Rolul educaŢiei non-formale în reabilitarea socială a persoanelor private de libertate

1. Rolul educaŢiei non-formale în reabilitarea socială a persoanelor private de libertate Lect. univ. drd. Cătălin Popescu Asist. univ. drd. Adrian Tompea Masterand Elena Adina Rachieru Universitatea „Petre Andrei” din Iași

2. Penitenciarul reprezintă cadrul material şi sociocultural în care o persoană execută o pedeapsă privativă de libertate şi unde îi sunt asigurate condiţii pentru formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de conveţuire socială. • Instituţie penală şi educaţională”, instituţia penitenciară are două funcţii de bază: supravegherea în condiţii de siguranţă a persoanelor care au de ispăşit o sentinţă privativă de libertate şi stimularea participării deţinuţilor la programe care să le permită o readaptare şi reinserţie socială ca cetăţeni ce respectă legile ţării în care trăiesc.

3. Mulți dintre cei care dintr-un motiv sau altul ajung într-o instituție carcerală au mari carențe educaționale, referindu-ne aici atât la educația școlară, cât și la educația morală, civică etc. Multe persoane private de libertate din penitenciarele din țara noastră nu știu să scrie și să citească, nu cunosc noțiuni elementare privitoare la modul comportare civilizată în societate, nu cunosc obligațiile și drepturile de cetățeni etc. • Educația non-formală din penitenciare încearcă pe cât posibil să umple golurile de cunoștiințe lăsate de situația familiară a individului, de apartența sa la un grup dezavantajat, indiferența unor dascăli sau a lipsei de alternative educaționale pentru cei care au părăsit la un momendat școala și care doresc să o reia, dar nu au cum și unde.

4. În penitenciarele din România se pune din ce în ce mai mult accentulpe educația non-formală atunci când vine vorba de resocializarea persoanelor private de libertate. • La nivelul fiecărei instituții penitenciare există un serviciu de Intervenție psihosocială menit să creeze programe prin care persoanele private de libertate au posibilitatea de a-și îmbunătăți cunoștințele teoretice și practice acumulate de-a lungul existenței, dar și să învețe altele noi. • Încă din anul 1998, la nivelul sistemului penitenciar românesc au început să funcționeze astfel de programe concepute de către specialişti din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, aplicate în toate penitenciarele româneşti, altele fiind create de fiecare unitate în parte, în funcţie de necesităţile educaţionale ale populaţiilor carcerale.

5. Dintre programele obligatorii pentru fiecare penitenciar amintim: • programul INSTAND – adaptare instituționalizată; • programul ALFAZ – alfabetizare; • programul EDUCOSAN – educație pentru sănătate; • programul EDUCOLEX – educație juridică; • programul PROLIB – pregătirea pentru eliberare; În cele ce urmează vom spune câteva cuvinte despre 3 dintre proiectele amintite, urmând ca la sfârșitul prezentării să vorbim despre programele concepute de specialiștii din Penitenciarul Iași.

6. INSTAND – adaptare instituționalizată - Beneficiarii programului – deținuții nou intrați; - Scopul programului – se urmărește să se realizeze determinarea deținutului nou depus, să opteze de la bun început pentru ceea ce reprezintă spiritul și ideea de corectitudine și modul de viață ordonat, demn și uman. - Activitățile specifice sunt variate și realizate prin: convorbiri individuale și colective, discuții purtate pe baza materialelor informative prezentate, studiu colectiv și individual etc. - durata expunerilor și discuțiilor colective – 30 de minute, iar a discuțiilor asupra temei prezentate se vor încadra în 10-15 min;

7. ALFAZ – alfabetizare • Beneficiarii – persoanele private de libertate care nu au cunoștințe de scriere și citire; • Alfabetizarea se realizează prin cursuri intensive, cursurile având o durată de 6-8 luni. • Activitatea de alfabetizare se desfășoară în afara programelor de muncă, timpul afectat pentru pregătirea lecțiilor fiind redus.

8. PROLIB – pregătirea deţinuţilor în vederea reintegrării socio-familiale. Scopul programului este de a sprijini persoana privată de libertate în vederea reintegrării sociale, prin consolidarea abilităţilor sociale, prin informarea despre integrarea socială prin comportament prosocial, prin sprijinirea persoanelor private de libertate în menţinerea legăturii cu familia etc. Populaţia ţintă este formată din trei categorii de persoane private de libertate si anume un grup închis alcătuit din persoane private de libertate care mai au de executat 3 luni de detenţie până la intrarea în comisia de liberare condiţionată; un grup închis săptămânal format din deţinuţii care au fost admişi pentru comisia de liberări condiţionate şi un grup deschis format din persoanele private de libertate care nu menţin deloc legătura cu familia sau cu alţi membri ai grupului de apartenenţă.

9. În cele ce urmează vă vom prezenta câteva dintre programele de educație non-formală redactate de către psihologii, educatorii și asistenții sociali din Penitenciarul Iași. • PAŞAPORT PENTRU ELIBERARE – program de formare/dezvoltare a abilităţilor sociale. Scopul programului este de a sprijini persoanele private de libertate în vederea reintegrării sociale, de a crea condiţiile de autoevaluare şi reconsiderare a propriilor posibilităţi şi resurse de a se reintegra în societate. Populaţia vizată a fost alcătuită din persoanele private de libertate, motivate pentru schimbare şi care au manifestat interes pentru participarea la program

10. CUM AŞ PUTEA FI UN BUN SOŢ, UN BUN PĂRINTE, UN BUN CETĂŢEAN? Scopul programului a fost acela de optimizare şi cultivare a unor principii care stau la baza vieţii sociale. Populaţia ţintă a fost formată din persoane private de libertate condamnate la pedepse mari din regim de maximă siguranţă; deţinuţi cu grad sporit de risc din regim de maximă siguranţă şi persoane condamnate pe viaţă. Toate aceste grupuri au fost de tip deschis. • DEŢIN INFORMAŢIE, AM TOTUL – program adresat persoanelor arestate preventiv. Programul a avut ca scop identificarea statusului şi rolului în societate, familie şi cu particularizare pe locul de deţinere, venind în întâmpinarea persoanelor private de libertate, sprijinindu-le în identificarea locului unui individ între semenii săi. Populaţia ţintă a acestui program a fost alcătuită din persoanele private de libertate arestate preventiv.

11. UN PĂRINTE INFORMAT, O FAMILIE SĂNĂTOASĂ – program adresat deţinuţilor aflaţi în regim de maximă siguranţă şi arestaţilor preventiv care sunt părinţi. Scopul programului a fost responsabilizarea persoanelor private de libertate în vederea formării unei culturi afective, sexuale şi morale care să asigure bazele unui comportament socio-familial matur. Programul s-a desfăşurat pe durata a 12 şedinţe de lucru, o şedinţă pe săptămână, cu o durată medie de 45-60 de minute. • PĂRINŢI ŞI DUPĂ GRATII. Acest program şi-a propus oferirea părinţilor care execută o sentinţă privativă de libertate sprijin în înţelegerea şi asumarea responsabilităţilor care le revin cu privire la creşterea şi educarea copiilor lor şi sublinierea importanţei rolului lor în dezvoltarea copiilor. Grupul ţintă a fost format din persoane de libertate femei-mame- grup deschis şi persoane private de libertate bărbaţi – părinţi – regim închis – grup deschis

12. Bibliografie selectivă • Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Manual de proceduri, 2009, Bucureşti; • DGP, Sistem de programe socio-educaționale, 1998, București; • Rachieru Adina, Impactul programelor de asistență socială în penitenciar, 2009, Editura Lumen, Iași • www.penitenciaruliasi.ro