1 / 26

Re naşterea în Italia

Re naşterea în Italia. P entru ce Renaşterea (Re naştere = re înoire în pictură, arhitectură, sculptură) s-a născut în Italia?. L orenzo de M e dicis (1449-1492) El conduce Florenţa între 1469 şi 1492.

fell
Download Presentation

Re naşterea în Italia

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Renaşterea în Italia Pentru ce Renaşterea (Renaştere = reînoire în pictură, arhitectură, sculptură) s-a născut în Italia? Lorenzo de Medicis (1449-1492) El conduce Florenţa între 1469 şi 1492. « El sprijinea totdeauna geniile […] Celor care erau prea săraci şi nu puteau să se consacre studiului desenului, el asigura mijloacele de a trăi şi de a se îmbrăca şi acorda recompense la cei care, dintre ei, realizau cele mai bune creaţii.» După Giorgio Vasari 1. În imaginea de mai jos descoperiţi elementele de inspiraţie venite din redescoperirea antichităţii. Statui de inspiraţie antică Coloane ca în templele greceşti sau romane Capitel, ordin ionic Fronton 2. Care este rolul lui Lorenzo de Medicis după text? Villa Rotonda, 1571 3. Cu ajutorul doc.2, indică motivele apariţiei Renaşterii în Italia.

  2. Renaşterea în Europa Primele centre ale Renaşterii Alte centre ale Renaşterii În ce perioadă plasezi tu Renaşterea? După ceea ce ai văzut pe hartă, care sunt zonele principale ale renaşterii? Ce ţări au cunoscut influenţa italiană?

  3. Renaşterea în pictură Noi procedee Până acum, pictorii amestecau pigmenţii(pulbere fină provenind dintr-o substanţă minerală sfărâmată) cu un liant de bază din gălbenuş de ou, pentru a obţine o pastă pe care o diluau cu apă. Această tehnică prezenta neajunsul de a se usca repede şi deci nu permitea retuşuri. Pe de altă parte această pastă pe bază de compuşi organici era sensibilă la umiditate ceea ce putea afecta grav opera. Jan Van Eyck (1390-1441)găseşte o reţetă ideală adăugând esenţă de terebentină la pigmenţii amestecaţi cu ulei de in, ceea ce permite uscarea prin evaporare : este naşterea picturii pe bază de ulei. Pictura pe ulei permite suprapunerea de straturi fine de culoare(lac) care permite obţinerea de efecte de lumini şi umbre de o mare fineţe şi o mare bogăţie de nuanţe. Pictorul poate astfel să facă să iasă în relief cele mai mici detalii în redarea formelor şi imaginii. Tehnica picturii în ulei va fi introdusă în Italia şi pictorii din Veneţia, la începutul sec.al XVI-lea, vor înlocui panourile din lemn cu o pânză întinsă pe un cadru. Citeşte textul cu atenţie şi indică noul procedeu utilizat. Faceţi o listă a avantajelor acestei tehnici în raport cu cea existentă anterior.

  4. Purtarea crucii Simone Martini, XIII-XIV Purtarea crucii, Rafaël, 1517 Noi tehnici de reprezentare Pentru a realiza acest exerciţiu, munceşte pe diferite planuri, cum ai învăţat să faci la geografie.(Primul plan, al doilea plan, planul din spate…) Observă bineacest Tablou şi răspunde la întrebări: Din ce perioadă datează acest tablou? Care este tema lui?Ce este ciudat reprezentat în această pictură? Observă acest tablou şi răspunde la întrebări: Din ce perioadă datează acest tablou?Care sunt progresele pe care tu le vezi în reprezentarea acestei teme în raport cu cel precedent?

  5. În timpul Renaşterii, pictura evoluează …Urmăreşte tablourile pentru a descoperi lucrurile importante. Perspectiva 2 2. Portretul Donei Isabel de Requesens de Giulio Pippi şiRafaelîn jur de 1518. Priveşteredarea detaliilor, precizia rochiei şi a ţesăturilor şi reprezentarea perspectivei. 1 3 1.Pictura Soţii Arnolfili, Van Eyck, 1434, este un portret precis detaliat al burghezului îmbrăcat la modă şi de asemeneaclipirea din ochi pe care pictorul o prezintă în mirare. 3. Pictură deBruegel Peter, 1565, « Secerişul », tema este nouă, este viaţa cotidiană, perspectiva este bine reprezentată.

  6. Plafonul Capelei Sixtine :simbol al Renaşterii. Capela Sixtină este capela papilor din Roma, sfârşitul sec.al XV-lea: Michelangelo a fost chemat să picteze bolta. El a pictat scene din Geneză şi personaje bibliceîn numai 4 ani Observă bine diferitele scene pe care le vezi, recunoşti unele dintre ele? Pe care?

  7. Renaşterea, a cuprins de asemenea şi arhitectura Castelul Castelnaud, Evul mediu Observă cele două castele şi compară-le arătând diferenţele. Care este un castel pentru război, care este un castel pentru locuire? Justifică răspunsul tău cu elemente găsite. Castelul din Chambord, Renaştere

  8. Castele de pe Valea Loarei În Franţa, regii şi nobilii descoperă Renaşterea cu ocazia războaielor din Italia, ei aduc artişti italieni, opere şi sunt foarte influenţaţi de această formă nouă de artă. Principalele castele de pe Valea Loarei Observă bine harta şi răspunde la întrebări: Care sunt castelele regale?Pentru ce regii Franţei au ales valea Loarei pentru construcţie?Reperează castelul studiat înainte şi caută în enciclopedie cui îi aparţine. Castel al regilor Franţei Alte castele

  9. Test nivel 1 Ai urmărit atent? Răspunde rapid în minte la întrebările următoare şi verifică răspunsurile tale utilizând diaporama. Când s-a dezvoltat Renaşterea? Care sunt domeniile care au evoluat ? Pentru ce s-a numit această perioadă Renaşterea? Indicaţi artişti ai Renaşterii Unde a apărut Renaşterea? Unde s-a dezvoltat ea? Indicaţi schimbările apărute în pictură, în arhitectură.

  10. Test nivel 2 Dacă tu ai citit diferitele fişe, la fel şi biografiile, cu multă atenţie, tu trebuie să fii capabil să construieşti propriul tău test cu întrebări precise. Acest test este destinat elevilor. Întrebările se vor referi la Renaştere, perioadă şi spaţiu de difuzare, personaje, diferite evoluţii. Atenţie, trebuie să determini ceea ce este esenţial şi trebuie reţinut de toţi, de ceea ce este mai puţin important. Înainte de a le propune altora, trebuie ca tu însuţi să fii capabil să răspunzi la ele! Mult succes.

  11. LEONARD Da VINCI 1452-1519 Fiu natural al unui notar şi a unei simple ţărănci, Leonardo s-a născut în Vinci, la 30 Km de Florenţa, unde tatăl său se va stabili în 1469. El primeşte o educaţi completă înainte de a intra în atelierul lui Verrocchio,sculptor, orfevrierşi pictor,unde va rămâne 7 ani, ceea ce contribuie la formarea sa multilaterală în toate artele plastice. În 1481, el părăseşte Florenţa pentru Milano, unde este angajat ca sculptor(monumentul ecvestru al ducelui Sforza) ca pictor(catedrala din Milano şi Pavia) si ca scenograf : el realizează mai multe decoruri de teatru şi de sărbători pentru curtea ducilor din Milano.În pictură, el munceşte la fel de bine portrete (Frumoasa Feronieră) ca şi fresce ca Cina cea de Taină din Santa Maria de Grazia din Milano (1495-1497).La Milano el începe să se intereseze de toate ştiinţele, geometrie, mecanică sau hidraulică, în acelaşi timp redactează un Tratat de pictură, unde el compară pictura cu celelalte arte şi teoretizează reprezentarea corpului uman, modul de a reda umbra şi lumina. În 1499, când Francisc I, regele Franţei, intră în Milano, el se duce la Mantova şi Veneţia unde munceşte pentru Isabelle d Este, apoi revine la Florenţa în 1503, pentru a munci cu Michelangelo la decorarea Palatului Senioriei. Din această epocă datează GiocondaşiFecioara, Sfânta Ana şi Pruncul. Pornind din 1506, el face un dute-vino între Florenţa şi Milano, unde munceşte pentru francezi. În1513, el însoţeşte pe Iulius de Medicis la Roma, unde papa Leon al X-lea îl va angaja ca inginer.   Invitatîn 1517 De Francisc I, el se stabileşte la Amboise(în Franţa) unde moare în 1519 cu titlul de "primul pictor, inginer şi arhitect al regelui”.

  12. Capela Sixtină Capela Sixtină face parte din Cetatea Vatican.Terminată pentru papa Six al IV-lea în 1484 de Giovanni de Dolci, ea conţine numeroase fresce realizate de artişti renumiţi, ceea ce face din ea unul din locurile cele mai cunoscute din lume. Sixt al IV-lea pune să se înceapă construcţia în 1475 şi încredinţează lucrările lui Giovanni de Dolci. Capela măsoară în jur de 40m lungime, 14m lăţime şi 12 m înălţime. În 1481, se începe realizarea frescelor ce acoperă pereţii. Cei mai renumiţi pictori ai epocii au fost chemaţi: Pinturicchio(1454-1513), Botticelli(1445-1510), Rosselli, Perugino(1448-1523), Ghirlandaio(1449-1494), Signorlli(1442-1523) şi Fra Diamante. În 1508, papa Iulius al II-lea, care i-a urmat lui Sixt al IV-lea, doreşte să întreprindă noi lucrări: el cheamă pe Michelangelo Buonarotti care trăia atunci în Florenţa. Îi comandă acestuia să picteze plafonul capelei, rămas nepictat. În ciuda reticenţelor, Michelangelo se pune la lucru şi termină pictarea imensei bolţi în 1512. Lucrările nu mai înaintează până în 1534. În timpul acestor 23 de ani doi papi s-au succedat: Clememnt al VII-lea apoi Paul al III-lea.Acesta din urmă va realiza proiectul predecesorului său: el cere lui Michelangelo să picteze Judecata de Apoi pe ultimul zid al capelei. Această operă va cere pictorului şapte ani de muncă grea. Încheierea acestei capodopere marchează sfârşitul “creaţiei” capelei Sixtine, în 1541. (ca o paranteză: cam în aceeaşi perioadă la Voroneţ pe peretele vestic al mânăstirii se realiza o amplă frescă reprezentând Judecata de Apoi).

  13. Rafael Santi sau Sanzio. Pictor şi arhitect italian (Urbino 1483 - Roma 1520). Viaţa sa este puţin cunoscută, în ciuda biografiei realizată de Giorgio Vasari. Fiu al pictorului Giovanni Santi, Rafael îşi începe ucenicia sa în atelierul tatălui său din Urbino. În 1503, Rafaell, în vârstă de 20 de ani, pictează prima sa capodoperă: Marea Încoronare a Fecioarei pentru biserica San Francesco de Pérouse.În 1504, Rafael este la Florenţa, oraş al cărui climat cultural este stimulat de prezenţa lui Michelangelo şi a rivalului său Leonardo da Vinci. Opera cea mai bună, din această perioadă, este fără îndoială Punerea în mormânt(1507, Roma, galeria Borgheze). Susţinerea arhitectului Bramante determină chemarea lui de către papa Iulius al II-lea. El îl aduce pe Rafael la Roma pentru a decora în frescă trei camere din apartamentul său din Vatican. Anii petrecuţi la Roma văd de asemenea executarea a 10 uriaşe tapiserii ilustrând Faptele Apostolilor( tapiseriile Vaticanului).Rafael va realiza de asemenea portrete de o mare fineţe psihologică.Cu Rafael, arta Renaşterii atingea culmea ordinii, măsurii, fericitului acord între desen şi culoare. Influenţa sa va fi considerabilă (Rubens, Caravagio, Poussin etc.) şi va alimenta marile curente ale picturii din sec.XVII-XIX.

  14. Pieter Brueghel sau Bruegel 1525-1569 Născut în jur de 1525-1530 aproape de frontiera cu Olanda şi Belgia de azi. Primele sale opere de pictură sunt puţin cunoscute. Se pare că Bruegel a pictat toate tablourile sale între 1557 şi 1568. El are doi fii: Pieter născut în 1564 şi Jan născut în 1568 şi este deschizătorul unei lungi liste de pictori.Moare în 1569 eşi înmormântat în biserica La Chapelle. Bruegel purtător de cuvânt al lumii ţăranilor în sânul unei prietene izbăvitoare: Natura.Picturile lui Bruegel sunt aproape totdeauna înţelese dintr-o privire. Această uimitoare claritate este datorată, în partepreciziei desenului său, fruct al studiilor sale asupra subiectului(multe din desenele sale poartă menţiunea : “după natură”) la care se adaugă intensitatea culorilor autentice. Bruegel trăieşte întâmplările compatrioţilor săi ţărani.Faţă de pictorii de curte, Bruegel trăieşte epoca sa tulburată de crize economice, lupte religioase, fanatism. El rămâne credincios independenţei sale pătrunsă de respectul persoanei umane. Dar el suferă cu poporul său şi îl reprezintă cât mai adevărat posibil descriind hainele sale, modul său de viaţă, preocupările sale.

  15. Michelangelo (1475-1564) Dupăucenicia în ateliere florentine,acest elev al luiGhirlandaioîntâlneşte peLorenzzo de Medicis, al cărui oaspete este între 1489 şi 1492, intrând aici în contact cu umanismul. Între 1496 şi 1501 el munceşte la Roma apoi se reîntoarce la Florenţa pentru a sculptaDavid, ceea ce îi asigură celebritatea.. Din 1508 până în 1512, el munceşte pentru papa Iulius al II-lea la comanda căruia realizează frescele capelei Sixtine apoi munceşte din nou la Florenţa pentru familia de Medicis. El se instalează definitiv la Roma în 1534 şi termină decorarea capelei Sixtine(Judecata de Apoi). Începând din 1540 arhitectura(Catedrala Sf.Petru din Roma) şi amenajarea urbanistică îi domină activitatea. Prin diversitatea talentelor sale şi amploarea muncilor sale el domină Renaşterea italiană în toate domeniile, sculptura mai întăi, dar de asemenea pictura, arhitectura şi poezia.

  16. Baldassarre Castiglione (1478-1529)

  17. În 1513, Baldassar este din nou trimis în misiune la Roma în momentul alegerii noului papă Leon al X-lea şi întâlneşte cei mai mari artişti ai epocii şi în special pe Rafael. În 1513 el va fi trimis ca ambasador la Roma unde va rămâne până la sfârşitul anului 1516, unde va participa activ la viaţa culturală a cetăţii şi va lega o strânsă prietenie cu Rafael. El va muri în 1529 la Toledo, la vârsta de 50 de ani, atins de epidemia de ciumă. Baldassar se va ataşa din anii 1513, 1514 construirii modelului internaţional al perfecţilor bărbaţi şi femei de Curte, practicând convenienţele, ştiind în acelaşi timp să se conformeze obiceiurilor şi să se plieze, după caz, obiceiurilor , costumelor , activităţilor lor şi înzestrat cu farmec şi dezinvoltură, două virtuţi ce-l distigeau de restul lumii. El a fost mai întâi un om politic, înainte de a fi un om de litere, dar va lăsa totodată celebra sa Libro del cortegiano.

  18. Vesale Andre,medic flamand(Bruxelles, 1514 - 1564), părinte al anatomiei moderne André Vesale s-a născut la Bruxelles la 31 decembrie 1514. Fiu al unui farmacist al împăratului german Carol Quintul, el începe studiile la Louvain înainte de a se înscrie în 1533 la Şcoala de medicină din Paris.Tânărul Vesale capătă foarte repede gustul pentru anatomie, pentru care pare în mod special înzestrat. Dar la începutul sec. al XVI-lea, cea mai renumită şcoală de medicinăera, fără îndoială,cea din Padova. Acolo, Vesale va hotărî să plece în toamna lui 1537.După două zile de examen, Universitatea îi oferă doctoratul său cu menţiune şi un post de lector în chirurgie şi anatomie.De la intrarea sa la Padova, Vesale inovează; el face disecţii atât pe corpuri umane cât şi pe animale şi descoperă în curând deosebiri între ceea ce a scris Galienus, autor de referinţă în acea epocă în materie de anatomie, şi ceea ce el observă.În 1539, Vesale primeşte un sprijin important: judecătorul Marcantonio pune la dispoziţia sa cadavrele criminalilor executaţi şi merge chiar până la a întârzia execuţiile în funcţie de nevoile prietenului său. Această “rezervă” permite lui Vesale să demonstreze clar că descrierile lui Galienus corespundeau corpurilor maimuţelor şi nu celor umane.

  19. În1543, el publică opera vieţii sale: tratatul de anatomie De humani corporisfabrica, în şapte volume, magnific ilustrate de un artist olandez, elev al lui Tizian. Această carte este astăzi recunoscută ca una din cele mai importante opere ştiinţifice realizate vreodată.Pe parcursul celor 600 de pagini ale cărţii sale, Vesale descrie în amănunt oasele şi articulaţiile, muşchii, inima şi vasele sanguine, sistemul nervos, organele abdomenului şi toracelui la fel ca şi creierul uman. La publicarea sa, critici puternice s-au auzit dar rezultatul este acesta: Vesale a răsturnat frumos şi bine pe Galienus de pe piedestalul său. În 1544, Vesale devine medic la curtea lui Carol Quintul(împăratul Imperiului German) continuînd astfel lunga tradiţie a familiei sale în serviciul imperiului. După ce acesta abdică, Vesale intră în serviciul fiului său Filip al II-lea, rege al Spaniei. Plecat în pelerinaj în Ţara Sfântă, el va muri în 1564 după naufragiul navei care îl aducea în Europa, în zona coastelor greceşti.

  20. Biografia lui Nicolas Copernic Nicolas Copernic (de la numele său latin Nicolaus Copernikus) a fost unastronom polonez, născut la 19 februarie 1473 în localitatea Torun şi va muri în 24 mai 1543 la Frombork, în Polonia. I. Tinereţea şi studiile Copernic s-a născut la Torun(Polonia), într-o familie de negustori şi funcţionari municipali. Unchiul de pe mamă al lui Copernic, episcopul Lukas Watzelrode, veghează ca nepotul său să primească o educaţie solidă la cele mai bune universităţi. Copernic intră la Universitatea din Cracovia în 1491, studiază artele liberale timp de patru ani fără a obţine diploma apoi, ca numeroşi polonezi din mediul său,se duce în Italia pentru a studia medicina şi dreptul.Înainte de a părăsi Polonia, unchiul său îl numeşte canonic la Frauenburg (astăzi Frombork), un post cu responsabilităţi financiare fără nicio datorie religioasă. În ianuarie 1497, Copernic începe studiul dreptului canonic la Universitatea din Bolognia, stând la un profesor de matematică, Domenico Maria Novara (1454-1504). Interesul pe care Copernic îl poartă geografiei şi astronomieieste puternic încurajat de Domenico Maria Novara, unul din primii care au pus în discuţie exactitatea geografiei lui Ptolemeu.

  21. În 1500, Copernic ţine conferinţe despre astronomie la Roma. În anul următor, el obţine autorizaţia de a studia medicina la Padova (universitate unde Galilei va studia un secol mai târziu). Copernic, fără a termina studiile sale de medicină, obţine doctoratul în drept canonic în Ferrara, în 1503, apoi se reîntoarce în Polonia pentru a îndeplini funcţiile sale administrative. Din 1503 până în 1510, Copernic trăieşte în palatul episcopal al unchiului său Lidzbark Warminski. El publică apoi prima sa carte, o traducere de scrieri latine asupra moralei, redactate de un scriitor bizantin din sec. al VII-lea, Theophylactus Simocatta, Între 1507 şi 1515 el realizează un scurt tratat de astronomie, De Hypthesibus Motuum Coelestium a se Constitutis Comentariolus(cunoscut sub numele de Comentariolus), care nu va fi publicat înainte de sec.al XIX-lea. În această operă el enunţă principiile noii sale astronomii heliocentrice (soarele se află în centrul sistemului solar).După instalarea sa la Frauenburg în 1512, Copernic începe opera sa principală(revoluţia sferelor cereşti), terminată în 1530 dar care nu va fi publicată, de un tipograf luteran din Nuremberg, decât cu puţin timp înainte de moartea sa, la 24 mai 1543. Înainte de revoluţia coperniciană, cosmologia se baza pe ideea unui Univers geocentric,în care Pământul era imobil şi fix în centrul mai multor sfere de rotaţie.Aceste sfere purtau corpurile cereşti următoare(în ordinea distanţei faţă de pământ): Luna, Mercur, Venus, Soare, Marte, Jupiter, Saturn şi, în fine, sfera cea mai îndepărtată, numită sfera fixă, deoarece eapurta stelele socotite atunci imobile.

  22. Sistemul Copernician şi influenţa sa Sistemul lui Copernic se bazează în principalpe afirmaţiile că Pământul se învârte în jurul axei sale într-o zi şi în jurul Soarelui într-un an. El pretinde, pe de altă parte, că celelalte planete sunt de asemenea situate în jurul Soarelui şi că Pământul prezintă o precesiune pe axa sa(oscilează ca un titirez) atunci când se învârte. Sistemul lui Copernic are avntajul asupra celui al lui Ptolemeu de a explica mişcarea zilnică a Soarelui şi a stelelor(prin rotaţia Pământului în jurul acestui astru). Teoria lui Copernic permite, de altfel, de a atribui o nouă ordine a planetelor după perioada lor de revoluţie. În sistemul lui Copernic, contrar celui al lui Ptolemeu, cu cât raza orbitei unei planete este mai mare cu atât necesită un timp mai mare pentru a efectua rotaţia în jurul Soarelui. Dar ideea unui Pământ mobil este dificil de acceptat pentru cea mai mare parte a cititorilor din sec. al XVI-lea, în măsură să înţeleagă teoria lui Copernic. Multe elemente ale teoriei sale sunt adoptate dar ideea centrală este ignorată şi respinsă. Copernic nu va avea decât 10 adepţi între 1543-1600. În ciuda condamnării lui Galilei în 1633 de un tribunal bisericesc, câţiva filosofi iezuţi rămân în credinţa lor interioară discipoli ai lui Copernic.

  23. Biografia lui Ptolemeu 90-168 Nu se ştie aproape nimic despre viaţa lui Claudius Ptolemeu, încât opera a luat locul omului. Se pare că toată viaţa şi-a petrecut-o în Alexandria, după mărturiile ce indicau că el a făcut acolo observaţii astronomice în 139.Alexandria, mare oraş, ce lega Orientul de Occident, a devenit atunci o adevărată şcoală de savanţi. Ptolemeu merge pe urmele lui Hipparh. Opera sa uriaşă îmbrăţişează astronomia, o parte a matematicii, optica, geografia, muzica. Cea mai celebră operă a sa este Almageste(Al în arabă însemna “foarte mare”). Această carte conţine o expunere a sistemului lumii,a cărei influenţă a durat aproape 15 secole.A fost fără încetare recopiată, trecând din greacă în arabă şi latină, transmisă în întreg bazinul Mării Mediterane. El a scris de asemenea numeroase cărţi de calcule, astrologie şi mai ales geografie.Geografia lui Ptolemeu, ale cărei hărţi furnizează istoriei informaţii preţioase, este tipărită prima dată în sec. al XVI-lea. În legătură cu această carte trebuie să menţionăm că ea ne dă informaţii preţioase despre istoria geto-dacilor. Pe harta realizată de Ptolemeu sunt precizate numeroasele triburi ale geto-dacilor, aşezarea lor şi aşezările importante.El inventează instrumente de astrologie dintre care astrolabul poartă numele său.El moare la vârsta de 80 de ani, lăsând o moştenire importantă în astronomie, fizică, istorie şi geografie.

  24. RABELAIS Poet francez, medic, umanist, figură importantă a Renaşterii franceze. Născut aproape de Chinon, probabil novice la mânăstirea franciscană din La Baumette, aproape de Angers, apoi călugăr la Mânăstirea Cordelierilor din Puy-St-Martin(Fontenay-le Compte). Împotriva preceptelor creştineRabelais urmează studii de medicină la facultatea din Montpellier şi devine medic la Lyon în 1532.El îşi va reglementa situaţia sa după o călătorie la Roma în 1535, ceea ce îi va permite să urmeze în acelaşi timp activitatea sa de medic şi de preot(Biserica interzicea preoţilor de a exercita medicina). Rabelais frecventează cercurile umaniste locale.El publică mai multe traduceri de opere de medicină şi savanţi. În 1532 Rabelais publică Pantagruel şi un Almanah pentru anul 1533. La sfârşitul lui 1533, Rabelais pleacă la Roma. În 1534 se reîntoarce la Lyon şi reia serviciul său la Hotel-Dieu, unde publică Gargantua(sfârşitul lui 1534 sau începutul lui 1535). Rabelais moare, probabil în 1535 la Paris şi va fi înmormântat în cimitirul Saint Paul.

  25. Tipografia şi Gutenberg Johannes Gutenberg, tipograf german, probabil născut la Mayenza , în jur de 1400, moare la 3 februarie 1468 în oraşul său natal, după o perioadă de şedere la Strasbourg între 1439-1444. Inovator în folosirea literelor mobile, el este recunoscut ca primul tipograf ce a folosit litere metalice. Viaţa şi opera sa sunt puţin cunoscute, iar numele său nu apare pe nici una din operele ce îi sunt atribuite. În1456, el va termina imprimarea pe o presă produsă de el, a Bibliei, în latină, cunoscută astăzi sub numele de Biblialui Gutenberg.

  26. Erasmus(1469-1536) Născut la Rotterdam în 1469 Erasmus primeşte o aleasă educaţie la Deventer apoi, devenit călugăr augustin, merge la Universitatea din Parisunde devinebacalaureat în teologie.  Celebru pentrucunoaşterea limbilor vechi, el călătoreşte de-a lungul Europei, de la o Universitate sau curte la alta, fără a se stabili într-un loc. În 1509, instalat la Thomas Morus şi aşteptând lăzile sale cu cărţi, el scrieElogiulnebuniei, publicată în1511cu un succes fulgerător. 40 de ediţii vor apare în timpul vieţii sale. Rapid şi spiritual, textuldenunţă ipocrizia şi ridiculizează toate meseriile şi toate clasele sociale,prinţi sau cardinali sau pe cei umili. El aplică acelaşi spirit critic textelor: ediţia sa a textului grec al Noului Testament scandalizează când el demonstrează că un verset din Epistola sfântului Ioan(descrierea cea mai clară a Trinităţii în Noul Testament) este o adugare din sec.IV. Erasmus, se delimitează atât de Luthercât şi de papalitate, rămânând independent toată viaţa sa,refuzând pălăria de cardinal propusă de papa Paul al III-lea.

More Related