Violenţa in familie

1. ŞCOALA PROFESIONALĂ SPECIALĂ CÂMPULUNG MOLDOVENESC PROF.ING. JUVERDEANU GABRIELA VIOLENŢA ÎN FAMILIE ŞI EFECTELE EI “Violenţa este argumentul celui lipsit de argumente.” (George Budoi, Aforisme) În fiecare familie există probleme mai mari sau mai mici, discuţii în contradictoriu sau chiar situaţii limită, important fiind ca acestea să fie depăşite cât mai repede. Din păcate, mulţi par să uite că familia este locul în care există siguranţă şi în care copiii capătă primele noţiuni despre viaţă. Considerată structură de bază a oricărei societăţi, familia nu reprezintă doar un grup format din câţiva membri, de regulă soţ, soţie şi copii, ci mult mai mult de atât, înseamnă o relaţie de sprijin reciproc, ajutor dezinteresat, dragoste şi securitate emoţională. Pentru cei mai mulţi dintre noi, „acasă” înseamnă locul în care ne simţim ocrotiţi şi linistiţi. Din păcate, există familii în care relaţiile afective au de suferit, se acumulează tensiuni care, nu de puţine ori, degenerează în diferite forme de violenţă. Intoleranţa, rigiditatea relaţiilor ierarhice din societate, statutul inferior al victimei cât şi lipsa unor mecanisme de protecţie socială şi a unui cadru legislativ adecvat, sunt factorii specifici care explică comportamentul violent în familie. Originea violenţei în familie şi ceea ce o înrădăcinează puternic este mentalitatea tradiţionalistă care vizează şi statuează diferenţa între rolurile masculine şi feminine sau dominaţia celui puternic asupra celui mai slab. Funcţia principală a familiei, creşterea copiilor, este distorsionată cu largi şi dramatice consecinţe în viitor. Cercetările arată că trauma copiilor care cresc într-o atmosferă de violenţă, chiar dacă nu ei sunt victimele directe, este mai intensă şi cu consecinţe mai profunde şi mai de durată decât în cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor şi neglijării din partea părinţilor.Într-o familie bântuită de 1

2. ŞCOALA PROFESIONALĂ SPECIALĂ CÂMPULUNG MOLDOVENESC PROF.ING. JUVERDEANU GABRIELA violenţă, copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de siguranţă, de viaţă ordonată, de dragoste) sunt profund neglijate. O mamă victimă a violenţei soţului este mai puţin capabilă să asigure îngrijirile de bază necesare copilului (hrană, casă, igienă, haine, sănătate fizică) sau să-l protejeze pe acesta de răniri, accidente, pericole fizice sau sociale. Copleşită de ruşine pentru ceea ce i se întâmplă, de sentimentul eşecului în cea mai importantă relaţie interpersonală, de teroare, de autoacuzaţii, femeia nu mai este capabilă să judece nici unul din rolurile impuse de viaţa familiei. În atmosfera de violenţă, copilul devine cel mai adesea neglijat, expus tuturor relelor, de fapt rămâne într-o singurătate umplută doar de ţipetele celor din jur. Această situaţie este probabil şi explicaţia numărului mare de accidente domestice ale căror victime sunt copiii. Abuzul şi maltratarea în contextul socio-economic actual românesc se caracterizează prin: nerespectarea drepturilor copilului; nerecunoaşterea instituţiilor de protecţie a copi1u1 de către copil şi familie; existenţa unor tabu-uri, secrete şi false pudori (în special în privinţa abuzului sexual); sărăcia accentuată a multor familii; copiii sunt grupul cel mai expus sărăciei; situaţia locativă a multor familii; interacţiunea inadecvată dintre parinţi şi copii; persistenţa mentalităţilor şi practicilor punitive, atât în familie, cât şi în mediul social; numărul redus de consilieri (psihologi şi asistenţi sociali) în şcoli. Copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente şi o condiţie fizică ce-i face uşor de recunoscut. Ei prezintă: Probleme emoţionale şi mentale: izolare, mânie, frica de răniri şi moarte, anxietate mărită, simţământ de culpabilitate, frica de abandon; Probleme psihologice:neîncredere în sine, depresie, comparare cu viaţa mai fericită a colegilor; 2

3. ŞCOALA PROFESIONALĂ SPECIALĂ CÂMPULUNG MOLDOVENESC PROF.ING. JUVERDEANU GABRIELA Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalţi, probleme cu somnul, enurezie, bătăi, fuga de acasă, sarcini la vârste mici, relaţii pentru a scăpa de acasă, mutilare, consum de droguri şi alcool, comportament defensiv cu minciuna; Probleme fizice, boli inexplicabile, expuşi la accidente în casă şi în afara casei, dezvoltare fizică mai lentă; Probleme şcolare - neîncredere, eliminare, schimbări bruşte în performanţele şcolare, lipsa de concentrare, lipsa de maniere sociale; În privinţa copiilor din aceste familii, chiar dacă nu sunt loviţi de agresor, simplul fapt că sunt martori la violenţă le poate afecta dezvoltarea fizică şi psihică, cu traumatisme adeseori ireversibile asupra lor. Copiii care trăiesc în medii acut violente dezvoltă în mai mare măsură comportamente agresive, uneori delincvente, cum ar fi consumul ilicit de droguri, aderarea la găşti de cartier, abandonează în mai mare măsură şcoala iar ca adulţi devin în majoritatea cazurilor, agresorii propriilor lor familii. Violenţa în familie reprezintă o serioasă problemă de sănătate publică, agresiunile împotriva femeii consituind o importantă cauză de deces şi incapacitate de muncă, la fel de gravă ca şi cancerul, care afecteaza sănătatea într-o măsură mult mai mare decât accidentele de muncă şi malaria la un loc. Creşterea violenţei îndreptată asupra copilului constituie una din problemele sociale cele mai dramatice cu care se confruntă societăţile contemporane. Deşi este dificil de estimat numărul copiilor care sunt maltrataţi chiar decătre părinţii lor, datorită rezervelor fireşti ale acestora din urmă de a răspunde la întrebările anchetelor, diferitele studii întreprinse şi statistici publicate arată că acest numar este în creştere. În Romania a fost acordata mai puţină atenţie asupra acestui fenomen, larg conştientizat în ţările cu tradiţie în domeniul protecţiei copilului. Săvârşirea abuzului implică acţiunea voluntară a abuzatorului, care periclitează existenţa şi dezvoltarea copilului, indiferent de existenţa unui posibil consimţământ al copilului. Există diverse tipuri de abuz: •fizic(orice formă de pedeapsă corporală, imobilizarea fizică, reducerea alimentaţiei); 3

4. ŞCOALA PROFESIONALĂ SPECIALĂ CÂMPULUNG MOLDOVENESC PROF.ING. JUVERDEANU GABRIELA •emoţional(rejectarea, intimidarea verbală prin diverse ameninţări, abuzul verbal prin adresarea unor injurii sau cuvinte umilitoare, izolarea, interzicerea contactului cu propria familie etc.); •sexual(act sexual cu copii, implicarea copiilor în producţia, răspândirea, distribuirea unor materiale pornografice, expunerea organelor sexuale ale copiilor în scopuri sexuale, prezentarea unor materiale pornografice copiilor, realizarea unor acte sexuale în prezenţa copiilor). Aceste forme de abuz pot fi asociate şi cu neglijarea copilului sau cu diverse forme de exploatare a acestuia. Abuzul se referă la orice formă de violenţa intenţionată împotriva copilului sau orice tratament dăunător care nu implică întotdeauna violenţă. Studiile în domeniu au relevat consecinţele pe termen lung ale abuzului asupra copiilor, concretizate în manifestări violente sau antisociale ale acestora în perioada vieţii de adult şi riscul reproducerii acestor comportamente violente. Un lucru mai puţin luat în considerare până acum este faptul că în rândul tinerilor a crescut fenomenul sinuciderii, a tentativelor de suicid şi că pe primul loc în rândul cauzelor se află climatul familial deteriorat şi slaba comunicare în cadrul familiei. Principala funcţie în familie, aceea de a creşte tinerele generaţii, făcându-le capabile de o viaţă autonomă şi de a-şi asuma responsabilitatea creşterii generaţiei următoare, este profund alterată de violenţă. Spre deosebire de cei mici, preadolescenţii îşi exprimă mai bine emoţiile negative. La simptomele frecvente şi în copilărie, victimele din această categorie de vârstă pot prezenta o diminuare a interesului faţă de activităţile sociale, a încrederii în sine, pot deveni rebeli şi neîncrezători mai ales la şcoală. Sunt frecvente şi izbucnirile temperamentale, iritabilitatea, bătăile între colegi sau fraţi, maltratarea animalelor de companie, ameninţările cu violenţa la adresa colegilor sau fraţilor. De obicei, fetele se vor manifesta prin izolare de ceilalţi şi de aceea, din păcate, trecmult mai uşor neobservate. Adolescenţii se pot confrunta cu eşecul sau abandonul şcolar, delicvenţa şi dependenţa de droguri sau de alcool. Unele anchete au aratat ca principala diferenţă între tinerii delicvenţi şi ceilalţi tineri constă în faptul că provin din familii în care era prezentă violenţa domestică. Aproximativ 1/5-1/3 dintre tinerii implicaţi în relaţii amoroase îşi agresează în mod regulat partenerele verbal, psihic, emoţional, sexualşi fizic. Între 30% 4

5. ŞCOALA PROFESIONALĂ SPECIALĂ CÂMPULUNG MOLDOVENESC PROF.ING. JUVERDEANU GABRIELA şi 50% dintre aceste relaţii prezintă aceeaşi evoluţie în ceea ce priveşte violenţa ca şi relaţiile dintre soţi. Violenţa din familie dezvoltă la minori: ➢Comportament agresiv şi neobedient. Copiii care au fost martori ai violenţei în familie deseori devin agresivi cu colegii, prietenii şi profesorii. Ei tind să fie neobedienţi, iritabili şi uşor de înfuriat. Copiii care distrug obiectele şi au tendinţa de a se implica în conflicte, pot dezvolta o personalitate delicventă în adolescenţă. Aceste comportamente sunt mai pronunţate la băieţi, dar au fost identificate în număr semnificativ şi la fete. ➢Emoţii şi conflicte interioare.Problemele emoţionale interioare, cum ar fi anxietatea, depresia, stima de sine scăzută, închiderea în sine şi letargia, au fost identificate la copiii expuşi la violenţă domestică. ➢Alţi copii prezintăafecţiuni somatice (suferinţe corporale, dureri şi îmbolnăviri fără o cauză medicală). Aceste simptome apar pentru că există o tensiune internă acumulată, la copiii care nu găsesc moduri de rezolvare a unor probleme, care nu îşi pot exprima conflictele sau nu pot căuta ajutor. Mulţi observatori au constatat că interiorizarea problemelor, alături de nevoia de a se comporta exemplar şi dorinta exagerată de a-şi ajuta mama, sunt caracteristice fetelor care au fost martore ale abuzurilor în familie. ➢Efecte la nivelul dezvoltării sociale și educaționale. Copiii martori ai violenţelor sunt influenţaţi la nivelul dezvoltării sociale şi educaţionale. Copiii care sunt sau au fost implicaţi în incidente familiale violente sunt preocupaţi de această problemă şi nu se pot concentra asupra cerinţelor educaţionale. Dezvoltarea lor socială poate fi afectată pentru că ei sunt foarte trişti, anxioşi sau prea preocupaţi ca să se implice, sau tendinţa lor de a folosi strategii violente în rezolvarea problemelor interpersonale îi fac nepopulari şi se simt respinşi. ➢Simptome ascunse. În mod frecvent, sunt şi multe simptome ascunse la copiii expuşi la violenţa în familie, cum ar fi atitudinile improprii faţă de folosirea violenţei în rezolvarea conflictelor; atitudini improprii faţă de folosirea violenţelor împotriva 5

6. ŞCOALA PROFESIONALĂ SPECIALĂ CÂMPULUNG MOLDOVENESC PROF.ING. JUVERDEANU GABRIELA femeilor; acceptarea violenţelor în relaţiile intime; hipersenzitivitate faţă de problemele din mediul familial; sentimentul că sunt vinovaţi pentru violenţe. Trebuie accentuat faptul că deşi nu există dubiu că copiii martori şi/sau victime ale violenţei domestice sunt afectaţi în plan comportamental, cognitiv şi emoţional, cercetările nu sunt foarte concluzive în ceea ce priveşte efectele definitive la nivelul sexului, vârstei sau stadiului de dezvoltare. Inconsistenţele sugerează că sunt mulţi factori care trebuie luaţi în considerare: durata şi frecvenţa violenţelor, rolul copilului în familie, numărul separărilor şi mutărilor, dezavantajele sociale şi economice. Copilul care a experimentat violenţa în copilărie este incapabil să-şi controleze emoţiile şi să dezvolte relaţii interpersonale bazate pe comunicare şi încredere. În concluzie, o societate sănătoasă nu poate să existe decât dacă ea are o bază sănătoasă. Iar aceasta nu poate fi decât familia, în general, şi copilul, în particular. Altfel spus, construcţia unei societăţi armonioase trebuie să se fundamenteze pe protecţia şi bunăstarea copilului. Copiii de azi sunt părinţii de mâine. Un copil abuzat, neglijat crescut într-un mediu violent, va ap1ica probabil un tratament asemănător copiilor lui, generându-se astfel un cerc vicios, din care cu greu se va mai putea ieşi. ______________________________________________________________________ BIBLIOGRAFIE: Dragomir O., Miroiu M., Lexicon feminist, Polirom, Iasi 2002. • Neamţu G. şi Dumitru Stan, Violenţa în familie şi metodologia intervenţiei, • Editura Polirom 2005. Violenţa în familie - Note de curs, Maria Pescaru, Craiova 2012. • 6