Curentii maritimi

1. Curentii maritimi

2. Sub acțiunea forțelor externe se produce translația unor mase mari de apă dintr-o regiune a oceanului planetar în alta, numite curenți maritimi. Curenții oceanici diferă unul de altul prin formă, direcție, temperatura apei, lățime etc. Formarea curenților este condiționată de vânturile constante și periodice, de forțele gravitaționale, mareice, de diferența de nivel dintre nivelul mărilor și oceanelor. După geneză se deosebesc curenți de derivă și curenți de scurgere. Curenții de derivă iau naștere în straturile de suprafață (100 – 200 m grosime) ale apelor din mări și oceane sub acțiunea vânturilor de lungă durată. Acești curenți, datorită rotației Pământului, se abat la suprafața mării spre dreapta în emisfera boreală și spre stânga în cea australă. Unghiul de abatere crește o dată cu adâncimea. La adâncimea de 200 m direcția curenților devine opusă direcției lui de la suprafață. Curenții de scurgere sunt cauzați de repartiția neuniformă a temperaturii, salinității și densității apei, datorită precipitațiilor abundente și scurgerilor bogate de apă de pe uscat. Dacă predomină influența apelor continentale, acești curenți se numesc de debit.

4. După temperatura apei curenții maritimi se împart în calzi, reci și neutri. Sunt considerați calzi acei curenți a căror apă este mai caldă decât cea din regiunea din care ei vin. De obicei, ei își au începutul la Ecuator și își duc apele spre poli. Curenții reci își duc apele de la poli spre Ecuator. Curenții maritimi neutri au temperatura egală cu cea a apelor în care vin și direcția șuvoaielor de apă latitudinală. Viteza și direcția curenților diferă de la o regiune la alta. În regiunile ecuatoriale, sub influența alizeelor se formează doi curenți mari de derivă, care curg pe direcția est-vest. Ajungând la țărmurile vestice, brațele acestor curenți se îndreaptă spre nord și spre sud pe o direcție paralelă cu țărmurile. Datorită mișcării de rotație a Pământului, Curentul Ecuatorial de Nord deviază spre dreapta, iar Curentul Ecuatorial de Sud – spre stânga. Acești curenți apar sub forma unor inele mari de apă caldă care influențează climatul țărmurilor continentale, temperatura, salinitatea și viața din apa mărilor.

5. Curentul Ecuatorial de Nord se formează în timpul verii în apropiere de coastele Americii Centrale (Golful Panama) sub influența alizeelor. Curentul Ecuatorial de Sud se formează sub influența alizeelor. La coastele de est ale Americii de Sud el se împarte în două ramuri: cea de nord – Curentul Guyanei ce se îndreaptă spre Marea Caraibilor, iar ramura de sud formează Curentul Braziliei care se unește cu curentul rece Falkland.

6. Importanta curentilor Curenții oceanici exercită o influență mare asupra climatului continental, asupra salinității, temperaturii și vieții din apele oceanice. Apele calde ale Curentului Golfului determină climatul Europei de Vest și de Nord. Curenții influențează repartiția precipitațiilor pe continent. Teritoriile scăldate de curenți calzi au un climat mai umed, iar cele scăldate de curenții reci au o climă uscată și rece. Curenții au un rol important în distribuirea salinității, temperaturii și organismelor în apele oceanice. Curenții calzi au o salinitate a apelor mai mare (34 – 37‰) în comparație cu curenții reci (32 – 34 ‰). Curenții contribuie la transportarea planctonului la distanțe mari. Aceasta duce la migrația multor grupe de organisme (mai ales a peștilor) din zona pelagică.

7. În regiunile de contact ale curenților calzi și reci se formează numeroase turbioane (curenți ascendenți), care duc la ridicarea apelor de adâncime bogate în săruri și dioxid de carbon spre suprafață. Aceasta favorizează dezvoltarea planctonului și, prin urmare, a ihtiofaunei. Regiunile în cauză reprezintă locuri importante pentru pescuit.