Download
1 / 30
E N D
Sturzul viilor ( Turdus iliacus ) este o pasare specifica nordului Europei, in special pentru Peninsula Scandinava si zona Siberiana unde prefera sa-si creasca puii. In Romania este intalnit in sezonul rece, incepand cu luna octombrie si pana in aprilie-mai si poate fi observat in zonele cu multe tufisuri sau in vii, de unde a primit si numele. Sturzul viilor este un sturz de dimensiuni mici, cu un penaj predominat brun. Pieptul, gusa si cu burta sunt albe cu puncte brune. Flancurile sunt rosii-caramizii iar in zbor se poate vedea coloratia rosie de sub aripi. Specific speciei este spanceana de nuanta deschisa care porneste de la baza ciocului si pana la ceafa. Nu exista diferente majore intre mascul si femela. Sturzul viilor are o lungime de 21 cm, o deschidere a aripilor de 33-35 cm si o creutate de 55-75 g. Sturzul viilor
Sturzul viilor are un meniu foarte variat. In general se hraneste pe sol cu seminte, viermi, insecte, fructe de padure si cu fructele ramase in copacii din livezi. Sturzul viilor isi face cuibul in tufisuri, arbusti sau direct pe pamant, intr-o scobitura si are forma unei cupe. Femela depune 4-6 oua in doua serii pe an pe care le cloceste 12-13 zile.
Angelica de balta • Este o plantă din familia umbeliferelor, cu flori albe, înrudită şi având aspectul caracteristic unor plante cultivate cu care suntem obişnuiţi ca ţelina, morcovul, pătrunjelul. Anghelica de baltă este însă o specie sălbatică foarte rară în flora noastră. Iese în evidenţă prin peţiolii frunzelor tulpinale puternic îngroşaţi, cu miros plăcut, fapt caracteristic speciilor de anghelică, şi se diferenţiază de toate rudele sale prin dinţii mari ai foliolelor. Specia este destul de greu de identificat, necesitând de obicei cunoştinţele unui specialist. Populează mlaştinile din luncile râurilor (habitatul 7230) dar deşi acest tip de habitat este foarte extins, planta este deosebit de rară, cu un areal în continuă restrângere. Populaţiile din Moldova (judeţele Bacău şi Neamţ) nu au mai fost regăsite de mult timp, fiind sigure doar cele de la Lozna (jud. Botoşani). În Transilvania, populaţiile din Depresiunea Făgăraşului şi Depresiunea Ciucului (asociate aici unor turbării) sunt foarte mici. O populaţie izolată din fostul sat Poiana (azi inclus ca şi cartier în oraşul Turda) este dispărută din cauza urbanizării. Se impune urmărirea cu mare atenţie în viitor a acestei specii, în vederea refacerii prin măsuri de protecţie eficiente.
Este o plantă erbacee perenă care prezintă în sol un rizom scurt, tare, gros, din care pornesc rădăcini fibroase. Din rizom se dezvoltă tulpini florifere și sterile de până la 45 cm, cu frunze filiforme și flori solitare la vârful tulpinii cu un diametru de până la 8 cm, de culore galben-aurie, lipicioase cu 5 sepale și 10-20 petale lungi de 2-4 cm și multe stamine. Înflorește din aprilie până în mai și face un fruct de tip poliachena cu achene scurt-păroase. În scopuri medicinale se întrebuințează numai părțile aeriene, recoltate când planta este în plină floare Rascuta de primavara
Planta este un arbust mic care creste spontan in zona alpina. Tulpina este agatatoare si taratoare. Frunzele sunt tari si lucioase. Florile au culoare rosie sau alba. Fructul este o baca, cu forma rotunda, de culoare rosie In scop fitoterapeutic se utilizeaza frunzele care se recolteaza in lunile mai sau iunie. Strugurii ursului au calitatidiuretice, astringente, antiseptice, tonice, emoliente, dezinfectante. Planta contine glucide, lipide, proteine, acizi organici, tanin, rezine, glicozizi fenolici si flavonici, minerale, flavonoide, acid ascorbic, riboflavina, tiamina, betasisterol, triterpene, saponine. Strugurii ursului
Turita mare • Turița mare (Agrimonia eupatoria) este o plantă erbacee din familia Rosaceae, cunoscută sub mai multe denumiri populare: asprișoară, buruiană de friguri, cornățel, gălbenare de germe, coada racului, leușteanul muntelui, lipici, sora fragilor, turiciară, turiuță • Plantă erbacee, vivace, cu frunze păroase pe fața interioară, cu flori galben-aurii și cu fructe cu ghimpi mici la bază, răspândită de la câmpie și până la etajul montan (1.000 m),în fânețe și poieni umede, în tufărișuri și luminișuri, la margini de păduri și drumuri, în locuri cu umiditate mare. Înflorește din iulie și până în luna septembrie. • În scopuri medicinale se recoltează părțile aeriene în timpul înfloririi
Uliu pasarar • Uliul păsărar (Accipiter nisus) (denumit și uliu mic, uliul păsărilor, uliu păsăresc, uliu păsărar, uliu păsăratic, uliul vrăbiilor, regional și uli de păsări,uli de pasăre, uli de hulubi, uli vrăbier) este o pasăre răpitoare de zi din familiaAccipitridae, de talie mică (între guguștiuc și porumbel) care trăiește în pădurile de deal și munte, sau mai joase din Europa, Asia și nord-vestul Africii. Populațiile din nordul Eurasiei sunt migratoare, cele din centrul Eurasiei sunt parțial migratoare, iar populațiile din sudul Europei sunt sedentare. Păsările migrează toamna spre locurile de iernare din sudul Europei, Africa, Orientul Mijlociu și sudul Asiei.
Zmeur • Zmeurul (Rubus idaeus) este un arbust tufos, peren, cu lăstari târâtori, cu tulpinidrepte, arcuite spre vârf, cu ghimpi drepți, de forma unor ace, adeseori plasați numai pe partea inferioară. Zmeurul aparține familiei Rosaceae. • Frunzele sunt compuse din 3-7 foliole, dințate pe margini, verzi pe fața superioară, albicioase pe cea inferioară. Sunt folosite proaspete sau uscate la preparea deceaiuri medicinale, care sunt recomandate pentru tratarea durerilor menstruale. • Florile zmeurului sunt albe, compuse din 5 sepale, 5 petale și numeroase stamine, și reprezintă o sursă importantă de nectar pentru albinele producătoare de miere. • Fructul, care se numește zmeură, este de culoare roșie, cu miros plăcut și gust acrișor-aromat. Zmeura se cultivă din două motive: pentru consumul fructelor în stare proaspătă și pentru procesare industrială. Din zmeură se extrage xilitolul, care este un îndulcitor artificial folosit mai ales în tratarea și prevenirea cariilor dentare. • Zmeurul înflorește începând din luna mai până în iulie. Crește spontan în locuri stâncoase, luminișuri de păduri, regiuni deluroase și muntoase. Poate fi intâlnit pe întreg teritoriul României, fiind o plantă specifică zonelor cu climă temperată.
Talpa europaea • Mol European(Talpa europaea) este un mamifer de ordinul SORICOMORPHA . De asemenea, este cunoscut sub numele comun un mol și un mol de nord. • Acest mol trăiește într-un sistem de tunel subteran, care se extinde în mod constant.Acesta utilizează aceste tunele pentru a vana prada. În condiții normale pământul deplasat este împins la suprafață, rezultânt caracteristicile molehills . Se hrănește în principal cu râme , dar, de asemenea, cu insecte , miriapozi și chiar șoareciși șoareci de câmp . Saliva sa conține toxine care paralizează râme, în special. • Ea are un corp cilindric și este în jur de 12 cm (5 inch) lungime. Femelele sunt de obicei mai mici decât bărbații. Ochii sunt mici și ascunsi în spatele blanii, în timp ce urechile sunt doar creste mici în piele. Blana este de obicei gri închis, dar intervalul efectiv de culori este mai mare, ca urmare a obiceiurilor subterane nu există nici un dezavantaj în a avea blana de culoare. Alunite europene cu alb , gri deschis , cafeniu , gri și negruau fost raportate la blană.
Cerbul lopătar (Dama dama, familia Cervidae) este un mamifer ierbivor din categoriarumegătoare, paricopitate (Artiodactyla), originar din ținuturile mediteraneene. Mai trăiește sălbatic în Grecia și semidomestic în cele mai multe țări din Europa. Cerbul lopătar face parte din genul Dama, nu din genul Cervus, care include cerbul comun (Cervus elaphus) și cerbul Sika (Cervus nippon). Diferențele principale dintre aceste genuri constau în faptul că cerbii din genul Dama produc coarne „lățite”, sunt lipsiți de părul lung de pe gât în perioada boncănitului și nu prezintă canini în maxilarul superior. Cerbul lopatar
Cioara de samanatura Cioara de semănătură (Corvus frugilegus) este una dintre cele 4 specii europene de păsări care fac parte din punct de vedere taxonomic din genulCorvus, familia Corvidae. Varianta cea mai mare dintre C. frugilegus frugilegus are un cioc puternic cu penajul negru, fiind răspândite din Europa de Vest până în stepele din Asia, ținutul Altai. Cealaltă variantă (subspecie) C. frugilegus pastinator, este mai mică cu penajul întunecat cu nuanțe purpurii, ajunge înAsia spre est până la coasta Pacificului.
Cioara cenusie • Alte denumiri: Cioara cenusie (Corvus corone sardonius), denumire • uzitata corect in sud, si cioara griva ardeleana (Corvus corone cornix) folosita,de asemenea, corect in Transilvania, Banat si Bucovina. Se mai folosescdenumirile de cioara sura, grivana sau cioara griva sudica in restul tarii, la sudsi la est de Carpati. De fapt sunt doua subspecii de cioara griva, care sedeosebesc putin din punct de vedere morfologic, nu insa si din punct de vederevanatoresc. Carpatii par sa reprezinte linia de demarcatie intreaceste doua subspecii.In Romania, doar in Banat si in sudul Ardealului, se mai intalneste osubspecie neagra de cioara griva, denumita cioara neagra (Corvus coronecorone L.), foarte asemanatoare cu cioara de semanatura, fara insa a prezentapiele nuda alburie la baza ciocului si "pantaloni". Se aseamana la aspectgeneral cu corbul, dar este mai redusa ca dimensiuni. Recunoastere: Cioara cenusie are capul, gusa, remigele aripilor sirectricele cozii de culoare neagra mata, restul corpului fiind cenusiu.Cioara griva ardeleana este de dimensiuni putin mai reduse decat cioaracenusie, iar contrastele culorilor sunt mai pregnante, in sensul ca are remigelesecundare de un negru lucios, iar vesta cenusie este mai deschisa la culoare.Ambele subspecii traiesc in numar mare la campie. In zonele de dealurisunt mai rare, iar in regiunea de munte, de-a lungul vailor, doar catevaexemplare. Cioara cenusie este regasita in efective numeroase si in • Lunca si Delta Dunarii.
Corbul • Corbul comun (Corvus corax), de asemenea cunoscut sub numele de Corbul nordic, este o pasăre cântătoare mare, în întregime neagră. Găsit în întreaga emisfera nordică, este cea mai întâlnita dintre toate ciorile. Există cel puțin opt subspecii ale corbului. Este una dintre cele mai mari două ciori, alături de Corbul Thick-Billed, și este probabil cea mai grea pasăre cântătoare.La maturitate corbul comun are între 56 și 69 cm în lungime, cu greutăți înregistrate variind de la 0,69–1,63 kg. Corbul comun de obicei trăiește aproximativ de la 10 la 15 ani în sălbăticie, cu toate că unele exemplare au fost înregistrate cu durata de viata de pana la 40 de ani. Păsările tinere pot călători în stoluri, dar mai târziu vor avea propiul teritoriu. • Corbul comun a coexistat cu oamenii de sute de ani iar în unele zone au fost atat de numeroși încat s-a considerat un organism daunător.O parte din succesul sau a fost datorita dietei de omnivor; corbii sunt extrem de versatili si optimiști in găsirea surselor de hrană, mâncând insecte,cereale,fructe,animale mici și mâncare putredă sau de la gunoi. • Unele fapte remarcabile de rezolvare a problemelor au fost observate la unele specii, care să conducă la convingerea că este extrem de inteligent. De-a lungul secolelor, a fost un animal din mitologia folclorică, din artă, literatură și în multe culturi indigene, inclusiv in cele din Scandinavia, Irlanda și Țara Galilor, Bhutan, coasta de nord-vest a Americii de Nord, și Siberia și nord-est Asia, corbul comun a fost venerat ca o figură spirituală sau zeu.
Graurul (lat. Sturnus vulgaris) este o pasăre din familia Sturnidae. Originari dinEurasia și Africa, graurii au fost răspândiți de către om pe celelalte continente. Graurii au între 15 și 30 cm, au culori închise cu luciu metalizat și se hrănesc cuinsecte și fructe. Sturnus vulgaris
Harciogul • Familia harciogilor sau a grivanilor - Cricetidae - cuprinde un numar mare de genuri, raspanadite pe intreaga suprafata a globului, grupate in cinci subfamilii. Multe genuri din America, in special din America de Sud, apartin harciogilor propriu-zisi sau harciogilor comuni (Cricetus cricetus); in Europa si Asia sunt raspanditi harciogii cenusii (Cricetulus); iar in Africa se intalnesc cu precadere harciogii lingura (Mystromys). In anul 1962 in tara noastra a fost detectat micul harciog cenusiu (Cricetulus migratorius). • Harciogii sunt animale mici si robuste, avand o lungime cuprinsa intre 26 si 30 de cm., o coada de 2 - 6 cm si o greutate in jurul a jumatate de kilogram. Buzunarele obrajilor sunt mari, iar gura este prevazuta cu trei molari cu radacina pe fiecare falca. Sunt animale curioase, posace si docile, care musca atunci cand se afla in pericol. Cand temperatura scade sub 5 grade celsius, harciogii obisnuiesc sa hiberneze, timp in care tin astupate toate galeriile adapostului. • Ocupatia de baza a harciogului este sa sape galerii in pamant, unde isi aranjeaza locuinta, cu incaperi precis destinate, atat pentru vara, cat si pentru iarna. Adapostul sau este format dintr-o galerie oblica de iesire si una verticala de intrare, o camera de locuit, legata prin galerii de camera de provizii. Sistemul galeriilor este tinut in permanenta in buna ordine si curatenie. Adapostul harciogului este usor de recunoscut dupa movilita de pamant, amplasata inaintea deschiderii galeriei de iesire, unde sunt raspandite pleava si coji de seminte.
Lebăda de iarnă (Cygnus cygnus) este o pasăre migratoare din ordinulanzeriformelor (Anseriformes), familia anatidelor (Anatidae) cu o talie foarte mare, de culoare albă, răspândita în regiunile nordice ale Eurasiei (Rusia, Scandinavia,Islanda) care migrează spre regiunile temperate din sudul Europei și Asiei unde iernează. Ciocul este galben, cu jumătatea anterioară neagră; picioarele sunt negre. Are glasul puternic, ca un sunet de trompetă, obișnuind să strige în grup. Se hrănește mai ales cu vegetale: iarbă, plante acvatice, semințe de ierburi, dar și viermi, insecte, moluște; câteodată și pești. În România vine din nord în sezonul rece, iar primăvara se înapoiază spre locurile de reproducere din nordul Eurasiei; la noi este răspândită în lagune și pe lacurile litorale (complexul lagunar Razim etc.) și în Delta Dunării. Lebada de iarna
Mistretul • Mistrețul (denumire științifică Sus scrofa) este un animal sălbatic, mamifer șiomnivor, în general nocturn. Aria sa de răspândire cuprinde întreaga Europă, nordulAfricii inclusiv Munții Atlas, mare parte din Asia, întinzându-se la sud până înIndonezia (harta alăturată este imprecisă, incluzând ca arie de răspândire și zonele ocupate de specii înrudite, cum ar fi pecarul). În România populează pădurile, începând cu Delta și Lunca Dunării, până în desișurile Carpaților. Este colorat negru - cafeniu. Scoate sunete foarte asemănătoare celor ale porcilor domestici. Colindă în turmă pădurile și culturile agricole de la marginea acestora. Produce stricăciuni în special în lanurile de porumb și cartofi. Scroafa fată 4-6 purcei pe care hrănește cu lapte. Este vânat pentru trofeu și pentru carne. Poate ataca omul, de aceea întâlnirea cu aceste animale trebuie evitată. Mistrețul este strămoșul porcului domestic. Dentiția este adaptată modului de hrănire formată din incisivi, canini și măsele. Trunchiul său este puternic, îndesat, turtit lateral, mai rotunjit la umeri și mai lat la șale. Râtul lung se termină cu un disc mobil, susținut de un os cu care poate săpa și pământ tare
Porumbelul gulerat • Columba palumbus este cea mai mare dintre speciile de porumbei întâlnite în Europa Centrală, fiind întâlnită atât în zone împădurite cât și în orașe - în parcuri și chiar în perimetrele locuite unde există zone cu vegetație lemnoasă. • Se deosebește de porumbelul de casă prin două trăsături caracteristice: benzile albe de pe aripi, care pot fi observate mai ales în zbor, și dungile albe din zona gâtului (în părțile laterale). În poziție statică, la marginea inferioară a aripii este vizibilă o dungă albă, de circa 1 cm, bordată de una mai subțire, de culoare închisă. Rectricele (penele mari ale cozii) prezintă la capătul terminal o bandă închisă la culoare, care poate fi observată atât în zbor cât și la observarea frontală și de jos, când este așezat în copac. • Cântecul său este asemănător cu al guguștiucului (Streptopelia decaocto), și poate fi ușor recunoscut. • Iarna nu ezită să se hrănească în jurul hrănitoarelor pentru păsărele, cu semințele și resturile căzute. Trăiesc în perechi.
Prepelița (Coturnix coturnix) este o pasăre ca. de mărimea unui sturz, fiind cele mai mici și singura specie din ordinul „Galliformes” care sunt păsări migratoare în România. Ele sunt răspândite Europa Centrală, fiind păsări sperioase care se pot vedea ca și potârnichile destul rar, efectivul lor a scăzut considerabil în ultimii anii, cauza fiind vânarea lor excesivă și reducerea habitatului printr-o agricultură extensivă. Prepelita
Vorblattlose Leinblatt(Thesium ebracteatum) este o plantă din familia deSandelholzgewächse numita (Santalaceae). Vorblattlose Leinblatt este o foioasa, erbacee , planta perena , care ajunge la statura de 10 până la 30 de centimetri, cu, târâtoare lungi de rizomi și poalele,semi-parazit din care se sustrag alte plante din substantele nutritive din zonarădăcinii,tulpinii cu coroana de frunze .Florile apar în fiecare caz, împreună cu un singur bract , bracteolele lipsesc. Fructul tare este scurt și cu scadența mai mare decat restul. Perioada de înflorire se întinde de la mai-iunie. Semințele sunt răspândite de furnici. Thesium embracteatum
