EFECTE ŞI FENOMENE REZULTATE Î N URMA POLU Ã RII

1. EFECTE ŞI FENOMENE REZULTATE ÎN URMA POLUÃRII Prof. MARINELA MUNTEANU – Colegiul Tehnic “Petru Poni” Oneşti

2. MODUL: PROTECŢIA MEDIULUI CALIFICARE : TEHNICIAN CHIMIST DE LABORATOR Clasa a XII-a COMPETENŢE Identifică surse de poluare şi agenţi poluanţi Precizează efecte ale agenţilor poluanţi asupra mediului Recunoaşterea efectelor globale ale agenţilor poluanţi asupra mediului

3. CONŢINUT TEMATIC: • Ploaia acidã • Distrugerea ozonului • Efectul de serã

4. OBIECTIVE: • Indicarea agenţilor poluanţi funcţie de sursă • Precizarea modului de dispersie a agenţilor poluanţi • Caracterizarea unor agenţi poluanţi • Identificarea efectelor impactului unor agenţi poluanţi asupra omului

5. Dioxidul de carbon contribuie cu 65% la producerea efectului de serã. Ozonul troposferic rezultã din procesele fotochimice ale oxizilor de azot rezultaţi din industrie şi din traficul rutier cu hidrocarburile din atmosfera de joasã altitudine. Efectul de sera este procesul prin care atmosfera capteazã o parte din energia solarã, încãlzind Pãmântul şi moderând clima.

6. În ultimii 140 de ani, determinãrile din toatã lumea au indicat o încãlzire medie globalã din cauze naturale. Prognozele pânã la sfârşitul secolului alXX-leaestimau cã trei erau factorii antropici care vor modifica clima: • creştereaproducţieiindustriale şide energie produsã pe bazã de combustibili fosili (cãrbune, ţiţei),generatori de CO2, SO2; • creşterea concentraţiei gazelor de serã şi a vaporilor de apã din atmosferã; • scãderea concentraţiei aerosolilor din atmosferã.

7. Experţii în domeniul climatic sunt de pãrere cã o creştere a nivelului "gazelor cu efect de serã", creştere provocatã de activitãţile umane, accentueazã în mod artificial efectul de serã, ducând la creşterea temperaturilor globale şi deregland clima în mod dezastruos. “Voi controlaţi schimbãrile climatice!“ este mesajul multor campanii europene. emisiile. Natura ne pune la dispoziţie o varietate de alternative pentru producerea energiei.

8. Ploaia acidă este o formă de poluare atât a aerului cât şi a apei în care acizii din aer, produşi de uzine de producere a energiei electrice şi alte surse, cad pe pământ în diferite regiuni. Acţiunea corosivă a ploii acide provoacă pagube incomensurabile mediului înconjurător. Dioxidul de sulf şi oxizii de azot reacţionează cu apa, şi alte substanţe chimice din aer, pentru a forma acidul sulfuric, acidul azotat şi alţi poluanţi. Aceşti acizi poluanţi ajung până în atmosferă, unde călătoresc sute de kilometri, şi, în cele din urmă, se întorc pe pământ sub formă de ploaie, zăpadă sau ceaţă.

9. Precipitaţiile (ploaia şi zãpada) cu un caracter pronunţat de acid, cu pH-ul mai mic de 5,5 sunt ploi acide. Se emit în atmosferã oxizi de sulf, de carbon şi de azot precum şi reziduuri cu un conţinut ridicat de alte elemente chimice. Combinarea acestor oxizi cu vaporii de apa duce la formarea moleculelor de acid sulfuric, acid carbonic şi acid azotic iar ploaia rezultatã va avea un caracter puternic acid. Ploile acide sunt fenomene locale ce au loc în special în zonele puternic industrializate.

10. Când aceşti acizi „uscaţi” sunt spălaţi de ploaie, combinându-se cu aceasta, formează o soluţie cu acţiune mult mai corozivă. Combinaţia dintre ploaie acidă şi acizi uscaţi este cunoscută sub numele de depunere de acid. Uneori acizii poluanţi apar ca particule uscate şi ca gaze care pot atinge solul fără ajutorul apei.

11. În oraş existã zile când nivelul poluãrii este mic şi când nivelul este mare, chiar dacã toate întreprinderile şi sursele emit poluanţii cu o vitezã constantã. La acumularea poluanţilor atmosferici într-un oraş contribuie douã condiţii atmosferice: • Cu cât mai puternice sunt vânturile în oraş, cu atât mai joase vor fi nivelele de poluare; • Structura verticalã a atmosferei - în majoritatea cazurilor, în majoritatea locurilor, atmosfera se rãceşte la înãlţime.

12. Masa de poluanţi ce se deplaseazã, de la descãrcãrile mai mici constante de la o întreprindere formeazã nori de poluanţi. Chiar când vântul este perfect constant în direcţia sa de deplasare, masele poluante noroase se rãspândesc orizontal şi vertical din cauza difuziei şi turbulenţei atmosferice. Viteza cu care particulele izolate de poluanţi cad din atmosferã depinde de dimensiunile particulelor şi greutatea lor.

13. Efecte ale ploii acide Prin îndepărtarea substanţelor nutritive din sol, ploaia acidă încetineşte creşterea plantelor, dar mai ales a copacilor. Ploaia acidă cade, de asemenea, şi în râuri, lacuri şi mlaştini. Ploaia acidă şi depoziţia de acid „uscat” strică clădiri, statui, automobile şi alte structuri obţinute din piatrăsau orice alt material expus pentru o perioadă îndelungată de timp la capriciile vremii.

14. Emisiile industriale au fost învinuite ca fiind cauza majorã a formãrii ploii acide. Aceşti poluanti, sunt transportaţi pe distanţe mari faţã de sursa impurificatoare, unde în contact cu lumina solarã şi vaporii de apã formeazã compuşi acizi. Prin acidifiere suprafaţa pãmântului suferã continuu o creştere a aciditãţii (sau o scãdere a pH-ului), ducând la degradarea solului, apelor precum şi la deteriorarea ecosistemelor aferente.

15. DISTRUGEREA OZONULUI Stratul de ozon este o regiune a atmosferei de la 19 pânã la 48 km altitudine. Ozonul se formeazã prin acţiunea razelor solare asupra oxigenului. Misiunea principalã a ozonului în straturile superioare ale atmosferei este de a proteja Terra de razele ultravilolete ale soarelui. În straturile de jos ale atmosferei ozonul are un rol distrugãtor, el atacã celulele plantelor prin inhibiţia fotosintezei.

16. O cauzã majorã a dispariţiei ozonului conform pãrerii multor specialişti se considerã rachetele cosmice Un aport deosebit în nimicirea ozonului o are şi aviaţia supersonicã . Gazele avioanelor conţin oxizi ai azotului. Alte chimicale, ca de exemplu halocarburile bromurate ca şi oxizii de azot din îngrãşãminte , pot de asemenea ataca stratul de ozon.

18. EFECTUL DE SERÃ Acest fenomen a fost descoperit de Joseph Fourier în 1824. Efectul de seră este procesul de încălzirea unei planete din cauza radiaţiei reflectate de aceasta, care, în condiţiile prezenţei unor gaze cu efect de seră în atmosferă, o parte semnificativă a radiaţiei va fi reflectată înapoi spre suprafaţă. Termenul de „efect de seră” este folosit cel mai adesea în vorbirea curentă pentru a evidenţia contribuţia unor anumite gaze emise natural sau artificial la încălzirea atmosferei terestre.

19. De ce emite omenirea de mai bine de 100 de ani mai multe gaze de seră decât înainte? În decursul industrializării şi, implicit, al creşterii populaţiei la nivel mondial, precum şi al creşterii circulaţiei, necesarul de energie a crescut. Cum mai poate fi evitată o catastrofă climatică? Concentrarea de gaze de seră din atmosferă nu mai trebuie să crească. Acest lucru nu poate fi realizat decât printr-o reducere drastică a emisiilor. Ce consecinţe are încălzirea globală? Posibile distrugeri masive ale stratului de ozon: se bănuieşte că încălzirea Pământului va duce la o răcire a stratosferei care va accelera procesul de distrugere al stratului de ozon.

20. Obiectivul “Protocolului de la Kyoto”(2005) este de a reduce treptat volumul de emisii de gaze cu efect de seră, care sunt considerate responsabile pentru încălzirea globală şi schimbările climatice. „Este evident că eforturile depuse pentru combaterea schimbărilor climatice sunt mai mult decât o simplă luptă. Este un război la scară mondială care va dura timp de mulţi ani”, a declarat Comisarul European pentru Mediu.

21. Oamenii nu pot fi separaţi de mediul lor de viatã, iar deteriorarea calitãtii acestuia are efecte negative asupra sãnãtãtii, dar şi asupra drepturilor lor. Diferite ţãri au impus standarde în legislaţie cu privire la nivelele de concentraţie ce se cred a fi suficient de scãzute pentru a proteja sãnãtatea publicã. Natura “solicitã” implementarea tratatelor internaţionale ale mediului, şi pânã în acest moment 49 de ţãri au aprobat Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la stratul de ozon.

22. Dacã omul nu va fi în stare sã descifreze corect mesajul tragediilor ecologice recente pe care le-a provocat el însusi, dacã el nu va întelege nimic din experimentele ecologice acute din Golf şi de la Cernobîl, va merita soarta de a fi exclus din "Paradisul terestru", pe care, altfel, i-ar face plãcere sã-l creeze.

23. BIBLIOGRAFIE: 1. Bleahu, M. (2002), Priveşte înapoi cu mânie... Priveşte înainte cu spaimă, Bucureşti, Editura Economică 2. OECD (1994), Commision of Environmental Cooperation 3. Bran, Florina, Ioan, Ildiko (2002), Ecosferă şi politici ecologice, Bucureşti, Editura ASE 4. Brown, L. (2001), Eco-economia, Bucureşti, EdituraTehnică 5. Pârvu, C. (1999), Ecologie generală, Bucureşti, Editura Tehnică