ATENŢIE

1. SEMINARUL INTERNAŢIONAL „INTERFERENŢE ECONOMICO-SOCIALE LA FRONTIERA INOVĂRII” - Ediţia a 3-a - „Inovarea şi competitivitatea în contextul crizei economice”

2. Provocări ale Strategiei Lisabona 2010 pentru creşterea investiţiei în cercetare-dezvoltare şi inovare în condiţiile crizei actuale dr.Steliana Sandu

3. Opiniile a tot mai multi experţi naţionali şi internaţionali converg spre soluţia ieşirii din criză prin cercetare şi inovare Subfinanţarea cercetării ştiinţifice, ca urmare a efectelor crizei economice, ar putea avea un impact negativ, economic şi social, pe termen mediu şi lung, ducând nu la rezolvarea ci la adâncirea crizei economice precum şi la îngustarea spectrului de soluţii pentru asigurarea dezvoltării durabile a României.

4. ATENŢIE • Neluarea în considerare a aportului pe care CDI îl poate avea în relansarea creşterii economice face nefiabilă orice strategie de ieşire din criză.

5. Contextul actual, dominat de efectele crizei economice globale, accentuează importanţa domeniului CDI, ca element strategic pentru relansarea unei creşteri economice durabile.

6. Strategia Lisabona 2010-de ce un eşec? Strategia Lisabona 2000 a fost elaborată ca un răspuns european la principalele provocări structurale cu care Uniunea Europeană se confrunta în acel moment, în contextul globalizării: schimbările climatice, îmbătrânirea populaţiei, performanţa inovativă mai redusă comparativ cu SUA şi Japonia etc.

7. Strategia Lisabona 2010 Stimularea creşterii economice bazate pe cunoaştere şi crearea de locuri de muncă mai numeroase şi mai bune, în condiţii de eco-eficienţă şi de intensificare a inovativităţii a fost unul dintre obiectivele acelui document strategic, în care, desigur, cercetarea ştiinţifică şi inovarea au fost piloni esenţiali..

8. 3% din PIB pentru CDI în 2010 • Între alte obiective majore, ţinta de ”3% din PIB pentru cecetare- dezvoltare şi inovare” a fost o expresie a importanţei acordate investiţiei în CDI, atât la nivel european cât şi naţional, în vederea creşterii productivităţii şi competitivităţii. • Introducerea ţintei de 3% în politicile europene ale CDI a contribuit la schimbarea treptată a viziunii asupra modalităţilor de eficientizare a acestui domeniu, prin integrarea în aşa numita strategie „Policy –mix” a tuturor politicilor care trebuie să interactioneze în scopul susţinerii investiţiei în CDI.

9. După 10 ani de reforme şi eforturiîn ţările UE ” în perioada 2000-2008, cheltuielile publice pentru CDI nu au crescut, ca medie, decât marginal, iar ponderea cheltuielilor totale in PIB a rămas aproximativ aceiasi, circa 1.9% (http://ec.europa.eu/archives/growthandjobs_2009/, http://ec.europa.eu/archives/growthandjobs_2009/pdf/lisbon_strategy_evaluation_en.pdf

10. Realizarea acestui obiectiv, a fost doar parţială pe ansamblul UE şi foarte diferită de la un stat la altul În multe ţări, printre care şi România, creşterea investiţiilor pentru CDI a fost o prioritate a politicilor guvernamentale

11. Resortul prin care s-a acţionat a fost, în principal, suplimentarea cheltuielilor publice pentru CDI. România este menţionată în documentele UE pentru dinamica accelerată a cheltuielilor publice de CDI din perioada 2005-2008.

12. Janez Potočnik, Comisarul UE pe domeniul “Ştiinţă şi cercetare” “În perioadă de criză nu este momentul să se facă pauză în investiţia în cercetare şi inovare. Aceste domenii sunt vitale dacă Europa vrea să facă faţă provocărilor privind schimbările climatice şi globalizarea”.

13. Provocarea principală în UE Dincolo de diferenţele mari faţă de media europeană între ţările membre UE, provocarea principală rămâne creşterea aportului sectorului privat la a investiţiile în CDI în interiorul Europei şi nu în afara ei.

14. Se impune: îmbunătăţirea condiţiilor generale în : • piaţa unică, • sistemele de educaţie şi cercetare, • consolidarea relaţiilor dintre elementele triunghiului cunoaşterii, adică educaţie-ştiinţă – economie-societate, • îmbunătăţirea regimurilor dreptului de proprietate intelectuală etc .

15. Puncte tari ale Strategiei Lisabona 2010 • Demersul proiectării şi consolidării Ariei Europene a Cercetării (ERA) - un pas important în direcţia unei viziuni politice mai integrate la nivel european prin: • Infrastructura europeană de cercetare şi programarea comună, • Iniţiative TehnologiceComune – parteneriate public-private în domenii prioritare, • Excelenţa în CDI, • ”Specializarea inteligentă” • Eliminarea barierelor în calea mobilităţii cercetătorilor.

16. Puncte tari • Programele europene de finanţare a cercetării, dezvoltării şi inovării au jucat un rol deosebit în politica inovării asociate Strategiei Lisabona. • Fondul European de Investiţii - o sursă importantă de finanţare pentru proiectele de inovare, • Comisia Europeană şi Banca Europeană de Investiţii au creat Facilitatea de Finanţare a proiectelor de CDI prin asumarea în comun a riscului

17. Puncte slabe • Incapacitate cronică generală de a valorifica rezultatele cercetării şi inovării pe pieţele europene şi de a creşte contribuţia CDI la sporurile de productivitate. • Stimularea cererii pentru produse şi servicii inovative prin utilizarea reglementărilor şi standardizării nu a dat rezultatele scontate, fiind fragmentată şi prea rigidă faţă de ritmul dezvoltărilor tehnologice. • Impactul altor instrumente de pontenţare a creşterii cererii pentru rezultatele inovării, precum achiziţiile publice, deşi au avut un impact pozitiv, a fost sub nivelul scontat.

18. Consecinţe Performanţa europeană pe ansamblu, exprimată prin indicatorii de rezultat, a fost modestă iar ponderea cheltuielilor cu CDI în PIB a crescut doar marginal, de la 1,85% PIB în 2000 la doar 1,9% în 2008.

19. Criza financiară şi economică globală a amplificat obstacolele care au întârziat realizarea obiectivelor strategiei de la Lisabona 2000 şi Barcelona 2002.

20. Strategia Lisabona 2020 La 3 martie 2010, Comisia Europeană a lansat Strategia Europa 2020 care schiţează traiectoria pentru depăşirea crizei economice şi pregăteşte economia europeană pentru următorii zece ani. Dezideratul creşterii până la 3% din PIB a nivelului cheltuielilor pentru CDI până în anul 2020 a rămas rămâne un obiectiv european prioritar, mai ales în contextul în care majoritatea statelor membre continuă să considere investiţia în C&D şi inovare ca pe o provocare cheie a viitorului.

21. Maire Geoghegan-Quinn, European Commissioner for Research, Innovation and Science • "If we want to take Europe out of the economic crisis in which it is at the moment, than we have to innovate.”

22. Reiterarea ţintei de 3% din PIB pentru cercetare-dezvoltare în cadrul documentului-cadru „ Europa 2020 –O strategie pentru o creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii”a prilejuit o serie dedezbateri pentru stabilirea, la nivel naţional, a valorilor de referinţă ale obiectivelorStrategiei Europa 2020 în domeniul CDI.

23. Bune practici • Unele ţări europene au acţionat prompt în sensul prevenirii contractării bazei de cunoaştere, iminentă în condiţiile în care în sectorul privat au existat presiuni de reducere a investiţilor proprii în cercetare şi inovare (ex: Germania, Norvegia, Olanda, Austria)

24. Decidenţii politici din economiile dezvoltate Ţinând seama de importanţa CDI pentru asigurarea creşterii sustenabile şi competitivităţii, susţin cu consecvenţă: - activităţile de cercetare- dezvoltare şi inovare din laboratoarele şi institutele publice de cercetare, • finanţează cercetarea universitară şi cea a organizaţiilor non-profit, • organizează achiziţii publice pentru proiecte de cercetare • stimulează subvenţionarea cercetării în companiile private în mod direct sau, indirect, prin facilităţi fiscale etc. • transferul şi diseminarea tehnologiilor, • promovarea companiilor care aduc tehnologii sau produse noi, • întărirea relaţiilor de colaborare dintre diferitele sectoare ale sistemului naţional de CDI.

25. AUSTRIA • Ministrul Ştiinţei şi Cercetării , la 27 mai 2010, la Consiliul Competitivităţii: • “Investiţiile în CD sunt cele mai bune investiţii pentru viitor.Austria continuă să işi pună ţinte ambiţioase şi să-şi consolideze pozitţia în UE printr-un proces dinamic de catching –up”

26. AUSTRIA • Ponderea cheltuielior de CDI în PIB a crescut de la 1,9% în 1999 la 2,76 % în 2010 ( a treia în UE după Suedia şi Finlanda). • Ţinte: • 3% în 2013 • 3,76% în 2020

27. OLANDA Schema “anti-criză” (6 mlde EUR) - • Investiţii în economia verde, sustenabilă şi inovativă – 8 inclusiv investiţii în CDI (1-1.5 mlde EUR) Obiectiv declarat: atingerea mediei OECD la cheltuieli în inovare,cercetare şi educaţie Măsuri adiţionale: • Creşterea deducerilor pentru cheltuielile CD • Un buget mai mare pentru împrumuturi oferite companiilor • Un buget mai mare pentru cercetarea în colaborare cu IMM (20 mil EUR) • Măsuri pentru persoanlul din companiile private de CD afectate de criză

28. Pentru România, obiectivul de alocare a 3% din PIB activităţilor de CDI până în 2020 este o provocare foarte mare • În 2009 - % C&D în PIB -0,48%, mult sub media europeană, de 1,9% ( faţă de 0,58 % în 2008)-sursa Comunicat de presa INSSE , 24 sept.2010 • Participarea sectorului privat, care trebuie să ajungă la 2% în anul 2020, era în scădere faţă de anul 2003, reprezentând doar 0,13% din PIB . • În condiţiile în care alocările publice s-au diminuat în 2009 ( 0,26% în 2009 faţă de 0,41% în 2008) şi 2010 iar finanţarea privată îşi va păstra în viitor trendul descendent, atingerea multora dintre obiectivele strategice, ambiţios formulate în Strategii şi Planuri Naţionale care vizează domeniul CDI, va fi compromisă.

29. Germania • 500 mil EUR pentru cercetare mission oriented în transporturi ( clean cars tech) 900 ml EUR – pentru o schemă de creştere a inovativităţii IMM prin: • stimularea contactelor cu mediul academic • Acoperirea riscului pentru proiectele de CD

30. În condiţiile în care alocările publice se vor diminua în continuare iar finanţarea privată îşi va păstra şi în viitor trendul descendent, atingerea multora dintre obiectivele strategice, ambiţios formulate în Strategii şi Planuri Naţionale care vizează domeniul CDI, va fi compromisă.

31. O strategie axată doar pe input de 3% este periculoasă • întrucât se axează prea mult pe nivelul cheltuielilor, neglijând conţinutul şi structura acestora pe domenii prioritare şi mai ales, impactul lor asupra dezvoltării economiei şi societăţii.

32. Configurarea sistemului de instrumente şi măsuri de politică publică care să determine intensificarea investiţiei în CDI şi eficientizarea ei • analiza şi identificarea, în contextul specific economiei româneşti actuale, a raporturilor de cauzalitate care se dezvoltă în reţeaua complexă de factori care acţionează intercondiţionat asupra sistemului naţional de CDI. • un aspect ce se impune a fi clarificat este dinamica relaţiei de complementaritate sau substituţie dintre aportul public şi cel privat la creşterea investiţiei în cercetare –dezvoltare şi inovare

33. ANCS - DOCUMENT DE FUNDAMENTAREpentru stabilirea la nivel naţional a valorilor de referinţă ale obiectivelorStrategiei Europa 2020 Domeniul CDI - • Scenariul optimist presupune o creştere substantială a investitiilor in CD ale sectorului privat, care, la orizontul 2020 să depăşească cu 0,2% pe cele din sectorul public, ajungînd la 1,2% din PIB, cu un nivel al cheltuielilor totale de 2,2% din PIB. • Scenariul realist presupune atingerea în anul 2020 a nivelului de 2% din PIB, cu contribuţie egală din partea sectoarelor public şi privat. • Scenariul pesimist presupune atingerea în 2020 a unui nivel al cheltuielilor totale de 1,8% din PIB, cu o contribuţie din partea sectorului privat de cca 0,8% din PIB.

34. În contextul specific economiei româneşti • Creşterea aportului surselor private de finanţare pentru cercetare şi inovare este vitală: • creşterea suportului public, prin instrumente care să antreneze şi să susţină interesul sectorului privat pentru cercetare şi inovare, • analize profunde care să demonstreze eficienţa economică şi socială a utilizării fondurilor publice pentru programele CDI, prin rezultate cu impact tehnologic, economic, social şi de mediu superioare efortului investiţional.

35. Vital şi pentru România Recomandările cele mai frecvente ale specialiştilor domeniului pentru creşterea investiţiei private în CDI. • Corelarea mai strânsă între diferitele politici sectoriale (industrială, fiscală, financiară, de concurenţă, etc), care poate oferi o paletă largă de instrumente indirecte dar complementare, prea puţin valorificate până în prezent • Stimulentele fiscale, accesul la capital de risc, creşterea ponderii ajutorului de stat pentru susţinerea inovării în sectorul privat

36. Antrenarea firmei într-un proces inovativ deschis • participarea ei la reţele de inovare şi transfer tehnologic, clustere tehnologice, alianţe şi parteneriate pe proiecte de CDI. • Interacţiunile cu mediul de cercetare extern asigură accesul la informaţii, resurse şi tehnologii • Prin relaţii repetate între parteneri din domeniul CDI se formează o structură socială stabilă care asigură un transfer de cunoaştere mai rafinat şi mai eficient decât atunci când el are loc prin tranzacţii pe piaţa cunoştinţelor tehnico-ştiinţifice sau a valorificării de externalităţi.

37. Disponibilitatea unei organizaţii către inovare deschisă • se manifestă prin legături cu cercetătorii din universităţi, institute publice sau private, care susţin firma în identificarea şi încorporarea rezultatelor cercetării realizate în afara ei. • Reţelele sociale şi interacţiunile informale reprezintă un mijloc important pentru schimbul de cunoaştere rezultată din cercetare şi pentru dezvoltarea capacităţii de absorbţie a firmelor.

38. Determinanţii principali ai capacităţii de absorbţie a rezultatelor CD de către firme • complementaritatea şi compatibilitatea între sursa de cunoştinţe şi receptor; • similitudinea între sistemele de transfer de cunoaştere şi cele de cercetare, dezvoltare şi inovare. • Capacitatea de a „învăţa” de la un partener extern depinde, printre altele, de „tipul specific de cunoştinţe pe care acesta le oferă”. • O firmă nu poate exploata cunoştinţele ştiinţifice şi tehnologice oferite de mediul său extern decât dacă şi-a format anterior un stoc de cunoştinţe proprii.

39. Potrivit opiniei experţilor • capacitatea de absorbţie este o activitate costisitoare de învăţare, de care firma are nevoie pentru integrarea şi comercializarea cunoştinţelor şi tehnologiilor care sunt noi pentru firmă.

40. Există o relaţie de intercondiţionare şi compelementariate între capacitatea de inovare şi cea de absorbţie • Inovarea promovează capacitatea de absorbţie pentru că generează capital uman (noi idei) şi efecte de multiplicare care conduc la creşterea capacităţii de absorbţie. • Pe de altă parte, absorbţia de noi tehnologii, de vârf, inspiră noi idei şi stimulează procesul de inovare.

41. Cercetarea –dezvoltarea • constituie un input cheie atât pentru inovare cât şi pentru capacitatea de absorbţie, întrucât are un rol important în identificarea, colecarea şi analizarea informaţiilor privind fezabilitatea introducerii noilor tehnologiilor şi susţine implementarea lor.

42. Patru grupede factori de care depinde capacitatea de absorbţie a firmei • Activităţile de cercetare-dezvoltare desfăşurate în interiorul organizaţiei; • Stocul de cunoştinţe deja acumulat şi capacităţile individuale; • Structura organizaţională şi managementul resurselor umane • Opţiunea strategică a firmei pentru un proces inovativ deschis. • Sursa: Tobias Schmidt (2005)

43. Relaţia inovare-nivel de dezvoltare economică

44. Concluzii • Atingerea obiectivului Agendei Lisabona 2020 de a aloca 3% din PIB pentru cercetare-dezvoltare constituie o mare provocare pentru România, mai ales în condiţiile crizei şi a restricţiilor bugetare impuse de finanţatorii externi. • Spre deosebire de ţări dezvoltate din Europa, care au înţeles ca pot ieşi din criză tocmai prin suplimentarea investiţiilor în CD, în România s-a decis o reducere substanţială a fondurilor publice alocate acestui domeniu în anii 2009 şi 2010.

45. CONCLUZII • Dacă decidenţii guvernamentali nu vor înţelege că investiţia în activitatea de cercetare-dezvoltare are un rol determinant pentru dinamica productivităţii şi a creşterii economice şi nu vor acţiona în consecinţă, dezvoltarea durabilă a României va rămâne doar un concept abordat în studiile specialiştilor dar un ideal irealizabil. • În condiţiile dependenţei puternice de finanţarea publică, demonstrată în perioada de dupa 1995, cercetarea româneasca trebuie stimulataă, în primul rând prin finanţarea din aceasta sursă, îndeosebi în condiţiile crizei.

46. Concluzii • Deşi C&D desfăşurată în sectorul privat este purtătoare de mari externalităţi, în România aceasta este insuficient dezvoltată datorită, printre altele, nepromovării unor stimulente suficient de puternice pentru dezvoltarea cercetării proprii în cadrul firmelor iar apelarea lor la serviciile publice de CD este relativ redusă. • În aceste condiţii este explicabilă reducerea finanţării sectorului întreprinderilor de la 0,18% în anul 2003 la 0,13% în anul 2008 ( potrivit datelor INSSE) .

47. Concluzii • Guvernul nu trebuie să neglijeze nici finanţarea corespunzătoare a C&D din sectorul public, întrucât aceasta afectează semnificativ creşterea economică pe termen lung. • Ar trebui regândite modalităţile şi principiile de finanţare a cercetării din sectorul guvernamental, cu referire specială la priorităţile din cercetare şi la monitorizarea şi evaluarea performanţei. • Această orientare trebuie să fie particularizată pentru fiecare domeniu , în functie de efectele de spillover pe care aceasta le determină, de specificul relaţiilor dintre cercetarea publică şi privată.

48. Concluzii • Impactul C&D publice asupra productivităţii depinde de intensitatea efortului de C&D din sectorul privat. De aceea, este imporant ca politica de CDI să încurajeze intensificarea relaţiilor dintre cercetarea publică şi privată care să fluidizeze transferul de cunoaştere între cele două sectoare.

49. Este greu de crezut că fără alte măsuri stimulative şi fără a se demonstra impactul cheltuielilor de CD asupra productivităţii şi competitivităţii, ar putea fi realizate aceste obiective în următorii 10 ani, în condiţiile în care criza economică a inversat dinamica creşterii investiţiei în CDI din perioada boomului economic din România, mai ales din perioada 2005-2008

50. Există încă decalaje sensibile între România şi UE în privinţa ponderii cheltuielilor de CD în PIB, atât pe total cât şi pe principalele surse de finanţare iar evaluările noastre privind timpul necesar recuperării acestor decalaje depăşeşte orizontul 2020