sensibile este favorizată dezvoltarea de tulpini multirezistente; • Hipovitaminoza K și a complexului B; • Reacția Jarisch-Herxheimer = agravarea tabloului clinic și chiar apariția stării de șoc endotoxinic.Se datorează eliberării masive de endotoxine prin bacterioliza intensă în cazul folosirii unor doze mari de antibiotice;

  11. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Apare la începutul tratamentului unor boli precum sifilisul,bruceloză,septicemii,leptospiroză,febră tifoidă; 6.Administrarea locală a chimioterapicelor • Poate conduce la instalarea rezistenței și la hipersensibilizare,cu apariția de reacții alergice; • Nu este recomandabilă de rutină; • Exemple: bacitracina + neomicina,teraciclina,eritromicina – se pot aplica local la nivel cutanat; • Un efect local este și în cazul neomicinei pe cale orală – nu se absoarbe din tubul digestiv și de aceea este indicată pentru sterilizarea tubului digestiv înaintea intervenții lor pe colon; 7.Administrarea profilactică a chimioterapicelor • Este indicată în câteva situații particulare precum: • 1.Profilaxia reumatismului articular acut;

  12. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • 2.Profilaxia malariei,tuberculozei,sifilisului,scarlatinei și tusei convulsive; • 3.Profilaxia infecțiilor postoperatorii în cazul intervențiilor pe colon și a celor ginecologice; • 4.Profilaxia endocarditei la pacienții cu valvulopatii ,care sunt supuși unor manopere stomatologice (extracții dentare); 8.Asocierea chimioterapicelor • În general se preferă tratamentul unei infecții cu un singur antibiotic sau chimioterapic.În practica ambulatorie rareori este nevoie de asocieri; • În cazul asocierilor (2 sau 3 chimioterapice) există câteva reguli generale,clasice,astfel: • 1. Chimioterapicele degenerativ-bactericide ,de tipul penicilinelor și cefalosporinelor,streptomicinei,gentamicinei și a altor aminoglicozide se pot asocia între ele.Devin sinergice (de adiție sau de potențare); • 2. Cele bactericide absolute (polimixinele) se pot asocia între ele însă au un

  13. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ Risc foarte mare de efecte adverse grave; • 3. Cele bacteriostatice – tetraciclinele,cloramfenicolul,eritromicina și alte macrolide,lincomicina,clindamicina,sulfamidele și trimetoprimul – se pot asocia între ele.Dau un sinergism aditiv.Uneori pot fi antagoniste; • 4. Nu se asociază bacteriostatice cu cu cele degenerativ-bactericide; • 5. Asocierea bactericidelor absolute cu cele bacteriostatice este imprevizibilă; • 6. Nu se asociază chimioterapicele cu aceiași toxicitate pentru organism (nefrotoxicitate,ototoxicitate,toxicitate hematologică); Exemple de asocieri • În infecții grave trebuie să acoperim un spectru antimicrobian cât mai larg până la stabilirea agentului patogen cauzal.Oxacilină + Gentamicină; • În infecțiile polimicrobiene din peritonite ( prin perforația intestinală),endometrite,infecțiile ginecologice se recomandă asocieri de tipul: Clindamicină/Metronidazol/Cloramfenicol/Ticarcilină (active pe

  14. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ anaerobi de tipul Bacteroides fragillis) + Gentamicină (sau alt aminoglicozid) care este activă pe Enterobacteriaceae; • În infecțiile la neutropenici (cauzate de E.coli,Klebsiella,Pseudomonas aeruginosa) se preferă o asociere de tipul: 1.Penicilină antipseudomonas + Aminoglicozid/Cefalosporină și 2.Cefalosporină + Aminoglicozid; • În endocardita cu Streptococcus viridans: Penicilină + Streptomicină im;în endocardita cu enterococ: Penicilină + Gentamicină; Completare la spectrul antimicrobian Totalitatea germenilor sensibili la un chimioterapic reprezintă spectrul antimicrobian al acestuia. Sensibilitatea agentului cauzal – metode difuzimetrice,metoda rondelelor; Este importantă stabilirea prin tehnicile de diluție în medii lichide a chimioterapicelor a CMI – concentrația cea mai mică care împiedică dezvoltarea vizibilă a culturii microbiene după 18-24 de ore de incubație și a

  15. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ CMB – concentrația cea mai mică necesară sterilizării mediului sau care scade cu 99,9 % numărul bacteriilor; ANTIBIOTICE BETA-LACTAMICE • Principalul reprezentant al acestei clase mari de antibiotice este peniclina G sau benzilpenicilina; • Benzilpenicilina este un antibiotic natural obținut din speciile de mucegai Penicillium notatum și P.chrysogenum; • Nucleul de bază este acidul 6-aminopenicilanic.Structura de bază a peniclinelor conține un nucleu tiazolidinic și unul beta-lactamic; Clasificarea antibioticelor beta-lactamice I.Dibactami 1.1.Penicline (penami) 1.1.1.Benzilpenicilina și alte peniciline asemănătoare

  16. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ 1.1.2.Peniciline antistafilococice (izoxazolilpeniciline) 1.1.3.Peniciline cu spectru lărgit (aminopeniciline) 1.1.4.Peniciline antipseudomonas (carboxipeniciline,ureidopeniciline) 1.1.5.Peniciline active față de Enterobacteriaceae (amidinopeniciline) 1.2.Cefalosporine (cefeme),inclusiv compușii înrudiți – cefamicine,oxacefalosporine și carbacefeme 1.2.1.Cefalosporine de generația I 1.2.2.Cefalosporine de generația a-II-a 1.2.3.Cefalosporine de generația a-III-a 1.2.4.Cefalosporine de generația a-IV-a 1.3.Carbapenemi (imipenem și alții) II.Monobactami (aztreonam și alții) Clasificarea penicilinelor după spectrul antibacterian

  17. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ 1.Benzilpenicilina (penicilina G) și fenoximetilpenicilina (penicilina V) – sunt antibiotice cu spectru raltiv îngust: coci gram-pozitiv,coci gram-negativ,bacili gram-pozitiv,actinomicete,treponeme și leptospire; 2.Peniciline antistafilococice (meticilina,oxacilina,cloxacilina,dicloxacilina și flucloxacilina) – au un spectru similar cu al benzilpenicilinei,în plus fiind active pe majoritatea tulpinilor de stafilococ (de regulă rezistente la benzilpenicilină); 3.Peniciline cu spectru lărgit (ampicilina și amoxicilina) – sunt active pe germenii gram-pozitiv și cei gram-negativ (inclusiv bacili gram-negativ); 4.Peniciline cu spectru lărgit active față de Ps.aeruginosa (carbenicilina,ticarcilina și piperacilina) – sunt active pe mulți germeni microbieni,îndeosebi pe unele tulpini de Pseudomonas; 5.Peniciline cu spectru îngust (mecilinamul) – active mai ales pe bacteriile din familia Enterobacteriaceae;

  18. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ A).PENICLINELE NATURALE • Sunt antibiotice care se extrag din culturi de mucegaiuri,P.notatum și P.chrysogenum; • Cele mai importante sunt benzilpenicilina (peniclina G) și fenoximetilpenicilina (penicilina V); • Penicilina G se administrează pe cale parenterală (im,iv) iar peniclina V pe cale orală; • Benzilpenicilina se absoarbe bine după injecția im,se leagă în proporție variabilă de proteinele plasmatice (30-60 %),pătrunde și în LCR dacă meningele este inflamat,realizează concentrații ridicate în bilă,urină; • Se metabolizează redus,se excretă în mare parte nemodificată pe cale renală – prin secreție tubulară (80 %) și prin filtrare glomerulară – restul; • Din cauza vitezei mari de eliminare,benzilpenicilina trebuie administrată la intervale de 4-6 ore;

  19. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Benzilpenicilina se dozează în UI; • 1UI = cantitatea minimă de penicilină care inhibă dezvoltarea unei tulpini standard de stafilococ aureu suspendată în 50 ml de bulion; • 1UI = 0,6 g penicilină G; • Spectrul antibacterian cuprinde coci gram-pozitivi (streptococ,pneumococ și unele tulpini de stafilococ),coci gram-negativ (meningococ,gonococ) și bacili gram-pozitivi (bacilul difteric,bacilul tetanic,antraxul,bacilul gangrenei gazoase,listeria );este activă față de leptospire,treponeme și actinomicete; • Nu este activă (în general,penicilinele naturale) pe bacilii gram-negativi,bacilul Koch,ricketsii,virusuri,fungi și protozoare;nu este activă pe stafilococii secretori de beta-lactamază (penicilinază); • Mecanismul de acțiune nu este pe deplin elucidat; se consideră că benzilpenicilina (și penicilinele în general) acționează toxic degenerativ asupra germenilor microbieni – au efect bactericid,în faza de multiplicare logaritmică (maximum de sinteză a peretelui microbian);

  20. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Penicilinele acționează prin legarea de unele proteine membranare specifice,inhibarea unei enzime – transpeptidaza și activarea unor autolizine (mureinhidrolaze); • Penicilinele prezintă o analogie (asemănăare) structurală cu porțiunea D-alanil-D-alanină a transpeptidazei,de care se leagă covalent;aceasta conduce la inhibiția transpeptidazei și blocarea formării unror legături transversale care asigură soliditatea peretelui;în continuare sunt activate unele enzime autolitice,care favorizează liza bacteriană și,deci,efectul bactericid; • Bacilii gram-negativi posedă o membrană fosfolipidică suplimentară,situată la exteriorul peretelui celular;aceasta acționează cao barieră care împiedică pătrunderea penicilinei până la receptorii de pe membrana citoplasmatică; • Indicații terapeutice: pneumonii,meningită,angine,erizipel,scarlatină,endocardită,peritonite,septicemii,sifilis,antrax,gangrena gazoasă,tetatos,difterie;este eficace în unele abcese,flegmoane,otite și sinuzite – cu germeni sensibili,este eficace pe

  21. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ Pe unele tulpini de stafilococ;este eficace în asociere cu streptomicina în endocardita enterococică; • Efectele adverse sunt frecvente,în special cele de natură alergică; • Terenul alergic și astmul bronșic sunt factori favorizanți; • Pot să apară la persoane cu antecedente alergice (mai frecvent) sau fără antecedente; • Antigenitatea penicilinelor este cauzată fie de molecula de antibiotic nemodificată dar,mai ales,de unii metaboliți,care funcționează ca haptene ce se leagă covalent de proteinele organismului; • Determinantul antigenic major = peniciloilamida,care rezultă prin desfacerea inelului beta-lactamic;peniciloilamida se leagă de proteinele din organism și determină cele mai frecvent sensibilizarea pacienților; • Determinanții antigenici minorisunt: benzilpenicilina,acidul penicilanic și acidul peniciloic (plus alți produși de metabolism);

  22. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Hipersensibilitatea la penicilină este dificil de diagnosticat; • Testarea cutanată este recomandabilă în toate cazurile de antecedente alergice; • Se administrează intradermic 0,02 ml din soluția ce conține 100 UI/ml; • Dacă rezultatul este negativ penicilina se poate administra,cu prudență; • Reacțiile alergice constau mai frecvent în eritem cutanat,urticarie și alte erupții cutanate,bronhospasm; • Șocul anafilactic este o manifestare alergică extrem de gravă,cu potențial letal; • Tratamentul alergiei la penicilină: • 1.sistarea antibioticului; • 2.antihistaminice,loratadină,desloratadină 10 mg po; • 3.glucocorticoizi,în doze de 100-200 -500 mg iv (perfuzie iv); • 4.adrenalină,0,3-0,5 ml iv (din soluția 1/10000) sau 0,1-0,3 mg sc (1/1000); • Efectele adverse toxice sunt mai puțin prezente;

  23. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Benzilpenicilina în doze foarte mari,de 20-40-80 mil UI pe cale iv/zi poate produce convulsii; • Dozele foarte mari pot fi periculoase,fie prin conținutul mare în Na+ (în cazul penicilinei G sodice),fie prin K+ în cantități mari (în cazul penicilinei G potasice); • Reacția Jarisch-Herxheimer,la începutul tratamentului sifilisului,care constau în febră,frison,mialgii,cefalee,artralgii;uneori colaps și evoluție fatală; • Benzilpenicilina se prezintă sub formă de penicilina G sodică și potasică,flacoane de 400 000 UI,1 000 000 UI și 5 000 000 UI; • Dozele sunt de 400 000-800 000 UI pe cale im la fiecare 4-6 ore,în infecțiile obișnuite (infecții streptococice); • În infecțiile grave,meningita cu pneumococ,dozele sunt de 20-40 mil UI/zi în perfuzie iv,fracționate la 2-3 ore interval;în meningita cu meningococ 10-24 mil UI/zi,în perfuzie iv,timp de 2 săptîmâni;în endocardita cu Streptococcus viridans 6-10 mil UI + 1 g Streptomicină/zi,timp de 2 săptămâni;

  24. CHIMIOTERAPIA ANTICANCEROASĂ • Fenoximetilpeniclina (penicilinaV) este o penicilină naturală care se absoarbe bine din intestin (nu este distrusă se acidul clorhidric din stomac); • Se administrează pe cale orală sub formă de sare potasică,comprimate de 400 000 UI; • Este indicată în infecții mai ușoare,faringite,otite,sinuzite,la copii; • În faringita streptococică și în scarlatină dozele sunt de 800 000 UI la fiecare 6 ore timp de 10 zile; • Este utilă și profilactic la valvulari ,care suferă intervenții stomatologice; • Feneticilina este tot tot o penicilină activă pe cale orală. PENICILINE DE DEPOZIT (RETARD) • Sunt două medicamente: procainpenicilina (Efitard) și benzatinpenicilina (Moldamin); • Procainpeniclina este indicată ,fie în infecții ușoare,fie profilactic; • Este eficace în uretrita gonococică necomplicată,pe cale im;

  25. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Este potențial alergenă,atât prin penicilina G cât și prin procaină,240 mg la fiecare 600 000UI; • Benzatinpenicilina este indicată profilactic la cei cu angine streptococice,pentru profilaxia reumatsimului poliarticular acut,1,2 mil UI /săptămînă,timp îndelungat,chiar și un an; • Este indicată și pentru tratamentului sifilisului,2,4 mil UI im la fiecare 4-5 zile; • Poate produce boala serului ca efect advers; • Ambele peniciline retard sunt contraindicate la cei cu alergie la penicilină,la copii sub 3 ani (Moldamin); B).PENICILINE ANTISTAFILOCOCICE • Sunt peniciline derivate ale acidului 6-aminopenicilanic.Sunt active pe majoritatea tulpinilor de stafilococ; • Se mai numesc peniciline de tip M pentru că primul reprezentant a fost meticilina;

  26. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Meticilina nu se mai folosește deoarece produce nefrită interstițială; • 1.Oxacilina • Prezintă două avantaje față de benzilpenicilină: 1.se poate administra și pe cale orală ; 2.rezistă la acțiunea penicilinazelor secretate de germenii microbieni; • Spectrul de acțiune este asemănător cu al penicilinelor naturale.Este activă și pe germeni care secretă beta-lactamază; • Indicații terapeutice: • Pneumonii,bronhopneumonii,abcese pulmonare; • Osteomielită; • Endocardite; • Furunculoză,plăgi infectate,infecții mixte; • Efecte adverse: tuburări digestive - greață,vărsături și diaree.Uneori rezistență încrucișată cu alte peniciline antistafilococice.Se impune prudență la nou-născuți,sugari și copii și în caz de suferințe hepatice;

  27. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Este contraindicată la gravide în primele 4 luni de sarcină; • Oxacilina se poate administra pe cale orală sau pe cale parenterală (im sau iv); • Dozele pe cale orală sunt de 250-500 mg la 6 ore la adult și 100-300 mg/kg/zi la copii; • 2.Cloxacilina • Are o absorbție digestivă mai bună și un efect mai puternic asupra germenilor penicilinazo-secretori; • Este indicată în infecții stafilococice pulmonare,stafilococii cutanate,arsuri suprainfectate; • Efectele adverse constau în tulburări digestive,reacții alergice,suprainfecții cu ciuperci; • Este contraindicată în caz de hipersensibilitate sau alergii la peniciline și cefalosporine,în caz de nefropatii,hepatopatii și la nou-născuți; • Se poate administra pe cale orală și pe cale parenterală ( im);

  28. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Dozele la adult sunt similare cu cele ale oxacilinei.La copii doza este de 50 mg/kg/zi; • 3.Dicloxacilina • Are proprietăți similare oxacilinei și cloxacilinei; • Se poate administra pe cale orală sau parenterală; • 4.Flucloxacilina • Are proprietăți similare cu oxacilina; • 5.Nafcilina • Absorbția pe cale digestivă este incompletă .De aceea se preferă calea parenterală, im sau în perfuzie iv; • Este foarte activă pe Stafilococul aureu penicilinazo-secretor; C).PENICLINE CU SPECTRU LĂRGIT • Sunt tot peniciline de semisinteză.Sunt active mai ales pe bacilii gram-negativi;

  29. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Se mai numesc aminopeniciline ; • Cele mai importante sunt ampicilina și amoxicilina; • 1.Ampicilina • Se absoarbe foarte bine pe cale orală,însă absorbția este relativ lentă; • Are o bună distribuție tisulară.Se elimină pe cale renală și biliară; • Spectrul de acțiune este unul lărgit,ceea ce înseamnă că este activă pe cocii gram-pozitiv și gram-negativ și pe bacilii gram-pozitiv și gram-negativ; • Sunt sensibili streptococii beta-hemolitici de grup A,streptococul viridans,enterococul,pneumococcul,gonococcul și meningococul.Este activă pe bacilul cărbunos,clostridii,Bordetella,Salmonella,Shigella,Brucella și Hemophillus influenzae.Germenii gram-pozitivi sunt mai puțin sensibili în comparație cu benzilpenicilina.Ampicilina este activă și pe unele tulpini de Escherichia coli; • Indicații terapeutice:

  30. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Infecții urinare acute cu colibacili,enterococ,proteus; • Cistite,pielonefrite; • Infecții intestinale,colecistite,angiocolite; • Bronșite cronice,bronșiectazii; • Abcese,flegmoane,furunculi,infecții chirurgicale,piodermii; • Sterilizarea purtătorilor de bacili tifici în doze de 75-100 mg/kg/zi,timp de câteva săptămâni; • Este relativ bine tolerată pe cale orală; • Efectele adverse constau îndeosebi în manifestări alergice,comune penicilinelor .Poate să producă suprainfecții cu candida; • Este contraindicată în infecțiile cu germeni rezistenți ,la persoanele cu alergie la peniciline și la gravide în primele 4 luni de sarcină; • Ampicilina se poate administra pe cale orală sau parenterală; • Dozele la adult sunt de 2-6 g/zi pe cale orală și fracționate la 6 ore;

  31. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • La copii doza este de 100 mg/kg/zi; • Ampicilina se poate asocia cu un inhibitor de beta-lactamază denumit sulbactam; • Ampicilină + Sulbactam = Sultamicilina,pe cale im/iv; • Proporțiile sunt : 250/500 mg,500/1000 mg și 1000/2000 mg sulbactam/ampicilină; • Bacampicilina este o proampicilină.Este inactivă până după absorbție și metabolizare.Prin hidroliză eliberează ampicilină; • 2.Amoxicilina • Are structura asemănătoare cu a ampicilinei; • Se absoarbe foarte bine din tubul digestiv și realizează concentrații crescute în urină,fiind foarte eficace în infecțiile urinare; • Are spectrul de acțiune și indicațiile ampicilinei; • Asocierea cu un inhibitor de beta-lactamază dă naștere la un compus

  32. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ cu proprietăți antibacteriene marcate; • Amoxicilina + Clavulanat de potasiu = Augmentin, Amoksiklav; • Amoxicilină 300 mg,500 mg și 875 mg + Calvulanat de potasiu 75 mg,125 mg și 125 mg /un cp; sirop 312 mg/5 ml; flacoane injectabile de 600 mg (500 mg+100 mg) și de 1200 mg (1000 mg +200 mg); • Dozele se stabilesc în funcție de severitatea infecției.De obicei un comprimat de 375 mg (250 mg/125 mg) la fiecare 8 ore; D).PENICILINE ACTIVE FAȚĂ DE PSEUDOMONAS • Sunt antibiotice active pe bacterii gram-pozitive,pe foarte mulți germeni gram-negativi . Sunt active mai ales față de bacilul piocianic sau Pseudomonas aeruginosa; • Bacilul piocianic este cauza unor infecții intraspitalicești foarte grave,infecții la pacienții cu arsuri pe mari suprafețe,infecții la pacienții cu imunitatea compromisă (cei care urmează chimioterapie anticanceroasă);

  33. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Se împart în două clase: carboxipenicline (carbenicilina și ticarcilina) și ureidopeniciline (azlocilina,mezlocilina și piperacilina); • 1.Carbenicilina • Este foarte activă pe germenii gram-negativi.Nu se absoarbe pe cale orală; • Sunt sensibile majoritatea tulpinilor de Klebsiella,Pseudomonas aeruginosa,Proteus,Escherichia coli; • Indicații terapeutice: infecții în sfera genitală și urinară,artrite piogene,arsuri infectate,septicemii,meningite și infecții cu etiologie multiplă,inclusiv cu anerobi,întraabdominale sau ginecologice; • Indicația principală este tratamentul infecțiilor cu Pseudomonas ; • Dozele sunt de 100-600mg/kg/zi,pe cale im sau în perfuzie iv; • În infecțiile sistemice grave sau în cele cu anaerobi dozele sunt de 20-40 g/zi fracționate la 4-8 ore;

  34. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • În infecțiile grave cu Pseudomonas se asociază cu gentamicina 5-7 mg/kg/zi im; • Efecte adverse: manifestări alergice cutanate.În doze mari are acțiune antiagregantă plachetară și prelungesc timpul de sângerare.De asemenea afectează ficatului și rinichiului (nefrită interstițială),produce convulsii; • 2.Ticarcilina • Este mai potentă decât carbenicilina; • Indicații terapeutice: septicemii,infecții ale pielii și țesuturilor moi,infecții urinare cu germeni sensibili,infecții cu Pseudomonas,enterococ și germeni anaerobi,infecții respiratorii; • Se administrează în perfuzie iv 3 g la fiecare 4 ore sau 4 g la fiecare 6 ore; • Efectele adverse sunt cele comune penicilinelor.În doze mari produce convulsii; • În asociere cu clavulanatul de potasiu este activă pe germenii penicilinazo-

  35. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Secretori.Asocierea este utilă în infecții nozocomiale,infecții ale oaselor și articulațiilor,infecții severe ale pielii și țesuturilor moi,infecții urinare,intraabdominale și ginecologice; • În infecții la cei cu imunitatea deprimată ca și în infecții cu Pseudomonas este eficace în asociere cu un aminoglicozid (gentamicina); • 3.Piperacilina • Derivat piperazinic al ampicilinei; • Are proprietăți similare carbenicilinei și ticarcilinei; • Are un spectru sililar carbenicilinei dar potența este superioară; • Este mai activă față de Pseudomonas,enterococi și Klebsiella; • Indicații terapeutice: infecții ale pielii și țesuturilor moi,infecții intraabdominale și ginecologice,infecții ale oaselor și articulațiilor,infecții gonococice; • Dozele sunt de 125-300 mg/kg/zi,pe cale im,fracționat la 4-6 ore;

  36. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Asocierea cu tazobactam este foarte activă asupra germenilor secretori de beta-lactamază.Piperacilina/Tazobactam în proporțiile: 2 g/250 mg,3 g/375 mg sau 4 g/500 mg; • Este foarte eficace în infecțiile cu Pseudomonas și la cei cu imunitatea deprimată în asociere cu un aminoglicozid; • 5.Azlocilina • Este similară piperacilinei; • Este indicată în infecții grave cu Pseudomonas,septicemii cu germeni gram-negativi,infecții urinare,infecții pulmonare și la cei cu neutropenie și imunitate compromisă; • Este foarte eficace în asociere cu un aminoglicozid; E).PENICILINE ACTIVE FAȚĂ DE ENTEROBACTERIACEAE • 1.Mecilinamul • Are un spectru relativ îngust,fiind activ pe bacterii gram-negative,mai ales

  37. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ Escherichia coli,Enterobacter,Salmonella,Shigella,Klebsiella etc; • Este utilă asocierea cu alte antibiotice beta-lactamice.Acțiunea este sinergică; • Este indicat în infecțiile urinare cu germeni sensibili; • Se administrează în doze de 5-10 mg/kg la fiecare 6-8 ore pe cale im sau în perfuzie iv; • 2.Pivmecilinamul • Este un ester al mecilinamului; • Prin hidroliză eliberează mecilinam în organism; • Este indicat în infecții urinare și în salmoneloze. CEFALOSPORINELE • Sunt antibiotice din care fac parte din familia beta-lactaminelor; • Structura chimică este asemănătoare cu a penicilinelor;

  38. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECŢIOASĂ • Nucleul de bază este acidul 7-aminocefalosporanic; • Cefamicinele sunt compuși naturali sau de semisinteză.Au în plus o grupare metoxi- în poziția 7; • Oxacefalosporinele sunt compuși de semisinteză.Au un atom de oxigen în locul S din poziția 1; • Carbacefemele au o grupare metilen în poziția 7; • Toți acești compuși sunt reuniți sub denumirea de cefalosporine sau cefeme; • Cefalosporinele naturale au efect antimicrobian redus; • Prin diverse substituții la nivelul celor doi radicali R1 și R2 rezultă compuşi cu acţiune antibacteriană mai mare de cîteva sute de ori şi cu toxicitate scăzută; • Cefalosporinele se clasifică în două moduri: • I.După calea de administrare • I.1.Cefalosporine active pe cale orală: cefalexină,cefaclor,cefuroximă axetil; • I.2.Cefalosporine active pe cale parenterală : cefalotina,

  39. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECŢIOASĂ cefamandol,ceftazidimă,cefoperazonă,ceftriaxonă etc.; • II.După criteriul clinico-biologic • II.1.Cefalosporine de generaţia I-a • II.2.Cefalosporine de generaţia a-II-a • II.3.Cefalosporine de generaţia a-III-a • II.4.Cefalosporine de generaţia a-IV-a Cefalosporinele acţionează bactericid printr-un mecanism similar penicilinelor; Cefalosporine de generația I-a • Cefadroxil,cefazolina,cefalexina,cefalotina,cefapirina și cefradina; • Sunt foarte active asupra cocilor gram-pozitiv : pneumococi,streptococi,stafilococi; • Nu sunt eficace pe tulpinile de stafilococ meticilino-rezistent; • E.coli,K.pneumoniae și Proteus mirabilis sunt deseori sensibile;

  40. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Sunt puțin active asupra tulpinilor de Ps.aeruginosa,Proteus indol-pozitiv,Enterobacter,Serratia marcescens,Citrobacter și Acinetobacter; • Cocii gram-pozitiv anaerobi peptococcus și peptostreptococcus sunt sensibili.Nu sunt active asupra Bacteroides fragilis; • Cefalexina,cefradina și cefadroxilul se absorb variabil din tubul digestiv; • Realizează concentrații foarte ridicate în urină.În majoritatea țesuturilor , concentrațiile sunt mai scăzute decât cele plasmatice; • Cefalexina și cefradina se dau pe cale orală în doze de 0,25-0,5 g de patru ori pe zi (15-30 mg/kg/zi).Cefadroxilul 0,5-1 g de două ori pe zi; • Se excretă mai ales prin filtrare glomerulară și secreție tubulară; • Probenecidul inhibă secreția tubulară și poate astfel asigura concentrații plasmatice crescute; • În caz de insuficiență renală dozele trebuiesc reduse; • Cefazolina este singura cefalosporină parenterală în uz din această generație;

  41. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Dozele sunt 0,5-2 g iv,la fiecare 8 ore.Se poate administra și im; • În caz de alterare a funcției renale se vor reduce dozele; • Indicații terapeutice • Deși au un spectru antibacterian larg și o toxicitate redusă se folosesc rareori ca medicație de primă alegere; • Cele orale sunt indicate în infecții de tract urinar,celulite și abcese ale țesuturilor moi de etiologie stafilococică sau streptococică; • Cefazolina este un antibiotic de ales pentru profilaxia infecțiilor chirurgicale; • Cefazolina este de ales in infecții cu K.pneumoniae,infecții streptococice sau stafilococice la persoane cu istoric de alergie la penicilină; • Nu pătrunde în LCR și nu este indicată în meningită; • Poate fi alternativă la penicilinele antistafilococice la pacienții alergici la penicilină;

  42. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ Cefalosporine de generația a-II-a • Cefaclorul,cefamandolul,cefonicidul,cefuroxima,cefprozilul,loracarbeful și ceforanidul; • Fac parte și câțiva compuși cu asemănări structurale cefamicinelor: cefoxitina,cefotetanul și cefmetazolul.Sunt active pe anaerobi; • Reprezintă un grup eterogen.Prezintă deosebiri foarte mari cu privire la activitate,farmacocinetică și toxicitate; • Sunt active pe germenii sensibili la cele de generația I-a;.În plus asigură și o acoperire largă pe germenii gram-negativi; • Sunt active pe tulpinile de Klebsiella rezistente la cefalotină; • Cefamandolul,cefaclorul,cefuroxima,cefonicidul și ceforanidul sunt eficace pe H.influenzae dar nu pe Serratia sau B.fragilis; • În schimb,cefotetanul,cefoxitina și cefmetazolul sunt active pe B.fragilis și unele tulpini de Serratia și mai puțin pe H.influenzae;

  43. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Nu sunt active pe enterococi și Ps.aeruginosa; • Nu sunt indicate în infecțiile cu enterobacter,chiar dacă in vitro unele specii de enterobacter sunt active .Se selectează repede rezistență prin secreția de beta-lactamază ,mediată cromozomal; • Farmacocinetică.Doze. • Cefaclorul,cefuroxima axetil și loracarbeful sunt eficace pe cale orală; • Dozele sunt de 10-15 mg/kg/zi,fracționate în 2-4 doze la adult.La copii dozele sunt 20-40 mg/kg/zi,maximum 1 g/zi; • Majoritatea nu sunt eficace asupra pneumococilor rezistenți la penicilină (cu excepția cefuroximei axetil); • Cefaclorul este extrem de sensibil la beta-lactamază consecutiv și eficacitatea este foarte slabă; • Pentru cele injectabile se preferă calea iv.Injecția im este dureroasă; • Dozele și intervalul dintre acestea variază cu fiecare compus;

  44. CHIMIOTERAPIA ANTIINFECȚIOASĂ • Toate se elimină renal iar dozele vor fi reduse în caz de afectare renală; • Indicații terapeutice • Infecții respiratorii (bronșite,pneumonii),sinuzite,otite – provocate de germeni care secretă penicilinază,cum ar fi H.influenzae,Moraxella catarrhalis; • Peritonite cu etiologie multiplă,inclusiv anaerobi (B.fragilis) – cefoxitin,cefotetan și cefmetazol; • Cefuroxima – pneumonii cu H.influenzae și K.pneumoniae (germeni secretori de penicilinază) și pneumococi penicilino-rezistenți; • Cefuroxima este puțin eficace în meningite,deși traversează bariera HE; Cefalosporine de generația a-III-a • Cefoperazona,cefotaxima,ceftazidima,ceftizoxima,ceftriaxona,cefixima,cefpodo-xima proxetil,cefdinir,cefditoren pivoxil,ceftibuten și moxalactam; • Acoperă un spectru mare de germeni gram-negativ .Pătrund în LCR; • Sunt active pe Citrobacter,S.marcescens și Providencia – deși se pot selecta

More Related